Simbata am mers la Marul de aur, restaurant cu tematica interbelica recent deschis in locul fostului Club Pat. Mi-a atras atentia prin oras cu niste bannere foarte elegante, roz :D, si-am zis sa merg sa gust si eu ceva elegant la ei in incinta.
Locul e tare frumusel, cu o terasa pitita in spatele blocurilor din Piata Victoriei (se ajunge la ea prin gangul din BCR, pe Calea Victoriei). E liniste, racoare, umbra, muzica potolita, mese multe, scaune comode, acvariu mic cu pesti cam mari, dar foarte colorati.
Meniul e strecurat printre foi de ziar interbelic adevarat, cules din anticariate si reconditionat, asa ca numai bine cit astepti mincarea, citesti pataniile Mitzei croitoreasa. Amuzante pataniile. Mincarurile suna bine in meniu, gasesti tot felul de specialitati ca de exemplu somonul in crusta de malai si limba de vita cu sos remoulade. A, da, au si mici! 😀
Noi am mincat un muschi de vita argentinian pe pat de spaghete prajite cu cartofi taranesti, un somon la cuptor cu sos de rosii si garnitura de orez cu legume si la final o portie de papanasi, ca se laudau oamenii casei ca la ei sint nemaipomeniti si eu nu mai mincasem cam de multicel, asa ca am votat pentru o pereche.
Vita a fost buna, nu sa ne dea pe spate, dar decenta, carnea bine facuta, spaghetele prajite au fost o surpriza placuta.
Pestele a fost foarte bun, carnea tare si gustoasa, sosul aromat, ce nu m-a impresionat foarte tare a fost insa orezul moale, combinat cu legume decongelate din punga. Cam 30 de lei pestele, cu garnitura cu tot.
Papanasii au fost bunicei, fara gust de amidon, cu multa brinza de vaci in compozitie, poate mergeau ceva mai bine copti. Ce ma enerveaza e ca si aici, ca in majoritatea locurilor, peste desertul cu gem se presara zahar. Adica nah, oricum e dulce desertul, e dulce si gemul, lasa frate zaharul ala deoparte, degeaba e frumos, pudrat si decorat daca e prea dulce sa pot inghiti. Overall, au fost ok. Portia costa 13 lei.
Preturile sint decente, au si un meniu de prinz la 20 si ceva de lei, cu supa si felul doi si desert, foarte ok pentru zona si dimensiunea portiilor. Ma mai duc, aud ca e buna supa de pui a la grec.
Iar Cranberries au fost minunati. Si ei, dar mai ales oamenii din public. Bai, au cintat fetele si baietii din toti plaminii, au plins, s-au imbratisat, au dat din miini la unison, a fost o experienta dintr-aia care rar se repeta. Clar cel mai bun concert de anul asta pentru mine. Se terminase si bisul, ei plecasera, se aprinsesera luminile si lumea nu se misca din loc. Nici eu . Mai speram sa revina, poate inca o piesa, inca un riff de chitara, orice… Tare frumos a fost. Am plecat cu sufletul plin.
Altfel, bine. Plecam vineri la mare. Sa ne sarbatorim primul an oficial. Si ne cautam disperati spatiu locativ. Am trecut la apartamente. Ne multumim cu tot mai putin, numai sa plecam odata din camerele astea doua inchiriate, intunecoase, pline de gindaci, fara aer conditionat, fara cablu TV si cu facturi la lumina de cinci ori mai mari decit normal.
Vreau sa mai merg la un concert ca cel de aseara, dupa care sa ma intorc in casa mea. A mea.
Da, se pare ca preturile sunt decente pentru acea zona, iar mancarea arata apetisanta. O sa incerc restaurantul. 🙂
Bun, sa ne spui si noua ce-ai mincat acolo si cum ti-a placut!
Eu mananc destul de des la Marul de Aur, e in zona. E buna treaba cu menu-ul zilei,mai ales ca-s gata facute si ti le aduc imediat, in schimb poti lua teapa cu anumite portii mici si scumpe (de exemplu salata cesar unde e plin de crutoane si salata iar pretul nu-i tocmai mic…).
Servirea e buna, am fost mereu multumita, dar au de lucrat la anumite chestii…
Nu am fost nici la Mar si nici la Cranberries, dar imi place sa citesc la tine si e ca si cum…
Asa-ti tin pumnii cu casuta ta. Te inteleg perfect 🙂
Yeee!!!! Cranberries… de exceptie Dolores! mi-a placut la nebunie si as mai fi dat din maini si din cap inca vreo ora, cel putin; de cantat mai putin pt ca nu mai aveam pic de glas dupa primele melodii :)).Singurul sentiment de dupa concert (in afara de "mama, ce demential a fost!") era ca mai vreau. Tot cu ei, tot cu oamenii aia in jurul meu si inca mult-mult Cranberries. Asta in conditiile in care mie nu imi placea sa ascult Cranberries :)… acum, insa… Salvation-Salvation!!!
Si da, sa te intorci acasa la tine dupa un asemenea concert (si in fiecare seara) e priceless. O spun si eu, desi m-am mutat in casa mea deja de cateva luni. Priceless.
I.
Ma bucura sa aflu ca in Bucuresti Marul de Aur e un restaurant bunicel. In Baia Mare, al nostru Mar de Aur e restaurant de manelisti, cu mancare cam dubasa si clientela si mai si… Fain blogul! Il citesc cu placere periodic!