Stiti deja c-am avut un an bun. Foarte bun. Ca o şaorma cu de toate (ma rog, eu nu prea ma omor cu şaorma, dar daca zic un falafel in pide cu de toate nu cred ca ma fac suficient de bine inteleasa). M-am instalat intr-o mansarda facuta pentru mine. M-am distrat la un job care ma unge pe creier si pe suflet. M-am insurubat si mai bine in mica mea familie. Au fost si citeva aspecte neplacute, dar jur ca nu-mi aduc aminte cine stie ce despre ele. Dupa ce-am cules toate firimiturile de 2010 si m-am lins bine pe degete, m-am strecurat in 2011 cu peruca blonda-n cap si ochelari pe nas, cu fasole batuta pe-o masea si o prajitura cu nuca pe alta. Ieri nu prea m-am ridicat dintre perne, dar azi am iesit sa adulmec viitorul. Si va spun sigur ca 2011 o sa sparga recordurile de bine! Pentru ca:
Am descoperit ca exista saramura de pui, care are muuult usturoi si merge de minune cu mamaliguta!
Am facut cunostinta cu marea de dulceata de visine cu smintina, si in ea plutesc geamanduri de papanasi cu brinza dulce de vaca! Planuiesc cite-o vacanta lunara la aceasta mare misterioasa care se poate vizita si degusta la restaurantul Vatra din Bucuresti. Recomandata si celor care nu stiu sa inoate.
De la noi din mansarda pina-n Centrul Vechi faci 30 de minute daca uiti camera foto acasa si te intorci dupa ea, iar apoi mergi incet si faci multe poze. De asemenea, iarna poate fi placuta daca ai in picioare uggsi pe care ai dat foarte multi bani, dar totusi putini in comparatie cu pretul lor din magazinele din mall. La noi pe pistele de biciclete nu merge nimeni iarna. Si asta e tot un semn bun pentru 2011, chiar daca inca nu mi-e clar cum exact. Doar simt.
Tortilla de peste afumat de la Les Burgeois este foarte sanatoasa. Mai ales daca ti-e frig. E foarte grasa de la multul peste afumat inclus si astfel iti hraneste creierul cu acizi omega 3 sanatosi si te tine departe de alte mincaruri ulterioare multa vreme, pentru ca e usor… hm… gretoasa. De unde eu am dedus ca o sa avem un an gastronomic interesant.
Sportul a devenit foarte popular printre Bucuresteni. Astazi, nu mai putin de 150.000 de oameni stateau pe patinoarul din Cismigiu. Ei au venit sa se dea pe gheata si chiar au stat la coada la patine mai bine de doua ore, dar pentru ca au venit intr-un numar atit de mare, practic n-au avut loc sa se dea. Pentru ca fiecare centimetru patrat de gheata era ocupat de trei perechi de patine plus doua perechi de manusi ale celor mai putin antrenati.
In 2011 se poarta din nou grena cu roz si cu rosu. Combinatia mea preferata, mai ales pentru plimbarile romantice pe virfurile de nameti gri. Cu atitudinea corecta, orice merge.
Pe lacul Cismigiu se practica hockeyul. Ceea ce mi s-a parut intotdeauna misto. Copiii nu se mai joaca de-a Batman, iar asta e un lucru exceptional.
Si poate cel mai important semn dintre toate, la mine-n cartier, cerul e roz. ROZ!
Asa ca oameni buni, dati drumul la anul asta, ca tare-o sa ne mai placa de el! Sa nu ziceti ca nu v-am spus!
PS: Aaah, n-o sa dorm la noapte de emotie. Ca inainte de prima zi de scoala din fiecare an. Oare cite vederi de la voi ma asteapta pe birou? Saptamina asta va si raspund, stati cu ochiul pe cutie!
PS2: Si voi gresiti data pe hirtzoage pina pe la inceputul lui februarie? 3 ianuarie 2010 2011.
PS3: Ce e no.1 pe lista voastra cu dorinte/rezolutii pentru anul asta impar? Ca la mine stiti deja ce e…
Doamne, ce frumos mai scrii. ptiu, sa nu te deochi! :)) Am citit textul cu aceeasi placere cu care am devorat o portie de tort de biscuiti 😀
Si eu cred ca 2011 va fi minunat. Niciodata nu am avut sentimentul asta. Am invatat rozul de la tine si sper acum sa trec si la practica!
Am botezat anul "sugar-rush" – inspirat de ce ai zis tu pe facebook 😀
La mine scoala incepe de lunea viitoare, dar de maine ma intorc la treaba cu cartile si astept cu drag raspunsul tau la vedere 🙂
ps – si eu gresesc data, dar anul asta va fi prima oara cand stiu ca nu voi mai gresi deloc data. Atat de fericita sunt ca nu mai e 2010!
ps2 – pe lista mea e ceva maaaare, stii tu ce e, cred ca iti amintesti… 😕 Si trebuie sa devina real! Sigur devine!
Tort de biscuiti, daaa, de mult n-am mai mincat unul bun!
Draga mea, da-i bice cu glicemia-n nori, sa ma tii la curent cu viteza cu care se implineste marea fapta, da? 😉
will do 😀
La multi ani! Multa sanatate si multe impliniri in Noul An! Eu va astept in 2011 in casa noua: http://nikosnewhomeblog.blogspot.com
Si daca trimitem vederi si saptamana asta te superi ? 🙂
Simona, sa stii ca n-am primit! Ai trimis, daaa?
Tare misto erai inainte! Pacat ca ai devenit ingrozitor de scortoasa!
Stau si ma intreb de ce mi-ai scrie asa ceva. Stau si ma intreb ce fel de om ar scrie asa ceva unui necunoscut. Recunosc ca nu as avea indrazneala sa spun asa ceva nimanui pe lumea asta, nici macar unui om care mi-a gresit grav. Daca un om mi se pare cumva nasol, ma duc in treaba mea, nu-i bat la usa sa-i spun ca e nasol, ca nu-mi datoreaza nimeni sa-mi fie mie misto. M-a intristat comentariul tau. Sper sa nu revii pe-aici, sau macar sa nu stiu ca revii pe-aici.
Ce te deranjeaza la altul, este In tine.
Ce fel de om.. exact, cineva care se regretă pe sine cum era odată și proiectează asupra altora. Acum tu de ce să te întristezi?
Eu mi-am rupt unul câte unul jurnalele. Vai și ce multe erau, un sfert din balcon. Și șters blogurile. Nu știu cum să zic, parcă nu mă lăsau să evoluez, parcă eu îngropam chestii (ca la carte, cu doliu și tot) și apoi cineva apărea cu ceva din trecutul meu în bot, ca pisica aia asasină cu iepurele mort din Jurnalul unei pisici asasine.
Poate trecutul tău nu ar trebui să fie la discreția tuturor.
Ai dreptate, cred ca voi face private articolele mai vechi. Multumesc.