Stăteam eu de vorbă aseară cu niște zeci de doamne despre tot soiul de subiecte și mi-am dat seama (încă o dată, pesemne uitasem, în ultima vreme sînt atît de căzută în adorație pentru fie-mea că poate sa-mi bage Universul in traista o mașină de lux, eu nici că bag de seamă) cît de mișto-s femeile (alea care nu-s nasoale, evident, că unele-s nasoale și gata, pe ele n-ai cum să le mai salvezi, dar măcar poți să le eviți odată ce te-ai prins că nu-s din cele mișto sau măcar din alea care încă nu-s nici așa, nici așa).
Dar cele mai multe sînt așa, niște ființe atît de speciale că zici c-au picat dintr-un roman fantastic. De parcă o autoare (sigur nu un autor) cu cea mai bogată imaginație din lume a stat să plăsmuiască o ființă supranaturală care să le aibă pe toate, și încă să vrea să aibă mai mult, ca să poată face și mai mult bine.
Femeile sînt altă specie, vă spun.
Știu milioane de lucruri și încă mai caută să afle mai multe, poate informația aia vitală pe care nici nu știu că n-o știu nu le-a intrat încă în sertarele minții. Și au multe sertare, multe de tot, bine organizate să nu le scape cumva vreo zi de naștere, vreo factură neplătită, vreun prieten nesunat cînd i-a născut nevasta, vreo legumă necumpărată.
Știu să se simtă vinovate cînd e și cînd nu e cazul, că așa-s ele, empatice și mereu cu gîndul (mai ales) la celălalt.
Responsabile. Sensibile. Cu simțul umorului. Habar n-ai ce e o glumă bună pînă cînd n-auzi o mamă nedormită de doi ani cum îți povestește despre ultima scenă de amor cu bărbatul.
Și se luptă, mă! Se luptă femeile mele să le facă pe toate. Să nască cum se poate mai bine. Să alăpteze. Să fie secsi și atente. Să pună ceva și-n cuptor, și-n sufletele alora din jur. Să pupe, să măture, să spele, să aline, să ierte, apoi să-și smulgă părul din cap că nu le-au faăcut suficient de bine pe cele de mai sus.
Ba nu se lasă pînă nu se și relaxează oleacă la final de zi. Cu un serial, un masaj la picioare (pe care și-l fac tot ele), o ieșire la un cico, un stat pe întuneric cu ochii închiși și un gîndit la insule cu ocean verde de jur împrejur.
Și le fac pe toate astea asumat, implicat, prezent, pentru că așa-s ele, și deștepte, și puternice, și modeste. Cu gîndul mereu la alții, dar puțin și la ele, că știu ele că dacă se pierd, n-o să fie bine pentru nimeni. Așa că se sacrifică. Trăiesc mai mult, mai cu de toate, plîng și rîd cu zgomot, îmi place de ele. Sau cum ar spune Sofia (care ce bine că e femeie): sît dăguțe, le iubec și o să le pup mut!
Buna, Printeso!
La fiecare postare imi vine sa comentez si apoi ma las pagubasa, caci ce as mai putea spune? Le spui tu pe toate, dar de data asta trebuie sa zic ceva. Si anume ca nu ma regasesc in ce spui si asta nu pentru ca sunt din aia nasoala, dar parca nu fac atatea cate zici tu. Am un pui de om care mi-a schimbat viata teribil de mult (de la agonie la extaz, infinit mai mult extaz, dar am picat si intr-o super depresie la un anumit moment) si clar nu mai pot fi cum eram inainte. A trebuit sa accept ca nu sunt super-femeia-mama-sotia si sa luam o bona care sa ma scoata din depresia ca nu mai pot face nimic bine si sa imi dea ragaz sa ma odihnesc si sa fac gospodaria. De asta zic ca nu le fac pe toate, desi mi-as dori si da, ma simt vinovata ca altele pot. Si da, ma relaxez uneori, cu pretul vinei ca as putea sa fac mai mult. Ar mai fi multe de spus, dar trebuie sa ma grabesc sa fac ceva de mancare, ca prea o ard pe net si azi n-am apucat sa fac nimic inca.
Te imbratisez si iti doresc nastere usoara si sanatate multa!
Uite, vezi, te lupti! 🙂
Multumesc Printesa !Mi-ai facut dimineata mai … perfecta :).
Zambesc asa cum nu am mai facut-o de mult , multumesc !
https://www.youtube.com/watch?v=XpaOjMXyJGk
tocmai vazusem asta pe yahoo.news 🙂 e frumos ca, totusi, suntem mult mai putin severe unele cu altele, decat suntem fata de noi insene 🙂
Ah, da, that too! 🙂
Ce declaratie frumoasa pentru femei :* am inceput dimineata zambind 😀
Se pare ca empatia este specifica femeilor, si le este f usor sa fie asa, dar nu stiu daca merita statuie pentru asta.
Insa eu as admira si incuraja mai mult femeile care dau dovada de multa inteligenta si perseverenta, care lucreaza in chimie, neurobiologie, electronica sau tehnologie etc. Pentru ca ceea ce ai enumerat tu mai sus ca ar face femeile nu tine de inteligenta si desteptaciune 🙂
Si ce, daca nu tine de inteligenta nu e bun? Nici nu m-am gindit ca o sa le spun pe toate, eu le-am spus pe alea care mi-au venit. De-aia va am pe voi, sa ma completati!
Nu inseamna ca dc nu iti folosesti emisfera stanga nu esti suficient de bun ca om, doar am remarcat ca ceea ce ai enumerat tu nu tine de inteligenta, asa cum ai spus „pentru că așa-s ele, și deștepte, și puternice, și modeste” Nu cred ca e vorba de desteptaciune … chiar daca se numeste inteligenta emotionala ceea ce discuti tu 🙂
te inseli, tine si de inteligenta sa gestionezi atatea situatii, sa reusesti sa nu le uiti, sa gasesti momentul potrivit pentru a le face, sa gaseesti un echilibru in toate. o femeie poate sa fie inteligenta si sa nu fie astrofizician sau neurochirurg.
Am adaugat comentariile de mai sus pentru ca pe langa creativitate si empatie, un om are nevoie si de stimuli rationali. Eu de exemplu simt nevoia de asa ceva, am nevoie de munca pe care o fac (care este in domeniu tehnic).
Si cred ca si copii (fete sau baieti in egala masura) au nevoie de Lego, de puzzle-uri si jocuri de inteligenta. Mi-as dori sa primeasca si fetele chestii care tin de logica si sa fie apreciate pentru asta, nu numai pentru ca sunt empatice si iubitoare. Ar fi fain sa nu li se mai atribuie roluri prestabilite, sa li se puna papusi in brate doar pentru ca ele sunt f bune la organizare si sa fie mame. Cred ca daca generalizam nu e o chestie tocmai buna, si prefer sa incurajam indivizii, nu femeile la gramada. Ce facem cu o persoana care vrea sa faca altceva decat „rolul” sau?
draguta mea,in romania,doar inteligenta cognitiva e stimulata.De-aia si atatea cursuri de parenting care au succes.
poate s-a schimbat ceva in ro si nu stiu eu
completare:cursurile de parenting sunt pro inteligenta emotionala,de aici succesul si ma bucur ca multe mamici sunt interesate si de asa ceva pentru ca e nevoie
Felicitari pentru comentariu! total de acord cu tine!
Eu cred că a fi o mamă și o soție bună ține și de inteligență. A ști cum să-ți înveți copilul ce e bine și ce e rău, a sta de vorbă cu iubitul ore în șir despre toate subiectele posibile și imposibile, a găsi un echilibru între ființa ta, timpul petrecut cu prichindelul și cel alături de consort, toate implică măcar un pic de deșteptăciune.
Apreciez mamele care lucrează, eu una n-aș fi niciodată împlinită doar cu statutul de mamă și nevastă, dar în același timp munca și implicarea femeilor care aleg altă cale au parte de toată admirația mea. Prefer să țin șapte ședințe și să fac cinșpe rapoarte în Excel decât să șterg praful sau, mai rău, să calc. Dar așa-s eu. Asta nu mă face mai deșteaptă, ci doar diferită.
De fapt, echilibrul e important. Așa cum o mamă de carieră poate petrece poate doar două ore pe zi cu copilul, dar ore de calitate, la fel și o mamă casnică poate petrece toată ziua cu cei mici, dar ei să stea doar la televizor basculând Mac. Alegerea ne aparține, însă inteligența este cea care ne duce la varianta optimă.
Draga Alexandra, am in jurul meu foarte multe femei care nu au pic de empatie..nu stiu daca e neaparat specifica femeilor, in general;
Dar eu sunt curioasa de ce e de admirat doar daca esti perseverent in chimie si tehnologie, etc? Adica daca faci ceva mai putin comun? Sau?
Si acum, tot intre noi, sa te setezi pe cariera, in orice domeniu ar fi ea, si sa fii super tare acolo, dar doar atat, nu prea e mare smecherie, e doar o chestiune de alegere..Si da, eu am o cariera, cladita de mine, cu perseverenta, munca, inteligenta. Asa ca imi da mana sa scriu ce scriu..Dar stii ce-i greu? Sa gasesti un echilibru, sa le impaci pe toate, sa ai si o familie, sa ii faci pe toti fericiti, sa incerci sa cresti un copil fericit si echilibrat si sa ai, in continuare, si un sot fericit langa tine..Ei, asta e al naibii de greu..si asta nu imi iese mereu..
Da’ sa faci cariera? Sa te concentrezi pe pilonul acesta? Piece of cake! Mai mult decat atat, pilonul acesta este cel mai usor si rapid de echiibrat, in caz de dezechilibru. Celelalte, insa..daca le-ai daramat..well..nu e prea usor..
Nu prea ai de unde sa stii ce e mai usor, sa ai o cariera stralucita sau o familie grozava. Rareori se intampla sa le ai pe ambele si sa mai fi si intreg la cap 🙂 De fapt, daca ma gandesc bine, nu stiu nici un caz din acesta. Dar da, e de admirat femeia, in general, pentru ca se poate concentra pe mai multe activitati o data si le poate duce la capat cu excelenta. Si pentru ca (se) daruieste si simte, pare-se, mai mult decat un barbat. Si pentru ca exprima ceea ce simte, spre deosebire de maimutoiul masculin, as zice 🙂
Si pentru ca, cel mai ades, o femeie nu dispera, indiferent de situatia ei, ci merge mai departe.
Probabil ca ambele sunt dificile, si viata de familie, si „cariera”. Dar totusi exista anumite niveluri in stiinta pe care nu le poate atinge oricine, nu poti spune ca e piece of cake. In plus, oamenii au aptitudini diverse, asa ca nu oricine poate programa o aplicatie, si nu oricine poate scrie articole faine.
Daca ai rezultate in stiinta, ca femeie este o realizare, si sa explic de ce: femeilor nu li se da credit asa usor, nu sunt angajate peste tot pentru ca unii cred ca nu au ce cauta acolo, ca locul lor este acasa cu copii sau in bucatarie. Asta in secolul 21. Asa ca femeia care a fost perseverenta si a mers in continuare are un merit.
Ziceam mai sus ca fetitelor nu li se dau chestii tehnice si ca este bine sa apreciem si abilitatile tehnice si inteligenta, si de aici s-au extrapolat multe pareri cum ca inteligenta emotionala nu conteaza. Normal ca e importanta, mai ales pentru fericirea personala! Dar mi se pare dificil sa admiri o persoana pentru inteligenta emotionala, parca cea cognitiva este mult mai palpabila si masurabila si duce la rezultate concrete.
Da, clar, sa fii om de stiinta este mai greu pentru o femeie (nu ca nu ar avea capacitatea necesara invatarii dar, circumstantial, e oarecum greu sa ajungi acolo). Si da, sunt de admirat aceste femei care o fac si obtin si rezultate. Ar fi super interesant, insa, un articol legat de modul in care iti influentezi copilul in functie de jucariile pe care i le oferi, exact cum ai spus tu (am dedus)- fetitelor le dai papusi, iar baieteilor nu stiu, trusa de scule 🙂 Sunt sigura ca si povestile acelea cu Fat-Frumos si Cenusareasa au ceva de spus in educarea viitorului adult, mai ales ca eu, pici fiind, credeam ca dragostea e ca-n carti 🙂
Ma intrebam acum cateva luni, in ce masura poti influenta, tu, ca individ (femeie) viitorul si omenirea, in special. Si am ajuns la concluzia ca nu cunosc femei care sa o faca prin stiinta, nu in cercul meu de prieteni. Mi s-a parut trist si parca un sentiment de inutilitate mi-a invadat bagajul. Apoi, insa, mi-am amintit de bunica-mea care are vreo 4 sau 6 clase si care, totusi, a crescut frumos 2 copii, 3 nepoti si are toata dragostea noastra pentru totdeauna. Si da, nu a facut nimic remarcabil dar ne-a iubit intr-un mod greu de explicat si este suficient. Deci o pot admira pentru inteligenta emotionala 🙂
Da, la asta ma refeream: fetitelor li se dau papusi si baietilor Lego. Sigur exista studii in privinta asta. Cred ca se poate influenta directia unor copii prin jucariile oferite 🙂
Probabil ca persoanele apropiate ar putea fi exemple bun de inteligenta emotionala.
Faptul ca nu exista exemple de femei care sa se remarce in stiinta este un lucru trist. Poate ca s-ar fi nascut chestii si idei faine daca ar fi ajuns sa lucreze in acel domeniu, dar ideile respective nu s-au concretizat.
Cum asa „nu exista femei care sa se remarce in stiinta”? Marie Curie? Ada Lovelace? Grace Hopper? Doar cateva exemple asa pe nepregatite.
Pfiu, aşa îmi vine câteodată să deschid uşa şi sa plec :), dar dimineaţa uit şi o iau de la capăt cu alte încercări…pupicei burticii, prinţesei mari şi prinţesei mici!
Intr-adevar bine le mai spui… iti multumesc ca ma faci sa ma simt ca sunt atat de multe intr-un loc… da e adevarat ca nici eu nu le fac bas pe toate dar ce ai scris tu e simplu si la obiect!
Sa ai parte de o zi binecuvantata.
Ce fain… si eu eram azi noapte una dintre femeile misto/nasoale care stateam de „vorba” in eter. Inca o data se leaga lucrurile! Multumesc Printeso!
Foarte frumos ai scris! E bine sa ni se reamiteasca din cand in cand cat de speciale suntem.
Mie mi-ar fi placut sa fiu barbat, ar fi fost mult mai simplu!
True, dar simplu nu inseamna neaparat si misto! Eu n-as schimba nimic!
🙂 Mie imi place „simplu”, am tendinta de a simplifica m-as simti natural ca barbat, mai putin partea cu atractia fizica fata de femei dar banuiesc ca aia ar veni la pachet cu „echipamentul” masculin :)))))
Eu as schimba: as fi fost mega incantata sa nasca barbate-meu, sa aiba menstruatie lunar si eu sa il intreb: „ce ai daraga de esti asa nervos?”, sa se epileze si sa se penseze, sa aiba parul lung si sa se coafeze, sa faca mancare (nu ca eu as face dar pretentia exista 😀 ), sa tina minte ce trebuie cumparat si eu sa-i spun: „fa si tu lista aia ordonat ca mi-e greu sa aleg de pe raft daca nu sunt scrise in ordine”, sa uit ziua de nastere a maica-mii si aia in loc sa ma sune pe mine sa-mi sune consortul plangand si lamentandu-se despre nerecunostinta progeniturii, sa tin copilul in fundul gol prin casa ca e mai simplu decat sa tot schimb pampersi, si lista poate continua.
Daaaaa, as vrea sa fiu barbat…. 😀 Sa fiu mai putin misto dar mai linistita.
Inteleg ca randurile tale sunt izvorate din discutiile la drum de seara. Io ma regasesc, asa ca multumesc pt complimente. Pentru mine as adauga insa si nebuna. Nebuna de-aia care face ca toti dracii in bucatarie juma de zi ca sa faca doua feluri de mancare. Apoi iese transpirata si cu ditai arsura pe mana, ca i-a cazut sosul… Si ca atare acum nu mai face mancare deloc. 🙂 Asta a propos de ‘lasa ca fac eu! lasa ca pot!’
tot ce trebuie sa stie cineva despre femei (ca sa fie avertizat, desigur) se gaseste in fraza asta, care surprinde esenta in mod genial: „Stăteam eu de vorbă aseară cu niște zeci de doamne…”
chiar ca femeile sunt o specie diferita daca una dintre ele poate statea de vorba cu cateva zeci. ceea ce inseamna, de fapt, ca fiecare femeie din cele „niste zeci” statea de vorba cu „niste zeci”, la randul ei, ca statul de vorba de simetric, adica daca eu stau de vorba cu tine inseamna ca si tu stai de vorba cu mine.
eu de-abia pot sa stau de vorba cu „niste” 1 singura alta persoana, si nu mai mult de 5 minute ca ma doare gura.
😛
si eu ma minunez cum poti sa stai de vb cu atatea femei dupa ce te ocupi cu scrisul toata ziua, iubesti/educi copilul, iubesti omul, tii casa curata, schimbi nisipul pisicii, mai faci o cumparatura,mai coci o pizza si cate si mai cate…
Eu am considerat mereu că e un privilegiu că m-am născut femeie. Nu înțeleg de ce femeile ar invidia bărbații și de ce au impresia că lor le este mai ușor. Eu nu aș vrea să schimb absolut nimic.
nici eu nu ma imaginez barbat; logic ca nu m-as schimba, o dam in altele cu schimbare de sex..
Interesant este si barbatul. Personal mi se pare mult mai usor sa fii barbat, plus ca ai mult mai multe avantaje de la mama natura.
Nu nasti – cu tot ce implica asta!Sarcina, greturi, arsuri, picioare umflate, durere.
Eu daca era sa fi nascut Andrei cred ca facem 5 copii :))
Lucrez numai cu barbati de 8 ani va spun ca nu a fost niciodata nicio problema, ma inteleg nemaipomenit de bine cu ei. Cu femei am lucrat cam 2 ani! Nu exista zi sa nu ma soata vreuna din pepeni.
si acum general vorbind, lucrez la un service – am de-a face si cu barbati si cu femei (de toate felurile, din toate categoriile)…femeile sunt complicate si asta le ingreuneaza viata. Barbatii datorita faptului ca sunt mai simpli, mai indiferenti, mai practici as putea spune ca le e mai usor.
iubesc barbatii
yay! total de acord, si eu lucrez cu barbatii si am invatat f multe de la ei. Pe langa ceea ce ai zis tu, lucrul pe care il apreciez cel mai mult la ei este ca nu sunt rautaciosi si nu tin in ei repulsia fata de ceilalti. Unele femei parca sunt bombe care stau sa explodeze, orice zici nu e bine.
Alexandra cel mai mult in relatia cu barbatii imi place ca nu-i intereseaza cu ce ma imbrac (ca sunt toale de firma sau nu, ca se asorteaza sau nu, ca azi nu mi-am calcat bluzita perfect si face dunga, ca atarna un fir de ata din tricou)…nu-i intereseaza, nu ma analizeaza, nu ma comenteaza.
Uneori mai fac glume cu ei si le zic: niciunul din voi nu a observat ca mi-am luat sandale noi :)) Raspunde un coleg mai glumet: Vai Alinuta dar ce sandale dragute ti-ai luat, dar ce bine iti vin….si rad toti!
Bine,ca esti tu desteapta,mah Alexandra:))
Uite de asta defulez eu azi cum am facut si ieri.Pentru ca scrie fata asta ceva misto,dar apare Gica contra si zice,neahhh,dar bleah,bleah,bleah,bleah……
-eu prefer un om prost cu bun simt,unuia destept,dar arogant(genul celor care isi scriu pe usa DR cutarica sau celor care daca tu esti pe o insula si scrii pe nisip:ajutatima ei vor spune aaa,ai uitat cratima si nici de semnul exclamarii nu ai auzit,prostule!)
-la ce te ajuta inteligenta daca nu intelegi mesajul unui text sensibil si frumos ca al de sus
-o profesoara cool spunea la un curs de educatie ca atunci cand vede un copil care e burdusit de informatii,dar empatie sau alte calitati asemenea zero, isi imagineaza capul ca pe un balon care se umfla si se tot umfla, in timp ce inima se face mica,tot mai mica…
-eu am fost chelnerita vreo 2 ani, am lucrat sa-mi platesc studiile la Londra;am avut norocul sa lucrez la petrecerile marilor firme,deci nu doar in bodegi.Am vazut si oameni care ii dispretuiau p-astia micii, dar am constatat cu placere ca sunt si oameni,multi si cu functii foarte inalte care stiu sa aprecieze omul indiferent de meserie si de IQ
-stiu ca tine de mentalitatea romaneasca(poate nu unica) sa nu zicem buna ziua femeii de serviciu,sa ne dam destepti de frica sa nu picam de prosti si sa fim pusi la colt, uitand ca de jur imprejurul nostru sunt oameni, cu sentimente pe care le-am putea jigni, si ca nu doar neurochirurgii merita respectati,ci cam toti.
Imi pare rau daca suna ca te cert,dar sper sa deschizi ochii si sa vezi ca lumea are mai multe culori
Uaau, that time of the month ?
:)))…:)))
hahaha…
bai, drept e ca a cam fost coment de Gica Contra. Pai asta era locul meu, de regula…la naiba, nu mai pot sa fiu eu:)
Desigur glumesc. Dar mi-a placut si mie ce-am citit, evident ca ma consider si eu o speciala:)) chiar daca UIT frecvent datele de nastere, daca n-am lista la cumparaturi uit sa cumpar 1/2 din ce-mi trebuie, iar facturile…bine ca se ocupa barbatul caci altfel am avea curentul taiat si restante la intretinere mereu..:)
(de altfel pe cand stateam singur asta se intampla frecvent. pen’ ca uitamm, nene!)
catgal:suna agresiv,dar nu e;daca la asta te referi;
dar alaptez,poate o fi asta,daca vrei un motiv
daca te referi la continut,imi asum parerea
si mai e ceva:raspunsul era ptr Alexandra mai sus,dar acum vad ca a aparut la tine
Mura, fără supărare, dar nu e frumos să te adresezi cuiva cu ”drăguță”, ”bine că ești tu xculeasco deșteaptă”, ce rost are modul ăsta de adresare? A zis și Alexandra o altă idee, ce e așa de rău? Adică pe de o parte ne cerți ca doamna dirigintă că nu dăm bună ziua ”omului prost cu bun simț ” preferabil omului inteligent fără bun simț (?!) și te adresezi așa ca unei școlărițe unei alte femei care are și ea o opinie. Fie și de Gică Contra.
Multumesc, ma bucur ca exista si persoane echilibrate care pot discuta in contradictoriu fara sa se jumuleasca de par.
De multe ori incerc sa imi imaginez cum ar avea loc discutiile de pe forumuri live, fata in fata si ma pufneste rasul. Probabil ca s-ar ajunge la vene sparte si violenta fizica :))
Scuze, dar raspunsul tau nu pare f plin de empatie 😀
Nu cred ca asa deschizi ochii unui om, mai de graba il enervezi. Cred ca mai ai de lucru la inteligenta emotionala. Imi place ca din raspunsurile mele scurte, deja ai tras atatea concluzii despre mine :))
ok,ati castigat,1-0 pentru voi
„draguta mea” eu folosesc cu prietenele mele
bine ca esti tu desteapta,iarasi se vrea o replica amuzanta,care tachineaza,dar iarasi probabil daca o folosesti cu prietenii se intelege din context si din ton ca nu ii jignesti
-raspunsul meu nu a vrut sa fie cu empatie caci nu am avut cu ce sa empatizez dupa cum am si explicat;
-am rabufnit doar si asta nu e frumos,nu asa face o doamna diriginta :-)))))), pentru ca am sesizat in spatele cuvintelor o atitudine pe care eu nu o agreez,dar asta nu inseamna ca voi nu sunteti fete faine
-imi cer scuze si diseara imi trag un bici pe spinare (am unu ptr barbat si unu mai mic ptr copchil)
A empatiza nu inseamna neaparat sa fii de acord cu cealalta persoana, ci sa il/o intelegi si sa identifici emotiile. De exemplu poti empatiza cu un narcoman, chiar daca nu faci asta.
In plus, nu inteleg de ce te-ai adresa mie cum te adresezi prietenilor. Iar a tachina o persoana cu care vorbesti in contradictoriu nu ajuta conversatiei, si mai mult irita cealalta persoana 🙂
Sper ca biciul a fost o gluma totusi, nu consider ca meriti asa ceva orice ai zice 😛
Extraordinar comentariul tau, draga Mura!!! Împart aceeasi părere, 100%, parca mi-ai citit gândurile in ceea ce spui aici…!!!!?
Hei, imi place ce ai scris,..ma gandeam si sunt sigura ca si altii fac la fel , cand am varii probleme si -mi doresc sa fiu altcineva -eventual un star de cinema care aparent n-are nici o problema – niciodata nu mi-am dorit sa fiu un barbat! :)))
Intr-adevar, ai scris frumos de la primul pana la ultimul cuvant, dar (din punctul meu de vedere) nu cred sincer ca exista o femeie sa poate face tot, tot ce ai enumerat tu aici, marea majoritate da, dar nu chiar tot. Textul asta este totusi ca un impuls pentru femei, in genul: ce bine suna, asa sunt si eu! (=asa mi-as dori mult, mult sa fiu)
Ce frumos ai scris!!! Asa suntem noi, mamicile , daca ii vedem pe cei din jurul nostru fericiti suntem si noi fericite!!! E o arta!!! Nu toti/ toate pot s-o faca!!!!
Felicitari printesa pentru post!
Alexandra:exista si „mica majoritate”?
Nu, majoritatea nu poate fi decat mare, pentru ca e dominanta.
„Mare” este un adjectiv atribuit substantivului „majoritate”.
Marea majoritate e o expresie care se referă cel mai adesea la majoritatea absolută (ca la alergeri sau ca în sesiuni parlamentare (jumătate +1 din nr total) spre deosebire de majoritatea relativă /simplă.
asta cu majoritatea maframanta si pe mine de mult.
„majoritate” inseamna partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate (sursa: dexonline).
deci teoretic, este posibil ca dintr-o colectivitate, majoritatea sa insemne chiar si un procent foarte mic – de exemplu 1%. pur si simplu pt ca celelalte categorii au sub cifra asta.
pe de alta parte, majoritatea poate sa insemne si 99.99% dintr-o colectivitate.
comparand cele 2 numere, eu cred ca se poate spune ca prima este o majoritate mica, iar cea de-a doua o majoritate mare.
Corect, deci iata raspunsul: exista si majoritate mica :))
Hmm…citesti gandurile Printeso?!? Chiar azi aveam o mini cadere nervoasa datorata sarcinilor gospodaresti, care suprapuse cu bebe hiperactiv si foaaaaaame, mi se pareau imposibil de realizat! Multumesc de inviorare si incurajare! Si ca o chestie generala, e drept ca nu le facem mereu pe toate, zilnic, dar most of the time le facem si pentru asta meritam acest text din plin! Multumim pentru cadouas, vine ca o cafeluta calda cu lapte pe care nu in fiecare dimineata avem timp sa o bem!
Si uite asa stau la taclale cateva zeci de femei hihihi…
Ceea ce nu inteleg femeile e ca ele singure vor sa-si depaseasca limitele,sa le faca pe toate,sa arate cat de grozave sunt.Nu mi se pare in regula sa faci un copil sau mai multi si apoi sa te plangi ca l-ai facut tu nu barbatul,ca tre sa gatesti,speli etc.Pana la urma in cuplu totul se negociaza si inca de la inceputul relatiei asa ca daca barbatul iti cere sa-i faci mancare iar tu urasti sa faci asta clar e o problema in relatia respectiva.Plus ca hai sa fim serioase:de ce ni se pare ca doar noi facem lucruri care „trebuie” ? Si barbatii fac lucruri care nu le plac dar trebuie.Diferenta e ca noi ne oferim voluntare si dupa aia ne plangem ca ne-am sacrificat.
Citez Robo:”majoritate”inseamna partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate”; cel mai mare este la gradul de comparatie superlativ absolut.Sunt de acord ca majoritatea poate sa insemne si un procent foarte mic 1% si celelalte categorii au sub aceasta cifra, dar tot majoritate (cel mai mare) ramane. Inteleg ca neoficial Academia accepta expresia, dar nu se pot accepta greselile pentru ca MAJORITATEA greseste. O zi buna
: ) http://www.youtube.com/watch?v=c3y0CD2CoCs
nic,
1. grade de comparatie au adjectivele, nu substantivele. atata vreme cat „majoritatea” este un substantiv, pot sa-i alatur ce adjectiv doresc (pot sa spun ca majoritatea-i covarsitoare, mica, mare, etc)
2. „marea majoritate” nu este pleonasm. pleonasm ar fi daca cuvantul alaturat „majoritatii” s-ar referi tot la cuvantul la care se refera „majoritatea”, dar el in fapt cuantifica majoritatea in sine , asa cum majoritatea cuantifica altceva.
3. majoritate inseamna ceva strict mai mare de 50% si mai mic sau egal cu 100%. pt a exprima cat mai clar cat este acea cantitate peste 50% pot folosi cifre aproximative sau aprecieri.
4. cred ca expresia este acceptata si Oficial, nu doar neoficial, dat fiind ca o vad folosita si in DEX .
@nic: nu am inteles exact ce vrei sa spui, dar „cel mai mare” este superlativ relativ, nu absolut
@feedback: majoritate nu inseamna ceva strict mai mare de 50%, ci cea mai mare marime dintr-o populatie (vezi dex)
majoritate absoluta inseamna 50% +1
in fine, hai ca am dat-o in diverse 🙂
pai nu poti vorbi „de cea mai mare marime dintr-o populatie” daca nu cuprinde macar jumate din acea populatie, nu? adica eu nu pot vorbi de majoritate referindu-ma la 3 indivizi.
ori e cea mai mare parte (majoritate), ori e cea mai mica parte (minoritate). ca una poate include alta, depinde de studiu, de context, de ceea ce se doreste a fi scos in evidenta.
in fine, ne scuzam si terminam off topicul 🙂
Da de ce sa nu poti? Eu am 3 mere, printesa are 2 mere, iar tu ai tot 2 mere.
Cine dintre noi are majoritatea merelor din camera? Eu, desi nu am mai mult de 1/2 din nr total de mere.
ce hot esti :))) tu pui intrebarea astfel incat sa-ti iasa socoteala, ca daca schimbi intrebarea se schimba si rezultatul 🙂
de ex, eu si printesa (adica 2 persoane din 3 ) avem cate 2 mere. noi doua reprezentam mai mult de jumate, deci noi sintem majoritatea si tu minoritatea. 🙂
ba nu sunt hot, chiar asta este definitia cuvantului, uita-te in dex.
tu folosest un argument circular aici, in sensul ca pleci direct de la concluzie: oricand se poate construi o majoritate folosind mai multe parti ale intregului, dar nu asta e ideea, ci sa demonstrezi ca exista 1 singura parte majoritara, nu ca suma a mai multor parti este majoritara.
in exemplul meu, de fapt eu si cu printesa avem majoritatea, nu tu si cu printesa 🙂
„oricand se poate construi o majoritate folosind mai multe parti ale intregului, dar nu asta e ideea, ci sa demonstrezi ca exista 1 singura parte majoritara, nu ca suma a mai multor parti este majoritara.”
in statistica se fac calcule, pe baza anumitor criterii/ caracteristici/ variabile, de unde se extrage concluzia care intereseaza.
nu, nu luam partile pt a forma intregul, ci numaram simplu cate persoane au mere de ex, cate persoane au cate 2 mere de ex.
pt ca da, majoritatea este „Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate” (ca tot m-ai trimis la dex) – da’ parte sau numar cel mai mare care… ce? ce face, ce are, ce-i cu ea? tre’ sa se aiba ceva in vedere cand se cauta un raspuns.
cand spuneam ca eu si printesa sintem majoritare, nu facusem suma merelor noastre (2+2), ci numarasem simplu cate persoane (din totalul celor care au mere) au cate 2 mere (punctul comun, un criteriu), de acolo a iesit „majoritatea” (care da, e jumate + ceva). pana si numarul merelor tale e media/jumate+ ceva, calculand media aritmetica. (2+2+3=7 :3 = 2,33)
ca sa concludem, nu vreau sa te conving de ceva, nu vreau sa mi se dea dreptate, dar imi mentin afirmatia de la care se pornise („majoritate inseamna ceva strict mai mare de 50% si mai mic sau egal cu 100%) 🙂
„in exemplul meu, de fapt eu si cu printesa avem majoritatea, nu tu si cu printesa 🙂 ”
in exemplul tau, de fapt… da 🙂
Inca un motiv sa nu citesc blogul printesei urbane la job. Am inceput sa rad cu pofta si am vaga impresie ca s-au prin colegii ca nu munceam :))
mi-ai facut ziua mai frumoasa 🙂 sarumanaaa 😀
[…] asta a Printesei ma facut sa ma gandesc putin la mine, la mine cea care am fost odata, la mine cea care […]
Printesa pumoasa, maiastra intr-ale cuvintelor, tu si blogul tau mi-ti vindecat ciufuteala matinala. Mai nou abia astept sa vina dimineata (de cele mai multe ori dupa nopti agitate, cu somn putin si intrerupt din motive de copii mici) sa citesc blogul tau care imi aduce zambete pe buze, lumina in suflet, inspiratie. Dimineata asta n-a dezamagit. Am plans putin, inca mai zambesc, si m-am incarcat de bunatate si inspiratie pentru restul saptamanii. Multumesc!
Hop si eu…femeia-barbat…pe bune, chiar sunt genul ala…urasc sa fac chestiile casnice…in afara de gatit, care se pare ca ar fi tot un apanaj barvbatesc, ca de aia sunt chefi mai multi decat chefe…beau cu cea mai mare placere o bere, fumez si o tigara langa daca se poate si am cele mai barbatesti reactii cateodata de al meu sotz rade de lesina si se mira cum s-a insurat cu mine…si da organizez tot si toate, pentru ca na…vreau sa ma mai dau si eu femeie din cand in cand, am bifat chestia cu nascutul puiului viu si hranitului …si apropo, iubesc la nebunie puiutul ala mic de l-am nascut…dar da, tot mai am reactii barbatesti si in chestia asta…si de cele mai multe ori incerc sa fiu feminina…ei iaca ca nu-mi iese tot timpul…da vorba cuiva, asta asteapta societatea de la mine…si nu-mi prea convine, ca societatea asta are un mod de a te pune la zid daca nu te conformezi…mai rebela, mai pusa la zid trag inainte si eu cum pot…si eu sunt din povestea cu 15 exceluri in loc de curatenie, da fiindca e musai sa fie facuta si aia…platesc pe cineva s-o faca…si eu ies cu pruncutul meu iubit la plimbarica…deci cumva tot le rezolv..:D
Doamne… ca bine le mai zici! Chiar asa, de ce ne-om lupta noi in halul asta… nu stiu. Cert e ca, daca nu am face-o, n-am mai fi noi insene! 🙂
Felicitari pentru articol! M-a uns pe suflet la ceas de seara!
Wow! Ce de comentarii. Nu am apucat sa le citesc pe toate, nu am avut timp azi si acum sunt obosita, tare obosita. Acum sunt casnica, mă ocup doar de copiii, dar ce obositor e… si frumos… si îmi place 🙂
Si îmi mai place ce frumos post ai scris. Ce îți veni? Ți se trage de la conferință? Nu stiu daca ai scris încă ceva despre cum a fost, sunt convinsă ca a fost fain.
Cred ca am scris alandala, sunt prea obosita, dar vroiam sa îți scriu, ca te apreciez mult.
Mă mănâncă limba să zic ceva da’ nu zic, oricum, se bănuieşte ce aş vrea sa spun, iar eu bănuiesc reacţia doamnelor în urma celor nespuse. Aşa că mai bine tac. De-al naibii 😀
Femeile sunt empatice deoarece când devin mame, folosesc acesta abilitate pentru a-şi înţelege puiul care nu a învăţat să se exprime. Fără acesta calitate le-ar fi mult mai greu să-şi dea seama când are un disconfort real, o durere sau doar ii este foame. Se vor folosi de empatie în tot procesul creşterii copilului.Câteodată, aceasta lucrează in defavoarea lor, făcându-le prea sensibile.
Inteleg ce ai vrut tu sa faci aici, dar a iesit un articol sexist.