Autocenzura ma usuca. Mi-e dor de zilele in care puteam fi eu pina la capat.
Printesa Urbana
Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.
Avem doruri asemanatoare, desi vin din "zone" diferite. Cand reusesti, sa-mi spui cum ai facut.
de ce autocenzura? apreciam sinceritatea ta, desi poate ai dat totusi prea multe detalii personale despre oamenii din viata ta (ce e despre tine te priveste, despre altii… hm hm)
sper sa nu ramai doar cu recenzii de restaurante si excursii, ar deveni un blog prea banal
Pare-mi-se ca cu cat inaintam in viata, cu atat suntem mai ingraditi in a ne exprima.
Ambasadoare draga, din pacate n-am nici o speranta de reusita la capitolul asta.
Anonim, asadar sinceritatea e buna atita vreme cit nu e despre tine, nu? 🙂
Evergreen, deh, cred ca vine la pachet cu responsabilitatea. Ce cuvint urit!
si ce te opreste?
nu stiu de ce, dar e frumos spus desi trist