Stăteam cu Iv la piept pe semi-întuneric în mijlocul sufrageriei și mi-am dat seama că de fapt nu-l țin în sus să scoată aerul de dupa supt, ci dansăm. Dansul nostru, fără muzică, cine are nevoie de ea cînd ai deja două corpuri lipite în dreptul inimilor, cînd un căpșor moțăie și transpiră pe un piept. Dansăm împreună, asta facem.
Nu-i dau lapte din țîță. Îi dau tot ce știu, ce am, totul trece de la mine la el în momentele în care-l am la sîn. El crește nu doar în centimetri, ci în minte și suflet, ia de la mine din toate fără să mă lipseasca de ele.
Nu-l adorm în brațe. Stăm îmbrățișați minute în șir, ne adulmecăm, ne observăm, ne încălzim împreună.
Nu-i alin plinsul, ci il accept ca si cum ar fi al meu, necesar, vindecator.
Nu-l spal in chiuveta pentru ca baia e ocupata de sora lui mai mare, ci ii arat cum e apa si-i povestesc cum o sa ne imbaiem cu totii in mare curind, ce sint valurile, cascadele, oceanele.
Nu-l plimb la piept ca-i mai usor, ci ii prezint lumea cea mare dintr-un loc sigur, cald, mereu disponibil: bratele mele.
Nu-i zimbesc ca sa-mi zimbeasca, ci ca sa simta (inainte sa afle) ca lumea e frumoasa cind sintem impreuna, ca s-a nascut sa fie fericit, ca o sa ne fie bine unii linga altii, ca e iubit oricum ar fi.
Asa trec zilele noastre impreuna. Dansam, iubim, ne plimbam, ne povestim vieti trecute si viitoare, ne promitem unii altora tot ce simtim ca putem oferi, ne tinem in brate in combinatii de patru luate cite doi trei patru. Ma uit la ei, la om, la fetita si la baietelul nostru si nu-mi vine-a crede ce special e dansul nostru si cit de important e sa-i observ toti pasii, in fiecare zi. Cel mai frumos dans, si cel mai greu poate. Dar sigur cel mai frumos.
Ce frumos si emotionant <3! mi-ai incalzit inima
ce frumos scrii! big like!
Ditamai dragostea la voi <3 – mi-e dor de momentele astea de supra magie. Acum abia mai prind cate-o imbratisare inainte de culcare; nu ca nu le-ar place indragosteala, dar n-au timp intre doua pagini de colorat/decupat/citit/construit 🙂
Foarte frumos! Ma bucur nespus pentru voi, familie minunata!
Si imi pare bine ca ne povestesti si noua ce e in inima ta. Fata mea are un anisor si este alaptata. Dar postarea ta mi-a adus aminte de inceputul alaptarii, de ea mica, mica la mine in brate. Si ce sentiment frumos am retrait!
De vis! Scrii asa de frumos si ma bucuri cu entuziasmul si cu daruirea de care dai dovada de fiecare data! Te admir si te apreciez pentru ca impartasesti farame din sufletul tau, dai culoare si glas unor sentimente pe care multi le traim dar nu stim sa le punem in cuvinte! Zile senine si nopti line, Cristina
Ești tare talentată! Știu că știi. 🙂
Iar m-ai impresionat pana la lacrimi. Exprimi atat de frumos in cuvinte franturi din viata voastra! Multa inspiratie in continuare!
Foarte frumos si plin de dragoste ce ai scris. Mi-au dat lacrimile… esti cu adevarat o mama, nu doar o femeie care a nascut copii. Numai bine de la mine, ganduri bune si zilele usoare!
Observ ca toata lumea iti admira modul in care relatezi orice gand si orice experienta pe care o ai cu cei mici si mai observ ca toata lumea are dreptate! Ai un mod foarte placut de a povesti si cred ca le dai multe sperante chiar si femeilor care inca nu sunt mame si poate care pana acum nu s-au simtit pregatite pentru pasul asta 🙂
printesa, am o curiozitate: de ce preferi Iv si nu Ivan, numele intreg care este atat de frumos?
Superb…e de prisos sa spun mai mult!
Iaca m ai facut sa plang! Sa fiti sanatosi ca greul primelor luni va trece( stiu ca stii si tu asta).
„Cel mai frumos dans, si cel mai greu poate…” Nu e cel mai greu dans, nici pe departe … Dar cu siguranta este cel mai frumos! Va doresc sa-l dansati cu drag mult, mult timp de acum incolo!
cred ca lucrurile stau muult mai bine.iata,un post despre el,in care ea apare doar fugitiv.acomodarea functioneaza.
Nici mie nu imi place Iv:( dar mama lui are dreptul sa il strige cum vrea:) ivan e cel mai frumos nume!:)
Draga Printesa, mereu ma emotionezi….te citesc cu mare drag!!! :*