Da, am mai vazut o garsoniera. „Plasata central, renovata, spatioasa”. 400 de euro. Nu mi-a zis pretul la telefon, ca daca mi-l zicea nu ma deplasam pana acolo. Asadar, s-o luam pe rand. Central. Adica pe strada Ion Tzuculescu. Cum, n-ati auzit de strada asta? Pai pleci din centru, mergi vreo 10 km spre Dristor, treci de Piata Muncii, te invarti 10 min pe niste stradute noroioase, si gata, ai ajuns. Cam 2 ore pina-n centru, daca prinzi trafic. Si prinzi, ca te duci la munca la 9 dimineata ca tot omu si te intorci la 7-8 seara, tot ca tot omu. Bun, ne-am lamurit cu centralul. Renovata. Linoleum pe jos, lemn pe la geamuri, igrasie in camera si pe balcon, faianta cazuta in baie, aragaz de colectie (interbelic, dupa aspectul butoanelor), masina de spalat cu tambur, nefunctionala. Pai zic, cu linoleumu asta crapat ce e? A, e de multi ani aici… explica mandra proprietara. Aha, bun, deci d-asta ar trebui sa platesc eu 15 mil pe luna intr-o vagauna la periferie, ca are linoleum din mosi stramosi. Cum ar veni, e cool sa ai linoleum crapat si ondulat pe la colturi. De spatioasa nu mai comentez, avea un pat si-un fotoliu printre care cu greu ne strecuram una pe linga alta sa imi prezinte „facilitatile”.
O intreb daca nu mai lasa la pret, ca pina la urma nu e chiar in centru si nici renovata nu prea e, plus ca eu sunt fata serioasa, o sa am grija de casa, poate ii si dau cu var… „Auziti, pe mine nu ma intereseaza cat de serios e chiriasu sau ce vrea sa faca in casa, eu vreau sa fac bani!”
Good point. Insa cu siguranta nu-i va face de la mine.
Linoleumul e vintage, fratilor!
