Doua lucruri in seara asta, pina mi se usuca masca de argila alba.
1. Dupa inca o discutie cu un medic in care am incredere, mi-am acceptat diagnosticul. Sint sanatoasa tun. Chestiile care nu merg cum trebuie sint tot ale mele. Nu trebuie sa le tratez doar pentru ca la alti oameni, la majoritatea oamenilor, ele sint altfel. Nu ma tratez pentru ca-mi place sa scriu doar pentru ca pentru majoritatea oamenilor scrisul e o corvoada, nu? O sa stau in viata mea la locul meu cu lucrurile astea care nu-mi plac si-o sa invat sa le iubesc cum imi iubesc pisica. Sigur, mai lasa par si-mi vomita pe canapelele crem, dar mi-e draga si n-as putea trai fara ea. Ma face sa fiu cine sint. Sint printesa cu pisica ciocolatie care zimbeste. Nu stiu cum o sa mearga asta, cit o sa dureze si cit o sa mai doara, dar sint optimista. Chiar daca optimismul ma tine 12 secunde. Tot e mai mult decit ce-am simtit in ultimele saptamini. Sint sanatoasa si asta e o veste buna.
2. Oamenii merita sa stie adevarul. Tot adevarul despre lucrurile de care le pasa. Chiar daca adevarul asta le va distruge viata, credinta, sperantele, sufletul. Un om caruia i se ascund lucruri importante e un om care va alege gresit. Dac-as putea, as taia cu bisturiul nevoia oamenilor de a-i menaja pe cei dragi ascunzindu-le lucruri esentiale. Oamenii trebuie sa stie tot adevarul. Chiar daca adevarul asta e o moarte, un cancer, o alta iubire, o dezamagire.
Eu as vrea sa stiu tot, orice. Ca sa decid eu, dupa ce-o sa termin de plins, de strigat, de nemincat si de nedormit, de-nu-mai-vreau-sa-traiesc. Dupa ce ma curat de durerea adevarului, pot decide ce fac. Pot decide daca mai pot trai sau nu. Daca ma intind sa mor sau ma ridic si ma lupt cu ce-o fi acolo. Sa aleg ce fac stiind. Nu vreau sa fiu menajata. Sa nu mi se spuna lucruri ca sa nu sufar. Pentru ca in cele din urma tot o sa aflu. Lucrurile astea ies la lumina ca un mar copt scufunat intr-o galeata cu apa. Si intre timp voi fi pierdut timp.
Cind a murit bunica mea (aveam 8 ani), parintii mei n-au stiut sa-mi spuna adevarul. O iubeam ca o nebuna. Ii pieptanam parul gros in fiecare dupa-amiaza si mi se parea ca are cel mai frumos nume din lume. O chema Sofia. Ma despartisem de ea in seara aia, am lasat-o la ea in bucatarie, sanatoasa tun. Noaptea a murit de inima. M-au amagit ca e bolnava si m-au trimis la bunicii unei amice. In ziua inmormintarii (31 decembrie), n-au mai putut amina si m-au adus de mina in fata unui sicriu in care bunica mea zacea rece de citeva zile. In 3 ore era deja in groapa, iar eu inca mai asteptam sa-mi vorbeasca. Am avut nevoie de niste ani sa pricep ce s-a intimplat acolo. Nu m-am despartit de ea cum trebuie. Inca mai am vorbe pentru ea. N-am apucat s-o pling, s-o ating, s-a vad alba ca ceara, sa inteleg.
In seara asta am vazut o piesa de teatru care m-a tirit inapoi in timp acum 2 decenii. Dumnezeul de a doua zi, la Teatrul Act. Mergeti, Vlad Zamfirescu si Mirela Oprisor sint foarte buni. Textul e bun, de Mimi Branescu. Sint multe lucruri de inteles acolo, dar cel cu care-am plecat cel mai adinc infipt in mine e asta: oamenii au dreptul sa stie tot adevarul. Nu poti disparea din viata unui om care te iubeste spunindu-i ca ai gasit pe altcineva pentru ca vrei sa-l protejezi de un adevar pe care tu-l crezi mai crunt. Nu poti decide tu pentru el ce e mai crunt cind vine vorba de ce simte. Spune-i, oricit de mult te-ar durea. Are dreptul sa stie, are nevoie sa stie…
Eu spun lucruri. Unii oameni dragi se supara. Nu e lipsa de delicatete. In mintea mea, e dreptul lor sa stie. Vreau sa mi se spuna lucruri. Am dreptul sa stiu, sa sufar, sa aleg stiind. Spuneti-mi lucruri. Spuneti-va lucruri. Cei care va iubesc merita asta.
vezi, de cateva zile te citesc si iti tin pumnii de cate ori stiu ca te duci sa donezi sange, fara sa fi indraznit (caci nu sunt medic si nici nu ne cunoastem, sa ne tragem de bretele si sa ne dem sfaturi de viata) sa-ti spun: Principessa, fa dumneata 10 zile, niste saptamani, cat stii ca ai vointa de veganism crudivor cu sucuri multe de fructe, ca rau nu are ce sa-ti faca si de purificat organismul sigur o va face! (cauta pe internet sau intreaba-ma si iti dau detalii). Acum ca ti-am spus-o, o sa stii ca nu e cu rautate ci cu elan pionieresc, sut in fud si alte activitati politicoase sau nu care iti dau un pas inainte, si apoi altul, si apoi altul. Ai grij de tine ca in afara de principele si alte persoane dragi nimeni n-o sa se speteasca prea mult si nici nu e de neinteles:) hugs,
Daca-ti plac povestile spuse curat si din inima, mergi sa vezi si "Inmormintati-ma pe dupa plinta" la Teatrul Bulandra. E un regal de tristeti frumoase si adevaruri simple – nu spun nimic despre actori, caci de ce te-ai mai duce, daca nu sa-i vezi? 🙂
Am participat la un festival de teatru la Alexndria, in 2010, vara, si am vazut si eu Dumnezeul de a 2a zi cu Zamfirescu(el era in juriu). Bestial…bestial joc, bestiali actori, bestial scenariu!:)
Monica, nu prea vreau sa fac ce spui tu, nutritionistul nu ma sfatuieste in directia asta, in primul rind pentru ca eu de vreo 4 ani maninc foarte sanatos, cu multe fructe si legume, fara piine si zaharuri, fara grasimi, cu multe tarite si fainuri integrale, am eliminat carnea aproape total… In al doilea rind, sint oricum destul de slaba. N-as mai vrea sa mai pierd nici un kilogram… Multumesc pentru idee though, o pun acolo departe, poate mi-o fi de folos mai incolo.
Doina, stiu de piesa asta, da' nu prea gasesc bilete la dinsa… 😀
Miss S, dadada, este ATIT de misto omul…
1. Printesa, e timpul sa schimbi numele blogului in Jurnal de printesa urbana sanatoasa tun.
2. Adevarul e rareori pur si niciodata simplu si doare al naibii de tare cand iti este aruncat in fata, dar si eu il prefer. Cu amendamentul ca adevarurile sa vina pe rand, nu buluc ca sa am timp sa ma ocup de fiecare in parte.
Smotoceste ghemotocul de blana ciocolatie si pentru mine si pup-o cu foc pe nas.
Buna! Desi nu ti-am scris niciodata, te urmaresc de mult. Am trait alaturi de tine de aproximativ 2 ani si acum ma simt datoare cu un sfat, si anume: "Da o sansa sfatului Monicai". 🙂 Indiferent de ce zice nutritionistul, de ce zice Monica sau de ce ti-as putea spune eu, da o sansa unei diete vegane crude timp de o saptamana. O sa decizi singura cum te simti, cum arati si mai ales, daca a meritat sau nu.
Mancarea gatita la restaurant nu contine intotdeauna ceea ce credem noi sau ne spun ei, asa ca s-ar putea ca in organismul tau sa se fi acumulat mai multe toxine decat poate el duce, chiar daca spui ca ai grija si mananaci sanatos.
Ok, acum ma simt eliberata! 🙂
stii bancul asta?
nu exista oameni sanatosi; doar pacienti insuficient investigati..
Bravo! Way to go, girl!
Optimismul asta, chiar si de 12 secunde, e un bun inceput!
Pfffff uite de asta sunt sagetatoare ca tine…nu credeam ca mai este cineva care sa puna atata pret pe adevar, zic mereu tot ce am de zis si astept mereu sa mi-i se spuna verde in fata adevarul, multi insa nu inteleg…
If it works don't fix it, intuiesti la ce ma refer.
Aha, deci de aceea postarea pe facebook. Eu spun doar ca atunci cand ma suna ai mei de la mii de kilometri distanta si ma intreaba ce fac, cum sunt, cum ma simt, de multe ori, dupa o zi de plans si neputinta le spun doar atat "sunt bine". Stiu ca daca as spune tot adevarul, nu ar dormi noaptea si ar albi mai mult si nici nu m-ar putea ajuta.
Insa cu restul sunt de acord … uneori mintim din lasitate, sau din motive …
E complicat, nu cred in alb si negru. Ar fi mult mai simplu daca am face mereu ce trebuie, am urma o regula. Dar cred ca nu poti zice mereu adevarul, indiferent de consecinte. Uneori poate parea nepasare, arunci mingea in curtea lui "trebuie", pentru ca nu te mai gandesti la ce urmeaza ci doar la ce trebuie sa faci. Pentru mine e mai importanta intentia, pana intr-un punct fireste. Sunt oameni care se folosesc de adevar pentru a face o rautate, acel "trebuia sa fiu sincer".
Bunica m-a mintit o data si chiar m-a surprins. Pisica pe care o aveam la tara se inecase in fantana. A gasit alta la fel, aproape identica. Aproape. I-am spus. M-a privit cu ochi tristi si blanzi si mi-a zis "copchila hai, asa tare ai plans data trecuta cand murise cealalta pisica …". Da, a incercat sa ma pacaleasca, insa ce am vazut in privirea ei, stiu ca ma iubeste enorm. Asa a crezut ea, ca eu nu merit sa plang iar. Cred ca depinde de situatie. Nu m-am putut supara pe ea.
Ce s-a intamplat cu bunica ta e complet diferit insa … a fost nedrept. Dar asa au crezut ei, in acel moment … au gresit, dar pentru alt copil poate ar fi functionat mai bine. Eu am stat langa bunicul meu si l-am simtit clar de ceara. Si eram deja adult. Si tot n-am inteles.
Abia acum iti scriu, printeso, ca deh, the everyday stuff got the best of me.
Stii ce? Poate medicii au dreptate. Ma bucur ca esti sanatoasa. Poate e ceva, un mecanism endocrin mai de baza care nu functioneaza ca la ceilelalte femei. Si de aici toate simptomele tale. (Nu sunt dr. dar fac cercetare in medicina experimentala, si stiu destul de multe despre cum functioneaza corpusoarele noastre).
Acum, hop tzop cu un sfat si eu, ca deh, nu ma pot abtine…
Si eu sunt de acord cu Monica. Un detox de 1 sapt nu cred ca are ce sa strice. Nu cred ca ai cum sa slabesti f mult in timpul ala, si chiar daca nu iti rezolva problema, o sa iti faca bine. Si eu de cand zic sa fac o cura din asta, doar de curiozitate, sa vad cum m-as simti dupa. Nici eu nu sunt carnivora si nu ma omor dupa dulce, dar dupa cum ziceam, l-as incerca.
Asa, alta sugestie, ai citit despre saw palmetto? Cred ca in romana ii zice palmier pitic. E o planta cu proprietati anti-androgine, si pro-estrogenice. La femei cica mareste fertilitatea (deci it's a no-no if you're on the pill).
La barbati e recomandat pt hairloss, si pt problemele cu prostata. Dar din cate am citit femei cu PCOS il folosesc cu rezultate destul de bune. O alta planta buna in PCOS e Vitex (chasteberry), nu ii stiu denuirea in romana.
Aici in Canada am luat niste tablete din plante care contineau saw palmetto si erau contra PMS-ului. La mine chiar au dat rezultate desi am facut tratamentul decat o luna sau 2.
(Eu am o acnee usoara care insa mi se amplifica exact inainte de menstruatie, si ma gandeam sa mai fac o incercare cu saw palmetto asta, de data asta mai de lunga durata. Chiar maine ma duc sa imi cumpar tabletele astea.)
Sper sa te simti mai bine si abia astept sa ne povestesti despre Lisabona. ♥
Un adevar este ca ma bucur ca esti sanatoasa tun, desi nu ai aflat raspunsuri… te imbratisez!!!
Eu iti, recomand cu caldura sportul. Orice sport preferi tu. Pentru mine asta e cea mai bune metoda de coping.
Cat despre ascunsul adevarului, o practic. Nu vreau sa stie nimeni ca sunt bolnava, ca as putea sa mor in doi trei ani, nu vreau si gata. Stie sotul meu si e suficient. Vad cat de mult s-a schimbat el de cand stie si mi-a ajuns.
Atat timp cat exista o sansa sa ma vindec nu-i spun mamei, oricum moartea mea, daca va veni, nu va veni subit, ci in decursul unor luni, timp destul sa se pregateasca.
Cum ma pun eu de-a curmezisul mereu, of, parca mi-a zis cineva chestia asta :).
Am scris commentul de vreo 3 ori si de fiecare data sterg, pentru ca e prea lung si incalcit. O sa trec direct la concluzie – nu absolutizez. Nimic. Nici adevarul, nici datile in care regulile se aplica.
Pe principiul oamenii merita sa li se spuna adevarul: tu ce ai de fapt? 🙂
si eu la fel, cand am citit titlul am crezut ca printesa s-a hotarat sa ne spuna ce are cu adevarat:)
am si eu un adevar pt tine: mi-a placut articolul maxim!!
si ma simt mai "bogata" un pic acum ca l-am citi.
Dragi oameni, acum am picat de la munte dupa o zi nebuna inceputa inainte de ora 7 am. Va raspund miine tuturor, v-am citit comentariile de pe pirtie. Mi-au facut bine, u have no idea. Imediat ce devin coerenta miine, putem vorbi despre lucruri. Sper c-ati avut duminica spectaculoasa.