Gurmeta la Charme

Ma gindesc serios sa ma rebranduiesc. Printesa urbana devine Gurmeta urbana. Ce ziceti? Ca parca in ultima vreme tronul mi-e mai degraba un blat din foi de lasagna, baldachinul cu pinze de borangic s-a dat metamorfozat intr-o capita de spaghete bolognese, iar in loc de bagheta cu puf roz in virf scutur cu zel din furculite impodobite cu chiftele. In timpul liber scobesc in cochilii de midii si sorb sosuri cu usturoi in loc de licori fermecate. Nu, nu m-am ingrasat, nu maninc mai mult ca de obicei, nici n-am pete de tomate pe camasa, dar mi se pare cumva ca soarele meu capata tot mai mult forma unei pizze cu de toate.

Si ca sa nu ma dezmint, va povestesc scurt despre restaurantul Charme, din Centrul Vechi, pe care l-am vizitat in weekend impinsa de la spate de nenumarate discursuri elogioase ale unor colegi, amici, cunostinte. N-a fost prea bine. Desi am invatat o lectie pretioasa pentru cind o sa am (si mai) multi oaspeti la masa: daca vrei sa impresionezi mîncăii, pune-le in farfurie o supa mare. Poate sa fie din orice, important e sa nu aiba nici un gust si sa fie foarte fierbinte. Si mare, nu uitati. Crutoanele sint foarte importante, pentru ca sint singurele care au ceva urma de gust. Mesenii se lupta cu supa, care le fierbe bine de tot papilele gustative, motiv pentru care vor fi convinsi ca supa e foarte buna (desi nu e), prosti au fost ei ca s-au grabit s-o soarba asa fiarta. Si e multa, umple stomacul la fix. Evident, tu spui c-a fost supa crema de dovlecei cu creveti, ca daca tot n-avea nici un gust, de ce sa nu pretinzi c-a fost marfa rafinata, cu ingrediente scumpe…

Partea si mai buna acum urmeaza: felul doi poate sa fie oricit de nasol la gust, pentru ca daca il servesti suficient de rapid dupa supa oparita, oricum nimeni nu-i simte gustul, ca n-are cu ce, papilele sint la reanimare invelite in foi de staniol. Iar cei care n-au sorbit suficient din supa, drept pentru care si-au pastrat intacte doua trei papile, se vor bucura maxim de urma de gust din felul doi, oricit de vaga ar fi ea, pentru ca dupa o supa care n-are nici un gust, chiar si cea mai fada lasagna va parea cel putin decenta.

Cam asta a fost prinzul nostru la Charme. O supa de dovlecei cu creveti ultra fierbinte si fara nici un gust, o portie de lasagna cam batrina (foile uscate si galbenul lor portocaliu indicau cel putin doua zile de la preparare), o nota de plata mare si-o admiratie perversa pentru cel mai rotund chelner pe care l-am vazut vreodata in vreo circiuma din Bucuresti. Inca ma mai intreb cum sta pe doua picioare fara proptea.