Cu genunchii mov si nasul rosu, cu fundul verde si miinile albe de frig, va invit sa va dati cu placa. Am urcat cu placa in spinare de 10 ori azi. 8 minute urcatul, 1 minut odihna si legatul placii sus, 1 minut datul pina jos. Ieri am stat cu monitor 3 ore, azi m-am infiintat la 9 dimineata, singura. Ca daca poate si-un sugar, macar sa-ncerc si eu pot.
De fiecare data cind ajungeam sus cu limba atirnind in coltul gurii, cu ochii gravitind in jurul fruntii si cu puls de 350, rosteam printre dinti cele mai porcoase lucruri pe care le stiu, la adresa gravitatiei si-a zapezii si-a placii care ma tragea in jos, si-mi juram ca gata, nu mai e urc, e ultima oara. Oricum am febra musculara de ieri, genunchii si fundul fragezite bine, bratele dureroase de la atita tinut paralel cu solul. Si-apoi porneam spre vale. Mai cu viteza, mai in frina, mai printe copilasi de 3 ani care se uitau la mine cu mila in timp ce treceau relaxati dintr-o cristiana in alta. Si ajungeam jos, in mai putin de un minut, picioarele imi tremurau de adrenalina si de oboseala, dar rinjesc cu satisfactie. Si hai sa mai urc o data, ca parca merita. 8 minute si 5 pauze mai tirziu, ptii ce e la gura mea…. Gata, e ultima oara, da-l in ma-sa de dat, ce-mi trebe mie, e ultima oara. Si-mi fac vint si curg la vale si gata, s-a terminat, hai inca o data ca e pacat si tot asa pina m-am intins cit sint de scurta pe burta, cu capul la vale, in incercarea altruista de a evita un ciine. Ce cauta ciinele pe pirtie nu mi-e clar, de ce-a ales sa vina in viteza spre mine cind pe pirtie mai erau vreo 3 sute de persoane, de ce-a ales sa vina spre mine exact in momentul in care prinsesem cea mai mare viteza dintotdeauna, nu stiu eu d-astea, stiu ca m-am prabusit lata, mi-au clantanit dintii, mi-au sarit ochelarii, dar nu m-am suparat deloc, mi-am cerut scuze de la ciine, m-am ridicat cu fundul spre vale si i-am dat mai departe.
Acum am lins un vin fiert la caldura, am scapat de bootsii aia care incepusera sa fie grei ca niste ghiulele de detinut, m-am imbracat frumos in masina, mi-am numarat vinataile din genunchi (sint sub 10, deci zic c-am scapat bine), fundul nu mi-l vad, din fericire, dar recunosc ca tastez de pe burta.
Poate data viitoare ma urc sus cu ceva instalatie electrica, sa nu-mi mai rup spinarea asa. Pina una alta, ma misc precum Robocop, dar sint cumva mai bine. Tot chinul asta fizic m-a uns pe suflet. Nu stiu cum m-oi da jos din pat miine, dar o fac, ca am in program o noua vizita la Parhon. Marti merg la Medlife, miercuri la CMU. Voi sti pe de rost departamentele de endocrinologie din toate clinicile si spitalele, voi scrie un compendiu. Ma veti putea intreba orice. Intre timp, beau picaturi de zmeur, imi fac masti cu aspirina si cu miere, fac dansuri ritualice, imi spun discursuri motivationale in oglinda (cu lumina stinsa), ma rog, imi caut in adincimile sufletului lucruri putrede care-ar putea cauza problemele, dar jur ca nu gasesc. Sint bine acolo, sint bine de multi ani, nu am acumulate chestii grele pe nicaieri, n-am resentimente, frustrari, rîci… cred ca pur si simplu hormonii mei eu luat-o pe cai gresite pentru ca atitia ani am luat anticonceptionale si acum le e greu sa se regaseasca. 🙂
A venit pizza, ma duc sa-mi infig dintii zdruncinati in blatul sper crocant si va multumesc, stiti voi de ce.
PS: Cristi, a venit scrisoarea! Multumesc, esti primul! 🙂
…esti deja muuult mai bine!
incep sa te recunosc,asta numai daca nu incerci cumva sa te ascunzi in spatele cuvintelor(ai mai facut-o),sa ne linistesti.eu sper din suflet sa nu…sa ai pofta!
Citind intrebarea din finele postari de aseara m-am simtit atat de rau ca nu aveam ce spune, ca nu am niciun raspuns pt tine decat vesnicul "o sa fie bine". Dar uite cum gasesti tu in tine rozul necesar. Da-mi voie sa repet ce ai auzit de milioane de ori… Da, esti intr-o lupta, dar STIU SIIIIGUR ca o sa iesi invingatoare la final. Curaj si ambitie!
Probabil pana acum ai terminat pizza asa ca sa-ti fie de cel mai bine si astept vesti dupa investigatiile ce urmeaza.
Hugs! Thinking of you! >:D< :*
Pf…ce ma bucur atunci! E insa si meritul altcuiva, stii tu al cui…50%; respectiva draga persoana m-a incurajat intr-un moment in care voiam si eu sa trimit:).
asta am apreciat eu la tine. Cazi!..te dezmeticesti.. te scuturi..te ridici.. pleci mai departe.. InshAllah! sa te faci bine cat mai curand..
Nu stiu daca te incalzeste cu ceva .. dar cand ma gandesc ca imi este greu (daca mai am timp sa ma gandesc la asta).. apropos de discursuri motivationale… mai dau un search pe Youtube.. TED.. sau mai citesc cate ceva… din blogul tau..
Ia să văd dacă ghicesc.. Nu ai fost, cumva, la inaugurarea pîrtiei din Drăguș – Sîmbăta de Sus, Făgăraș?
Mică, mică da' ambițioasă! Te felicit pentru tenacitate, am citit cu nesaț cronica ta de pe pârtie, doar-doar oi afla și eu ce găsește lumea plăcut în a sta cu picioarele legate fedeleș de o bucată de lemn (sau două, că și schiul e tot limbă străină pentru mine) și a cădea din minut în minut, de obicei pe aceeași bucă, pardon de expresie. Rămân la sportul meu preferat: aruncatul cu privirea. Succes mâine!
Buna seara, doamnelor, domnilor,
Orestia, nu ma ascund deloc, de data asta e totul aici, pe masa. 🙂 Ma rog, aproape totul. 🙂
Merat, multumesc, promit sa raportez. Cu perdea, desigur, sa nu transpire de rusine cititorii mai cuviosi.
Cristi, ati facut o echipa foarte buna, sa stiti! Dar probabil stiti deja… 😀
Quiz, mi-ai zis foarte frumos si-ti multumesc.
Ralux, nup. Batrina Poiana Brasov mi-a rupt oasele. simbata de sus e prea departe pentru weekndul meu scurt. 🙂
Zina mea, sa stii ca aruncatul cu privirea nu vine cu acelasi coktail de adrenalina pre care ti-l ofera un plonjeu in cap. Multumesc! Fac si leapsa de la tine, promit.
Pe mine tot nu ma conviiiiingi :D. Oricum, zeul celor care nu se dau cu nimic nu va uita una ca asta… :)))
Andrada, stai linistita, zeul cu pricina si-a facut deja treaba razbunatoare. Daca nu ma crezi, te invit sa-mi vizionezi genunchii si fundul, un curcubeu deosebit! Si am si-o migrena de la ultima cazatura, la care mi s-au zdruncinat creierii in cap puternic de tot. Mda, convinsa nu-s nici eu, musai tre sa mai invinetesc ceva si cu alte ocazii before i can say "Ma dau!"
Ma bucur sa vad ca se mareste numarul fetelor cu placa. Si eu azi ma prezint cu genunchii mov si febra musculara peste tot dupa o zi de snowboard la Azuga, dar impacata sufleteste.Felicitari pentru curaj si perseverenta ! Pe poofix, dar pe wordpress, vei gasi iarna asta mai multe chestii legate de placa,partii…
Neatza, Ioana. Te-ntrebam dacă ai fost la Drăguș, pentru că și pe pîrtia noastrî se plimba nestingherit un cîine saint-bernard, ce încurca circulația :)) Dacă ai fi fost aici și te-aș fi recunoscut, te-aș fi luat frumos de mînuță și te-aș fi dus direct la Făgăraș, pentru un tur gastronomic al Țării Făgărașului. Cred că te-ai fi lins pe dește 🙂 Uite aici – http://raluxbujor.blogspot.com/2011/02/bunataturi-de-acasa-slow-food-tara.html
Ți-ar fi făcut mai bine decît acea pizza seacă 😉
Hai, fii bine, să ai o săptămînă ușoară și optimistă, da?
Poofix, foarte valoros ce ai tu acolo, aprofundez imediat! Multumesc!
Aaah, ce pofta mi-ai facut, Ralux! Gata, vin, pazea! Numa' sa tina zapada, ca eu deja nu mai fac turism decit cu placa, daaa? 😀
Ioana, vă aștept aici pînă la începutul lui martie! După data de 1, o să zburăm spre alte locuri. Așa că.. grăbiți-vă! Promit să vă duc și în cel mai fain club, în care se cîntă jazz, blues, rock. A, poți cînta la karaoke cît vrei tu. Oricum aici nu te știe nimeni, nu? Și abia aștept să pun mana pe cineva căruia-i să-i placă să joace canastă o noapte-ntreagă 🙂