Credeam ca m-am intors acasa. De citeva ore sint inapoi in Bucuresti, am vrut s-ajungem devreme, sa ne odihnim, sa stam, sa… nici nu stiu ce. Numai ca acasa nu-i aici. Stau intinsa pe canapea si pling cu nasul intr-o perna. Pentru ca am avut cel mai bun lapte de pasare sub nas si eu n-am mincat din el decit doua lingurite, ca sa nu ma balonez doamne fereste. Sint o proasta. Pe cit sint de norocoasa uneori, pe atit de proasta sint mai tot timpul.
Mergeam spre Piatra acum citeva zile si-am sunat-o sa-i spun ca ajungem intii la ea, ca de fiecare data. Si ea a inceput sa rida in telefon si sa mi se plinga ca nu i se bat ouale spuma. Stricase vreo 20. Terminase deja fasolea batuta si salata de vinete la care stia ca poftesc. Pregatise si banii pe care avea de gind sa mi-i strecoare in palma de Mos Craciun. Acum batea zeci de albuse de ou ca sa-mi faca lapte de pasare. Ca citise draga de ea aici pe blog ca-mi place laptele de pasare. Si albusurile se incapatinau sa stea moi si ea se incapatina sa le bata, numai sa iasa laptele pentru mine. Sa-mi fie bine. Sa ma simt acasa.
Si-am ajuns si ea m-a strins tare in brate si m-a pupat pe gura ca de fiecare data si mi-a spus ca-s prea slaba si-a incarcat masa ei mica din bucataria de iarna cu farfuriile ei cele mai bune, si ne-a turnat must dulce si nu mai stia ce sa ne dea si sa ne faca sa ne simtim acasa. Si noi am mincat si i-am povestit si ea atita se ingrijea de ce-i in furculitele si-n sufletele noastre ca n-a apucat sa guste nimic. Ca de fiecare data. Si-a spus ce spune de fiecare data: Bine-ati venit, sa dea domnul sa ne vedem sanatosi si la anul pe vremea asta. Si la final, a adus din frigider laptele de pasare. La care muncise biata niste ore bune, pentru ca a citit ea aici ca-mi place, ca-mi aduce aminte de copilarie. Si eu i-am explicat ca nu se maninca dulce dupa masa, ea a zis ca nu stie reguli d-astea, dar ca e bun si-a muncit mult, si ca macar sa gust. Si-am gustat. Doar doua lingurite. Si ea draga facuse ditamai castronul pentru noi. Iar eu n-am vrut sa ma balonez. Si-au trecut niste zile si nu m-am mai gindit deloc la asta. Si azi am trecut din nou pe la ea sa-mi iau ramas bun. Mi-a pus in sacosa, ca de fiecare data, magiun de prune si gogosari in otet, si m-a strins in brate. Si-atunci mi-am adus aminte de laptele de pasare. Si de-atunci numai la asta ma gindesc.
Sint meschina si obositoare si exigenta si egoista. Si-mi dau seama de asta prea rar. Femeia asta cu parul alb despre care tot scriu si la care ma tot gindesc n-are nevoie de multe si nu-si doreste mare lucru. Vrea sa fie sanatoasa si sa traiasca sa ma vada si la anul. Eu vreau ca ea sa fie sanatoasa si sa ne vedem si la anul, dar asta e numai unul dintre lucrurile pe care le vreau, unul dintre sutele de mii de lucruri pe care le vreau. Ea stinge noaptea becul ala chior de deasupra patului ei, inchide televizorul si cind tot satul mic si parasit de barbatii plecati in italia, ea nu poate sa adoarma de prea multe ginduri despre ce poate sa mai faca bun pentru altii. Despre ce-o fi facut rau de nu i-s copiii si nepotii pe cit de fericiti si-i vrea ea. De dor si de drag si de batrinete. Iar eu ma tem sa nu ma balonez.
N-am mincat tot laptele de pasare. Am plecat de-acasa prea devreme. Si-acum pling de dor si de drag si de ciuda ca nu l-am mincat si cred c-o sa-mi para rau dupa laptele ala de pasare toata viata.
Iarta-ma. A fost foarte bun. Si-acum te rog sa nu plingi si sa stii ca te iubesc.
Of, ce dor mi-e sa mi se faca si mie toate poftele! Bucura-te de ceea ce ti se ofera!
fara cuvinte… 🙁 stiu foarte bine ce simti si de ce plangi si imi pare rau…
copleşitor …
M-ai facut si pe mine sa plang… acelasi lucru mi s-a intamplat si mie acum acasa… mama venise fericita sa-mi arate o pijamalutza care statea sub brad si ma astepta… si eu, ca proasta, am refuzat-o pe motiv ca nu e genul meu… si acum regret ca nici macar nu i-am multumit pentru gestul ei… maine o sun sa-mi cer scuze… de ne-ar ajuta lacrimile astea sa trecem mai usor peste superficialitatea noastra…
Da, te cert un picut!Trebuia sa mananci tot ca saraca bunicuta nu vrea decat sa-ti ofere tot ce are mai bun.Si eu fac lucruri care nu-mi plac dar stiu ca daca le fac, cineva va zambi fericit!Mie imi plac bunicii f mult,eu nu-i mai am de mult de tot dar orice bunicut imi iese in cale imi aduce multa fericire cum se agita sa fie totul bine si cata dragoste ofera oricarui tanar ce-i calca pragul!As mai avea multe de zis dar nu vreau sa crezi ca-ti tin morala!
capu' sus, printesa, ca abia cu tristeti de-astea superi bunica!
an nou fericit tie si tuturor celor dragi de la ursii aflati gata de imbarcare spre meleaguri mai muntoase!
Da, stiu, si eu eram ieri cu botul pus ca aveam nush ce probleme la masina si eram obosita, iar bunica lui vlad (una dintre ele, erau amandoua acolo sa stea cu copilul, cu nepotul lui vlad) ma tot intreba daca am dormit bine, ce fac parintii mei, daca ma simt bine, daca mi-e cald sau frig si eu ii tot raspundeam in doi peri, ca ma gandeam numai la electromotor si la nu mai stiu ce chestii din astea oricum neimportante, legate de o masina care oricum era primita cadou…
Si ma gandeam asa dupa aia ca am fost rea, ca femeia aia chiar se ingrijea sa-mi fie mie bine si cald si patul moale.
Mi-a zis si ca in fiecare seara se roaga la icoana. Icoana e cadou de craciun de la parintii mei…
Nu ştiu dacă bunica ta a plâns, dar pe mine m-ai făcut să plâng şi mi-ai amintit de buni a mea..
Ruxi, imi pare rau ca n-are cine sa te rasfete…
Oana, sper ca ai sunat-o, da? Stiu sigur ca te-a iertat, ca asa-s ele mamele si bunicile, noi nu stim sa apreciem!
Mary, ai mare dreptate, jur sa nu mai fac!
Ursule, si tu ai mare dreptate, jur sa nu mai supar bunica in nici un fel! Multumesc, va intoarcem urarile si va asteptam pe la noi, pe meleaguri de ses! 🙂
Andrada, deci macar nu-s singura superficiala din grup. Ati primit o masina cadou? May I ask from whom? Mai face cadouri si altora? Noi masini avem, dar ne lipsesc alte lucruri mai scumpe asa…
Adelina, ma bucur ca ti-am amintit de ea, sigur ti-a facut bine. Nu?
De la viitorul socru, ca sa zic asa :). A mai primit niste solicitari, de la cadoul asta primeste continuu sms-uri de la diversi, va puteti incerca norocul :P.
Nu stiu cine esti printesa urbana, caci nu-s cum ma nimeri pe la tine, dar si acum sare camasa de pe mine, ca mi-ai smuls o jale-n hohote, ca pe o haltera amenintatoare deasupra capului meu macinat de framantarile tranzitiei catre o viata mai aproape de glie si de plai cu boi si de ea, de mama mea, eroina mea care suporta si suporta, iar eu………
Doamne, cit am plins in seara aia… of, imi pare rau ca te-am intristat… dar dorul e bun, nu?
M-ai intristat? M-am intristat! Dar mi-ai si usurat sufletul cu asa scriitura minunata, dar si cu faptul ca si eu, ca tot omul imi spusei: "uite inca una ca mine!", si care mai si pune o compresa rece pe rana cu durere surda. Multumesc draga mea si abia astept sa te citesc dupa ce-mi voi fi adormit printesele seara…
Ah, ai printese… ce bine de tine, asta inseamna ca tu esti o regina… sa le saruti pe frunte si de la mine! Te astept p-aici oricind, im not going anywhere… sper… 🙂
Nu nu-s Regina, sunt Zarina(adica nevasta Tzarului Iuri, folosesc denumirea in engleza ca la noi cu diacritice mai greu), Casa regala rusa, Dinastia Ivanovilor, cu Printesa Anastasia si Zana Mica Stefanie.
Ce vrei mai mult?!….
De cateva minute bune stau si cuget la vorbele tale, si incerc sa ma gandesc cum ti-as putea spune cat de mult mi-au atins sufletul vorbele tale…mi-aduc aminte de laptele de pasare si de crema de zahar ars pe care nu le voi mai gusta niciodata, si de cat de egoista si obositoare si meschina am fost la randu-mi, si cum nu am apucat niciodata sa spun cat de rau imi pare si cat de mult am iubit-o. Doamne, mi-as da ani din viata pt doua minute cu ea, sa-i spun ce-a fost, este si va fi pentru mine…sa-i cer iertare si sa stiu ca nu e suparata pe mine pt cat i-am gresit si pentru vorbele negandite pe care i le-am zis. Nu mai e nimeni sa ma auda, nimeni sa ma ierte…
Nu am sa uit niciodata acest post al tau, niciodata…
Of ca proasta mai sint… 🙁