Peste cinci ani și peste 20 sau 50, aș vrea să ții minte diminețile de sîmbătă, cînd mă întrebi dacă azi stă cu noi tati și eu îți spun că daaaa, iar tu chiui și țopăi în pijamalele tale cu veverițe.
După-amiezele în care te trezești caldă toată și eu mă strecor în patul tău de bebeluș și ne ținem în brațe acolo ca într-o vizuină secretă care miroase a somn, a părul tău, a inima mea plină.
Serile în care eu îți spun o poveste pe întuneric și tu șoptești acolo singură că mami e prietena ta cea mai bună și că tati e prințul tău.
Plimbările lungi pe străzile mici din cartierul nostru, în care îmi pui cinci sute treizeci de întrebări despre lună, stele, gîndaci, frunze care miros urît. Eu te țin de mînă, vorbim tare, din cînd în cînd mai facem cîte-o piruetă.
Brioșele cu banane pe care le facem împreună. Și pizza cu măsline și busuioc din balcon.
Și cărțile pe care le alegi și le citim, uneori aceeași pagină de cinci ori la rînd.
Dansurile noastre cu eșarfe.
Alergatul în jurul canapelei.
Bătaia cu perne din patul meu mare. Ascunsul sub pilota mea grea și veche. Gîdilatul. Ronțăitul de degete mici și mari.
Șoriceii din piață.
Privirea mea cînd te privesc.
Cursele cu tati pe bicicletă.
Ziua în care ai gustat zăpadă cu lingurița, pe terasă. Era octombrie.Z
Mîinile mele care-ți mîngîie părul cînd te trezești.
Vocea lui tati noaptea cînd te trezești dintr-o spaimă.
Dimineața în care ți-am făcut nouă moațe.
Luna de pe tavan.
Felul în care rîde fratele tău mic și știrb cînd îți aude vocea.
Ce lucruri pot aduna, le aștern în cufărul tău. Ce nu, rămîn aici scrise și la mine-n cap tatuate drept cele mai frumoase zile din viața mea, ani întregi de zile fericite, și-or să mai tot fie… Sînt fericită că te cunosc, că te am așa de aproape de mine tot timpul. Că mă iubești. Că-mi semeni la ochi la păr și la gînduri.
Doamne,Doamne, cit de frumos ai putut sa scrii!
cat de frumos!! pentru cateva secunde am avut impresia ca e postarea mea.. cat de mult ne asemanam in gandire vis a vis de mandrele noastre! si da,sunt ani de fericire, ani frumosi si plini de viata datorita lor, acestor minuni. ne umplu casa, inima, viata, cu cel mai placut miros,cea mai aleasa bucurie…noi, seara la culcare, avem ritual: rugaciune, poveste, scarpinat…aseara mi-a spus ca ea se roaga si dimineata in masina cu tati,in drum spre gradi! merita fiecare clipa din viata mea. e prea scurt timpul, se duce prea repede viata, pentru a nu-i da timpul meu! chiar si atunci cand nu mai pot de oboseala, chiar si atunci cand m-am trezit de 20 de ori in noapte pentru a-l linisti pe celalalt caruia ii ies toate canini, masele…si ma striga pana vin sa-i trec cu mana peste si sa-l alin…ei sunt bucuriile noastre cele mai de pret! comori vesnice!
Sigur ca o sa tina minte, ai multa iubire de daruit si harul de a sti sa o descrii in cuvinte. M-ai impresionat pana la lacrimi. Poate sunt prea sensibila. Mi-aduc aminte cum mama ne citea cand eram mici povestea Puiul de Ioan Alexandru Bratescu Voinesti si plangeam de ne zguduiam la finalul tragic. In fiecare seara vroiam aceeasi poveste repetata la nesfarsit. Mama i-a schimbat finalul pentru ca nu mai suporta sa ne vada plangand (pe mine si pe sora mea) . Puiul fusese gasit pe camp de doi copii care l-au adus in casa unde l-au tinut pana primavara…
Asa e sufletul de mama de la prima ora din zi pana a doua zi dimineata, ca un butoi plin cu pulbere de emotii. 🙂
Frumos spus! Și eu as vrea sa tina minte plimbările noastre, jocurile, mângâierile, giugiuleala de dimineață,bucuria când vine tati acasă, joaca noastră de seara …..totul vreau sa tina minte….
Câteodată îmi zic, oare poate cine știe …O sa tina !
Bai Ioana, mai sincer si mai curat de atat nu se poate. Ai scris minunat, ma lasi muta de fiecare data si imi faci o asa pofta de a face copii. 🙂
Mi.au dat lacrimile!Emotiile vin si din faptul ca am si eu una bucata fetita ,care e mai mica ce-i drept dar ne iubim tot la fel de tare!
Cît de frumos ai spus 🙂 Mi-au dat lacrimile, deși mi-am impus să nu mai fiu atît de sensibilă la tot (deh, am 4 luni de sarcină și incerc să mă țin tare), însă acest post merită toate lacrimile care mă incearcă și le dau drumu’ cu gîndul că intr-un viitor foarte apropiat voi avea și eu momentele astea unice.
M-ai facut sa plâng! Ce frumos scrii!
m-ai topit.. Doamne, ce mi-as strange puica in brate.. dar sunt la munca, ea la cresa..mai sunt atateeeea ore lungi pana o s-o vad 🙁
In timp ce citeam îmi dădeam si eu seama ca am facut lucrurile astea. Si încă mai fac din ele. Si vor mai veni si altele. Depinde ce inventează copiii mei. Si eu mă supun lor. 🙂
Priceless… pt restul exista Mastercard 🙂
Frumos zis. Incerc si eu in fiecare zi sa adun amintiri pentru noi toti. E prea mica acum sa tina minte (cuget ca la nici 9 luni nu prea te tine memoria), dar tin eu minte pentru amandoua. Rasul ei cu 2 dintisori, chiotele, cand ne jucam cu mingea pe pat, gangurelile ei, degetelele care ma trag de par, gurita care ar manca orice, de la nasul meu la servetelele cu care o sterg etc. Sa fim sanatosi, ca vom strange amintiri in toti anii astia 🙂
Cu siguranta va tine minte toate lucrurile astea si va oferi si ea mai departe din dragostea si din bunatatea pe care le primeste de la voi. Cred ca asta e secretul pentru a face lumea mai buna, putin cate putin..
Da, frumos, le ai. 🙂 Amintirile din primii 6-7 ani de viata stau la baza personalitatii oricarui om. Daca nu sunt frumoase… ai nevoie de multa terapie mai incolo ca sa-ti revii cat de cat.
🙂 Sunteți superbe. Și norocoase că vă aveți una pe alta.
Am plans! 🙂 e minunat sa ai copii…te schimba in feluri pe care nu le credeai posibile…
Superb!!!
Superb scris. Emotii, emotii siroaie de emotii pozitive. Cand am citit enumerarea parca ma vedeam pe mine si pe domnisoara mea cum ne jucam in perioada mica a copilariei(2-5 ani). Ieri am fost facuta de fetita mea „cea mai rea mama din lume”, pt ca nu i-a convenit ceva in discutia noastra si nu cadeam de acord pe rezolvarea situatiunii:(. Pana acuma eram cea mai buna, a venit timpul sa fiu si cea mai rea (vorbele erau spuse la mare amaraciune, oboseala si frustrari). Saptamana trecuta imi scrisese pe o carte ca ” Te iubesc mult ca pe o comoara, mami !” si se semna. Astazi s-a revenit la vechile si frumoase emotii si sentimente.
Piticii tai sunt niste norocosi ca te-au ales pe tine ca se le fi mama, iar tu esti la fel de norocoasa ca le esti mama lor. La cat mai multe posturi pumoase si emotionante.
Superb!
Te-ai gandit sa aduni toate posturile intr-o carte? Asa ii va fi mult mai usor sa le citeasca cand va fi mare. Ca sa nu mai spun ca probabil ar deveni un best seller. 🙂
hm nu prea cred… cine sa dea bani sa citeasca ginduri de mama pentru copilul ei… daca nu-i cu crime, cu actiune, hm. dar multumesc. 🙂
Scrie:) cine va trebui sa cumpere si sa citeasca cartea, o va face:)
Ai oameni sensibili pe site… S-ar putea să rămâi uimită… Oricum, cu carte sau fără, scrii magnific.
Un panel de emoții dumnezeiești..suav ca o adiere de iasomie, îmbietor precum aroma de cozonac pe care il făcea bunica si proaspăt precum prima zăpada
Doar atat am de spus, frumos!!!!!
Nu cred ca am citit ceva mai frumos de-atat. Emotionant si scris din suflet. Am plans mai ceva decat la „I love you forever” (parte din lacrimi au fost si pentru faptul ca eu nu sunt capabila sa-i scriu fiicei mele ceva atat de frumos). Asa ca, da, eu as da bani pe o carte de genul asta, scrisa de tine. Si ca tot am pomenit de cartea frumoasa si lacrimogena lui Robert Munsch, am observat de curand ca nu exista si una potrivita fetitelor, si cred ca nimeni n-ar putea scrie una mai frumos ca tine. Think about it, or maybe you already have.
Pfff, asta da compliment! 🙂 multumesc mult, chiar si numai pentru ce-ai spus, promit sa ma gindesc!
Veronica, spune-i copilului in fiecare zi ca-l iubesti si arata-i asta. Probabil ca niciuna nu am stii sa scriem atat de frumos ca Ioana, dar dragostea ne-o putem arata si mai ‘stangaci’ asa, cat sa prinda copiii nostri ideea 🙂
Si eu cred ca daca ai scoate o carte cu astfel de postari dedicate copiilor tai, ar fi super bine vanduta si apreciata. De ce? Simplu: oamenii au o nevoie acuta, mai ales in vremurile astea, de sentimente curate, frumoase, diverse si foarte frumos exprimate. Citesc unul din blogurile mele preferate (in afara acestuia :)) tocmai pentru multitudinea de sentimente frumoase pe care le contine. Si, in plus, sunt multe femei care simt aceste lucruri dar nu le pot exprima atat de frumos si se simt mai bine cand le citesc de la tine. Daca suntem uniti in nefericire, pana la urma, de ce nu am fi uniti si pentru simtirea frumoasa?
M.am.topit. De-abea astept sa pot sa-i spun si eu asta 🙂
Cat de frumos …. Eu am doi baieti, gemeni, de 1 an. Mi-au dat lacrimile sa partea ca tati o sa stea cu noi azi …. S-ar putea ca tati al nostru sa mai stea cu noi doar vreo 5 zile ….si apoi sa mai fim impreuna abia peste cativa ani ……
Buna. Mi-ar placea sa te cunosc; nu, nu sunt avansuri. 🙂 Este mai degraba o dorinta putin egoista pentru ca vreau o parte din entuziasmul tau, din puterea ta, din calmul pe care-l emani… Continua sa scrii pentru tine, pentru ceilalti si pentru „iubitii tai de mici dimensiuni”. Da, mi-a palcut asta. 🙂
Si uite asa mi-am luat copilul in brate, l-am pupacit tot si am dansat. 🙂 Ce frumos se poate raspandi fericirea prin cuvinte.
Fara legatura neaparat cu postul asta, vreau sa te felicit pr blog. Esti super tare. De cand te-am descoperit, te citesc ca o apucata. Te citesc cu bebe un brate, are 7 sapt, nascut putin prematur, 2.310 kg. Si doarme doar in brate, iar scrisul tau ma linisteste, imi da rabdare sa il adorm, sa il alaptez noaptea cu orele, sa nu pic de somn xu el in brate. I’m a hater myself, de fel, dar pt tine nu am de zis decat multumesc, ca ma ajuti cu bebe. Ce ma fac dupa ce te termin de citit?
pfff… am plans prima data, am mai plans si acum, de fericire ca se implinesc 6 luni de cand simt in fiecare zi ca plesnesc de dragoste pentru puiul meu.
Ne-am trezit dupa amiaza, ne-am pupat, i-am mirosit parul, s-a jucat in parul meu si a zis „mei mei”. Am mancat, si in timp ce imi scotea toate lucrurile din dulap, si eu stiam asta, am citit articolul tau… Mi-au dat lacrimile. M-am dus in dulap sa-mi imbratisez copilul …
” Ti-am spus astazi cat de mult te iubesc?”…
„Mei, mei!”, a rasuns ea.
Ai putea sa scrii o carte lejer…sau daca deja o scrii,da de veste ca eu sunt primul cumparator…culmea e ca desi aroganta mea enervanta de multe ori nu ma lasa ca sa citesc posturi „feminine”, de data asta chiar mia placut ce am citit…felicitari
Eu am cumparat o carte scrisa de Mihaela Radulescu care contine articole publicatw la revista.si parerea proprie desre diverse subiecte. Nu stiam la ce sa ma astept. Probabil multi ca mine. Dar as cumpara cartea ta cu ganduri asa frumoase, asa frumos exprimate. Tre sa scrii o carte curand. Hotaraste tu ce sa contina. Noi, publicul tau, o asteptam!
Frumos! Emoționant! De fiecare dată revin cu drag pe blogul tău. Îmi place mult cum scrii. ❤️