Începe de obicei pe la 8 dimineața, în zilele în care nu începe la 7 fără 10 sau la 9 și 15. Din camera ei, Fasolica începe monologul:
– Azi sît o Pasolică, să vină mama să mă tezească, eu cît aici un cîtecel lalalaaaa…
Mă întorc pe partea cealaltă. Omul își trosnește oasele și se ridică să pună laptele. Mai zac 10 minute, timp în care monologul e tot mai sonor.
– Unde ece mama, de ce nu vine să pacă lumină la Sofia Pasolica?
Mă ridic cu proptire pe laterală, mă îmbrac, mă duc la baie. Cînd ies, Sofia aproape strigă din pat.
– M-am pictisiiit, cine vine la Sofiaaaa?
Intru la ea, dau draperiile la o parte, începem joaca și pupăturile, vine și tac-su cu laptele, o juma de oră ne învîrtim pe la ea prin cameră s-o îmbrăcăm, să facem planul pentru toată ziua. În bucătărie, taică-miu face omleta cu roșii.
Spăl Fasolica pe dinți și-o eliberez în sufragerie, unde atacă zona cu jucării. Stă acolo singură 10 minute, cît noi punem masa. Apoi dă năvală la mine-n brațe, să prindă și ea niște omletă. Mîncăm cu toții, apoi ea se mai joacă puțin singură. Noi strîngem, facem lista de cumpărături, Omul pleacă după pește (la Metro). Eu îi pregătesc fetiței micul dejun (măr cu hrișcă), ea mă ajută ba să curăț mărul, ba să pun la loc în frigider lucruri.
Mănîncă în timp ce răsfoim Tati, te iubesc (mai ales că e ziua mamei). Apoi ne îmbrăcăm repede și pornim spre Biserică (vrea bunicul să se roage și mă gîndesc că poate vrea și Sofia să vadă cum e).
– La biserică, ieeei, să ne jucăăăăm!
Hm, da, mă rog, oarecum. Pornim. În 40 de minute parcurgem cei 300 de m pînă în grădina unde-i biserica. Dinăuntru se aud voci de preoți cîntînd.
– Ce s-aude?
– Cîntă oamenii în biserică.
– E ulît, zice. Să tacă.
– Na, nu sîntem toți Paula Selling.
Întrăm în Biserică, îi fac semn să nu facă zgomot. Se uită atent la toate cele. Imediat i se oferă o napolitană din pomana de pe una dintre mese.
– Mulțumesc, dar nu mănîncă dulciuri, zic.
– E sfințită, zice doamna cu batic în cap.
– Nici sfințite nu mănîncă, zic.
– Pf, săraca, zice îmbaticata îmbufnată.
Ieșim la soare, aprindem lumînări, îi explic Sofiei pentru ce sînt. Cască.
– Mergem la piață să luăm căpșune?
– Cupume! Daaa, îmi place cupumele, e zemoase și gutoase!
Perfect, mai facem 45 de minute pînă în capătul străzii, la piață. Cumpărăm căpșune, mari cît capul Sofiei, dar dulci și aromate, mă gîndesc că o dată-n viață n-o fi foc, pornim spre casă.
Ajungem, o schimb, îi dau căpșune, o lansez iar la joacă, se întoarce ta-su cu pește (de la Metro), lavandă, încă ceva boscheți și begonii de plantat pe terasă, plus umbrelă mare grecească. Pun repede peștele la cuptor în așternut de sare, o echipez pe Sofia de scandal și ieșim la grădinărit.
E abia ora 12 și mi se pare c-au trecut 2 zile de cînd m-am trezit, nu 4 ore. Așa. Care cu lopățica de plastic, care cu patentul, omul montează umbrela, noi distrugem terasa. Pămînt și noroi peste tot, florile cît de cît în gradene și ghivece. Eu plantez, ea aranjează, adică smulge.
– Pac musos (fac frumos), mami, uite, am cos policele de aici (adică de unde toma le pusese mă-sa) și le-am aluncat pe zos.
Perfect, numa bine e gata peștele, mămăliga a fiert, bunicu a învîrtit mujdeiul. Ne spălăm pămîntul de sub unghii și ne așezăm la masă. Se deschide sticla de prosecco, eu scobesc peștele de oase (încă am emoții la fiecare pește după episodul de la urgențe de anul trecut, cu osul de 2 cm înfipt în gîtul Sofiei). Sofia înfulecă de parc-ar fi prima masă de anul ăsta, bagă pește și mămăligă cu nemiluita, eu mă rog în gînd și transpir de emoție dă doamne să nu fi scăpat și oase la hămesită-n farfurie.
– E bun peștele ăsta, îm pace de el. E moale. Mămăliga e bună, mama a păcut-o.
Se face ora două, gata peștele hai la nani, în 10 minute de cîntat adoarme puica, mai că adoarme și mama.
Mă mut pe canapea să respir, mănînc un rest de crumble de măr de ieri. Respir de cinci ori, gata, o aud că se trezește. Mă duc la ea, ne jucăm puțin în pat, îi spun ia hai să facem curat în dulapuri, vrei?
– Daaa, pacem! Și Sofia pace culat, iepede iepede culat de tot! Mami dă-te jos (adică s-o dau pe ea jos din pat).
O dau jos.
– Mami, pune ciolapi și jambiele fălă papuci și fălă pantaloni.
Mă execut. Apoi o poftesc să tragă jos de pe rafturi toate hainele. Bucuria ei.
O secundă mai tîrziu, un milion de țoale mici zboară prin cameră. Pescuiește abil următoarele:
– un tutu roz mic
– o vestă de blană
– 2 batice
– un prosop cu creastă de dinozaur
– Mami, pune astea pe Sofia acum.
Pe toate odată? Acum?
– Da, toate, acum iepede.
O înțolesc. Cît ea se învîrte mîndră la oglindă ca o capră de sărbători, eu sortez rochii, fuste, bluze de vară (jumătate i-au rămas deja mici înainte să apuce să le probeze măcar). Pun ce-a rămas în ordine pe rafturi. O întreb dacă îi e foame.
– Ce este în pigidel? (frigider)
– Mai avem o porție de plăcintă cu măr și un iaurt.
– Daaa, place la Sofia, dau!
O spăl pe mîini, îi dau să mănînce. Se urcă pe motoretă și pornește prin casă, în costumația de capră cu mascați.
În timpul ăsta, omu meu și tata vînează muște ca să hrănească planta carnivoră din balcon, care se pare că nu e foarte abilă. Omu stă cocoțat pe canapea și scrutează atent lustra, tata are altă strategie: stă în patru labe și urmărește tocul de la termopan, că cică acolo se mai strîng ele muștele. Mai zic că avem plase la toate geamurile, deci șanse minime de muște? Dar mno, bărbații mei, niște vînători. Pînă la urmă e păcălit un fluture de făină care e plasat cu penseta între fălcile carnivorei.
E ora 5. Ne mutăm pe terasă (nu ieșim în parc cu Sofia mucoasă, să nu pasăm și la alții). Omul plantează semințe în mușchi uscat pentru instalația hidroponică (nu mă întrebați, n-am idee). Sofia se implică și ea. Gustă niște mușchi. Se lipește de mine și-mi șoptește:
– Nu e bun.
Ce bine, chiar voiam să gust. Cere de mîncare, nu-i dau. Îmi fac o salată de roșii pe ascuns. Mă simte:
– Ce pace mama de mîncare acolo, m?
La naiba. Îi spun.
– Dau și Sofiei, loșioalele e bune!
Mănîncă mai bine de jumătate din salata mea, apoi mai cere. Nu-i mai dau.
Se face ora 6. Udăm florile. Ne jucăm cu una cu alta, povestim despre păsări, avioane. Se face 7 și ceva. O întreb dacă vrea să facă baie sau duș cu mama.
– Duș cu mama, daaa, e călduț și bun!
Perfect, mă bag, ta-su o dezbracă și mi-o aduce. Cînd să intre în cabină, o zbughește goală prin casă. Strigă ceva, numai ea știe ce. O fugărește ta-su 5 minute, o prinde, o bagă la duș. Ne spălăm, ne stropim, o clătesc, o scoatem, ies și eu repede, mă duc s-o îmbrac.
– Cosoșelu unde e?
– În pat, te așteaptă.
– Și bupnicioala?
– Tot acolo.
– Și pătulica?
– Și aia.
– Sofia bine și ea în pat.
– Întîi bem laptele.
– Da, cu mama. Și o pozete (poveste).
– Ok, spunem și o poveste.
Bea laptele, mergem la acvariu.
– Să le dea tati mîncaiela peti. Și bobițe și pugi (fulgi de pește). Papă petișolii tot tot, e poame la pestișoli.
Îi mai șterg mucii de un milion de ori, spălăm dinții, ia suzeta, hai la nani.
– Cu mama, fălă tata.
– Tata știe mai multe povești.
– Cu mama și cu tata. Și cu mama.
– Bine, stă și mama.
Stingem lumina. E ora 8. Mă trîntesc pe scaun. 12 ore de la trezire și mă simt de parcă m-au călcat 12 tiruri pline. Ies după 10 minute, după încă 15 iese și Omu. Doarme Sofia. Sforăie ca un tractoraș. Mânînc în pace ceva. Mă așez pe canapea să scriu cîteva rînduri. La 10 mă mut în pat, citesc o oră, adorm. Uneori dorm dusă pînă la 7, cînd mă trezește juniorul dinăuntru, alteori mă zvîrcolesc și mă trezesc din oră în oră. Și o luăm de la capăt cu distracția a doua zi la 8 sau la 7 fără 10 sau la 9 (aproape niciodată la 9).
:))) tu ai noroc ca adoarme devreme. Fetita mea foarte rar accepta sa o duc la culcare inainte de ora 21:00 si are doar 1 an si jumatate. In rest si la noi se petrec lucrurile cam la fel in fiecare zi.
Sarcina usoara in continuare!
Posibil sa fie si chestiune de obisnuinta, noi respectam programul asta cu sfintenie, fara nici o exceptie, de cind avea citeva luni. Nu sarim somnul de prinz niciodata, rutina de culcare e mereu aceeasi.
Nu stiu in ce masura tine de parinti… Noi am patit deja de doua ori sa nu doarma deloc toata ziua (1 an si 8 luni) si nici noaptea nu doarme mai mult de 9, 10 ore. E obositor (mai mult pt mine), dar chiar avem rutina, insa efectiv nu poate adormi uneori, nu ii e somn, canta si rezista ca si cum ar fi odihnita. Culmea, noaptea tot putintel doarme… Pare multumita si nu intelege de ce sa tot stea in patut daca nu doarme 🙂 In rest, foarte asemanator program si noi.
Dap, sint si copii care au nevoie de mai putin somn.
nici pe ai mei nu i-am putut culca mai devreme de 22.00 niciodata. E adevarat ca de cand erau mici noi ii plimbam peste tot, concedii, iesiri cu cortul, prin diferite statiuni si asa s/au obisnuit. In schimb amandoi puii mei (7 ani si 3ani) dorm peste zi minim 2 ore. Cred si eu ca e vorba de obisnuinta.
hihihi….
si asta e doar „inceputul”….
e frumos tare si va fi si mai si!
Dumnezeule, sunt pe jos de ras =)))))) Cine m-o fi pus sa citesc de la muncà? Se uita lumea la mine ca nu stie ce m-a apucat. Sunteti extraordinare!
Ce frumos, parca am fost si eu in casa cand ai povestit si ma jucam acolo :)) Abia astept sa traiesc si eu momente din astea 😀
Amuzante istorisiri ! Sunteti doua simpatice ! >:D<
Cam asa este si pe la noi numai ca avem doi copii nazdravani :un baietel de 5 ani jumatate si o fetita de 1 an.Oboseala este dubla :).
Dar ce duminica plina ai 🙂 cred ca este extraordinar de obositor, mai ales acum cand il astepti pe baietel dar si foarte frumos. Doar gandeste-te cum ar fi viata ta fara ei sau macar fara unul din ei si iti va trece oboseala. Si, vorba ta, ce sa faci, mai bine sa impingi cuticule? 🙂
Ah, dar nu ma pling deloc, m-am obisnuit asa si n-as face nimic altceva in loc.
De ce u ii dai rosii?
Îi dau roșii, mănîncă mai bine de jumătate din porțiile mele de salată (după cum am și scris).
Nu îi dau cît cere și de fiecare dată cînd cere, pentru că ar mînca încontinuu și asta nu-i ok.
Aaa. Ok :). Am inteles. Ma gandeam ca poate or fi periculoase pentru cei mici :)). O zi faina
Sînt sănătoase în cantități moderate, ca orice altceva (au efect inflamatoriu in organism daca exageram cu cantitatile).
Doamne, Printeso, au decretat colegii de birou ca gata, sunt nebuna cu acte….hahaiesc si rad cu lacrimi….:)))
Superba atmosfera, superba zi in familie!
Apropos, de la ce varsta i-ai dat cupume Sofiei?
🙂
Sforaie?
Cind are muci, ooo daaaa! Ca noi toti, de altfel.
La cina i-ai dat doar lapte sau mi-a scapat mie ceva?
dap, doar lapte. pentru ca inca se culca devreme si maninca foarte bine ziua, nu e nevoie de cina consistenta inca. mai revizuim peste citeva luni, daca o fi cazul. deocamdata si pediatra zice ca e ok programul.
Pare greu, dar si atat de frumos si de plin de satisfactii ca sigur merita toata oboseala din lume 🙂
Am început să citesc, am început să râd, m-am liniştit şi am început din nou.
De unde vine Fasolica? 😀
Da, chiar asa :)) poate ar fi interesant un post cu cele mai nastrusnice porecle date micutilor familiei 🙂 Eu am o prietena care ii spunea „Fasolica” fetitei de pe vremea primei „poze” de la ecograf, cand era, practic, cat un bob de fasole. Si alti dementi care isi botezau copilul „Lighioana” :))) (bine, nu va imaginati, este o „lighioana” zis cu mult drag dar na, tot ciudat ramane)
Da, buna idee, facem!
habar n-am, ea a decis intr-o zi ca nu mai e maimuțică mică, ci fasolică (se jucase cu fasole în ziua anterioară).
E bunicul inapoi, cu voi, Printesa?
Ce tablou frumos de familie… Si ce oboseala adorabila! De abia astept sa ma istovească si pe mine o minune d-asta intr-o zi!
Te pup, o saptamana usoara!
Dap, a venit din Italia sa ne dea o mina de ajutor, dragul de el! 🙂
Am RAS cu lacrimi…de mult nu am mai ras asa….si blockbuster doarme..bine ca nu l-am trezit….am salvat pagina, ca atunci cand nu reusesc sa le asez pe toate sa imi aduc aminte de mustele carnivorei…
E dementiala Sosia…abia astept sa inceapa sa vorbeasca si a mea….
Ma bucur nespus sa aflu ca nu sunt singura ” ciudata ” care nu ii da dulciuri copilului. Am refuzat atata ciocolata de cand il am, cata am mancat eu in 25 de ani…
Buna Ioana,
Pentru ca am regasit in povestea ta de astazi si cateva detalii despre meniul micutei, as vrea sa te intreb despre sosul de rosii home made despre care ai mai povestit ca il prepari pentru paste si alte mancaruri. Ne poti da reteta sau sursa unde o putem gasi. Banuiesc ca sosul nu are sau are f putina sare, ceea ce ar fi super pentru pitici.
Elena
Da, da, te rugam, daca ai putin timp liber, sa mai updatezi meniul Fasolicai de la 18 luni; foarte bine mi-au prins sugestiile tale.
Sanatate va doresc!
Hm nu prea am mare lucru de adaugat, acum mincam cu totii la un loc de toate (nu prajeli, dulciuri si alte porcarii), dar mincare gatita, fructe, legume, gustari…
Sos de rosii facut de mine nu mai am, am avut niste litri si s-au terminat imediat, acum cumpar de la Cirio, are putina sare si e curat, bun. Cind il fac eu, pun usturoi pisat, multe condimente, putina sare, putin piper, fierb vreo 6 ore la foc mic si gata.
Multumesc. Noi tot Cirio folosim, insa urmeaza diversificarea si caut surse curate si cat de cat ok pentru bebelus.
Exista si passata bio la raioanele specializate, costa cam 10 lei 750 de gr, in primul an am ales si eu tot ce s-a putut mai curat, acum insa ne-am mai relaxat. 🙂
Te întrebam mai înainte daca sforaie pt ca tot am citit ca a fost răcită si ne regăseam si noi, in sensul ca buburuza mea de 2 ani si 5 luni a fost aproape toată iarna cu muci si sforaie de duduie casa, iar in final diagnosticul a fost polipi….iar ORL-istul a spus ca sunt prea mari ca sa scape neoperata. Daca ma gândeam mai devreme sa o duc la o fibroscopie, poate nu ajungeam aici, pt ca in mod normal, daca sunt inflamati pana la 60%, cu tratament adecvat se pot retrage. Inflamația duce clar la muci interminabili, la sforait….așa ca daca pot sa-ți ridic un semn de întrebare ….sa nu pățești ca mine…think about it….
Sorry ca m-am întins atât..:P …nu e vina mea….cand mi se aprinde un beculet legat de copii, nu mai sunt eu…. :)))
A avut si Sofia muci vreo 2 luni (niste viroze legate), apoi au trecut de la sine, a fost bine o luna, acum iar am cules cu totii ceva din parc, sper sa treaca mai repede si fara investigatii, dar multumim ca mi-ai zis de fibroscopie, sa o am pe lista in caz ca. Sanatate multa micutei!
Eu vreau sa stiu la ce folositi instalatia hidroponica? Sau o construieste din pasiune?
Da, pai omu are mult timp liber si lucreaza la tot felul de proiecte de-astea sf. nu stiu la ce ne va folosi, deocamdata stiu ca face zgomot, consuma curent, timp si alte resurse.
am avut impresia ca duminica voastra are 72 ore 🙂 multa energie aveti 🙂
e foarte scumpica, imi place cum vorbeste 🙂
nu plange daca se trezeste singura? asa copil sa tot ai 😛
Păi de ce să plîngă? Nu are nici un disconfort, nici o frică, nu are nici un motiv să plîngă. Nu, nu plînge niciodată la trezire, nici la adormire.
Ți-aș sugera dezosarea peștelui înainte de gătire – așa te poți asigura că nu rămân oase periculoase pentru fetiță. Spor & enjoy ! 🙂
A, pai ce, ti se pare ca am mult timp liber??
Doamne, ce frumos povestesti!
Si eu am remarcat prezenta bunicului in poveste, ma bucur ca e cu voi, ca va ajuta. Orice ajutor, cat de mic, e folositor. Tin minte, cand traia tata, ca el ducea pampersul la gunoi, imediat, ca sa nu miroasa… 🙂
Ce peste ii dati Sofiei? Aveti vreo recomandare anume?
Multumesc
de obicei luam dorada, e gras si gustos. ii mai dau si somon (captura), biban de mare (cind gasesc) sau ton.
Printeso, am o intrebare si tare sper sa nu fie cu suparare!
Cum faci dus cu fasolica? Cum i-ai explicat despre partile intime ale mamei? Sau te echipezi la costum de baie?
Multumesc