Unul dintre motivele pentru care imi place dimineata in metrou este ca mai toata lumea pare ca se afla in drum spre o petrecere secreta. Domnilor inca li se mai observa şanţurile de la dintii pieptenelui in freza, doamnele poarta parfum sub fulare, fard proaspat pe pometi si ruj lucios (uneori inclusiv pe dinti). Domnii verifica fara jena tinutele doamnelor, uneori le si adulmeca discret, iar doamnele masoara din priviri discrete finetea paltonului si lungimea cizmei celorlalte doamne. Si mai toata lumea poarta pungute colorate de cadouri (in care se ascund, desigur, nu cutii de bijuterii sau cravate fine pentru sarbatorit, ci o casoleta cu varza calita, o banana si o eugenie cu cacao).
Si e misto ca seara toti pare ca se intorc de la o petrecere. Sifonati, acri, cu rimelul adunat pe sub ochi, rupti de oboseala, cu privirea infipta in podea, fara punguta de cadou, cu iz de transpiratie si calorifer incins. Eu cred ca daca s-ar servi si putin alcool la petrecerile astea zilnice la care se duc ei, nici n-ar mai conta ca muzica e de cacat, ca barbatii sint uriti sau ca fetele nu vor sa danseze.
superb…am ras.te pup,o zi buna.
Deci tu chiar traiesti intr-un fairyland!! Auzi, ochelarii astia prin care vezi tu lumea, de unde se pot cumpara? 🙂
Te pup de buna dimineata!
Buna dimineata, inteleg ca si voi ati ajuns la petrecerile voastre, bravo, distractie maxima sa aveti! 🙂
Inka, nu se cumpara, se dobindesc in timp. Muuult timp. 😀
esti mortala:d
esti mortala:d
esti mortala:d
esti mortala:d
Foarte misto :)) Si clar, a little happy hour ar imbunatati orice birou 🙂
Asa priveam eu intr-o zi traficul, ma gandeam daca masinile ar fi din filmul Cars, ce ar zice :))
ma distrezi teribil !!!
Clar, seara sunt toti in filmul ,,iar n-am agatat pe nimeni".
Merat, da da, masinile saracele, alta poveste dramatica…
Andrada, da, ce bine ca intotdeauna exista si petrecerea de miine, la care cine stie, poate "am noroc"…
E o petrecere din aia "silent", ca mai toti isi asculta propria muzica in casti, unii o si fredoneaza dimineata, seara doar motaie pe ritmul ei
Mi-a placut mult. Am vazut si imaginile in mintea mea: coloarate si sugestive. Datorita cuvintelor tale. 🙂
Cel mai bine ar fi ca muzica sa fie buna, barbatii, daca sunt urati, sa aiba alte calitati, iar fetele… e, cu fetele e alta problema. Adica, ele pot dansa daca vor, iar daca nu vor, ar fi bine sa fie prietene, pentru ca petrecerea se repeta cu aceeasi invitati…
fain!
Pfff, pai nu suntem ca-n reclama aia cu coafura rezista. La tine in metrou e fain. La mine in autobuz oamenii vin dimineata de pe camp, de la arat sau tras la jug.
:*
"Si mai toata lumea poarta pungute colorate de cadouri (in care se ascund, desigur, nu cutii de bijuterii sau cravate fine pentru sarbatorit, ci o casoleta cu varza calita, o banana si o eugenie cu cacao)." – FOARTE TARE!!!! M-am prapadit de ras, adevarat ai grait! De unde o fi chestia asta cu pungutele de cadou pentru mancare? Nu cred ca mai exista in alta parte asa ceva, nicaieri in lume. O chestie pur romaneasca! Asta si cu punga colorata de plastic pe care scrie "Paste Fericit", numai ca e iarna afara. Funny!
Hmm, ar trebui să încep și eu să merg cu metroul, uite ce chestii faine observi tu. Eu, în cel mai bun caz, văd șoferi care se scobesc în nas sau șoferițe care conduc înfofolite în cojoace și cu căciula de blană trasă peste ochi. Trebuie să recunosc că tu te distrezi mai bine. Normal, doar începi fiecare zi cu o petrecere!
Mom, dada, de fapt ei se pregatesc pe drum pentru petrecerea de mai tirziu, iar seara in metrou fac chill out.
Anonim, da, iata niste reguli foarte sanatoase. Subscriu.
Evergreen, da' unde stai tu, dragule?
Ioana, specific national, da. Numai noua ne poate fi rusine sa recunoastem ca ne ducem casolete cu mincare la munca.
Zina, dada, mult mai amuzant cu metroul, recomand.
Azi am venit cu masina, asa ca n-am nimic amuzant de povestit.
Bine spus! Cum ar fi sa fie invers? Oare catora dintre noi ni se intampla sa ne intoarcem de la munca cu un zambet mic pe fata, cu fruntea mai putin incretita si cu mintea doar usor zapacita? Dreaming back in time. I could do it once.
Frumos spus…nu m-am gandit niciodata in felul acesta.
M-ai trezit niste amintiri, nu placute, insa memorabile.
Despre o petrecere secreta?
Despre o perioada in care circulam la niste ore imposibile cu metroul, si ajungeam acasa plansa si mototolita de un tiran pentru care lucram. Sunt memorabile pentru ca mi-am jurat sa nu ma mai las calcata in picioare pentru toti banii din lume…desi la vremea aia mi-a prins bine, slabisem vreo 10kg in doar trei saptamani 😀