Mi-e foarte dor de ea. Stau mai toată ziua lipită de micul Iv, care are nevoie să mă simtă în permanență, într-o altă cameră, în așteptarea zilei în care ea n-o să mai tușească și n-o să mai aibă tonele de muci cu care ne aștepta din maternitate. O aud cînd se trezește, cum se distrează cu taică-su, cum își alege hainele. Sînt geloasă. Vreau și eu acolo cu ei. Apoi o aud cînd trece prin dreptul camerei mele și întreabă Ude-i mami? Doarme, i se răspunde, și trece mai departe. Dar nu, eu nu dorm, eu mă topesc acolo de dorul ei. O aud rîzînd cu bona, strigîndu-mă uneori, mi-e dor de ea de nu mai pot.
Mai ies să stau cu ea. Îl las pe Iv cu mama (cîteva zile cît încă mai stă la noi am varianta asta, apoi n-o s-o mai am). Mă apucă repede de mînă și mă trage după ea. Să dansăm, mama, zice. Să cîtăm. Să guti plăcinta cu dovleac petu tine. Să cololăm. Și le facem pe toate repede repede, o zi condensată, care nu-mi priește, mai rău mă stîrnește să vreau mai mult. Dar nu pot sta mai mult de 15 minute, trebui să fac și-un duș, să mănînc, să-mi fac tratamentele, să-mi ung sînii. Sînt nedormită (cred că am adunat 8 ore dormite în ultimele 4 zile), mă dor atîtea, îmi ard sînii de lapte și ragade, hormonii mă urcă la nori și mă trîntesc la pămînt, și mă arde și sufletul, oameni buni, tînjesc după ea tot timpul. Abia aștept să se facă ea bine, să se mai întremeze și micul și să pot sta cu amîndoi deodată, s-o văd, s-o aud, s-o miros. Și pe el, dar și pea ea.
Mi-e dor de ea de nu mai pot. În puținele momente cînd pot dormi, nu pot adormi. Mă gîndesc numai la ea, ca o adolescentă disperată după iubitul din altă localitate.
Și ies din camera mea, mă vede, doamne cît e de frumoasă și de bună, și-o aud: Mami, mi-a fot dol de tine.
tin pumnii sa treaca repede perioada asta, draga mea.si ma gandesc la voi. ai sa vezi ce frumos o sa fie, mai e asa de putin!
Gata mie una mi s-a rupt inima in doua:)
.. si mie! Frumos mai scrii, femeie!
p.s. recuperare rapida!
Off, e tare frumos ce spui tu aici dar m-ai facut sa plang!
Uite de aia mi-e groaza sa fac al doilea copil, nu as suporta sa stau un pic separata de cel pe care il am acum. Pentru sani, nu merge sa iti pui protectii de silicon? Eu asa am alaptat si ii multumeam lui Dumnezeu ca exista asa ceva, altfel nu as fi putut alapta.
O Doamme… 🙂
Cat este de emotionanta trecerea de la un bebe la 2 bebi:) dar si plina de incercari,
Printesa vei reusi, sunt sigura ..si vom invata si noi din experienta ta!
Ragadele sunt semnul unei atasari incorecte. Cand ai reusit sa rezolvi problema asta, trec toate, te bucuri de miracolul alaptarii fara semne de disconfort. Lanolina pura face minuni.
Stiu, crede-ma, nu e nimic despre subiect sa nu stiu, si din teorie si din practica. 🙂
Stiu bine ce zici, practica e mult mai dificila 🙁 La mine ragadele s-au tratat cu laptele meu, a facut minuni…Hai curaj ca trece imediat perioada asta!
serios acum atasare mai corecta ca a copilului meu nu a fost…dar primele 2 saptamani indiferent tot se fac ragade. si nu sunt singura care a patit asta. deci e un mit ptr ca mameloanele nu sunt obisnuite cu activitatea de supt si de asta apar fisuri si ragade. plus gura copilului mai mica – unii bebei pastreaza un pic de retrognatie o vreme (barbie trasa inapoi)- de la pozitie in burtica si/sau nastere, sanii f plini etc mai multe motive; lanolina, sanii la aer, daca se poate fara protectii silicon si trec in 10-14 zile maxim.
la sofia nu am facut. iv are gura mult mai mica, in unele pozitii e f greu de atasat corect. 🙂
Sanul putin mai gol – adica sa-l detensionezi putin inainte de atasare- ii ajuta cu prinderea si parca nici nu mai doare asa, dar cred ca stii si de metoda asta. Si orice repozitionare vrei sa faci sa nu tragi sanul, intai deschizi gurita copilului. La mine cred ca asta a intrautatit atunci cel mai rau ragadele. Pielea mea a reactionat foarte bine la untul de shea, poate te ajuta daca nu ai incercat deja. Succes si sanatate!
primul copil, sani „nepregatiti” din timpul sarcinii (e un mit ca trebuiesc pregatiti dinainte), bebe atasat corect la san…zero fisuri, zero ragade…intradevar in primele 2 saptamani erau mai sensibili si parca simteam o usturime usoara…dar atat…
Nici eu nu am facut ragade, am un bebe de 2 luni si nu m-a deranjat nimic la sani deloc-deloc, depinde si de cum suge bebe si de cum sunt sanii, e greu de generalizat.
Ragadele au trecut imediat cu Garmastan si nici nu am mai facut dupa aceea.. a fost f bun
Same here, nu am facut ragade si sunt la primul copil. Dar da, erau mai sensibili in prima luna sa spun, acum la aproape 3 luni nu ma deranjeaza absolut nimic.
In ceea ce priveste mameloanele de silicon, le-am folosit cu succes aprox 2 sapt pana mi s-au format mie si nu am avut nici o problema de a atasa copilul direct la san dupa aceea.
o sa treaca mucii repede si o sa fi cu amandoi in curand ;), eu nu as vrea sa fiu in locul parintilor care si-i trimit cu lunile la bunici, as innebuni…
Of, ce familiar imi e sentimentul… N-am sa uit niciodata ziua cand am putut sa fug pentru douazeci de minute din casa si m-am dus in parc, unde era ea. M-a vazut de la distanta si i s-a luminat toata fata intr-o fractiune de secunda, nu stia pe unde sa alerge mai repede sa ajunga la mine: „Mami, poti sa stai cu mine acum?”
Offf..cred ca este tare greu. Eu sunt egoista, nu vreau sa-mi impart iubirea si timpul, iar din acest motiv am decis ca nu voi mai avea un alt copil in afara de ea. Suna foarte urat, stiu, dar asta gandesc si simt.
Si eu simt la fel…am un bb de 6 luni (lumea zice ca mai am timp sa ma razgandesc 🙂 )
Mdeci, ce sa zic, ca nu pot sa zic nimic ca plang ca proasta! Si la mine is doar hormonii de gravida..hai, sa fiti bine toti si sa va regasiti repede in formula extinsa!!!
Ma faci sa plang… si sa imi fie dor de mica mea! Parca sunt acolo cand povestesti pentru ca fiecare moment petrecut departe de ea simt sa imi rupe cate un pic din suflet si acum singura consolare e ca o vad seara si imi ia fata in palme, imi povesteste, imi spune mami si ma pupa! Astept fiecare weekend cu sufletul la gura de nerabdare, sa ma trezesc dimineata cu ea si sa o am doar pentru mine 2 zile… Te pup si iti doresc sa va reuniti cat mai curand, pentru ca imi dau seama ce simti si cat de tare doare!
UFFFF, GREU RAU…JALNIC DE GREU PENTRU SUFLETELE VOASTRE DE FETITE! las-o te rog in preajma voastra…bebe nu va pati nimic…natura stie ce face…el are un sistem de control de la tine…altfel izolarea ei nu va ramane fara rani in sufletelul mic si intrebari fara raspunsuri…sunt medic , stiu ce-ti spun , am doi copii iar anul trecut eram fix la fel…infricosata pana la DUumnezeu si-mpartita in mii de bucati…pana intr-o zi cand mi-am spus ca trebuie sa las lucrurile firesc si sa ma adaptez intai eu…la ei va decurge oricum natural…si-a fost mai bine…fetita nou-nascuta a supravietuit mucilor, tusei, chiar varsaturilor baietelului mare…o alaptam si psihic eram convinsa ca fiecare masa de la mine e medicament pentru ea si-o tratez de fapt cu multa forta de la mine…tot timpul va fi asa…el mai mic…ea mai mare si din ce in ce mai incercata de diverse boli firesti…iar tu nu te vei putea imparti si suferi la nesfarsit…putere si lasa lacrimile sa curga…spala si vindeca rani!
Si eu m-am mirat cand am vazut , la” groapa” cu nisip si jocuri pentru copii, o mama care ducea in hamac, la piept, un bebe de cateva zile. Era praf, era harmalaie, copiii se dadeau in topogane si ea avea grija de fetita ei de doi anisori. I-am zis nepotului meu care este medic si de atunci am inteles eu ca, pentru formarea anticorpilor, bebe trebuie expus la conditii normale de viata.
Acum am sa spun un lucru pe care toate femeile mai in varsta il stiu: cand dai bebelusului sa suga, ridici cu mana sanul intre degetul aratator si cel mijlociu si stai asa pana se cupleaza bine si , poate tot timpul suptului. Astfel nu se mai fac rani. Incearca Printesa draga. Iti doresc sa fie bine si sa te poti bucura de ambii copilasi in aceeasi masura. Cu drag.Tin pumnii.
Si eu sunt de accord cu Laura. Nu sta departe de fetita doar din cauza unor muci si a unei tuse.
Eu am trecut prin Rotavirus cu amandoi. I-am facut operatie de reducere a amigdalelor si am scos adenoidul (imi facea 6-7 otite pe sezon rece) si chiar imediat dupa operatie, la 2 zile a inceput sa nu mai manance, sa nu mai bea apa, sa faca febra. Avea 2 ani si 4 luni. L-am internat si diganosticul a fost Rotavirus. Fetita avea doar 2 luni. I-am facut coprocultura si a iesit si la ea Rotavirus dar in afara de faptul ca avea doar un scaun pe zi f muuult de iesea din pampers si mirosea diferit alt simptom fetita nu a avut si a trecut cu bine (am fost la doctor, am intrebat daca trebuie sa fac ceva, am murit si am inviat cu unul in spital si unul mic acasa, dar astia mici asa cum sunt ei sunt mai puternici decat ne inchipuim).
Au facut amandoi gura-mana-picior (adusa de la gradinita). Cel mare a fost mai rau, cea mica nu a fost la fel de grav.
Nu i-am izolat unul de celalalt chiar daca au fost bolnavi. Uneori au facut amandoi aceeasi chestie, alteori nu. Este greu dar m-am gandit mereu ca lor le e mai bine psihic.
el e f mic si are si probleme, nu e cazul sa ia acum viroze, doamne fereste. nu sint izolati, dar nici n-o las sa stranute pe el.
Mi-au dat lacrimile. Si noi ne dorim al doilea copil, dar ma sperie un pic reactia primului nascut. As vrea sa fie cat mai putin frustrant pentru toata lumea…dar nu stiu cat vom reusi. A fost greu la primul nascut la inceput…cum ar putea fi mai usor la al doilea… gandeste-te ca intr-o luna lucrurile se vor mai linisti. E greu cu nesomnul, cu hormonii, cu dorul. Incearca pentru o clipa sa inchizi ochii si sa te gandesti…la o gradina cu flori. Nu uita, daca mami e bine, toata famila e bine, daca mami nu e bine, atunci…. 🙂 curaj! Somn! Rabdare! In curand vei privi cu dor toate acestea!
Va trece si perioada asta si va fi bine. Din ce in ce mai bine! Trebuie! :hug:
Ei bine, abia de-acum încolo începe să devină interesant blogul. :))))
(of, știu că-i dureros, dar dureros-frumos 😉
Felicitari pentru familia voastra frumoasa! Dorul de care vorbesti este apasator, stiu. Noi am stat cu doi copii intr-o singura camera, pe atunci nu aveam de ales. Si fetita nou-nascuta a fost expusa la tot felul de virusi de la fratele ei. Cand ea avea doua saptamani de viata, el a facut o enterocolita si a varsat 3 zile. Ea nu a avut nimic. E drept ca la 4 luni ale ei fetita a facut laringita, care a trecut fara medicamente, doar lapte de mama la cerere. Nu stiu ce as fi ales daca as fi avut mai multe camere la dispozitie, dar noi am trecut cu bine peste intalnirile dintre frati. Cand a venit al treilea copil, aveam deja 3 camere la dispozitie, insa le-am permis fratilor mai mari (care mergeau si la gradi) sa se joace cu cea mica. Dormeau separat, insa nu le puteam refuza intalnirea. Baiatul de 4 ani refuza sa plece la gradi daca nu se juca putin cu bebe inainte.
Printesa, daca atasezi copilul bine la san nu ar trebui sa faci ragade si sanii ar trebui sa se vindece mai repede. Ia legatura cu un consultant in alaptare, atasarea corecta a copilului te poate scuti de multe probleme, inclusiv ingrozitorii colici. Ai atatea consultate La Leche League in formare sau formate in Bucuresti, incat e imposibil sa nu gasesti una disponibila. Pe mine m-au ajutat enorm sfaturile date de una din ele, de asta recomand cu incredere.
a fost consultant, am rezolvat, ragada insa nu trece dupa o vizita. 🙂
Buna! Incearca Garmastan.E foarte buna si poti sa alaptezi fara sa te speli sa o indepartezi.Pana trec ragadele foloseste mameloane de silicon de la Avent si stai cat mai mult cu sanii descoperiti.Va pup si multa bafta!
Folosesc lanolina, e mult mai safe ca garmastanul. din pacate, nici ea nu face minuni, pielea are nevoie de timp sa se refaca. nu cred ca mameloanele sint o idee buna.
Imi spui te rog de ce crezi ca mameloanele nu sunt o idee buna? Am vazut si eu la cateva mamici si ma gandeam ca sunt utile.
Monica, pentru ca rup legatura directa intre bebe si san si astfel sanul nu este suficient excitat de suptul copilului.
Printesa draga e ok, e doar inceput il. Are si Iv nevoie de tine in exclusivitate măcar putine zile. Gândește-te ca el te va împărțit cu Sofia o viața întreaga. Si la mine a fost ca la tine, si la mine cea mixa avea chiar 2,770kg la naștere, si la mine era dor mare de cel…mare
Prințesa, eu am mare încredere că te vei descurca foarte bine la fel ca și până acum. Și vei avea timp și iubire să le dai amândourora, stocul se dublează, nu se înjumătățește.
Draga mea,
Asa trebuie sa fie …dor…nu trece niciodata dorul, chiar daca ii ai aproape pe amandoi….. esti mama de doi pui …cu suflet mare si destula dragoste pentru toti…
Normal ca ti-e dor dar faci ceea ce este cel mai bine pentru amandoi, si pentru Sofia si pentru Iv. Asa ca, sper sa nu te simti vinovata si sa treci cu bine peste aceste momente. Si cred ca exista vreo 10 mii de femei care te citesc si iti tin pumnii acum 🙂
Ioana, eu am alaptat vreo doua luni cu o rana foarte dureroasa la unul din sani. Din fericire am primit un sfat de la un consultant in lactatie care m-a salvat in cateva zile: apa calduta cu sare (inmuiat mamelonul dupa fiecare alaptare cateva minute). Nu mi-a venit sa cred cat de eficient a fost! Mult succes!
am pus, si cu sare si cu bicarbonat si cu otet (pe rind, nu toate odata). e mai bine, dar inca nu e bine.
Si eu care credeam ca la a doua alaptare nu vor mai fi ragade, canale infundate si toate astea…ca doar suntem trecute prin prima alaptare si stim totul. M-ai speriat:)) Personal m-ar ajuta sa stiu de ce s-au facut ragade, caci sunt convinsa ca stii sa il atasezi corect si simti daca nu suge corect. Numai bine si multa sanatate!
Stiinta mamei e doar jumatate din ecuatie – cealalta jumatate e copilul. Unii copii au guritele foarte mici si nu se pot atasa corect, uneori pur si simplu nu stiu sa suga (se intampla). Si uneori, chiar daca totul e perfect ca tehnica, tot e dureros la inceput pana se (re)acomodeaza corpul (e un pic ca la mersul pe bicicleta – dupa o pauza mai lunga, doare fundul de la sa chiar daca e aceeasi pozitie corecta ca de obicei).
Si un comentariu pentru printesa, ca sa nu mai scriu si in alta parte: doctorul meu ne-a zis ca o raceala e contagioasa cat timp mucii sunt transparenti, dupa ce se incheaga nu mai e pericol (si mucii verzi nu sunt muci cu bacterii, ci mucii de sfarsit ai unei raceli). La fel zice si Pediatric Insider (care pentru mine e o sursa excelenta cand am dubii): http://pediatricinsider.wordpress.com/2012/06/04/idiotic-attendance-policies-part-2-the-preschoolers/. Nu-s medic, asa ca ia recomandarile mele ca atare, dar astea poate-s vesti bune ca se poate termina carantina sa-ti poti ostoi un pic dorul de Sofia.
Printesa, si eu am avut regade la inceputul alaptarii iar compresele astea au facut minuni. Se tin la frigider si calmeaza foarte bine pielea. E clar ca nu vor trece peste noapte insa dupa 3 zile deja durerea in timpul alaptarii aproape disparuse.
https://comenzi.bebetei.ro/mama_si_copilul/maternitate_si_lehuzie/produse_ingrijire_sani/comprese_cu_hidrogel_4_bucati_medela-p10022607
Am trecut peste. Am fost și eu acolo. Si cu hemoroizi, si cu ragrade, si cu dor, si cu muci ai celui mare, hormonii disperati alergau care incotro.Balamuc mai mare zici ca nu se poate. Insa….wait and see!!! Tot ce pot sa zic este ca am lasat copilul mare langa cel mic. Si cel mic n-a avut nimic. Eu am fost relaxata cu asta. A contat enorm pt el si pt mine. Esti cruda inca. Mai ai rabdare cu tine. Viata in patru e noua si pt noi mamele, nu doar pt ceilalti membrii. Te îmbrățișez. Nu prea tare ca sa lasam aer la sani. 🙂
Mi-au dat lacrimile…Am trecut si eu prin asta, acum 10 luni. E greu, foarte greu….dar devine mai usor cu trecerea lunilor…si mai frumos 🙂
Ioana, dar comparand cu nasterea precedenta, macar te poti ridica/aseza si poti merge dupa nasterea naturala fara mare greutate? Eu dupa cezariana am avut 1 luna in care miscarile mi-au fost ingreunate…
Eu am folosit Garmastan, si nu a avut nici un efect. Apoi mi-a zis mama de miere, pe care o puneam pe ragade dupa alaptat, urmand ca inainte de a alapta din nou sa spal bine zona, si a facut minuni.
Am citi si comentariile si vad multe similaritati. La mine bebe unu a facut pneumonie cand bebe doi avea o saptamana. M-am si invinovatit ca nu am vazut semnele mai devreme, stand mai tot timpul cu bebe doi. Am incercat sa ii tin separat, dar bebe doi tot a avut muci, de am folosit batista bebelusului cand avea 11 zile. Si a fost bine.
Eu am avut ragade la primul bebe, pana la 6 luni, dar tot am alaptat un an. Prima oara sugea sange si apoi lapte… si durea cu tot cu aparatori… un sfarc atarna de ma gandeam ca niciodata nu voi mai avea sani normali. Si uite ca acum nu mai am nimic, nimic.
Rabdare, Printesa. Stiu ca stii 🙂
Tu sti ce ai de facut, nu ai nevoie de sfaturile noastre. Incearca totusi sa ii dai libertate Sofiei la bebe, mai ales daca e doar o raceala si nu un virus. Si incearcasa dormi. Renunta la altceva si dormi. E cel mai bun medicament. Si stiu k nu e usor, mai ales cu doi. Si noi suntem in aceeasi formatie. Eu daca nu dorm sunt rea, deprimata, nu am lapte si nu ma multumeste nimic.
Asa am patit si eu, am in baietel de 2 ani si 10 luni si o fetita de 4 luni. Mi-a fost f greu la inceput pt ca baietelul dormea cu mine, toata ziua cu mine, iar cand am venit de la maternitate a tb sa doarma cu tati in alta camera, iar in timpul zilei mai mult cu bunica si tati. Toate lucrurile care le faceam impreuna le facea cu altcineva iar eu muream de dorul lui, iar el nu mai putea de fericire. Din fericire pt el ( mai egoist din parte mea) nu prea l-a afectat aceasta schimbare. Acum stay majoritatea timpului singura cu amandoi si e foarte, foarte greu. El vrea sa me jucam, sa pape, sa mearga la baie, etc. cea mica si ea cu nevoile ei.
Ai povestit frumos exact ce simt și eu. Maria are 9 luni și tot sunt momente când realizez că mi-e dor de cel mare, așa cum eram noi înainte. E un fel de sfâșiere continuă între ce eram, ce suntem, ce ne dorim să fim, pentru fiecare dintre noi. Să mai spun că am momente când mi-e dor rău de primul meu copil (între ghilimele), soțul, cel pe care-l alintam muult înainte de bb? Că mi-e dor și de mine, că nu mai am timp de mine cu toate ale mele? Și totuși, e atât de frumos și de greu, atât de greu și de frumos și n-aș da ce trăiesc pe nimic altceva.
În altă ordine de idei, după ce mai crește un picuț cel mic, se vor întâlni mai mereu. Imunitatea lui e ok pt că mănâncă lapte și nu prea face cine știe ce, în ciuda a ceea ce au restul oamenilor prin casă.
Tot binele din lume!
Buna Printesa!
Imi pare rau sa aud prin ce chinuri existentiale treci… Dar parca e un facut cand vii acasa cu bb mic , bb mare sa fie cu muci… La fel am patit si noi plus ca la noi era si suspiciunea de scarlatina si Omu era si el cu muci … Si nimeni sa nu ne ajute… Dar am avut noroc de un bb mic linistit si cuminte care dormea toata ziua, si un bb mare care nu era gelos… Asa ca mi-am dedicat timpul bbelui mare … Si nici nu am izolat in totalitate copii… Stateau in aceeasi camera cu interdictia celui mare sa nu se apropie de cel mic… Er disperat sa o pupe , il lasam pe picioruse… A fost greu dar ne-am acomodat rpd si totul a fost usor … Chiar mult mai usor decat prima oara !!
Va doresc insanatosire grabnica , refacere usoara si sa treceti cu bine peste aceasta perioada… Totul va fi minunat apoi !!!
Cred ca e ceva cu fratii astia mari de racesc cand venim cu puii din maternitate, si Tudor a fost racit si mai stiu vreo doua mamici :). Eu am incercat sa il tin pe Tudor departe de bebelina, dar avand in vedere ca el se culca doar cu mine nu l-am putut izola de tot. Si a fost bine, ea nu a racit, Tudor s-a facut bine. Si mie imi e dor de el, cand doarme cea mica ne iubim si ne jucam cum putem. Inca nu am ramas singura cu ei, mai am cate o mama si saptamana viitoare, dar am incredere ca ne vom descurca cu brio. Eu la ea nu am mai avut probleme cu ranile la sani, doar cu prea mult lapte (dar s-a rezolvat cu pompa vreo 2 saptamani), si ea a fost micuta rau.. 2650g a avut. Dar a fost si este o mancacioasa (acum la o luna are 3700 deja). Este frumoasa viata in 4.. un mic balamuc dar merita toate eforturile din lume.
Si baietelul nostru cel mare a facut bronsiolita fix cand l-am nascut pe fratior. Exista o legatura intre sistemul emotional si cel imunitar (aparitia fratiorului a determinat o scadere a imunitatii). La noi s-a verificat intotdeauna asta; orice schimbare importanta pe plan emotional a venit la pachet cu cate o viroza ( de ex. prima viroza cand m-am intors la serviciu, la 1 an).
sunt oficial cu sufletu’ praf. am si eu sentimentul asta cand Ecaterina se mai trezeste plangand si nu ma striga pe mine, ci pe ta-su. o invidie, desigur nu destructiva, dar invidie orisicat. cred ca e ok, suntem oameni, nu? Slava Domnului! 🙂
cu pasi mici, printeselor 🙂
Printesa, dar de ce va izolati asa? Bebelusii in primele luni, daca sunt alaptati, au imunitatea mamei. Am trecut si noi prin asta luna trecuta, cu bebe de 1 luna si fetita de 6 ani cu rosu in gat si febra, dar eu si prichindelul mic nu am avut nici macar un muc… Si nu ne-am izolat unii de altii pt ca nu aveam unde sa o trimit.
Sunt de acord cu Diana, de ce stati separat? Si fetita mea mai mare era cu muci si tusea cand am venit de la maternitate, dar nu am putut sa stam izolati, era super incantata, stateam toate trei si ne minunam. A fost ok, atata timp cat e alaptat nu cred ca se molipseste asa usor.
Of, nu stiu cum dar empatizez cu tine! Imi dau seama ca acum e sfasietor si dureros pt sufletul tau! Dar si peste putin timp, cine o sa se joace in parc cu 2 copii minunati? Cine o sa auda din 2 gurite mici „Mami, mami?” Pe mine asta m-ar remonta si m-ar umple de speranta!
Mult succes in continuare si multa sanatate!
Exact asta mi s-a parut si mie cel mai greu (si mi se pare in continuare – baietel de 3 ani si fetita de 9 luni) – sa petreci timp in special cu copilul „mare” cand cel mic e dependent de tine (fetita e alaptata). Pana la urma bebelusa a mai crescut, are si ea rutina zilnica, nu mai depinde doar de lapte ca hrana, asa ca am inceput sa o pun fara jena si prin bratele altora (bona baiatului, bunicii; taica-su deja era cot la cot cu mine noaptea). Cu ocazia asta am descoperit ca toti ceilalti se feresc de bebelus, atata timp cat cu copilul mare se simt mai safe, poate comunica ce vrea, si e oricum mult mai distractiv. Insa pana acolo am produs niste frustrari maxime, finalizate cu ton ridicat. Asa ca am dat reset si am „prioritizat” copilul mare. Pas cu pas si zi dupa zi o sa fie mai bine.
Mai e 1 saptamana si intru in prenatal (termenul asteptat pentru venirea baietelului nostru, Filip, e 2 octombrie). Asa ca tine, mai am o fetita, pe nume Sofia :), de 2 ani jumatate. Ma infioara gandul ca in scurt timp nu voi mai avea parte de fetita mea ca pana acum. Ma doare sufletul cand ma gandesc ca nu ma va mai prefera pe mine atunci cand va avea nevoie de o imbratisare, de alinare. In septembrie va merge la gradinita pentru prima data si mi-e teama sa nu inteleaga gresit ce i se intampla, sa simta ca este inlocuita de fratiorul ei… Mai sunt si bolile pe care le va aduce de la gradi si de care va trebui sa-l feresc pe bb2, asta insemnand si mai putin timp petrecut cu ea.. Asa de bine te inteleg… Sa dea Dumnezeu sa treaca cat de repede perioada asta si sa uitam 🙂
Eu nu am avut luxul asta, de a avea si bona si mama langa mine cand am venit din maternitate cu buburuza. El, baietelul meu avea numai 2 ani si 4 luni, era decembrie si racise. Avea ochii injectati, muci si stranuta. A racit cat eu eram in maternitate. Bineinteles ca l-am boscorodit pe taica su ca probabil nu l-a imbracat bine cand l-a scos in parc unde l-a pus in legan si l-a tinut acolo pana i-au inghetat manutele pe lanturile alea. Ca manusi nu a gasit in sertare, cica, si de fapt, poate ca nu se putea tine asa bine daca avea manusi. Ma rog, ideea e ca am venit acasa cu buburuza mica si nu am avut nici o sansa sa-i tin separati. Eram acasa doar eu cu ei. Baietelul ii fura suzeta si i-o sugea, o pupa pe fata, desi era mucios, stranuta in jurul ei, pe ea, eu nu mai puteam decat sa-mi ridic mainile la cer si sa ma rog sa fie bine totusi. Ea nu a racit. Nu o alaptam exclusiv, nu aveam cu ce, de griji, oboseala, stres, nu aveam destul lapte. Nu avea cine sa mi gateasca si mie. Gateam baietelului si mancam si eu de la el cate ceva. Ideea e ca nu am avut de ales si am sperat ca va fi bine. Si a fost bine.
Si eu am folosit acum 9a ani in urma cu succes garmastan. Acuma cum stii tu ca ce iti este cel mi bine, acuma este si mai multa informatie ca atunci. Iv cel mic are nevoie mare de tine, ai rabdare si putere pana trece perioada asta. Pe Sofia ai avut-o atata timp langa tine , neimpartind-o cu nimeni, ai creat cele mai frumoase scrisori pt ea , chiar si cand erai insarcinata cu minunea care e acuma e lipit de tine si are atat de multa nevoie de tine ca sa ia in greutate. Timpul trece repede, Sofia e a voastra, chiar daca acuma se bucura de atentia celorlati membrii ai familiei si in special a lui tati. Stai sa vezi cand va creste si va spune ca tati e printul ei si va vrea sa se casatoreasca cu el. In cateva zile mucisorii vor trece si vei fi impreuna la un loc cu cei doi si atunci iti va fi mult mai usor. Poate cand ai sa ai liniste si vei dormi suficient, sa incepi sa scrii scrisori tot atat de emotionante si pt Ivan cel mic care este si el tot atat de bun si frumos la fel ca surioara lui.
Printesa,cred ca stii si ti s-a mai spus, lucrurile vor intra in curand pe fagas normal! Si eu am un baitel de 4 ani si un bebelus de 3 luni si o saptamana! O sa treaca si ragadele si va fi bine! Viata in 4 e minunata insa e nevoie sa te relaxezi si sa incerci sa nu schimbi multe in rutina Sofiei cu tine.Desi alaptez,am invatat de la inceput sa-i las celui mare rutina la fel.Poate pentru noi e mai usor ca el deja merge la gradinita,de dus il ducea tati,de luat il luam eu.Dupa o saptamana ne-am reluat rutina.Tati dus la gradi, eu cu bebe adus de la gradi.Bebe desi prematur,a intrat in contact cu lumea celui mare.Am incercat( si de cele mai multe ori am si reusit) sa nu-i rapesc celui mare rutina noastra, adica baita, povestile si timpul nostru de iubareala inainte de culcare, doar noi.Bebe dupa ce era hranit era preluat de tati sau dormea.Am mai si iesit in parculetul din fata blocului (sa fiu aproape in caz ca se trezea bebe si avea nevoie de tzitzi) doar noi doi.E greu,e frumos,e agonie si extaz,dar iubirea si ca-ti inunda sufletul e dubla, ba nu : e infinita!
In ziua in care s-a nascut fetita mea mica, cea mare a fost trimisa acasa cu febra. Apoi starea a mai continuat cateva zile: febra, tuse, muci. Dar dupa ce am ajuns acasa de la maternitate, nu au stat aproape deloc despartite. Am cumparat masti, dar nu isi amintea de fiecare data sa le poarte. Singura masura de precautie era sa nu tuseaca pe ea. Asa ne-a spus asistenta care a venit acasa se ne viziteze: daca bebele este alaptat, primeste destula imunitate incat sa nu pateasca nimic. Acum are sapte luni si nu a avut inca nicio problema, desi fiecare din casa am fost pe rand bolnavi prin preajma ei.
Şi acum, ca şi in alte dăţi, m-a uns cât de simplu spui “mi-e dor”.
Las’ că trece, şi să te ţii după aia chiuială 😀
Doamne, iar bocesc la post-urile tale! Am sa ma rog si pentru micuţa Sofi, sa de faca bine cat mai repede.
Draga Printesa nu stiu ce sfat sa-ti dau sa te ajute, sunt convinsa ca le-ai citit si l-ai auzit pe toate, nici cine stie ce cuvinte pline de intelepciune sa te inspire nu prea am. Daca ai fi avut timp de citit ti-as fi recomandat sa citesti blogarita mea preferata care e o persoana remarcabila, desteapta, puternica, curajoasa, plina de empatie si o mama cum imi doresc si eu sa fiu (sunt sigura c-o cunosti pe Printesa Urbana), sunt convinsa ca ea te-ar inspira.
Normal ca te topesti de dorul Sofiei, ea fost centrul universului tau pana acum o saptamana; acum universal tau are 2 centre si dureaza un pic pana gasesti echilibrul. Raceala Sofiei (o complicatie aruncata de viata intr-o situatie deja complicata, temporar) v-a trece, micutul Iv. se va inzdraveni, tu te vei vindeca, si ve-ti incepe sa va bucurati de viata noua. In curand. No question about it.
Baiatul avea 2 ani si 8 luni cand s-a nascut fata;el era (si este) un fel de bebe mai mare.Am plans si am jelit-de,hormonii- 7 zile cat am stat in maternitate dupa el,desi venea zilnic si petrecea vreo 2 ore cu noi.Fata avea reflux si avea nevoie de mine.Ma detestam,considerand ca nu voi fi o mama buna si ptr ea,ptr ca pe el il iubeam compulsiv,pe ea-nu vorbesc rational,ci un gand nebun,printre hormoni,o vedeam ca ne rupe cuplul ancestral.rationalul spunea:ho,stai,ca si la el iubirea a venit in trepte,si la el ai avut baby blue etc asteapta sa creasca,sa reactioneze si ,fiinta nevolnica,o vei iubi.a venit,draga mea,in trepte,o ador si pe ea,tot enorm,dar altfel,ptr ca ea a vrut sa creasca urgent,el refuza si acum sa ,creasca;o divinizez ptr ca m-a vazut depasita si a vrut sa ma ajute.la un an al ei,ea manca supa singura,fara sa piarda o picatura,lui ii dadeam in gura,ptr ca nici apetit nu avea,si nici nu reusea sa aduca mai mult de un sfert de lingura in gura.solutia pe care eu am gasit-o,habar nu am cat de buna,dar asta am simtit si asa am facut:sa ma „intorc”o vreme la el,cat mai era ea inca f mica,vreo cateva luni,ca mai avea inca nevoie.e drept,ca el s-a dus la cresa dupa vreo 3 luni si doar seara era el in prim plan.ea s-a pliat si s-a apropiat si ii dorea prezenta,desi era si este o mare posesiva,o geloasa.azi sunt doi frati cum visam :se doresc,se joaca,se ajuta,fac echipa,sunt corecti unul cu altul,se iubesc,se pupa,se imbratiseaza…dar e ea cea care face regulile,iar el e bucuros sa execute.
cred ca cel mai important e sa dormi,toate se vad altfel dupa aia.si probabil ca bona sofiei ar trebui sa devina bona amandurora,schimbati copiii de cate ori e nevoie.
Eu sunt acum langa ea.
Si doarme.
Respira linistita si ma inspira pe mine – centrul universului ei.
La fel, mirosul ei functioneaza ca un somnifer pentru mine, asta dupa ce o
inspir suficient pentru a domoli nevoia de ea.
Dar acum doi ani nu era asa.
Acum doi ani ea era „straina” si mie imi era teribil de dor de el. De puiul meu dulce cu ochii verzi care lacrimau periodic de dor de mami.
O mami doar a lui.
Si mi se rupea sufletul pentru ca nu plangea cu adevarat, nu sonor, cu urlete. El era doar nefericit si uneori lacrima.
E greu, dar crede-ma ca va fi mult mai bine decat doar tu cu ea.
Vei fi tu cu ei si, mai ales, vor fi ei doi. Ai tai si o echipa
Solutia sa se refasca sanul cat mai repejor e sa te mulgi daca se poate pentru 2 mese si sa pape biberon. Intre timp tratezi sanul. Apoi il atasezi iar. Poti alege sa faci asta noaptea.
Eu asa am procedat. Noaptea timp de 1-2 luni i-a dat tati biberon cu lm. Contrar spuselor ca se invata prost, nu a fost asa. Insa depinde si de copil poate.
Si lanolina pura e intradevar foarte buna . dar sa stea nitel pe san.
Pe mine m-au ajutat compresele MultiMam..cand credeam ca voi intrerupe alaptatul din cauza durerilor, sangerarii.. au facut minuni!
Multa rabdare si cu tine insati, si cu Iv..si apoi cu amandoua minunile 🙂 pupici
Bebe2 a luat bronsiolita de la bebe1 si a transformat-o in pneumonie cu insuficienta respiratorie. Alaptat exclusiv si 100% din timp la mine in brate, zi sau noapte. O saptamana de internare a fost mai traumatizanta pentru cel mare decat orice de pana atunci. Nu mai voia nici sa vorbim la telefon, nici sa se vorbeasca de mine acasa, ii era prea greu. Iar pentru cel mic nu mai spun, chinul procedurilor inumane, efectele emotionale sau consecintele fizice ale tratamentelor dure le-am dus mai mult de un an, unele probabil vor fi pe viata. Asa ca, Printeso, asculta-ti instinctul, nu te simti prost ca ii izolezi.
offfffffff, e tare greu la inceput….sanatate si multa putere, si somn, si bucura-te de toate clipele acestea minunate!
Si eu imi doresc 2,3 copii, si refuz sa ma gandesc cat de greu va fi sa ma impart intre ei, mai ales daca unul dintre ei bolnav.
Sanatate multa si rabdare!
Frumos ai scris, ai un talent de a starni emotiile, ceva de speriat 🙂
Ce articol duios!!! Ma regasesc aici in urma cu cateva luni.
A’ mare 3a9l, a mica 7 luni. Si la’nceput … mi-era atat de dor sa o mirossss!
Si eu eram geloasa pe ceilalti; dar rezistam eroic, imbiindu-ma cu varianta bebelusheasca de miros.
Ma uit in urma; cresc. Prea repede pentru mine.