Azi la 8 dimineata am eram infipta motz la receptie la CMU Kids. Pentru ca e aici la opera, la 3 minute de casa. Si pentru ca un culoar plin de girafe si elefanti e mult mai misto decit unul plin de demoazele la costum si domni isterici.
Sinteti insarcinata? Nu. Diabet? Nu. Ati aflat cit aveti de plata? Nu. 400 de lei. Pai sint asigurata la dvs. Pai da, asta e costul cu gratuitati si reducere. Fir-ar… Ok, sa-i dam bataie.
Prima intepatura in dejt. Ala cu care nu tastati la calculator. Glicemia 90, foarte bine, mergem mai departe cu analiza TTGO. Adica test de toleranta la glucoza ingerata oral. Adica practic ideea e sa aflu daca organismul meu stie sa se joace corect cu glicemia, respectiv insulina. Ca sa vedem daca tratamentul asta cu anti-diabetice (sugerat de 2 endocrinologi, infierat de alti 3) e necesar si indicat ori ba.
A doua intepatura in vena. Estradiol, progesteron, DHEA.
A treia intepatura, Inhibina B (ceva ce masoara cam ce rezerva ovariana am, adica sa spunem cam cite oua mai depun eu in viata asta).
A patra intepatura, singe pentru glicemia a jeun, adica inainte de supradoza cu glucoza.
Cu venele ciuruite, ma asez pe scaunul in forma de melc si incep sa sorb din pahar. Paharul e ca cel de bere pe care-l cumparam cu 2 jetoane la bestfest, numa ca el contine cam jumatate praf de glucoza si restul apa. Rezulta cea mai dulce chestie posibila. Am doua minute sa dau pe git licoarea ce contine echivalentul zaharos a doua felii de tort de ciocolata, o tava de cornulete cu rahat, doua inghetate cu caramel, trei snikersi king size, o portie de papanasi si una de placinta cu mere, fondante, fudge si tot ce mai e dulce pe planeta si nu-mi vine mie in cap acuma. Primele doua guri au fost chiar bune, mi-au adus aminte cit de mult imi place mie dulcele. Urmatoarele 15 au fost ca niste palme de urias lipite cu forta direct peste omuletul meu. Jap jap jap! Ultimele 20 au fost iad. Mi-am jurat ca nu mai pun dulce in gura pin-la toamna. Ultima inghititura mi-a luat un minut. Am tras aer in piept sa tin tona de glucoza in stomac si-am inceput sa stau.
Nu aveti voie sa mergeti, sa cititi, sa ascultati muzica. Puteti vorbi, dar putin. Nu faceti nimic din ce va oboseste. Nu beti apa si nu mincati nimic. Asteptati.
Am fost cuminte. Am privit niste brotacei cum se jucau cu serpisorii din sala de asteptare. M-am mutat de pe o buca pe alta. Peste o ora, m-au luat sa ma intepe iar.
Apoi m-au exilat iar pe scaunul melc. Am mai vorbit la telefon, m-am mai foit. Peste inca o ora, o noua gaura in vena facuta sita.
Acum sinteti gata, platiti si puteti pleca. Mi-am scuturat cardul de ultimii firfirei si-am pornit spre casa, destul de vesela, probabil high on sugar, si incintata ca peste o ora merg la corina neamtu care o sa-mi rezolve toate problemele.
M-am dat cu rimel, am baut un kil de apa sa mai diluez deserturile din stomac si-am pornit spre parhon cu fusta de printesa.
Dupa 20 de minute de asteptat printre oameni in pijamale, am intrat in cabinet la domnia sa. Trei asistente. Ea. Zice zimbind: Ia uite-o si pe doamna, foarte frumos arati, bravo, ce pete, ce bube, excelent (ironic, evident).
Se uita 7 secunde pe analize, nu ii atrage atentia nimic. Aha, si ce cauti la mine mai exact?
Ii spun ca uite, am problema asta si cealalta si endocrinologii si ginecologii ma paseaza de la unii la altii si par sa nu stie ce sa-mi spuna si ce sa-mi recomande, si am venit la ea sa ma ajute. Aha. Pai n-ai nimic, zice. Pai si problema cu… sa zicem mina stinga (metafora aici)? E pentru ca asa esti tu, ai mina stinga mai mica (continuu cu metafora de dragul intimitatii si al neoripilarii cititorilor cuvioşi). Aha. Si hormonii dezechilibrati? Pai deh, asa functionezi tu, in dezechilibru. Da? Ok, si tenul asta varza? Deh, asa ai tu, un model de ten mai dificil. N-am ce sa-ti fac eu, esti tinara, ai timp sa te vindeci. Ia sa vezi cum in 10 ani o sa fii muuuuult mai bine….
Am plecat plingind, brusc am simtit nevoia sa dau pe git o halba de bere plina cu glucoza. N-aveam la mine, asa ca m-am lasat sa bocesc in masina pin-am secat glanda lacrimala.
Acum ca tot sint sanatoasa, cum fac sa rezolv problemele astea, care inteleg ca nu-s probleme, ci parte din felul meu unic de a fi? Că să mă obişnuiesc (sa traiesc cu ele 20 ani pina imbatrinesc si n-o sa mai conteze) parcă n-aş vrea…
Pe mine una m-ai pierdut pe drum de multicel.
Si nici nu m-as fi oripilat la niste probleme medicale direct spuse decat cu atatea metafore si eufemisme si slalom intre imaginar si real – medical. 🙂
Doar ca nu mai pricep o boaba, decat ca ceva e nasol si chinuitor si medicii 'priceputi', ca de obicei…
Iti doresc sa fie bine pana la urma. Si'la urma' asta sa vina mai repejor si sa nu te mai chinuie nici un soi de problema de sanatate.
Nu stiu cat de bun e sfatul meu, dar, tinand cont de stadiul in care esti (adica tot fara un diagnostic clar, ergo fara tratament), si asta dupa atatia medici vazuti – Ioana, eu zic ca cea mai buna carte care ti-a ramas e calea pribegiei.
Nu prea departe – la Szeged merg multi romani la medic, ii costa cam cat ii costa o clinica privata de la noi – dar beneficiaza de cu totul alt tratament. Medicii stiu engleza, in covarsitoarea majoritate.
Stiu, e un mare efort financiar, da-n ritmul asta iti distrugi sufletul si nervii. Mai tare decat ai facut-o deja. Aici cat sa mai astepti? Te-ai dus la the best, si uite….
Doamne Doamne sa fie cu tine!
Of, e greu sa ne dam seama ce si cum e, cand nu stim ce si cum e. Si probabil chiar daca am sti, tot n-am putea sa gasim noi solutia salvatoare. Ti-as zice si eu sa te duci prin alte tari, ca pana la urma cand e vorba de sanatate nu trebuie sa te uiti la bani. Si macar o sa ti se vorbeasca mai frumos. Mie mi-a fost dintotdeauna groaza de medici din cauza ca vorbesc urat, te trateaza ca pe un prost, se ratoiesc la tine, sunt ironici etc. Bleah! Si n-am intalnit numai unul asa…. De multe ori sunt domnisoare batrane, frustrate si rautacioase. Prefer sa merg la medici barbati daca pot alege…
Americanca,nu stiu de ce preferi sa mergi la medici barbati,eu spun nu conteaza asta,eu de exeumplu am fost la majoritatea barbati si tot n-au rezolvat problema:)).
Americanca,nu stiu de ce preferi sa mergi la medici barbati,eu spun nu conteaza asta,eu de exeumplu am fost la majoritatea barbati si tot n-au rezolvat problema:)).
Pai din experientele de pana acum, s-au purtat mai frumos si conteaza si asta. Sigur asta nu inseamna ca sunt mai buni profesionisti ca femeile, insa parca te duci mai drag la un medic daca iti vorbeste frumos si iti explica cu rabdare.
Ioana, imi dau seama ca e f. chinuitor ce ti se intampla si e normal sa te eliberezi cumva de povara scriind despre ea, dar lasa-i in pace pe "cuviosi", lor si enciclopediile cred ca li se par vulgare cand ajung la sectiunea anatomie. Este blogul tau si poti sa scrii ce vrei, pur si simplu ignora-i.
Zuzu, multumesc, suna SF ce-mi urezi, dar cine stie, cu o bagheta suficient de maiastra, iese si asta!
Ingrid, da, ma gindesc serios, nu stiam de Szeged, investighez.
Americanca, iau in calcul si varianta asta, azi am intilnirea decisiva cu medicul meu ginecolog, care e posibil sa ma scoata din dilema macar temporar. Cit despre doctori, eu n-am identificat vreo regula. Sint medici umani si femei si barbati, plus ca-mi imaginez ca toti au zile proaste… Ca si noi, nu?
Anca, eheee, easy for you to say, tu nu citesti mailurile pe care le primesc eu… 🙂
Vai cum suna atatea intepaturi. Eu mor numai cand vad un ac… Si cat de ingrozitor suna paharul ala dulce… Dar cea mai nasoala parte e atitudintea corinei neamtu. De cand am vazut ca ii scrii numele cu litere mici mi-am dat seama ca e bad. Am oroare de medicii cu atitutdinea asta. Inteleg ca atatia ani de munca iti cam taie sensibilitatea, ca le-au vazut pe toate si etc. Dar este totusi vorba de sanatatea cuiva care sta speriat in fata ta. Macar mai putine ironii daca nu merge cu caldura sufleteasca.
Sper sa te ajute azi doctorul tau ginecolog…
Stii, m-a mancat limba pe la inceput sa iti zic ca "poate nu ai nimic, poate asa esti tu".
Asta pentru ca povestea ta (asa metaforica cum a fost si din care nu am inteles exact despre ce e vorba) mi-a amintit de o problema a mea, tot de domeniu ~endocrinologic-ginecologic care s-a lasat cu acelasi tip de concluzie: "felicitari, esti sanatoasa, live with it!". Dar am zis sa ma abtin, ca ce stiu eu (cum ziceam, nici acum nu am priceput exact care e treaba)…
In fine, la finalul povestii mele m-am bucurat ca nu era ceva grav si am mers inainte. Intre timp s-au mai reglat si problemele mele – sau in fine, uneori le am, uneori mai putin… variaza, nah, cam cum vrea corpul meu! Ca deh, asa sunt eu!
Iti doresc si tie sa se mai rezolve/atenueze pe ici, pe colo! Hai, curaj gaina, ca te tai! 🙂 Te imbratisez cu drag!
Acum vreo 2 ani am avut timp de vreun an luni febra, in continuu, pe la 39-40, febra descoperita absolut intamplator. M-am internat in spital, la boli infectioase, m-au cautat peste tot, am dat cel putin vreo 2 l de sange, si au bagat tuburi in toate orificiile posibile, fara sa gaseasca nimic. Suspiciunea era de cancer, numai ca nu se stia unde anume e localizat. Am stat internata 2 luni, eu fiind foarte bine clinic.
La ficare 3 luni repetam muntele de analize si tot asa.
Pana cand la un set de analize am avut LDH-ul crescut, iar pe frotiul din maduva s-au observat blasti (eu faceam o data la 3 luni punctie medulara), in procent mai mare decat cel normal. Leucemie acuta.
Uneori e foarte greu sa pui un diagnostic indiferent cate investigatii faci. Nu te mira ca te-au vazut atat de multi medici si fiecare a spus altceva, fiindca lucrurile in medicina nu sunt in alb si negru.
Si nu medicii sunt de vina ca au pareri diferite. Pentru orice tratament exista argumente pro si contra, pacientul trebuie sa aleaga.
Inka, nici nu stiu daca sa ma bucure ideea ca-s sanatoasa sau sa ma sperie de moarte. Om trai si-om vedea.
@Anonim, imi pare foarte rau. 🙁 Stiu, ai perfecta dreptate. Cum esti acum?
I have to agree with Inka unfortunately, probabil ca nici la Szeged nu vor descoperi nimic spectaculos, singura diferenta va fi ca personalul se va comporta mai politicos.
Problemele endocrinologice(?) sunt o mare loterie si pentru pacient, si pentru medici – noi avem mai mult sau mai putin noroc la avut, ei la descoperit/rezolvat. Eu ma lupt din adolescenta cu ceva, care a cam castigat deja lupta impotriva mea; asta inseamna aproape 20 de ani & the only good news: I've learned not to care anymore. Hormonii mei si toate cele sunt binemersi, nu am boala, am simptome, House ar fi incantat de mine.
Sper sa ai mai mult noroc decat mine, desi eu sincer am invatat sa ma impac cu situatia, sa imi accept corpul asa cum este, si sa ma bucur ca nu am ceva intr-adevar grav.
Am rambling, de fapt asta am vrut sa spun: daca ai nevoie de ajutor in legatura cu Ungaria (cautat informatii, dat telefoane, etc.), let me know.
Bai, deci io nu stiu ce sa zic. Sa mor eu, zici ca-s nebuni toti medicii… Printeso, autosugestia! Io cu asta incerc sa scap de acnee si cu tratament care mi-a uscat fata. O s-o bat pe dermatoloaga.
Nu stiu cum sa iti ridic moralul că te inteleg
Sunt bine, in tratament.
Eu as lucra la alimentatie. Incearca sa consumi alimente naturale si cand spun asta ma refer doar la legume si la fructe si eventual mergi la un nutritionist. Incearca si salata din grau verde 😉
@Anonim, tin pumnii sa fie bine, ma gindesc la tine…
iYli, bine-ai venit! Am discutat cu nutritionistul meu despre asta acum citeva luni si mi-a interzis total cura raw. Eu tin un regim de viata sanatos de niste ani, nu maninc piine, grasimi, zaharuri rafinate, gatesc numai cu fainuri integrale si fara prajeli, multe chestii crude… Pe partea asta am imbunatatit cit s-a putut. O dieta raw e periculoasa din cite inteleg pentru c-as slabi si nu prea mai am de unde…
Multumesc pentru sfat! 🙂
Grea mai e viata de femeie… Hormonii astia vin, ne dau cate una in stomac, si abia ne revenim dupa lovitura ca s-au si intors…
Buna draga printesa,
Tot cautand pe net informatii despre dr Corina Neamtu, care mi-a fost recomandata, am dat de postul tau si nu, merci, nu vreau sa ma duc la ea.
Ai gasit in toate peregrinarile pe la endocrinologi unul mai de Doamne-ajuta? Ca de, experienta ai destula cu ei, din pacate.
Te pup!
Buna, Ioana! sunt si eu in cautarea unui endocrinolog bun si tocmai ce mi-a fost recomandata Corina Neamtu, cu care vad ca nu ai avut o experienta tocmai placuta, ca sa nu zic altfel :(….O alta recomnadare e Ileana Marinescu. Si de ea am auzit insa si de bine dar si de mai putin bine…Nu stiu ce sa fac. Tu la cine ai fost pana la urma, ca sa rezolvi problema? Pe cine recomanzi? 🙂 Multumesc!
Week-end placut!
Buna,
Si totusi au trecut aproape cei 10 ani de cand ziceai ca ai mers la doamna Corina Neamtu.
Culmea ca si eu am mers la 4 endocrinologi pana acum ,iar in ultimul timp nu prea ma simt extraordinar dar am pastile de tiroida de aproape 5 ani de zile.
Probabil singura problema e la mine ,ajung sa ma tratez singura!
PS:avem toata colectia de carti de la Ema si Eric!