În ultimii ani, tot mai multe persoane aleg un stil de viață cît mai natural, ferit de intervenția tehnologiei și a invențiilor moderne, pe motiv că ele afectează sănătatea și pervertesc spiritul.
Tot mai des citesc despre oameni care renunță la mașină în favoarea mersului pe jos sau a bicicletei. Excelent, corpul are nevoie de mișcare, orașul are nevoie să respire!
Tot mai multe familii renunță la televizor, internet, tablete, telefoane deștepte. Ba unii cu posibilități se mută la țară și trăiesc din ce le crește în ogradă. Nemaipomenit, tare mi-aș dori să putem face și noi asta!
Tot mai multe femei aleg să nască acasă și să nu-și urmărească sarcina cu nici un fel de instrument al medicinei moderne. Doar stetoscop și măsurători efectuate de moașe, ecografii nu, alte investigații nu. Pentru că se tem de efecte secundare. Pentru că ele ȘTIU că bebelușul care le crește în pîntece e bine. Din păcate, în multe cazuri se dovedește că bebelușul nu era bine, ba dimpotrivă, era rău, ba mai mult, ar fi putut fi operat în uter sau imediat după naștere, dar ce păcat că nu s-a descoperit la timp diabetul gestațional sau malformația cardiacă… Și cu asta nu mai pot fi de acord.
Sînt de acord că în unele cazuri, ecografia îți poate aduce informații pe care nu le dorești (cum ar fi că bebelușul are sindrom Down, de exemplu), dar doar pentru că nu le afli din vreme nu înseamnă că ele nu sînt adevărate. Am dezbătut subiectul cu multe mame, cunoscute și necunoscute. Am numărat niște zeci care au spus răspicat că ele nu au făcut sau nu vor face nici măcar o ecografie în timpul sarcinii. Și de data asta n-am mai înțeles. În mintea mea, dacă există chiar și o șansă la un milion să descoperi la ecografie una dintr-un milion de afecțiuni posibile care pot fi rezolvate ușor, înainte sau imediat după naștere, ecografia trebuie făcută. Sigur, de un specialist bun, degeaba faci 30 de ecografii în sarcină dacă omul care privește monitorul nu are habar sau interes să urmărească atent ce se întîmplă la tine-n burtă. Un minim de controale ecografice (unul pe trimestru, pentru sarcinile sănătoase), efectuate corect și rapid cu aparate corect calibrate de specialiști buni, este absolut necesar, în opinia mea. Nu vorbim aici despre vizitele la ecografia 4D pentru că ni s-a făcut dor de moaca lui bebe, ecograful nu e totuși cabină de selfie-uri, e un aparat medical cu un scop precis.
Totuși, tot mai multe actuale și viitoare mame spun NU ecografiilor. Pentru că au citit pe internet că acestea ar cauza autism (apropo, mai e ceva pe lumea asta care nu cauzează autism?) Sau pentru că undele ultrasunete încing țesutul monitorizat pînă la a-i cauza traume. Pentru că afectează dezvoltarea sistemului nervos central al bebelușului. Sau îi afectează văzul sau auzul. Sau pentru că pur și simplu îl asurzește. Am citit, zile la rînd, articole în engleză, franceză și română, despre toate teoriile astea. Mi-am făcut o listă de întrebări pe care am trecut chiar și cele mai absurde ipoteze. Apoi le-am trimis către un medic specializat în ecografie, poate cel mai bun din România. El cu siguranță a citit mai mult despre ecografii și efectele lor decît noi toți la un loc. E un medic responsabil, un om bun, informat, hotărît să salveze vieți, nu să le pună în pericol.
Aveți mai jos interviul cu dl. Hadi Rahimian, mulțumesc Regina Maria pentru ajutor, îi mulțumesc și domnului doctor pentru timp și răbdare. Întrebările mele conțin și sursa articolelor care le-au generat (dacă o să aveți răbdare să le citiți, veți observa că majoritatea articolelor care susțin în titlu că ecografiile sînt periculoase se citează între ele și menționează în text că de fapt nu prea există dovezi, că nu s-au făcut studii pe oameni, dar că pentru nu știm exact, mai bine safe than sorry. Ceea ce mi se pare ironic, pentru că în mintea mea, să fii safe înseamnă fix să cauți să afli dacă sînt probleme cu fătul, nu ca să te stresezi, ci ca să le rezolvi (dacă e posibil, și slavă Domnului, în ultimii ani progresele chirurgiei minim invazive sînt uimitoare). Ca să nu-ți pară rău mai tîrziu că n-ai mers la o ecografie de 3 minute în care puteai afla una sau alta, mai gravă sau mai puțin gravă.
Înainte de interviu, vă scriu cîteva rînduri despre dr. Hadi Rahimian, să știți în ce calitate răspunde întrebărilor mele (și cred, și ale voastre). Este Director Medical al Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie Regina Maria Băneasa, medic voluntar în cadrul echipei de medici a Policlinicii Sociale Regina Maria, are supraspecializare în Medicină materno-fetală, competențe în ecografia obstetrică și ginecologică, chirurgie ginecologică laparoscopică, histeroscopie și medicină materno-fetală, chirurgie minim-invazivă, i s-a acordat “Premiul pentru inovație medicală” la Gala Medica 2013, cu o experienţă deosebită în supravegherea sarcinilor cu risc înalt, respectiv în diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor asociate sarcinii şi a impactului acestora asupra fătului.
În 2012, Dr. Rahimian a identificat în timpul unei ecografii de sarcină că în toracele copilaşului, la nivelul ambilor plamâni, se acumulase lichid (care la naștere ar fi putut duce la insuficiență respiratorie severă şi frecvent fatală). În cîteva zile, dl. Dr. Rahimian a montat la nivelul fătului un şunt toraco-amniotic, o procedură chirurgicală minim-invazivă care a fost efectuată pentru prima dată în România. Prin acest şunt, lichidul din plămâni a fost drenat în lichidul amniotic, ceea ce a permis dezvoltarea plămânilor in utero, aceştia ajungând la o mărime normală la naştere. Sarcina a fost urmarită cu multa atenţie şi la 39 de săptămâni, s-a născut un băieţel care a putut să respire normal.
Anul trecut, în cadrul unui control de rutină, mămica a doi gemeni aflată în săptămîna 18 de sarcină a aflat că bebelușii se dezvoltau inegal și, dacă nu erau operați atunci, puteau muri. Sufereau de sindromul „transfuzor-transfuzat”, o condiție rară în care se produce transferul de sânge de la un făt la celălalt prin intermediul placentei comune. Dr. Hadi Rahimian a efectuat o operație in utero: fotocoagularea laser a anastomozelor placentare care are ca scop deconectarea vaselor de sânge comune dintre gemeni, oprindu-se astfel transferul anormal de sânge dintre ei. Micuții s-au născut la 34 de săptămâni și sunt perfect sănătoși.
Mai multe despre activitatea profesională a dr. Rahimian aveți aici.
Și acum interviul, vă previn că e lung (pentru că și informații panicarde pe internet sînt destule). Vă rog să nu vă supărați că nu am pus diacritice, pur și simplu n-am mai avut putere.
1. Ce este o ecografie, în limbaj cît mai simplu, pentru nespecialiști?
Ecograful functioneaza pe principiul de emisie si receptie a ultrasunetelor (unde acustice de frecventa foarte inalta, nepercepute de urechea omului). Undele emise de sonda patrund in cavitatea abdominala, traverseaza organele si sunt reflectate in parte atunci cand intalnesc o modificare a densitatii tesuturilor acestora. In functie de cat de mult undele sunt absorbite sau reflectate se produc ecouri. Astfel se determina marimea, forma si consistenta unui organ. Cu ajutorul unui calculator undele reflectate sunt transformate in imagini pe care le vedem pe ecran. Practic, folosim unde acustice (ultrasunete) pentru a vizualiza organele interne.
2. Există, din ce știți dvs. studii care să ateste vreo legătură între ecografii făcute de mamă în timpul sarcinii și autism, greutate la naștere, cancer, dislexie sau alte afecțiuni sau malformații ale nou-născutului?
Conform studiilor efectuate in ultimii zeci de ani, nu exista nicio dovada care sa demonstreze ca ultrasunetele pot produce vreo malformatie sau vreo afectiune la nivelul fatului.
3. Poate fi periculoasă pentru mamă sau pentru făt căldura generată de sonda de ecograf asupra țesuturilor ecografiate? Este această temperatură urmărită de specialistul ecografist în timpul ecografiei?
Sondele ecografice nu produc caldura, ci doar ultrasunete. Aceste unde acustice, in momentul in care intra in contact cu organul examinat, pot produce caldura. Ca urmare, daca durata efectuarii ecografiei este lunga se poate produce caldura la nivelul organelor interne ale fatului, in special la nivelul oaselor. Ultrasunetele se propaga usor in medii lichide si nu sunt reflectate de acestea, insa sunt oprite de oase.
4. Sînt adevărate următoarele afirmații: Oasele se încălzesc mai mult ca țesuturile moi. Dacă sonda Doppler, de exemplu, e ținută nemișcată mai mult de 30 de secunde poate provoca încălziri îngrijorătoare. (sursa)
Da, exista o serie de studii care arata ca daca ecografia este folosita o durata mai lunga de timp, in miscare sau nu, poate produce caldura, ceea ce duce la incalzirea organelor interne si in special a oaselor. Acest efect este cu atat mai mare daca ecografia este Doppler sau Doppler color. Asta se intampla pentru ca in aceste cazuri este eliberata o cantitate mai mare de energie acustica, cu producerea unei cantitati mai mari de caldura. Este important sa subliniez ca acest efect nu apare atunci cand ecografia este corect efectuata, de catre un medic experimentat.
5. Sînt ecografiile 3D sau 4D mai periculoase pentru mamă sau pentru făt decît cele 2D? Sînt undele generate în timpul ecografiei mai puternice?
Nu, ecografiile 3D si 4D nu sunt mai periculoase comparativ cu ecografia 2D, atat in ceea ce o priveste pe mama, cat si pe fat. Aceste tipuri de ecografie reprezinta exact aceleasi imagini care sunt recompuse 3D sau 4D cu ajutorul programului calculatorului.
6. Ce este ecografia Doppler? Este ea mai riscantă ca celelalte? De ce unii specialiști recomandă limitarea ecogrfaiilor doppler la 30 de minute?
Ecografia Doppler emite o cantitate mai mare de ultrasunete cu o frecventa mai inalta. Ecografia fetala analizeaza circulatia fatului si masoara viteza, rezistenta si pulsatilitatea fetala (Ecografia Doppler poate fi folosita si in cardiologie sau alte specilitati.) De aceea este recomandat ca durata ecografiei Doppler sa fie cat mai scurta si sa fie folosita doar atunci cand este absolut necesar.
7. Poate ecografia provoca procesul numit în engleză Cavitation? (care la rîndul lui poate provoca afecțiuni ale unor organe care conțin țesuturi cu gaz, cum ar fi țesutul mamar) Nu se știe însă exact cum, dar există voci care susțin că ecografia ar putea afecta acest gen de țesut (sursa aceeași ca mai sus) Alte voci spun că acest fenomen poate reduce producția de radicali liberi în lichidul amniotic și că poate chiar distruge AND-ul fătului. Ce părere aveți despre aceste afirmații?
Da, exista un fenomen care se numeste “Cavitatie” si care poate afecta organele ce contin tesuturi cu gaz; este posibil sa se produca si radicali liberi (sunt multe studii in derulare care cereceteaza acest aspect). Insa, din informatiile pe care le am, tinand cont de numarul redus de radicali liberi existenti, fatul nu poate fi afectat. Cat despre ADN-ul fetal, nu stiu de existenta unor studii care sa demonstreze acest lucru.
8. Care este pericolul de acoustic streaming in timpul ecografiei? (un jet de fluid provocat de valul de ultrasunete care poate provoca un șoc la suprafața celulelor, care ar putea schimba gradul de permeabiltate a celulelor, cu efecte advrese asupra dezvoltării intra și extra uterine (aceeași sursă de mai sus, citez: The American Institute of Ultrasound in Medicine concluded: There exists abundant peer-reviewed published scientific research that clearly and convincingly documents that ultrasound at commercial diagnostic levels can produce lung damage and focal haemorrhage in a variety of mammalian species…. The degree to which this is a clinically significant problem in humans is not known.)
Aceste teorii se refera la studiile facute pe animale, cu ecografii facute in mod abuziv pentru a se analiza efectele nocive. Ecografia se foloseste de cel putin 25 de ani in mod frecvent si pana acum nu s-a descoperit nici un efect advers asupra dezvoltarii fatului, atat timp cat este folosita corect si nu are o durata lunga. Este important sa nu fie utilizata abuziv si in exces. Asadar raspunsul este nu, nu exista dovezi care sa certifice aceste afirmatii cu privire la afectiunile enumerate, atata timp cat ecografia este folosita normal. Exista si norme ceritificate de Congresul American al Obstetricienilor si Ginecologilor si Asociatia Americana de Ultrasonografie.
9. Poate avea ecografia in timpul sarcinii efecte dramatice asupra sistemului nervos al copilului? (sursa)
Nu, nu poate avea efecte dramatice asupra sistemului nervos daca ecografia se efectueaza normal. Totusi, daca durata efectuarii unei ecografii este de 30-40 min si se fixeaza un singur organ – in aceste situatii, da, organul respectiv poate fi afecat, in special urechea interna si retina (facand referire aici la organele legate de simt si de sistemul nervos).
Dar daca este folosita timp de maximum 15-20 min si se vizualizeaza mai multe organe, ecografia nu reprezinta un risc. Plecand de la ceea ce eu consider ca este corect si ceea ce este si recomandat de societatile medicale, in cazul in care vrem sa studiem mai mult timp un organ, durata ecografiei trebuie fragmentata, astfel incat sa se evite fixarea aceluiasi organ mai mult de 10 minute; este recomandat sa facem 2-3 ecografii scurte, a cate 2-3 minute fiecare. Cu alte cuvinte, impactul asupra copilului nu este dat de numarul de ecografii, ci de durata acestora.
10. Părți din creierul bebelușului pot fi supuse unei cantități mare de radiații în timpul eccografiei. (sursa) Adevărat sau fals?
Ecograful nu emite radiatii, ci ultrasunete. Pana in prezent nu s-a dovedit ca undele acustice pot afecta creierul fatului.
11. Aude fătul în timpul ecografiei un zgomot de aproximativ 100 de decibeli, cam ca un tren care intră în gară, speriindu-l?
Da, fatul aude un zgomot. Nu se poate preciza daca este sau nu vorba de 100 decibeli, dar se stie ca fatul aude undele acustice eliberate de sonda ecografului ca niste “boom-uri”. Intensitatea acestora poate fi mai mica sau mai mare, in functie de frecventa folosita pentru ecografia respectiva.
12. Este posibil ca intensitatea ultrasunetelor folosite azi de aparatele ultra performante să se dovedească nocive mai tîrziu? (cum a fost cazul radiografiilor, de exemplu, studiile care spun că ecografiile sunt sigure pentru mamă și făt au fost realizate acum 2-3 decenii, când aparatele de ecografie erau mai puțin puternice)
Asa cum am mentionat, aparetele ecografice sunt folosite de foarte mult timp. Cel putin in Romania ecografia este utilizata de doua decenii in screeningul in sarcina. Nu-mi pot imagina un spital sau un cabinet de ginecologie, in special daca este dedicat urmaririi dezvoltarii fatului, fara un ecograf. Ecografia este metoda de investigatie cea mai putin periculoasa, este usor de efectuat, iar daca medicul care face ecografia are suficient de multa experienta, permite diagnosticarea unor afectiuni care nu pot fi evaluate in alt mod. Ecografia este foarte utila si, nu s-a descoperit ca ar exista vreo contraindicatie. Subliniez faptul ca ecografia trebuie folosita rational, corect, pe durata scurta si fara a abuza.
13. Ecografia poate provoca autism? (sursa)
Nici unul din studiile medicale sau cartile de specialitate despre ecografii si medicina materno-fetala pe care le-am studiat nu contin vreo informatie potrivit careia ecografia poate provoca autism.
14. Cîte ecografii recomandați în timpul sarcinii și de ce nu mai multe/mai puține? (în cazul sarcinilor fără probleme)
Intr-o sarcina fara complicatii, se recomanda ca ecografiile sa fie facute astfel: intre 11-13 saptamani si 6 zile, intre 20-22 de saptamani, intre 30-31 de saptamani si eventual inca o examinare la 36 de saptamani. Acestea sunt ecografiile morfologice care sunt obligatorii pentru screening. Se mai pot efectua si ecografii suplimentare, cu frecventa lunara, atata timp cat acestea vizeaza doar masuratori si dureaza putin. Nu s-a dovedit ca ecografiile afecteaza in vreun fel copilul.
15. De ce sînt importante ecografiile în sarcină?
Ecografiile in sarcina sunt foarte importante, deoarece permit depistarea unui numar mare de malformatii la nivelul fatului. Acest lucru este esential pentru a ne pregati in consecinta, mai ales cand femeia doreste sa continue sarcina.
De exemplu, putem identifica o malformatie cardiaca ceea va impune o ingrijire speciala (un anumit tip de ventilatie) a nou-nascutului imediat dupa nastere. De asemenea, putem identifica malformatii la nivelul plamanilor, intestinelor sau rinichilor. Aceasta ne va permite sa putem sa-i oferim copilului odata ce s-a nascut o ingrijire speciala si un tratament cat mai adecvat.
De exemplu, este important sa identificam ecografic daca un copil are laparoschizis, adica organele abdominale se afla in afara cavitatii abdominale. Cunoscand acest aspect, medicul va sti sa nu recomande nasterea naturala, intrucat exista un risc foarte mare ca intestinele sa se distruga extrem de mult in timpul nasterii, ceea ce va face aproape imposibil interventia chirurgicala ulterioara. Pe de alta parte, daca se naste prin cezariana, copilul are sanse sa fie tratat chirurgical ulterior si sanse mai mari de recuperare.
16. Ce probleme ale fătului sau ale mamei pot fi identificate doar prin ecografie și pot fi adresate prin intervenții in utero sau imediat după naștere, spre remedierea lor parțială sau totală?
Ecografia poate descoperi orice afectiune a fatului din punct de vedere structural. Nu poate pune un diagnostic direct in cazul unor afectiuni metabolice sau neurologice care nu au rasunet structural.
Un exemplu de cum se poate interveni intrauterin asupra fatului, este in primul rand sindromul transfuzor-transfuzat care apare la gemeni; alte exemple sunt sindromul de valva posterioara si anemiile fetale. Acestea pot fi tratate in totalitate intrauterin. Hernia diafragmatica poate fi de asemenea depistata la ecografie si poate fi tratata partial intrauterin, urmand ca dupa nastere tratamentul sa fie finalizat. Operatiile intrauterine sunt esentiale, intrucat aceastea scad riscul ca plamanii sa fie afectati grav dupa nastere. De asemenea, meningocelul poate fi tratat partial intrauterin, urmand ca tratamentul sa fie completat odata ce copilul se naste.
In plus, ecografia ne arata cum interactioneaza fatul cu mama. Acestia sunt legati prin cordonul ombilical si placenta, iar prin studierea placentei si investigarea Doppler a arterei ombilicale, arterei cerebrale medii, a ductului venos si a arterelor uterine ale mamei, putem descoperi daca anumite afectiuni ale mamei au afectat sau nu copilul.
Interactiunea dintre mama si copil este foarte importanta, de exemplu, atunci cand mama are diabet care nu a fost diagnosticat in sarcina. In aceasta situatie, la ecografie se poate evidentia efectul acestei afectiuni asupra fatului: un fat mare si o cantitate crescuta de lichid amniotic.
Acesta a fost interviul, mulțumesc încă o dată domnului dr. Rahimian (la care tocmai am fost la eco morfologică de trimestru 3 și cu care am discutat și despre nașterea naturală după cezariană), prietenilor de la Regina Maria care m-au ajutat cu interviul, și vouă, c-ați avut răbdare să citiți. Sper să fi fost cu folos.
excelent interviul, felicitari.
ce am inteles eu este urmatorul lucru: cel putin unele din lucrurile care circula sub forma de sperietori despre ecografii sunt adevarate la baza (sunetul perceput de fat, caldura produsa de ultrasunete) si ma bucur ca doctorul nu le-a negat, pentru ca sunt fenomene fizice despre care sunt sigur ca s-a stiut de cand s-a inventat ecograful.
unde este nevoie de parerea specialistului, este daca aceste lucruri au intr-adevar un efect negativ semnificativ si daca riscurile alea mici cate or fi sunt mai mici decat beneficiile.
mie mi se pare clar din raspunsuri ca beneficiile ecografiei efectuate rational in sarcina sunt colosale si nici nu mi-ar mai trece prin cap sa nu fac asa ceva pentru copiii mei.
Multumim pentru informatii! Sunt de mare mare ajutor!O sa tin minte pentru cand voi fi mamica (oricum, nici nu ma gandeam sa nu ma duc la ecografii, macar cele 3 sau 4 obligatorii). Dar acum o sa fiu si mai linistita.
Foarte interesant si important si sunt intru totul de acord!
Cred ca cele mai importante sunt ecografiile de morfologie fetala, dar si cele de monitorizare, 2D.
Insa pe de alta parte, Dublu-Test si Triplu Test mi se par niste inventii statistice cu probabilitati cu mare rata fals-negativa sau fals-pozitiva, care mai si costa o multime de bani si pe care medicii le recomanda de zor! De fapt, baza este o ecografie competenta!!
Ce parere ai despre aceste teste?
Ai dreptate doar ca o cunostiinta indepartata careia i-a iesit dublu test gresit si a facut amniocenteza, care a iesit si aceasta prost, a avut posibilitatea de a intrerupe sarcina:( Asa ca la cefa sunt si ele bune.
Anul trecut, cand eram insarcinata, mai aveam 2 prietene cu sarcini apropiate ca varsta gestationala. Eu in Timisoara, una in Bucuresti, alta in Bacau. Tuturor ne-au iesit analizele de sange proaste (pentru dublu test). Toti 3 bebelusii sunt bine, sanatosi. Eu zic ca, daca ecografia are rezultate ok si o face un doctor priceput, si se vad parametrii clasici (osul nasului si restul), statistica ramane doar statistica.
Da, amniocenteza este o certitudine, nu o statistica.
E considerata f sigura ca rezultat, dar e invaziva, trebuie facuta de un medic super specialist, sa nu cumva sa bage acul ala gresit sa il intepe pe bebe…
Si costa f mult. Din cate am inteles, 1900 lei cu tot cu o reducere de la CAS…
Nu se recomanda decat in caz de (mari) suspiciuni.
Eu m-am programat la ea si costa 10 milioane la spitalul Filantropia….si am vb cu mai multe mamici care au facut-o si a spus ca procedura nu-i atat de neagra pe cat pare. Recunosc ca la inceput m-am panicat tare….dar rezultatele sunt sigure si eu vreau un prunc sanatos. Eu am 28 ani am zis ca nu e buna, nu pentru mine….dar na cineva a nascut copil cu sindron down la 24 ani si medicul ii spusese sa nu faca amniocenteza ca nu se incadreaza in profil:(. Acum pe net o sa gasiti doar cazuri negative si tragice…..doar ca in spitale analize se fac pe banda rulanta si numai de doctor specialisti si rezultatele sunt sigure. Eu stiu ca bebe e sanatos….doar ca nu pot risca:(
Daca n-ai motive medicale, daca nu ti-o recomanda explicit un dr..sfatul meu (e drept ca nu mi l-ai cerut:P) este sa nu o faci. Nah, m-am trezit si eu vorbind! Dar eu am trecut prin ea si…in locul tau n-as face-o!:)
Si daca afli inca din timpul sarcinii ca bebe are sindrom down, ce poti face? Din moment ce iti iubesti copilul banuiesc ca avortul nu e o solutie…
Multe femei aleg avort în caz de sindrom sau malformatii grave, eu cunosc citeva. E dreptul lor sa aleaga sa nu aduca pe lume un copil atit de bolnav, nu e locul nostru sa judecam o astfel de decizie.
Mie mi-a recomandat-o dar mi-a spus ca sunt la limita…..adica sanse mari sa nu o aibe…..eu nu stiu ce as face si refuz sa ma gandesc la altceva decat ca este sanatos…..doar ca eu am facut asistenta sociala si cei care spun ca nu e greu habar nu au ce vb si prin ce trec copii astia. Tara noastra nu e pregatita sa-i primeasca ca in alte tari. Eu imi doresc tare mult copilul asta de pe la 18 ani dar nu stiu daca sentimentul de iubire e prezent….simt gingasie si abia astept dar asta simt si daca vad alta gravida….
Atata timp cat bebe este in burtica, iubirea fata de el e doar un mugure. Dar ma gandesc ca e prezenta. Si atunci cum poti spune: „Scuze, bebe, esti departe de perfectiune. O sa-l rog pe medic sa te cioparteasca putin si sa te scoata din culcusul tau cald de langa inimioara mea, bucata cu bucata. Vreau sa fac loc unui alt bebe, care sa fie mai bun decat tine”. Si daca nici urmatorul nu o sa fie?! Da, sunt boli grele. Da, suferinta si greutatile mamelor sunt mai mari decat ale pruncilor. Dar oare putem sa decidem noi cine merita si cine nu merita sa se nasca?!
In afara de sindromul Down (care se manifesta in diverse forme de gravitate, de la forme usoare, pana la forme unde viata celor afectati e un chin), exista si alte trisomii, si alte anomalii anatomice, care sunt incompatibile cu viata si in cazul carora, scurta viata a bebelusilor (daca ajung sa se nasca), ar fi doar un chin. In multe cazuri nu e vorba de a nu accepta un copil „imperfect”, ci de a face o alegere plina de compasiune tocmai pentru ca bebele respectiv e iubit si pentru ca parintii vor sa-l scuteasca de suferita inutila. Fiecare e liber sa judece daca vrea, dar eu zic ca ar trebui sa fim mai darnici cu compasiunea fata de parintii care au de luat asemenea decizii grele, si mai zgarciti cu criticile.
In plus, exista parinti care vor sa stie chiar si daca un avort iese din discutie, tocmai pentru a fi pregatiti inca de la nastere si pentru a-i putea asigura copilului conditiile speciale de care are nevoie.
Bebelusul meu are o malformatie de perete abdominal ,laparoschizis…mi a fost foarte greu sa primesc o astfel de veste ..sunt la prima sarcina in sapt 25 si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca bebe e bolnavior,dar ca se va face bine pentru ca este puternic,trebuie sa fie puternic,nu imi pot imagina o viata fara el… Pe mine ecografiile si toate analizele pe care le am facut m au ajutat foarte mult,ma ajutat s ma pregatesc si sa am habar de ceea ce ne astepta ..Se zice ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce!!
In momentul in care bebelusului tau i se descopera o tumora la nivelul rinichilor despre care nimeni nu stie nimic, faptul ca nu mai are costite sub acea tumora, coloana care se deformeaza treptat, gatutul care parca nici nu mai exista si capusorul pleaca direct de pe umar? Cum puteti judeca o mama care a trecut prin asa ceva. N.am refuzat un bebelus care nu era perfect (mai ales ca il asteptam de 8 ani)… dar am ales sa imi asum acest pacat si durere si sa aduc pe lume (daca am fi ajuns la termen)un copil care s-ar fi chinuit o viata intreaga… eu l-as fi iubit oricum ar fi fost, dar aia n-ar fi fost viata. Nu va dati cu parerea fara sa cunoasteti fiecare poveste in parte, nu judecati…
Imi pare rau sa aud prin ce ai trecut. Este o durere foarte mare prin care am trecut si eu. Bebele meu nu ar fi trait nici macar un an si acela ar fi fost doar in spitale.
Din pacate sunt mamici care cred ca un astfel de bebelus se poate vindeca ‘miraculos’ si se poate naste sanatos . Eu cred in stiinta dar si in Dumnezeu care ne-a intrebuintat cu creier.
E o decizie grea pentru ca trebuie sa nu te gandesti doar la tine sau la ce va spune societatea ci la conditiile de trai pe care le va avea cel mic.
Eu am hotarat sa intrerup imediat dupa ecografia de la morfologia de prim trimestru si desi a fost foarte greu, privind retrospectiv nu regret nimic. Ma bucur ca exista aceasta ecografie si ca am fost sa o fac in loc sa ma bazez exclusiv pe ‘rugaciunea de Duminica’.
Va urez succes si putere sa treceti peste orice obstacol!
Da e o solutie sa aduci pe lume un copil pe care os a il ingrijesti toata viata ta si pe care apoi o sa-l ingrijeasca statul? si stim cat de bine le e copiiilor de genul asta la noi in Ro. Avortul poate fi o solutie, nu vad de ce nu.
Nu inteleg d ec ese face aluzie la costuri atunci cand vorbim despre o sarcina. Orice femeie cu scaun la cap e constienta ca a parcurge o sarcina presupune niste costuri materiale. Bineinteles ca se recomanda dublul test doar nu o sa te trimita automat sa faci amniocenteza, operatiune mult mai riscanta si mai complexa.
Si da, a aduce pe lume, in Romania, un copil cu dizabilitati psihice, mi se pare o inconstienta enorma din partea parintilor. Un copil care va fibatjocorit prin toate mijloacele de un sistem putred si o societate incuiata la capitolul asta.
Ba da, la unele femei poate fi o solutie intreruperea unei sarcini daca afla ca sunt anomalii ce afecteaza viata copilului ce urmeaza a fi nascut!!! Eu eram una dintre ele, daca amnio arata anumite anomalii -exact cum spune Stefi mai jos- alegeam sa ma opresc!!!
Fiecare are dreptul sa stie si, in cunostinta de cauza, sa aleaga!!
cum adica ce poti face? pai faci testul ala ca mai apoi in fct de rezultat sa decizi ce anume doresti pentru viata si si mai ales pentru viata copilului. sa nu uitam ca traim in Romania totusi!! persoanele cu trisomia 21 au un grad de retard care e cuprins undeva intre 45-95%. este greu sa integrezi in societate persoane doar cu handicap motor deci sa nu mai vorbim de cele cu handicap mental. chiar si daca esti o persoana responsabila si il duci la specialisti si logopezi si inot si ce mai vrei tu el depinde daca nu 100% atunci cel putin in cea mai mare parte de tine. nu toata lumea este pregatita pentru o astfel de responsabilitate sa sti. si nu mi se pare corect sa ii judeci pe cei care aleg sa nu ii pastreze. eu zic ca fiecare dupa puterile sale.
Asta e o viziune. Dar poti sa gandesti si ca „Din moment ce iti iubesti copilul alegi sa nu ii oferi o asemenea viata care, indiferent cat de bogat ai fi si in ce tara moderna ai trai si de cat te-ai sacrifica tu ca mama, nu poate fi la fel de buna ca a unui copil sanatos.” Dar deh, fiecare cu egoismul lui. Sa fii mama buna inseamna uneori sa-ti pui deoparte dorinta ta enorma de a-l tine in brate si de a-l ingriji ca sa-l scutesti pe el de suferinta. Oricat de mult i-ai imbunatati viata unui asemenea copil nu vei putea sa-l faci sa fie sanatos. Decizia e foarte grea dar e o cruce mult mai usor de dus de catre mama decat suferinta pe care o are de indurat copilul. Chiar daca copilul nu va fi foarte constient de neputinta lui, eu, ca mama, stiu ca ar fi putut trai si altfel si mi s-ar rupe inima sa-l vad asa de chinuit. Eu am fost foarte aproape de o asemenea decizie, in conditiile in care mi-l doream enorm si ma chinuisem sa raman insarcinata 4 ani. Daca nu ar fi fost ok testele, avortul ar fi fost decizia mea.
Am si citit un caz in SUA in care o persoana cu sindrom Down si-a dat in judecata parintii pentru ca au ales sa-l tina in viata si ii pot intelege pozitia.
Xenia: parametrii clasici nu sunt suficienti (in unele cazuri) ca sa-ti spuna 100% ca bebe e ok. Sunt de accord ca dublu/triplu test sunt mare parte statistica, dar sa stii ca si statistica asta este facuta dupa nshpe mii de studii, nu-i la intamplare.
Eu (acum aprox 3 ani, cand eram insarcinata) am ales urmatoarea cale: eco morfo- care a fost ok si apoi am ales sa nu fac nici dublu, nici triplu test (stiam ca vor iesi prost dat fiind faptul ca tatal copilului e cu spina bifida si stenoza pilorica-adica cu defecte genetice serioase,iar bebe cu sanse sa le ia de la el) si am facut direct amnio. Cu emotiile de rigoare si cu DUREREA DE RIGOARE. (caci nu-i ca atunci cand te inteapa o albina..believe me!!). Din fericire rezultatul a fost „aveti un baietel foarte bine din pct de vedere genetic”:). Amnio n-a avut nicio complicatie si eu am stat calma tot restul sarcinii.
O prietena a avut rezultat nashpa la triplu test (facut la clinica „X”), au trimis-o sa-l refaca la alta clinica..acolo i-a iesit bine..Dar tot cu emotii a stat pana a nascut..asa ca..eu una n-am vrut sa traiesc cu frica-n san. Oricum in situatia noastra amnio era un must.
Ca in absolut orice, si in domeniul medical si al bebeluseniei, masura e cheia. Nici 0 ecografii, nici 100 (sau pe-aproape, doar asa, ca sa stie mama ca e bine bebe), nici toate vaccinurile de pe lume, nici niciunul. Moderatie, moderatie, moderatie. Din pacate, in lumea de azi, multi oameni nu mai reusesc sa gaseasca echilbrul si cad intr-o extrema sau alta. 🙁
Bingo!
Asta spune si specialistul. 🙂
[…] Ecografia de sarcină: pericol sau șansă la viață? (interviu) pentru cele interesate…interviu cu dr. Rahimian Hadi despre ecografii. […]
Foarte bun articolul! Eu sunt la una dintre extreme. Am facut toate eco, ba in plus e o o data pe luna, just to say hello:)) Si tot din categoria „extreme”, ii facem TOATE vaccinurile. Eu cred ca trebuie sa profitam de faptul ca traim in secolul 21 si nu sa traiesc ca in Evul Meu.
Eu nu i-am facut nici un vaccin copilului meu pana acum si are 2 an si 3 luni. E sanatos si nu are nici o problema. Sa bagi in corpul lui tot ce au descoperit medicii de secole pana acum e solutia, doar ca sa demonstrezi ca nu traiesti in evul mediu? Multe boli pt care se mai fac vaccinuri au fost eradicate, sau f rare, vaccinurile cauzeaza bolile in sine, de cele mai multe ori si sunt f nocive pt un organism fragil. Unii le suporta ok, daca au imunitatea buna si au noroc, altii au reactii foarte urate si devin mai bolnavi in urma vaccinurilor. Cum adica sa profiti? Adica sa bagi in corpul copilului tau toate tampeniile care au fost mai mult sau mai putin studiate si testate? Nu mi-e frica de nici o boala pt care nu l-am vaccinat. Ii dau medicamente numai cand are o problema si cel putin 2 medici si-au exprimat parerea ca trebuie. Hazard sau nu, ca industria farmaceutica o duce din ce in ce mai bine, si noi vaccinuri sunt mereu inventate doar pt a fi vandute nu si pt a ne face bine! Scopul este de a reduce populatia planetei nu de a o inmulti.
Pentru orice discuție pro sau contra vaccin recomand întâi reviziurea acestei liste (pentru că ambele echipe care tind să devină extremiste)
http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_erori_logice
Pentru ce boli mai precis se vaccineaza inca desi au fost eradicate? Toate vaccinurile sunt testate (si efectele adverse se urmaresc si dupa ce un vaccin e aprobat) si cine zice altceva habar nu are ce vorbeste. Nu ti-e frica de tetanus? Polio (care si in Siria era aproape eradicat pana a inceput razboiul civil si lumea nu prea a mai putut vaccina)? Pertussis? Industria farmaceutica nu o duce bine datorita vanzarii de vaccinuri, ci datorita vanzarii de medicamente care sa trateze diferite boli (inclusiv cele care pot fi prevenite de vaccin). Iar daca industria farmaceutica vrea sa faca vanzari cat mai mari, ar trebui sa aiba interesul de a mari, nu micsora populatia… dar e greu cu logica cand e informam de pe naturalnews et co.
Nu, nu ne informam de pe naturalnews et co. Pur si simplu nu vrem sa injectam in sistemul imunitar al copilului un cocktail de mercur, alumiuniu, formaldehida si multe alte porcarii. Uite aici olista de ingrediente minune:
http://www.fda.gov/downloads/biologicsbloodvaccines/vaccines/approvedproducts/ucm101580.pdf
Ba se pare ca fix de acolo: mercurul (in forma thimerosal) nu se mai afla in nici un vaccin administrat copiilor in tarile dezvoltate (e folosit ca agent conservant si nu e necesar decat in vaccinurile multi-doza), iar „porcarii” precum aliminiul si foradelhida se afla in fructe, legume, lapte matern etc. (am pus mai jos detalii). E pana la urma decizia fiecaruia sa vaccineze sau nu – sper ca doar ca parintii care nu vaccineaza traiesc inconjurati de alti parinti responsabili care vaccineaza si ii protejeaza implicit si pe copiii nevaccinati (si ca parintii cu copii nevaccinati au macar atata responsabilitate incat sa nu-si duca copiii in locuri frecventate de copii prea mici pentru a putea fi vaccinati).
Acum despre aluminiu si formadelhida:
– aluminiul e prezent si in laptele matern – sa concluzionam ca laptele matern e toxic sau ca de fapt toxicitatea e determinata de doza? (in primele 6 luni de viata, copiii primesc mai mult aluminiu din laptele matern decat din vaccinurile obligatorii pentru acea perioada: 10mg vs. 4 mg);
– formadelhida e un produs esential pentru metabolismului uman (sangele uman continte cam 2.5 mg/l), si din nou, e in categoria „doza face otrava”. Nici un vaccin nu are mai mult de 100μg (0.1mg) de formadelhida pe doza, si pentru un copil vaccinat complet, doza de formadelhida din vaccinuri e de sub 2mg. Pentru perspectiva, 1kg de fructe/legume are intre 6-35 mg de formadelhida (in functie de fruct/leguma) (http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/doc/3550.pdf).
Fructele, legumele si laptele matern nu ajung direct in sange precum vaccinul. ACEASTA ESTE DIFERENTA! Odata injectate direct in sistemul limfatic…intreg organismul este con]taminat si ii este foarte greu sau aproape imposibil sa elimine substantele respective. Sistemul digestiv, in schimb, are capabilitatea de a elimina substantele nocive sau pe care corpul nu le poate metaboliza sau de care nu are neevoie.
De curiozitate, desi nu este tema acestei discutii, dupa tine care sunt bolile alea eradicate (sau care sunt atat de rare)pentru care ne vaccinam in ziua de azi?
din curiozitate, Maria, poate gasesti un studiu in care s a demonstrat faptul ca aluminiul mercurul formaldehida si proteina animala de exemplu introduse direct in sistemul imunitar al copilului nu au efecte devastatoare pe termen lung? aaaaa iar eradicarea bolilor prin vaccin sau cel putin scaderea lor in incidenta ca urmare a vaccinarii cam pica daca te uiti pe niste cifre si statistici.
Bravo!!! Respect si jos palaria!
Mie mi-a fost de un real folos:) eu sunt gravida in 16 saptamani si dupa parerea mea am facut cam multe eco…..prima am vrut eu sa o fac sa vad daca s-a pozitionat corect ca aveam o prietena careia i se pozitionase pe trompe:(. M-a chemat iar peste o sapt sa auzim inima……M-a chemat iar dupa 2 saptamani…….si atunci m-am suparat si am schimbat medicul…..care mi-a facut eco:( si m-a chemat la dublu test unde iar eco…….ppppffffiuuuuuDublu test a iesit prost si iar eco si o sa fac amniocenteza unde iar o sa fac eco si la 20-22 saptamani iar eco daca amniocenteza iese bine:)
Acum pentru 16 saptamani mie una mi se par foarte multe eco….dar acum sper doar ca totul sa fie bine:)
Anca, mai bine sa fie mai multe ecografii, decat sa te trezesti ca bebe are probleme ce se puteau rezolva, daca le-ai fi facut.
Eu am facut eco din luna in luna. La 11 saptamani s-a facut aia de masuratori, apoi la 12 inca o data (ca iesise translucenta nucala o idee mai mare – tot normala, dar putin mare pentru data in cauza). La 12 saptamani era perfect totul.
Fata s-a nascut bine merci, e sanatoasa tun si nu da semne de probleme 🙂
Anca si eu sunt in aceeasi situatie ca tine, gravida in 16 sapt, rezultat dublu test iesit prost, pe langa alte analize care au iesit la fel de prost. Saptamana viitoare sunt programata la amniocenteza. Si eu am facut multe ecografii pana acum, cam la 2-3 sapt.Dar voi face toate analizele si ecografiile necesare sa stiu daca bebe este bine.
Bafta la amniocenteza.
Bafta si tie draga mea…..sa facem copii sanatosi:)
Buna Alina/Anca
Multa sanatate si copii sanatosi sa aveti. Am intrat in dicutie pentru ca nu vad nicaieri mentionat de testul Harmony sau NIPT (http://www.fetalmedicine.com/harmony-test) care detecteaza riscurile de sindrom Down si alte anomalii genetice la peste 98% din cazuri. Si e doar o prelevare de sange de la mamica, fara amniocenteza. Din cate stiu eu si din cate a mentionat si doctorul meu, nu a avut nici un caz de fals negativ sau fals pozitiv. Testul se lucreaza in SUA, California dar este disponibil si in Romania, in laboratoare partenere. Eu am dat probele saptamana aceasta (saptamana 10 de sarcina) si astept rezultatele in 2 saptamani. E adevarat ca e scump, dar iti da informatii critice din primul trimestru si in cazul unui rezultat negativ, acopera costurile pentru investigatii suplimentare gen dublu/triplu test si amnio… sper sa nu fie nevoie in cazul meu. Si se poate efectua si mai tarziu in sarcina daca exista suspiciuni. Poate merita sa intrebati si de optiunea acesta…desi nu cred ca toti medicii stiu de acesta varianta (am intrebat alte mamici si nici ele nu auzisera de test). Sper sa va fie de folos… O zi frumoasa!
Fetelor, eu la primul baietel am facut 6 eco in 3 saptamani (in primul trimestru) si nenumarate dupa…. daca chiar e o problema ce trebuie monitorizata, nu vad de ce nu le-am face. Si baietelul e sanatos tun, are 2 ani jumate.
draga Anca…ti se par. eu, fiindca nu am facut suficiente investigatii si „am mers cu Domnu” am pierdut o sarcina…la a doua sarcina poti sa stii ca am luat si tratamente si am facut si eco la 2 saptamani maxim…asta in primele 16 saptamani. Fara aceasta masura, nu tineam sarcina.
M-am gandit ca ar fi dragut sa anunt ca in cazul meu totul este bine pana in acest moment:) amniocenteza este ok si este Baietel:)
Va imbratisez!
Felicitari, sa fie sanatos!
Acu vad ca am tastat aiurea, mai sus vroiam sa zic ca am facut eco lunar plus cele recomandate, dublu, triplu, si screening malformativ, desi eu eram ok si nu aveam vreun istoric dubios in familie. Doctorul meu a zis cala noiin Romania mai bine previi decat sa tratezi vreo malformatie sau sa afli tarziu ca bebe sufera de sindrom Down…
Ma linisteste acest articol.
Sunt insarcinata in 25 saptamani. In primele 13 am fost sub presiune intrucat am avut un hematom de toata frumusetea. Sarcina avea 0.5 cm, iar hematomul 3.5 cm. Sanse sa trecem cu bine minime. Intre sapt. 6-10 am facut ecografii zilnic, la doua zile, la 5 zile, pentru ca trebuia monitorizata starea sarcinii, inclusiv daca mai bate inimioara sau nu. A fost groaznic, stiam ca alta sursa de a afla ca sarcina mai e inca viabila nu avem. Pe de alta parte, citisem ca ecografiile sunt totusi nocive si ma invinovateam pentru fiecare vizita.
Si eu am avut hematom si am facut ecografii dese. Nu ma invinovatesc deloc, am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa salvez sarcina si sa am un bebelus sanatos. Acum am 13 saptamani si am inceput sa le raresc deoarece lucrurile arata foarte bine si toate testele au iesit ok. Cu toate riscurile am pus in balanta unde sunt dispusa mai mult sa risc si am decis ca mai bine fac ecografii ca sa vad problemele si sa le pot trata decat sa stau si sa ma rog sa treaca de la sine. Multumesc lui Dumnezeu ca am avut ocazia sa fac aceste ecografii si sa tratez problemele ce a fost 🙂
Multumim pentru informatii, foarte interesant.
Despre nasterea naturala dupa cezariana ce a zis?
M-a chemat din nou la eco in sapt 36 sa vada si el cicatricea pe interior. A fost curios sa afle de ce vreau NVDC si mi-a spus ca e posibil daca organismul meu e suficient de puternic.
Foarte utile informatiile mai ales pentru incepatoare:) Multumim mult!
Excelent articol, multumesc.
Foarte multumesc!
Prea te urmaresc de multa vreme ca sa nu iti spun cat apreciez articolele tale, foarte multumesc pentru cel de mai sus, pentru ca desi am inceput sa citesc despre ecografii si am optat sa le fac, n-am avut niciodata timp sa triez prin toate sursele prin care ai trecut tu. De mare folos pentru noi toate si documentarea, si interviul!
(In cazul meu, ecografiile au descoperit placenta praevia care f probabil nu-mi va permite sa nasc natural (daca n-as fi stiut, f posibil sa am desprindere de placenta in timpul nasterii, copilul sa nu mai fie alimentat cu oxigen/nu poata iesi, etc, etc))
Sarcina cat mai usoara in continuare, multa sanatate!
Dani (graviduta in 33 sapt)
Il apreciez f mult pe acest medic, mi-am urmarit sarcina in paralel si in Buzau si in Bucuresti, la dansul, nefiind probleme am preferat sa nasc in orasul meu. Insa faptul ca am avut si sprijinul acestui medic pe perioada sarcinii m-a ajutat. Am facut 2 ecografii pe luna, una la Buzau, una la Bucuresti, cam asa, nu stiu de ce, de teama probabil, totul a fost ok. Stiu ca vrem ca medicii nostri sa fie Dumnezeu, insa asa cum eu nu ma pot concentra la serviciu atunci cand am si probleme personale cred ca se poate intampla si unui medic…. In fine, un articol excelent, sper ca cine are urechi de auzit sa auda…
[…] 10kg in plus, am ajuns sa urasc ploaia si frigul. Va pun un link cu un interviu legat de ecografii: Ecografia de sarcină: pericol sau șansă la viață? (interviu). Cu celule stem, cele care intentionati sa recoltati, ati luat vreo decizie? Aveti toate niste […]
Un doctor deosebit dnul Rahimian. El mi-a urmarit ambele sarcini ecografic. Si eu l-am intrebat acum cateva saptamani de nasterea naturala dupa cezariana si mi-a spus ca el recomanda tot cezariana, dar dr ce urmareste sarcina este cel mai in masura sa decida. Drept pentru care impreuna cu dna dr Mihailescu Doina am stabilit 30 iunie pentru a doua cezariana. Recunosc ca in sufletul meu simt ca este cea mai buna varianta, sper doar sa vina bebelusa cand vrea ea, eu cu programatul nu ma simt neaparat confortabil (dar avand in vedere ca sunt mai multe de organizat cand ai si un alt copil poate e mai bine). Eu iti doresc sa nasti cum simti ca e bine pentru voi si doctorul pe care il alegi sa te sprijine in decizia luata. Multumim pentru informatiile furnizate!
Salut! Multumesc si eu pentru informatii si pentru toate articolele! 🙂 Eu am o fetita de aproape 9 luni si am facut in sarcina 8 ecografii: prima la 6 saptamani pentru a exclude o sarcina extrauterina, a doua (la alt medic) la 9 saptamani, a treia la 12 saptamani pentru dublu test, ecografie corelata cu analize la sange mi-au dat risc de SD 1:50!!! A patra ecografie la 13 saptamani pentru a masura din nou translucenta nucala la alt medic: a iesit 1,7 mm (fatza de 2,7 mm la celalalt doctor). M-am programat la amniocenteza la Filantropia in Bucuresti (sunt din Targoviste). La 16 saptamani am facut a cincea ecografie, prima mai indelungata (restul au fost pana in 5 minute), de morfologie fetala. Nu s-a observat nicio malformatie de niciun fel si desi acest al patrulea doctor deja (I’m crazy and I know it) ne-a recomandat sa facem totusi amniocenteza, am sunat sa o anulam. Au urmat ecografiile sase in sapt. 22 si sapte in sapt. 30 de morfologie fetala trimestrul doi, respectiv trei. Totul bine si frumos, doar ca mi s-a descoperit placenta usor imbatranita, pentru care mi s-a recomandat actovegin o pastila pe zi pana la nastere. Ultima ecografie am facut-o in saptamana 37, scurta, pentru a vedea cum sta bebe, cordonul, cantitatea de lichid amniotic. Am nascut la 39 de saptamani o fetita sanatoasa tun cu al cincilea doctor, Laurentiu Pechi de la Polizu. Mi-a urmarit sarcina din saptamana a 18-a si a facut-o excelent, pentru urmatorul bebe merg direct la dumnealui! Donc, este extrem de important unde si cine iti face ecografia!
Mama, ce info misto pui tu. Love to read you!! When I grow up wanna be just like you (ma rog, cu personalitatea mea, dar cu organizarea ta) – Rock on!
Da care-i problema cu personalitatea mea, ha?
Ha ha !!! :))))
Esti minunata! multumesc pentru informatii 🙂
Nu mi-am imaginat ca sunt pers care refuza eco. Eu am avut in timpul sarcinii un chist imens care a a fost un mare pericol pana la 3 luni, monitorizat din doua in doua saptamani, pozitia bebelusului prea joasa, 2 stagnari in evolutie urmate de tratamente si placenta previa( la nasterea vaginala exista riscul sa nu iasa bb, sa se desprinda placenta, sa se porneasca hemoragia, cordonul era in jurul gatului de doua ori). Fara eco nu ar fi existat! Cu cezariana si nu a resprirat imediat dp nastere …
@Tatiana, ai fi uimita.
Prima discutie pe care am avut-o cu maica-mea dupa ce i-am spus ca o sa fie bunica a fost de fapt o cearta infioratoare la telefon. „Sa nu cumva sa faci eco, ca nenorocesti copilul pe viata, il radiezi! Ca pe vremea mea stetoscopul era suficient si sa nu crezi ca nu aveam tehnologie si pe atunci!” „Mama, dar de unde ti-au venit ideile astea? De unde radiatii la ecografie?” „Mi-a zis mie cineva, ca doctorii au facut studii!” „Ce studii?” „Studii!”
O ora intreaga ne-am certat pe tema asta.
Nu stiu ce tehnologie era prin cabinetele medicale de la noi in anii ’81-’82, dar am rezervele mele…
Printesa, multumesc de lamuriri.
Exista oameni care nu iau pastile, se trateaza singuri, nu fac vaccin, nu merg la doctor, „stiu ei mai bine” despre cum e corpul lor si ce poate face si, culmea, sunt printre noi 🙂
Mi se pare ca a lua decizia de a nu-ti face controale, a nu urmari responsabil sarcina si ceea ce urmeaza dupa, este egala cu inconstienta. Ar fi ca si cum am fi animale si doar cel sanatos si puternic supravietuieste, fara interventia noastra, ci doar a naturii sau a naturalului. Iar asta contravine tuturor principiilor mele. Eu cred ca trebuie sa faci TOTUL pentru a te asigura (chiar in procent de 70%) ca ai un copil sanatos.
Pentru mine ecografia, mai exact cea de morfologie fetala trim 2, a fost salvatoare. Am avut noroc de o doamna doctor tanara, dar f dedicata si cu studii in strainatate care a vazut perfect malformatia cardiaca a fetitei mele. Ulterior am fost, evident, si la alti doctori celebri care nu au vazut nimic/nu erau siguri, inclusiv cel care mi-a facut amniocenteza (malformatia respectiva era asociata cu diverse sindroame). Mie si ecografiile mi se par cam ca ghicitul in cafea, conteaza f mult pozitia copilului, aparatul, experienta si pregatirea doctorului, etc. Am facut foarte multe ecografii dupa ce am aflat despre malformatia cardiaca, inclusiv ecocardiograma fetala (in Germania, la noi cardiologia pediatrica este mult in urma, dupa cum bine stiti, iar acum 2 ani era si mai si), mi s-a parut extrem de important sa stiu starea de sanatate a copilului si sa ma pot organiza in consecinta. Chiar daca pana la urma copilul mi-a dat planurile peste cap aparand pe lume mai repede si am nascut in Romania si nu in Germania cum intentionam, ca sa poata fi operata acolo, stiam ce ma asteapta, ce fel de operatie trebuie facuta, in cat timp dupa nastere, in ce consta, de ce hormon am nevoie, aveam sprijinul unui specialist in cardiologie pediatrica, etc.
Daca nu stiam despre malformatie nu sunt sigura ca ar fi fost descoperita in timp util dupa nastere, mai ales daca as fi fost genul de mama care refuza ecografii, pentru ca in primele 2 zile a fost ok, se auzea un suflu la inima, dar fara o ecocardiograma (si iar ajungem aici), cred sincer ca ajungeam cu ea acasa fara sa stiu ca e ceva in neregula(circulatia in inima ei se facea prin duct, un canal care se inchide in cateva ore/zile de la nastere si a avut nevoie de un hormon care sa il tina deschis pana la operatie, altfel se termina totul), cum au patit si multi alti parinti in Romania. Asta in conditiile in care oricum operatiile cardiace pediatrice se fac f greu, cu spitalul de la Tg Mures extrem de aglomerat. Acum 2 ani nu se faceau operatii nici la Marie Curie (care oricum se fac rar si acum, cu liste de asteptare lungi), nu exista nici Spitalul Monza. Nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca nu stiam despre existenta malformatiei la nastere si daca nici nu o descoperea cineva la timp dupa nastere.
Printesa, malformatiile genetice cardiace/cardiologia pediatrica in Romania sunt inca o problema f spinoasa, e adevarat ca si discutata, pe cand un post cu tema asta?
Buna.
Ma intereseaza numele dnei doctor care a facut ecografia, pentru o opinie . Multumesc!
Si felicitari pentru articol si interviu, ca de obicei foarte bine scris, documentat si util!
La primul bebe am facut un singur eco la 14 saptamani si tot atunci am avut si singurul control din timpul sarcinii. Nu am facut nicio analiza, nu am luat niciun medicament in timpul sarcinii si am nascut acasa fara asistenta medicala. Totul a fost perfect, alaptez de 11 luni, copilul e perfect sanatos, nevaccinat, vioi, etc etc. Am avut incredere deplina in alegerile mele deoarece au pornit dintr-un instinct pe care e greu sa-l explici altora… Nu am regretat nicio clipa alegerile respective.
Acum asteptam bebe doi insa de data asta simt sa urmez mai mult calea traditionala/incetatenita, adica o sa fac macar un set de analize si planuiesc sa merg la control si eco in fiecare trimestru, nu mai mult. Nasterea acasa ar fi alegerea naturala insa uite, nu exclud ca e posibil ca imprejurarile sa reclame alte conjuncturi. De unde stiu? Pai asa simt :-). Sunt linistita referitor la ce urmeaza caci fac alegeri in functie de ceea ce simt, nu de ceea ce mi se impune/se asteapta de la mine/e „normal”.
Cred ca cel mai important este ca femeia sa-si urmeze instinctul caci nu degeaba il are. O fi el tocit de la „civilizatie” si educatie si e adevarat ca nu e infailibil, dar exista si isi cere drepturile. Nu cred nicidecum ca suntem sexul slab :-).
Sa inteleg ca toti copiii care nu au supravietuit nasterii in trecut au avut mame cu „instinctul” stricat? Si oare de ce „instinctul” le spune multor mame din Africa sa mearga uneori zile intregi pe jos pana la primul spital? Poate pentru ca au vazut ce se intampla in absenta asistentei medicale cand e necesara (si de cele mai multe ori nu se stie dinainte daca va fi necesara sau nu)?
1. daca ai inteles din comentariul meu ca as afirma ca instinctul se substituie tehnologiei si cunostintelor medicale, e posibil sa ma fi exprimat eu insuficient de clar sau sa fi facut tu niste presupuneri grabite. Daca existam in 2014 ca specie este pentru ca am fost pregatiti din punct de vedere biologic sa supravietuim si sa ne inmultim. Instinctul este parte din informatia noastra genetica de mamifere si tindem sa il minimizam doar pentru ca stim sa apasam niste butoane. Poate nu stiai, dar rata cea mai ridicata a mortalitatii infantile si a complicatiilor asociate nasterii din intreaga lume civilizata se intampla in SUA, tara cu cea mai tehnologizata medicina si implicit „industrie a nasterii”. Mie una imi da serios de gandit treaba asta….
2. nu stiam ca mamele din Africa merg pe jos zile intregi pana la cel mai apropiat spital dar daca o fac presupun ca lpe unele le impinge tocmai instinctul. Caci ma indoiesc ca toate fac asta.
3. mama mea a fost nascuta acasa, bunicile mele la fel, strabunicile, strabunicii si toti stramosii au fost nascuti acasa sau in padure sau pe camp. Si ai tai la fel. Nu spun ca trebuie sa ne intoarcem in timp (si eu ma bucur de apa calda, canalizare, internet, telefonie, avioane si tot ce altceva ne-a mai adus evolutia tehnologica) dar daca intr-o tara ca Olanda, de exemplu (si sper ca suntem de acord ca este o tara civilizata) se naste majoritar acasa, poate ca ideea noastra despre nastere e nitel contorsionata si poate ca ar trebui sa ne mai gandim un pic.
4. desi am nascut acasa fara asistentza medicala, am avut o solutie de siguranta la o clinica particulara unde eram luata in evidenta si unde as fi fost primita de urgenta in cazul in care ceva ar fi mers prost in timpul nasterii sau dupa. Instinctul de conservare functioneaza la toata lumea, chiar si la femeile care aleg sa nasca asa cum le-a lasat natura :-). A propos, n-am inteles niciodata de ce se presupune automat ca femeile respective nu si-ar dori ce este mai bine pentru ele si pentru bebelusii lor si de ce se pleaca de la premiza ca doar cele care nasc in clinici si maternitati ar fi responsabile si informate.
Food for thought.
1. Pentru ca specia sa supravietuiasca nu fiecare bebe si mama trebuie sa supravietuiasca nasterii. Cata vreme acceptam premiza asta, putem sa facem totul cum „a lasat natura”, cu specificatia ca putem fi chiar noi (beleusul nostru) cei care nu supravietuiesc nasterii.
Rata mortalitatii infantile e o masura de ingirire pediatrica, pentru ca reflecta rata mortalitatii de la 28 de zile dupa nastere pana la un an (rata mortalitatii infantile in SUA e mare din cauza sistemului privat de sanatate care practic ii exclude de la orice fel de ingrijire pe foarte multi copii din medii sarace si uneori nu foarte sarace). Cine o foloseste ca sa critice serviciile de obstetrica e fie neinformat, fie vrea sa dezinformeze cu buna stiinta. Calitatea serviciilor obstetrice este reflectata de rata mortalitatii perinatale – de la 22 saptamani de gestatie pana la 28 de zile dupa nastere. SUA are o rata a mortalitatii perinatale de 7 la mie, Romania de 12 la mie, Germania de 6 la mie, si Iubita Olanda de 8 la mie (http://whqlibdoc.who.int/publications/2006/9241563206_eng.pdf). Diferenta intre Germania/SUA si Olanda nu e mare, dar si bebelusul ala care moare in plus fata de SUA e al cuiva.
2. Cand vezi pe viu ce se intampla din cand in cand la nasteri, nu e nevoie de instinct sa-ti zica ce sa faci – te mai invata si experienta.
3. Da, stramosii nostri au fost nascuti acasa si au supravietuit, dar de cei care nu au supravietuit nasterii nu auzim neaparat pentru ca ei nu au trait destul cat sa aiba urmasi. (E la fel ca si a zice – uite, cand eram copil am mers in masina fara scaun de masina, ba chiar fara centura si am supravietuit; aia care nu au supravietuit nu sunt aici sa-si zica si ei povestea).
In Olanda nu se naste majoritar acasa – rata era de 35% in 2000, in 2009 a scazut la 23% pentru ca unele studii au aratat ca in anumite cazuri casa era un pic prea departe de spital chiar si in conditii de risc scazut (Brouwers HA, Bruinse W, Dijs-Elsinga J, de Miranda E, Ravelli A, Tamminga P. eds. Netherlands Perinatal Registry. Perinatal Care in the Netherlands 2010. Utrecht: Netherlands Perinatal Registry, 2013.)
4. Fiecare femeie e libera sa aleaga ce vrea. Ce ai ales tu nu e insa de ex ce se intampla in Olanda – chiar si acolo, doar mamele considerate cu risc scazut au posibilitatea sa aleaga sa nasca acasa asistate de moase, si pentru a determina nivelul de risc, mai multe seturi de analize si ecografii se fac pe perioada sarcinii (ceea ce nu a fost cazul tau – teoretic puteai sa ai un risc crescut si sa nu stii; diabetul gestational nu are foarte multe simptome, colonizarea cu streptococ B la fel, etc etc). Neasistat, cum ai facut tu, poate oricine si in Olanda si oriunde in lume, dar cred ca putine femei chiar si in liberala Olanda si-ar asuma asa un risc.
Fara asistenta personalului specializat, de unde ai fi stitu daca e cazul sa mergi la spital? Multe urgente obstetrice nu se anunta cu surle si trambite, din pacate.
Nu cred ca nimeni presupune ca mamele care decid sa nasca acasa nu vor ce e mai bine pentru ele si copiii lor. DAR: desi se cred informate – de fapt nu sunt, si in multe cazuri sunt dezinformate (uite, in cazul tau nici macar nu ai stiut ca a te uita la mortalitatea infantila nu e masura corecta, sau ca de fapt in Olanda nu majoritatea femeilor nasc acasa, si nu e vina ta, nu e nevoie sa stii genul asta de informatii daca nu esti cadru medical – dar tocmai de-aia poate un pic de scepticism nu strica). Uneori nu stim ce nu stim, si daca alegem sa citim numai anumite surse nici nu o sa aflam ca de fapt suntem dezinformati. Sper sa fii la fel de norocoasa la a doua nastere ca la prima (statistic vorbind, in majoritatea cazurilor, nu e nevoie de asistenta medicala, si a doua nastere e si mai usoara decat prima, asa ca probabil o sa fie totul bine, desi si cu evenimente care se intampla 1 la 100, 1 la 200, 1 la 1000, cineva trebuie sa fie ala 1, si cand esti tu ala 1 te bucuri ca ai fost aproape de asistenta medicala). Food for thought.
PS: nici macar rata mortalitatii infantile in SUA nu e catastrofala: e 5,4, fata de 4,4 in Olanda, si 3,7 in Germania (e mai mare si reflecta clar diferentele de acces la sistemul medical datorita modelului diferit de finantare). Pentru referinta, in Romania e de 13,8. Deci mitul asta cu rata mortalitatii infantile catastrofale in SUA e o minciuna (pe langa faptul ca nu e indexul corect pentru a evalua eventuale probleme legate de nastere).
Eu am fost in fiecare luna la eco si controale,am facut toate analizele ce mi s-au dat, toate au iesit ok, am fost pe 30 mai la morfologie ca eram in 22 sapt, si bebelusul meu era perfect. Nu i-a gasit nimic. Am facut si 4d. A doua noapte pe 1 iunie mi s-au rupt membranele si mi-am pierdut bebelusul mult dorit. Au trecut 2 sapt jumate si nu pot sa cred ca nu mai e.e o durere mult prea mare,am sufletul in bucati si nu am primit nicio explicatie decat „ghinion,se mai intampla” d la asistente si dr. Cum sa mai am incredere oare? L am pierdut p 1 iunie de Sfantul Iustin, de ziua lui pt ca vroiam sa ii punem Iustin Cristian. Imi pare rau daca deranjez dar am simtit nevoia sa vorbesc. Imi place mult acest blog si de scumpa Sofia. Am mai comentat la postarea cu recomandarea de nume pt baietel. Multa sanatate tuturor.
Imi pare foarte rau sa aud de asa o pierdere – cred ca e foarte bine sa povestesti lumii despre Iustin Cristian. Si trebuie sa fii convinsa ca nimic din ce ai facut (sau nu ai facut) nu a cauzat ce s-a intamplat (uneori nu exista explicatie, si asta face totul mult mai greu si mai infricosator). Probabil cand vei vorbi din nou cu doctorul/doctorii tai, o sa fie mai mult timp de discutii despre posibile cauze (chiar daca nu precis ce a cauzat pierderea lui Iustin), si ce se va putea face pe viitor. Imbratisari calde.
Cosmina, cred ca e cel mai greu lucru prin care poate trece o femeie in viata, eu ma pun in situatia ta pentru ca sunt insarcinata si nu imi pot imagina ce simti. Nu vreau decat sa iti tirmit un gand bun, sa te incurajez si sa iti trimit putina energie pozitiva. Multa putere si liniste iti doresc!
Intreaba medicul daca trombofilia nu ar putea fi cauza, am auzit atatea cazuri incat pare prima varianta pe lista problemelor de acest gen.
Imi pare tare rau pentru pierderea voastra, Cosmina.
Exista site-ul Mame de Ingeri, pentru mamici care au pierdut copii. Cand te simti pregatita, poti scrie acolo povestea voastra sau discuta cu mamicile.
Nu stiu daca e acelasi site..dar eu aici am gasit multe sfaturi utile si multa intelegere, si unde am putut sa imi mai descarc putin sufletul
http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=12&t=2236
Multumesc.
Cosmina, imi pare foarte rau… stiu cit de tare doare, pierderea, lipsa de explicatii… nu prea e nimic pe lume sa te consoleze acum. dar da-ti timp, o sa fie mai bine, cu fiecare zi un gram mai bine, tine-te aproape de sotul tau si o sa fie mai usor, iti promit. daca te putem ajuta cu ceva… te imbratisam toate, si sa stii ca sintem multe!!
Cosmina, imi pare tare-tare rau… Si stiu ca niste vorbe nu ajuta poate, dar..vorba Printesei..sa stii ca te imbratisam si suntem alaturi de tine!
in 2008 ramasesem insarcinata… si cautand pe net informatii (ca femeia singura, fara mama- sora-rude -prietenii ei aproape) am citit ca decisive si foarte importante sint primele 3 luni de sarcina, ca, oricat am fi de fericite sa avem rabdare in a striga lumii integi marea veste… bineinteles, am citit, am luat aminte, dar fericirea imi exploda prin toti porii, si-am zis „lumii intregi” de fericirea ce daduse peste mine.
si… cum daduse cum se duse… la 8 saptamani de sarcina l-am pierdut. sau am pierdut-o, desi nu stiam de e fetita sau baiat, ma gandeam la numele maria elena…
in fine… stiu ce simti (din prisma femeii trecuta prin aceeasi experienta) si stiu ca acum mai nimic nu te atinge si pare ca nu mai are nimic niciun rost, de aceea ma rezum la a-ti spune doar atat: nu da vina pe tine, nu da vina nici pe altii, nu cauta raspunsuri ce nu le vei sti poate niciodata. ia situatia asa cum este, cu speranta in suflet, cu multa, multa, multa speranta, si va fi bine. priveste inainte.
noi nu ne-am lasat, si in 2009 am ramas din nou insarcinata si am nascut un baiat superb. si p’orma un altul.
nu te lasa! si nu inceta sa ai incredere! te imbratisam
Nu pot sa nu caut raspunsuri, cand ma gandesc ca totul era bine, analizele ok si l-am pierdut atat de brusc…dupa ce a crescut in mine 5 luni si jumatate..cum pot sa inteleg? de unde curaj sa mai incerc cand l-am pierdut fara nicio explicatie…Nu cred ca as mai rezista sa trec inca o data prin asa ceva, si daca nu caut raspunsuri i-as face rau doar gandindu-ma si stresandu-ma toata sarcina ca s-ar putea intampla acelasi lucru.
Poate daca stiam ca este o sarcina cu probleme intelegeam altfel dar asa nu pot sa ma linistesc. nu pot sa mai sper ca va fi bine cand a fost atat de minunat si s-a spulberat intr-o clipa.
Nu am avut greturi, probleme, dureri, absolut nimic. Nu dorm noptile si nu e zi sa nu plang, stiu ca nu e bine dar inca nu pot sa cred ca nu mai e si nu inteleg de ce. Imi doresc enorm sa mai am bebelusi dar desi nu cred ca imi poate garanta nimeni ca totul va fi bine de data asta, tot as face orice se poate, analize, sa ma asigur atat cat pot ca totul e ok. Multumesc pt incurajari. si sa va traiasca copilasii sa va aduca numai bucurii.
Cosmina, eu zic sa cauti raspunsuri pana cand le vei gasi astfel incat sa te simti confortabil cu o noua sarcina. Intreaba 100 de doctori si fa toate analizele posibile daca ai posibilitatea, o sa te simti mai impacata cu niste raspunsuri si vei avea o urmatoare sarcina linistita cu un tratament adecvat daca va fi cazul. Imi pare rau, eu nu cred in teoria accepta-ti soarta, undeva trebuie sa existe o explicatie pentru tot. Nicio femeie nu va duce urmatoarea sarcina in linistie daca nu stie ce s-a intamplat cu prima si stim cu totii ca linistea in sarcina e cea mai importanta. Asa cum ti-au zis fetele, perioada asta grea va trece si vei fi in curand fericita cu un nou bebelus in burtica, pana atunci preocupa-te sa iti revi si sa gasesti raspunsurile de care ai nevoie. Te imbratisez cu drag!
http://www.bzi.ro/cum-poti-sa-i-faci-asa-ceva-unei-gravide-experienta-socanta-in-sala-de-nastere-la-o-maternitate-din-iasi-440946
Va multumesc din tot sufletul pt gandurile bune. Sper doar cu timpul durerea sa se diminueze. E tare greu sa ma trezesc inca o zi fara micutul meu, fara miscarile lui delicate. Va doresc multa sanatate alaturi de puiutii vostri si sa va aduca numai zambete.
imi pare rau pentru pierderea suferita. ce te sfatuiesc, insa, este sa gasesti un medic bun care sa ti faca un set complet de analize…nu se poate sa nu existe o cauza.
INTREBARE: DE CE STATUL ROMAN NU INCLUDE IN ANALIZELE OBLIGATORII SI GRATUITE CEL PUTIN O ECOGRAFIE/SARCINA ??!?!!?!?
Noi, din pacate, am fost in categoria multe spre foarte multe ecografii. Dupa o sarcina pierduta si cu sarcina prezenta deja in pericol, s-au facut multe eco. Plus diagnosticul primilor 3 medici ca va fi un monstru si ca nu trebuie sa pastrez sarcina sub nicio forma. Asa ca am mers in paralel la doi medici, am facut dublul morfologiilor. Dar daca nu as fi facut asta am fi ajuns la o amniocenteza inutila pentru ca primul dublutest a indicat risc ridicat de Sindrom Down, era doar o eroare. Din trimestrul doi am reviziuit, mai ales ca sub amenintarea amniocentezei am realizat ca oricum nu as renunta la ea, orice ar fi fost, am ales un morfologist f bun si am reusit sa intru la el „pe sub mana”, si de atunci am redus doar la eco recomandate.
Dar din primul trim si parte din al doilea cred ca avem „poze” saptamanale. Au fost eco scurte si cu aparatura foarte performanta, dar tot au fost. Asa ca dupa nastere i-am facut screening auditiv, oftalmologic, eco pt organele cu risc, consult ortopedic pentru oase. Totul a fost ok, si la verificarile ulterioare (acum are 3 ani si mergem la control anual) nu au parut urmari ale ecografiilor dese din sarcina. Speram sa ramana asa. Dar intre ceea ce i se anuntase- adica sa nu aiba ochi si membre…. am considerat ca potentialele riscuri ecografice pot fi asumate. As face la fel si de ar fi sa o iau de la capat de o mie de ori.
Cosmina, imi pare foarte rau pentru pierderea bebelusului tau. Am trecut si eu printr`o astfel de pierdere, in aprilie anul trecut am pierdut-o pe fetita mea la 31 de saptamani de sarcina, si cu o zi inainte facusem eco si mi s-a zis ca s-au mai ameliorat lucrurile. Sarcina a fost una grea dpdv emotional, ca sangeram des din cauza placentei previa, aveam lichid amniotic putin… Am fost devastata, sarcina aceea a venit dupa 2 ani de infertilitate, credeam ca nu o sa-mi mai revin vreodata. Insa peste 2 luni si jumatate s-a cuibarit un puiut in burtica si a fost salvarea mea, mi-a dat motiv sa traiesc in continuare. Si in aprilie anul asta am nascut un baiat frumos, l-am numit Iustin. Desigur, mi se strange inima cand ma gandesc la fetita pierduta dar ii multumesc neincetat lui Dumnezeu ca mi-a dat asa repede un copil, el e lumina doin viata mea. Iti doresc pace sufleteasca si puterea de a merge mai departe, dealtfel iti doresc si un nou motiv de a trai, un pui in burtica ce se va naste sanatos la termen si te va face cea mai fericita mama.
Ma bucur enorm pt tine, sa iti traiasca puisorul Iustin, sa va aduca multe bucurii. Tare ma bucur pt astfel de minuni. Noua ni s-a zis sa asteptam 6 luni sa se refaca organismul. O sa ma duc la control luna viitoare. Tare mi-as dori sa vina atat de repede desi mi-e foarte teama. Multa sanatate.pup
Multumesc Cosmina! mie mi s-a zis ca pot incerca peste 3-6 luni… dar am lasat lucrurile la voia intamplarii mai devreme, ca am zis ca imposibil sa raman din prima luna dupa ce data trecuta am trecut prin dezamagirea testelor negative luna de luna, timp de 2 ani. Dar uite ca planurile puisorului erau altele 🙂 Si pe deasupra am avut parte de o sarcina si nastere naturala minunate.
Mult succes!
As putea sa spun ca nu impartasesc aceeasi parere despre dr Hadi!! Fetita mea are acum aproape 3 ani, e f sanatoasa , insa ce mi – a facut dr Hadi Rahimian in timpul sarcinii poate fi considerata o trauma serioasa! Recomanda analize scumpe – amniocenteze pe banda rulanta- invocand ” probleme ce ar putea sa apara” . La ecografia din primul trimestru , a zis ca e posibil ca fetita sa aiba sindromul down; m- a pus sa fac amniocenteza ; la morfologica din trimestrul II a zis ca e posibil sa aiba malformatie la intestin… Sa facem
Investigatii. Ce fel de dr e asta??? Am mers apoi la multi specialisti ecografisti f buni care s- au uitat cu mila la mine, spunanad ca nu ar avea nici macar un motiv sa creada ca e ceva in neregula. Am vrut doar sa impartasesc experienta mea cu acest” minunat dr” din cauza caruia mi – am stresat copilul in burtica.
foarte interesante aceste articole. indraznesc sa propun un subiect pe care nu l-am vazut pe blog (sau poate nu am citit eu cu atentie): sarcina dupa 30 ani. am tot citit diverse articole si studii, dar poate ca n-ar mai strica unul mai documentat. stiu ca in principiu e mai bine pana in 30 ani, dar care sunt cu adevarat sansele/riscurile, etc. asa cum le vede un medic specialist.
Nu stiu daca o sa mai apuc sa fac documentare pt subiect, dar il trec pe lista, multumesc de idee!
Draga Printesa urbana,
Sunt o noua cititoare a blogului tau.
Ce frumos iti exprimi dragostea pt copilasii tai,minunat si emotionant!
Ajungand si la acest articol m-am intristat foarte tare cand am citit printre comentarii, ca noi,mamicile suntem in masura sa alegem viata sau moartea unui mic sufletel:(
NU,nu e alegerea noastra.Dumnezeu i-a dat viata noi nu avem nici un drept.
Cum sa putem noi sa alegem moartea unui puiut de om,fie el si bolnavior?Oare nu il vom iubi la fel de mult ca pe unul sanatos,oare nu ne vom bucura sa il strangem in brate,oare nu ne va face sa zambim macar o data,oare nu vom fii noi mama si pentru el si el va fii copilasul nostru?oare nu ai scrie despre dragostea ce i-o porti cu aceleasi cuvinte frumoase cum scri acum despre copiii tai sanatosi?
Cum sa alegem noi moartea doar pentru ca aflam in urma unor teste ca puiutul de om ce il purtam in pantec e bolnav?
Micutul e asezat in pantecele nostru,linistit,cu incredere ca acolo ii este cel mai bine pana cand e pregatit sa iasa in lume,chiar daca e bolnav.
De multe,foarte multe ori testele acestea sunt gresite,stiu multe cazuri,eu fiind unul dintre ele,dar,Slava Domnului copilasul s-a nascut sanatos.Intr-adevar sunt si cazuri in care copilasul este bolnav.
Dar haide sa ne inchipuim un scenariu:O mamica naste un copilas sanatos tun,si dupa o luna,sau 3 sau 1 an sau 5;copilul se imbolnaveste,paralizeaza,are autism sau orice alta boala grava.atunci mama ar trebui sa ii spuna medicului:Doctore eu il las aici pt ca mie imi trebuie un copil sanatos,faceti ce vreti cu el,taiati-l in bucatele,eu vreau un copil sanatos.
Exact asa cum nu putem stii 100% daca vom naste un copil bolnav,tot asa nu putem stii daca vom avea un copil sanatos.
Cunosc oameni care au infiat un copilas retardat,stiind ca este bolnav.
Nu este usor sa ai grija de un copil bolnav,si tara noastra face si mai greu lucrul acesta,dar daca ne numim mame atunci putem.
Asa ca NU,nu este dreptul nostru asupra vietii nimanui,in special a unui sufletel care nici macar nu s-a nascut.Sa ne ierte Dumnezeu.
https://m.youtube.com/watch?v=Jg2V7rmArsw
Am atasat si un filmulet.cine vrea sa vizioneze.
Si am scris in apararea copilasilor carora nu li se dau dreptul la viata.
PATTY,m-a emotionat pana la lacrimi comentariul tau.Esti o mama EXEMPLU!Sunt insarcinata si ma rog lui Dumnezeu ca si copilul meu sa se nasca sanatos si sa il ajute Dumnezeu sa ramana sanatos.Dar tu,asa cum am spus.Esti o mama EXEMPLU ptr toate mamele.