Si evident, acum imi pare rau c-am publicat postarea anterioara. N-o sterg, o las, poate foloseste cuiva vreodata.
Iertati-ma.
Si evident, acum imi pare rau c-am publicat postarea anterioara. N-o sterg, o las, poate foloseste cuiva vreodata.
Iertati-ma.
in primul rand as spune sa modifici titlul, e deranjant, nu asta te reprezinta, iar momentele prin care treci acum sunt doar clipe din viata, clipe care nu reprezinta intreaga ta viata, pe cand ce erai cand am intrat prima data aici, te reprezenta perfect.
Oamenii au tendinta ca in momentele lor cele mai grele sa-i respinga pe ceilalti, nu, nu este egoism, este modul in care ei incearca sa sufere singuri si sa nu aduca suferinta si in sufletele celorlati, numai ca atitudinea asta n-are efect, suferinta noastra se resfrange si asupra celorlati voluntar si involuntar.
Nu-ti cere nimeni sa fi tare, sa fi erou sau sa lupti cu indarjire, nu vrea nimeni sa treci singura prin ce treci si chiar daca nu exista momentan nimeni cu raspunsurile pe care le cauti, undeva acolo ele exista, inca nu am ajuns in momentul in care intrebarile nu-si mai au raspunsuri. o sa fie zile in care esti bine si zile in care esti la pamant, o sa simti gustul dulce al sperantei si o sa simti si gustul amar al dezamagirii, toate si tot vor trece peste tine, insa nu trebuie sa te shimbi, iti datorezi asta tie, celor ce te iubesc, celor ce te cunosc si chiar celor care te urasc, daca nu mai esti cea de acum , nimic nu mai conteaza.Daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca altora le e mult mai greu, insa n-am crezut niciodata ca suferinta altora iti poate aduce alinare, asa cum cred ca esti si tu, deci nu e cazul, nu exista sfaturi , iar in cazuri ca asta cuvintele isi pierd valoarea, nu mai ai rabdare , nu mai rezisti si nervozitatea este normala, insa cauta ca si atunci in momentele alea sa-ti pastrezi luciditatea, mai pe romaneste incearca sa faci cat mai putine greseli, multe iti vor fi iertate, insa unele greseli nu se uita niciodata.Va veni ziua in care vei fi tu din nou, aceeasi care ai fost, acelasi zambet, acelasi optimism, aceleasi povesti de basm, pastreaza lucrurile neschimbate in jurul tau pe cat posibil, daca nu te vei trezi intr-o realitate mult mai dureroasa decat cea in care traiesti acum.Viata nu e un esec, viata nu e dezamagire, viata e o lupta, in care mai castigam , insa de cele mai multe ori pierdem, o sa mergem mai departe, e singura directie in care putem merge, pentru ca viata e un drum cu sens unic.Atunci cand simti ca nu mai poti, intoarce-te in clipele in care puteai si ia-ti energia si optimismul din amintirile frumoase de care sunt sigur ca nu duci lipsa.Zambeste, va fi bine….nu e o promisiune, e un gand.
Si eu am tendinta sa fiu rea atunci cand sunt suparata.Evident ca ma simt oribil. In ultima vreme imi repet in minte: "Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău."Octavian Paler
Pe mine ma calmeaza, imi tempereaza rautatea nascuta din supararea mea.
Stiu ca toate au o cauza in interiorul omului, care la un moment dat ia un aspect vizibil – asta ca sa ne dam seama ca ceva nu e in regula si eventual sa luam niste masuri. Acest interior este destul de vast la noi – ca specie, in general, indiferent de masura containerului 🙂 – si medicii nu nimeresc intotdeauna butonul salvator. Nu din cauza ca sint incompetenti sau ca n-au mai vazut asa ceva, pur si simplu pentru ca nu le dam toate informatiile. Nici n-am avea cum; nu poti intra in cabnetul cuiva ca-n confesional, ca nici acolo nu spui tot 🙂 si dat fiind ca o consultatie se masoara in minute si retete eliberate repede, ca e coada la usa si toti au cite ceva de-i supara. Parerea mea nu conteaza, e din seria celor multe care ti-au fost impartasite sub forma de sfaturi, dar cred ca uneori e bine sa incerci leacurile simple inainte de a te arunca in viltoarea celor numeroase de domeniu farmaceutic. De exemplu, un vas cu aburi de ceai de musetel, deasupra caruia stai cam 5 minute, pina simti cum fatza iti transpira efectiv, cu picaturi, dupa care pui pe aceeasi fatza un strat de miere – pe cit posibil de la o sursa fara dubii – cam vreo 20 de minute. Dupa aceea, teoretic, mierea a intrat complet in piele si tu poti sa-ti vezi de program. Nu creme, nu lotiuni. Pe cit posibil, fa operatia seara, ca sa nu trebuiasca sa mai iesi din casa in frig. Repeti aceasta procedura cam o saptamina, daca vrei si ai rabdare – s-ar putea sa uiti de doctori. Sper din tot sufletul sa fie ce-ti trebuie, stiu cum e sa nu te poti uita in oglinda.
De ce s-o stergi? Tot tu esti si-n postarea aia…
Eu cred ca avem tot dreptul sa fim putin rai din cand in cand, tocmai pentru a avea de unde sa ne intoarcem buni, senini si frumosi.
Uite, da, ai avut dreptate. Pe mine m-a ajutat postarea ta. Parca e mai usor cand simti ca nu doar tu treci prin astfel de clipe… eu iti multumesc. Tocmai pentru ca debordeaza optimismul din modul tau de-a scrie mi se pare un act de curaj sa recunosti ca nu esti mereu cu sufletul impacat si increzator. Alin, mai sus, spune foarte bine… ne indepartam de oameni atunci cand suferim pentru ca ne e mai usor sa impartasim bucuriile decat necazurile. Din pacate, uneori, indepartarea asta e ireversibila, ne distantam asa de mult incat nu mai gasim drumul inapoi. Atunci e rau. Si pentru noi, si pentru ceilalti. Dar, oricum, suntem numai simpli oameni, nimic mai mult. Si le ducem pe toate asa cum putem, azi ne e mai usor, maine mai greu.
Numai bine.
acesta este primul articol care il citesc de pe blogul asta(intamplator am ajuns pe aici) si sunt cam nedumerit, vad ca esti suparata pe viata si cred ca stiu motivul, dragostea, nu? adica 90% din femei cand sunt asa depresive sunt din cauze de iubire, dar stai linistita ca viata merita traita, cineva imi spunea odata ca motivul pentru care reusim sa fim impacati cu constiinta noastra este tocmai capacitatea omului de a uita, a uita lucruri daunatoare pentru viata lui…
asa ca stai linistita, suntem unici si meritam sa ne bucuram de viata macar pentru asta.
Alin, that hurt. Nu-mi poti cere sa modific ceva ce-am simtit, e ca si cum m-ai judeca si mi-ai cere sa ma schimb rapid ca sa-ti cistig aprobarea. Am scris pentru ca asa am simtit, deci asa sint. SI asa. Multumesc pentru insight, e foarte adevarat ce spui.
Cristina, o mantra foarte buna, promit sa mi-o rostesc periodic, cine stie cum functioneaza… 🙂
Doina, multumesc pentru sfat, o sa incerc, promit.
Anca, asa e, dar acolo e acea Eu pe care-as vrea s-o indepartez chirurgical din mine, ca e egoista si rea si trista…
Harvi, ce spui tu imi da putina consolare. 🙂
Frumusika, imi pare rau ca nu esti bine. Uite, poate odata cu rezolvarea mea (care cine stie, poate o sa fie chiar miine), se intimpla si a ta…
Gabriel, hm… s-ar putea sa ai dreptate, la asta nu m-am gindit… Daca ai timp, poate imi scrii mai mult intr-o zi, direct pe adresa personala, simt ca ai abilitati de vindecator de suflete.
M-am trezit tavalita pe jos de depresie si e totul e mai rau si arata mai urat, cu mine in fruntea listei, la propriu. Zzambetul si ochii si fata si fesele totul s-a dus la dracu in numai o iarna, nu ma recunosc, mai ca-mi vine sa intru cu capul in oglinda. Fiecare (te) citeste cum vrea, mie parca-mi descrii prin ce trec eu: am probleme cu cuperoza, cu oboseala, cu gripa, cu ochii bulbucati, cu nici eu nu stiu, sunt asa diferita in rau fata de obicei. Astept sa vina caldura, daca atunci nu se rezolva promit sa ma panichez rau de tot. Meanwhile incerc toate tampeniile pamantului de la hyperhidratare pana la castraveti pe pleoape, ou in cap si ulei de masline pe fata, sport, odihna, vitamine.
N-am scris sa te incurajez, nici sa ma plang, poate mai mult sa-ti spun citesc ca si cum eu am trantit toti nervii si nemultumirea in vazul lumii, numai ca intr-o forma mai frumoasa.
Printesa, da' ce se intimpla acolo la tine? Daca vrei un doctor bun… hm, n-o sa gasesti la mine… Da putem fi triste impreuna. Merg castravetii, sa incerc si eu?
Nu stiu exact ce se-ntampla, sper ca ma transform din larva in fluture, ma tine mai optimista versiunea asta.
Nu prea-mi pare ca functioneaza cu castraveti.