Numele meu e ioana si sint dependenta de dulciuri. As renunta bucuroasa la mai toate lucrurile pe care le am
numai sa pot pastra o valiza plina cu chestiuni ridicatoare de glicemie. Dac-ar fi sa pot lua cu mine pe o insula pustie doar trei lucruri, ele ar fi 1. un bax de snickers dark, 2. o bucata de salam de biscuiti mare cit un apirator si 3. o baterie de alcazare mari cit roata carului. De mincare nici n-am nevoie, de sete pot sa rabd, de carti ma pot lipsi ca mi le scriu singura, periuta de dinti e inutila, ca la cite dulciuri o sa maninc, dintii mei or sa fie arsice…
Cind eram mica, mama imi lua cite o napolitana invelita in ciocolata pe care o impartea in trei, sa imi ajunga toata saptamina.Ca deh, nu se face sa dai multe dulciuri la copil. Asa ca imi dadea putine. Spre deloc. Mai precis, imi dadea mai intii treimea de luni, care era cam de dimensiunea unei radiere, eu aplaudam de bucurie si mestecam la ea cinci minute. Pe restul o ascundea in camara, sus, unde nu ajungeam nici daca ma urcam pe 2 scaune. Am incercat, da, in repetate rinduri. A doua treime, miercuri. Pina ajungeam la treimea de vineri, se usca atit de rau ca nu mai avea nici o aroma. Dar era dulce, si asta era suficient de bine pentru mine. Margareta se numea napolitana aia, s-o mai gasi pe undeva prin provincie?
Odata cind nu era nimeni sa ma supravegheze, am gasit nush ce pastile de constipatie, galbene si lucioase, invelite intr-o pojghita dulceaga, sa alunece bine pe git. Imi era asa pofta de dulce si asa nu gaseam nimic bun prin casa ca am luat toate cele 30 de pastilute galbene si le-am supt de pojghita. Apoi le-am pus la loc, toate molcute si lipicioase. Foarte bun a fost, mi se pare ca am si stat pe buda niste nopti, dar nu-mi amintesc sa ma fi suparat prea tare din cauza asta.
Cind o amenintam pe mama ca plec de-acasa daca nu-mi face ceva dulce, imi facea cel-mai-rafinat-desert-din-lume: o felie de piine alba unsa cu ulei de floarea soarelui si trecuta prin zahar. Uneori, daca eram cuminte, primeam chiar doua. Alteori, cind era bine aprovizionata camara, mama imi facea miere frecata cu o lingura de cacao, apa si lapte praf, iesea asa ca un soi de ciocolata lichida cumplit de dulce, dar absolut potrivita. In zilele de sarbatoare, primeam friganele facute din piine inmuiata in lapte cu zahar vanilinat, data prin ou si prajita in ulei. Da, piinea, uleiul si zaharul erau chestiuni de baza, ca altceva nu se prea gasea.
Mai facea mama si un soi de prajitura cu miere si fulgi de porumb care se intarea cumva in tava, daca stie cineva reteta, tare mi-ar placea s-o fac acum, n-am mai mincat de vreo 25 de ani si mama nu mai tine minte s-o fi facut vreodata…
Dupa revolutie, cind s-a dat liber la praful de copt, a inceput mama sa inventeze chestii cu mere coapte, grisuri, orezuri, macaroane, papanasi moldovenesti, gogosi, prajituri cu foi, fursecuri cu nuca, torturi cu pricomigdale, crengute cu nuca, creme de zahar ars, in fiecare weekend cite-o trasnaie. Si eu mincam tot, ceream si supliment, iar la cina refuzam mamaliga cu brinza ca sa mai primesc o portie de dulce.
La scoala imi dadeam toti banii pe gogosi cu gem, napolitane si eugenii. Colegii rodeau snitele si salamuri de sibiu, eu lingeam un con cocosat cu un munte de inghetata de la dozator.
Bunica ne mai facea clatite, turte cu dulceata, gemuri care mergeau de minune cu mamaliga, budinci la cuptor, julfa cu seminte de in, cozonaci si pandispanuri, toate curgeau unele dupa altele pe gitleju-mi.
Apoi am venit in bucuresti si multa vreme n-am prea avut bani de rasfaturi glicemice. Uneori renuntam la o masa de prinz ca sa-mi iau un top gun cu ciocolata. De restaurant nici nu se punea problema, ba cumva am impresia ca pe atunci nici nu prea stiam ca exista asa ceva. Cind luam bursa, ma premiam cu o amandina la cantina de la Leu, sa-mi ajunga o saptamina! A, si uneori primeam de la colega de camera de camin o ditamai punga de pufarine! Pfiu, mincam pina ni se facea pushea pe limba! 😀
Apoi m-am facut mare si am inceput sa-mi permit dulciuri. Poate veti crede ca pofta mea a scazut, acum ca am acces la orice. Ei bine, nu! Dimpotriva. Cind nu maninc dulciuri, ma gindesc ce dulciuri sa mai maninc. Cum reusesc sa nu ajung la dimensiuni de morsa, ma intrebati? Maninc putin, I guess. Cind gatesc, nu folosesc zahar. Cind cumpar lucruri, le iau in varianta small size si le impart. Ca pina la urma e vorba de pofta, nu de umplut stomacul.
Nu, diabet n-am, analize complexe in aceasta directie ma asigura ca sistemul meu a invatat sa gestioneze perfect supradozele de zaharuri. Acuma deh, nu stiu cum mi-o fi peste 10 ani, dar repet, cu mare drag as renunta la masina, la casa, la laptop si la telefon, la trei vacante in strainatate si la toate bijuteriile pe care le am daca as avea de ales intre ele (toate de mai sus la un loc) si un geamantan in care s-ar afla o portie de placinta cu mar si inghetata malaga, o felie de cheese cake, o portie de papanasi cu gem de mure, un parfait de migdale, un fondue de ciocolata, doua patratele de fudge, un macaron, un bounty, o inghetata sendvis black&white, un sabagnon, doua galuste cu prune si o tarta de visine si un cremsnit.
Putin discernamint am, totusi. Adica nu bag intre masele orice doar pentru ca e dulce. Nu-mi plac tiramisu, napolitanele, biscuitii cu crema, fondantele, bezelele, inghetata de vanilie, profiterolul, eclerele, checul, mars, twix, panacotele, sarlotele, iaurturile cu fructe, sucurile, fructele confiate, bomboanele la cutie, ciocolata la tableta, indiferent ca e cu fructe, alune, iaurt sau simpla, cu lapte.
Mda. Recunosc, as minca ceva dulce. Noroc ca aseara am facut o negresa cu glazura despre care am o parere foarte buna pe care ma duc chiar acum sa i-o impartasesc personal. Pina mestec eu, va invit sa-mi spuneti ce dulce va place cel mai mult si ce dulce va displace in egala masura, poate-mi mai vin idei!
Si intrebati mame, matusi, bunice, soacre, despre prajitura asta cu fulgi de porumb si miere, exista, sigur exista, ca doar n-am visat…. Nu? Am visat? Help?!
Mie cel mai mult si mai mult imi place cheese cake-ul. Uneori ii zic lui Hani: "I miss you more than cheese cake" asta ca sa inteleaga cat de mult mi-e dor de el (bine, fara sa stie ca eu am mancat unul aseara). De curand am descoperit salamul de biscuiti de la Fru Fru. Bun rau de tot!!! Trebuie sa-l incerci. Ar mai fi amandinele si baklavaua dar mai rarut asa. Urasc tot ce e cu frisca!
Yammmmy.Acum stau la birou si visez la un Bounty dublu sau la un corn cu ciocolata sau la un strudel cu branza dulce sau sau ar fi prea multe.
Eu am copilarit dupa revolutie dar si ai mei cand luau dulciuri imi dadeau … si inca imi dau .. doar o parte … restul inca le ascund :-s
Dadada, frisca sucks. Salam de biscuiti de la Frufru deci. Sa stii ca si ala cu nuca de la Angst e pretty good.
Dear LP, eu nu pricep de ce-s parintii astia asa atenti cu glicemia noastra, nu e ca si cum daca nu ne dau ei, nu ne putem lua si singuri… Acum nu mai avem nevoie de 3 scaune sa ne urcam sus in camara, nu? 🙂
tot ce contine visine/ cirese (tarte, bomboane, inghetata), da! bezele, ba!
Cum? Bomboanele Raffaello nu-ti plac? Ciudat, foarte ciudat.
so, preferatul meu ramane tortul de ciocolata cu aroma de migdale home made, by je, apoi pe locul 2 tortul de portocale, tot home made, tot by je.iar pe locul 3, laptele de pasare, stii tu, cel pe care il descriai atat de bine, facut de bunica mea. eu nu sunt fan prajituri de cofetarie, adica cheese cake ul a fost minunat, dar after all, nu eram la cofetarie.
SI eu sunt la fel de "ciocoadicta"!
si nu mananc nici chiar orice, insa printre preferatele mele se numara fudge-ul, eclere, tarta de fructe si cheese cake cat si amandine.
Nu imi place frisca si nici inghetata de vanilie.
Dhaaaa, tortul de biscuiti (bisko) de la FruFru rullllzzz
http://www.gustos.ro/retete-culinare/prajitura-cu-fulgi-de-porumb.html
asta e? 🙂
Hmm ce bine m-ai nimerit, doar ce am scos o tava de briose din cuptor. Personal, as lasa in 90% din cazuri dulciurile pt popcorn, pizza sau cartofi prajiti/chipsuri. My sweet tooth pierde serios in fata gustarilor sarate. Dar cateodata ma apuca si pe mine pofta de dulce si cum asta e subiectul, sa enumeram 🙂
In primul rand, cea mai buan chestie din lumea e crema de zahar ars a mamei mele. Clar!
Apoi, las modestia si spun ca fac cele mai bune briose cu ciocolata, cel mai bun tiramisu (eu mor dupa tiramisu, poate daca mananci facut de mine te razgandesti :D), cel mai bun cheesecake cu capsuni, cele mai bune baclavale si cea mai buna placinta cu mere, nuca si muuuulta scortisoara. Poate o sa am vreodata ocazia sa-ti demonstrez/sa te rasfat 😀
Si in rest… TOT ce e cu caramel, caramelul rulz! Papanasii cu muuuuulta dulceata de afine, clatitele cu ciocolata, bomboanele Raffaello, bomboanele cu alcool, bounty, twix, mars, snickers, inghetata de caramel, de pepene si de lichior de oua, tarta cu lamaie, strudelul cu mere, cozonacul dens si cald, friganelele, orice dulce facut cu alcool :D, tortul de mere, biscuitii de ovaz.
Mda, imi plac cam multe, dar sa tinem minte ca imi plac atunci cand nu-mi plac chestiile sarate, deci rar :))
Ce dulciuri nu-mi plac? Frisca e oribila, glucoza, nuga cu alune, placinta cu dovleac, inghetata de vanilie si de ciocolata, pandispanul clasic, torturile albe, URASC diplomatul cu pasiune!
Si ciocolata amara nu ma da pe spate, desi uneori o mai mananc din ratiuni calorice 😀
"atat" :))
spre deosebire de tine, Ioana, care esti o mancatoare de dulciuri rafinata, eu sunt o mancatoare de dulciuri porcina: pentru mine orice e dulce e bun. si sa fie mult. mananc dulcele ala pana simt ca ma ia cu ameteala. cand nu am ceva bun in casa, mananc ciocolata calda praf cu lingurita. sau rontai zahar.
trebuie sa recunosc insa ca dulcele cel mai câh mi se pare halvaua, iar dulcele cel mai bun este (pentru ca am plecat din tara si astia nu au pe aici) savarina. cea mai zemoasa savarina cu cea mai putina frisca (nu ma omor dupa frisca de la cofetarie)! deci, in mare, o paine dulce inmuiata in niste zeama si mai dulce si impodobita cu un sirop rosu buuuuunnn de dulce 😀
in ultima saptamana am mancat niste dulciuri de la indieni, mava penda cred ca se numesc.
ah, si mi-am adus aminte de halva, si rahatul turcesc imi placea si placinta de mere si cea de dovleac…yummy"!
nimic nu egaleaza o nirvana cu nuca si caramel. nu as refuza nici trezita din somn
M-a luat valul, nu e tort, e salam. :D. Si mi-am amintit si de napolitanele Margareta. Vai… DELICIU. Cu ambalajul lor verde metalizat cu mici margarete…
http://www.hastrade-distributie.ro/produse.php?d=1&&ids_prod=1&idc_prod=7 uite, astia distribuie si napolitane Margareta. E poza jos…Hai sa ne deschidem un magazin unde sa vindem doar napolitane Margareta!
"…o bucata de salam de biscuiti mare cit un apirator…" =))
ce e asta, 'ucide-ma incet'? 😛
atatea dulciuri ademenitoare puse pe tapet…
pfuai, si cum arata amandina aia.
si mie nici macar nu-mi plac amandinele.
adica, se pune daca eu mananc numai fondantul de deasupra? cred ca nu… :))
si eu iubesc cheesecakeul, dar numai ala pe care il fac eu (cu reteta lui Mazi).
singura ciocolata de care mi-e uneori pofta e snickers si detest savarina si diplomatul, fructele confiate si cremele cu iaurt!!!
Eu mai de vară cu dulciurile pentru că am un instinct de conservare ceva de speriat și doar se știe că zaharurile sunt la fel de nocive ca și alcoolul și tutunul. Dar dacă dau naibii instinctul de conservare, mă îndop cu deserturi turcești și libaneze, cu multă nucă și miere. Și tarte franțuzești. Și brownies. Și clătite cu vișine. Și gata că-mi plouă în gură. 🙂
Mie imi plac in general prajiturile facute in casa. Orice contine si mere, este pe locul 1. Apoi urmeaza papanasii, clatitele, budinci (nu din acelea facute cu praf ) tarte, check cu banane…etc.
Stomacul meu insa, nu accepta prajiturile cu cacao (indiferent ca sunt facute in casa sau cumparate).Ca atare nici ciocolata nu pot sa mananc mai mult de 2, maxim 3 patratele intr-o zi.
http://www.gustos.ro/retete-culinare/prajitura-cu-fulgi-de-porumb.html
http://www.restaurantedelux.ro/bucatarie/prajitura-cu-miere-si-fulgi-de-porumb.html
http://iulia4alfred.blogspot.com/2010/05/prajitura-cu-fulgi-de-porumb.html
poti sa mai google-sti si tu 🙂
Poate veti crede ca pofta mea a scazut, acum ca am acces la orice. Ei bine, nu! Dimpotriva. Cind nu maninc dulciuri, ma gindesc ce dulciuri sa mai maninc. Cum reusesc sa nu ajung la dimensiuni de morsa, ma intrebati? Maninc putin, I guess. Cind gatesc, nu folosesc zahar. Cind cumpar lucruri, le iau in varianta small size si le impart. Ca pina la urma e vorba de pofta, nu de umplut stomacul.
Ma descrie perfect partea asta.
Mereu vreau sa incerc ceva nou. Bineinteles, ceva care sa se incadreze in preferintele mele. Si eu sunt foarte pretentioasa, chiar daca lista mea e diferita. Mereu caut chestii noi si interesante. Si in versiunea cea mai mica la gramaj. Bomboane la bucata, mini-prajituri de la cofetarie la bucata. Chiar daca se uita mereu ciudat la mine cand cer cate o bucata din vreo opt sortimente. Nu termin mai nimic singura. In afara de dulciuri (unde eu consider ca intra si fructele si ciocolata calda cu lapte sau cu apa), nu prea sunt multe chestii care sa imi placa. Peste (in special somon, ton, macrou, cod, uneori pastrav sau crap), oua, ficatei de pui, uneori piept de pui. Fara absolut nimic altceva pe langa carne. Fara ulei, fara sare, fara nici un fel de condimente, fara nici un fel de sosuri.
Uneori ajung prin restaurante (tarata de altii, bineinteles, ca de capul meu n-as ajunge decat prin cofetarii, cafenele si alte locuri care servesc in primul rand dulciuri). Si toata lumea comanda diverse. Si imi vine si mie randul. Si comand lichior si inghetata. Sau o ciocolata calda. Sau un ceai.
Imi place inghetata. Cu ciocolata, lichhioruri, lamaie sau portocale. Sunt acceptabile si sortimente de genul "apple pie," vanilie, tiramisu, ananas, caramel. Sortimente inacceptabile: orice cu iaurt, cafea, alte fructe.
Imi plac majoritatea fructelor pe care le cunostea de cand sunt mica. Struguri, pepene, pere, capsune, visine, mere, piersici, nectarine, caise, zmeura, mure, portocale, lamai. Nu suport: banane, grapefruit, pomelo.
Imi place ciocolata simpla. In special neagra "mai blanda" (adica nu foarte intensa/ amara) sau cu lapte cu continut mai ridicat de cacao. De mers, merge cam orice ciocolata simpla. Dar sa fie ciocolata adevarata, din aia care se topeste pe limba, nu chestii pe care le simt ca un fel de amestec intre cauciuc si ceara in gura (de genul Majestic, de genul Rom – crema cu rom imi place, dar chestia care o inveleste nu merita numele de ciocolata).
Imi place cicolata cu crema de lichioruri. Si cu lichior in stare lichida. Dar prefer ca lichiorul respectiv sa nu fie in crusta de zahar.
Imi place ciocolata cu fructe. Fructe, nu iaurt de fructe. Nu suport nici un fel de iaurt (de fapt nu suport nici un fel de lactate in afara de lapte dulce).
Uneori imi plac si combinatiile cioco-martipan. Uneori.
Nu-mi place ciocolata cu alune. Tolerez uneori ciocolata cu crema de alune sau cu bucatele mici, dar nu suport alunele intregi. Si nu suport arahidele sub nici o forma. Aceeasi chestie e valabila si pentru fistic – nu-mi place. Migdalele imi plac la gust, dar le prefer sub forma de pasta.
Dintre prajiturile de cofetarie, imi plac cele ciocolatoase (dar sa fie cu ciocolata, nu cu o crema de unt si cacao), cu blatul bine insiropat – detest sa dau peste ceva cu blatul uscat. Frisca sa fie tinuta la minim, la zero daca se poate. E tolerabila, dar nu ma dau in vant. Si fara bucati de fructe. Profiterol… imi place partial. Imi place crema cu ciocolata, nu-mi place cea alba. Eclerele… unele din cele cu ciocolata mi se par in regula, dar nu sunt in nici un caz prima mea alegere intr-o cofetarie noua. Tiramisu adevarat nu-mi place, pentru ca detest mascarpone. Fondantele nu-mi plac nici mie.
Dintre fructele confiate, imi plac doar stafidele.
Negresele imi plac, glazurate si mai tare. Cand facea mama, imi placea sa o tai in bucati si sa intep bucatile in partea de sus inainte sa turnam glazura pe ea tocmai ca sa intre glazura aia de ciocolata in ea, s-o faca mai umeda, mai ciocolatoasa. Mai sunt si niste chestii cu nuca si miere, asemanatoare cu negresele.
Imi plac si placintele cu mere atunci cand e mai multa umplutura si mai putin invelis.
Macaron… mmm, descoperire tarzie, dar absolut delicioasa.
Imi place turta dulce. Imi place simpla, glazurata cu ciocolata, cu umplutura. Oricum ar fi, dar sa nu fie uscata.
Nu-mi plac biscuitii uscati (cu exceptia numita cantuccini cu ciocolata) si biscuitii petit beurre. Imi plac uneori biscuitii cu crema. Atunci cand crema aia chiar e de ciocolata si nu e doar o chestie gretoasa.
Imi plac si unele napolitane. La fel ca si in cazul biscuitilor, nu-mi plac atunci cand intre foi au o crema gretoasa.
Nu-mi plac chestiile de genul Rafaelo si nu-mi plac pseudo-ciocolatele de genul Mars, Snickers, Bounty, Twix, Milky Way, Kinder, Nesquick.
Detest caramelele si bomboanele gumate. Imi plac acadelele si dropsurile (cu exceptia celor mentolate, nu suport menta). Imi plac si jeleurile. Si rahatul (ala turcesc, a nu se intelege altceva). Cand eram mica si facea mama ceva dulce cu rahat, ma ofeream mereu sa tai eu rahatul. O bucatica in castronelul pentru mama, doua la mine in gura. Era sa ma tai intr-o zi si am intrebat-o pe mama daca e in regula sa gaseasca si un degetel pe acolo. La care mama, alarmata:
"Ai grija, Ana, ca dupa aia nu mai e de post!"
Nu cred ca glumea.
Hmmm, ce-mi mai place? Kurtos! Crema de zahar ars! "Piersicile" acelea in zahar cu o crema de ciocolata sau gem la mijloc intre jumatati! Am gasit, astea sunt. Orez cu lapte indulcit, uneori cu cacao! Briose!
am mancat odata demult, o prajitura de post cu bulion, am mancat o singura data, niciodata de atunci, iar bunicuta nu mai este din pacate.e tris cand oamenii nu impartasesc minunile astea.si acum ii mai simt gustul prajiturii:)
@ alin: http://gastronomie.ele.ro/Prajitura_cu_bulion_–r1200.html
multumesc Elena:) nu credeam ca exista reteta pe undeva:)ms
@Ana If I am not mistaking, tu esti cineva care era on the verge of extinction, avand in vedere numele si preferintele… Am tot incercat sa gasesc un mail, ceva, dar nimic… Voiam sa-ti spun ca, daca mai citesti aici, imi pare rau ca ti-ai inchis blog-ul. I used to really enjoy it. Mai ales seria the curios eye and the critical taste bud.
vreau si eu reteta de negresa fara zahar…pls
Mie nimic nu mi se pare mai scarbos decat crema de zahar ars. Poate doar placinta de dovleac s-o mai egaleze si cornuletele alea tavalite in 7 tone de zahar pudra, remember? A, si amandina n-as manca nici daca n-ar mai fi alt dulce pe lumea asta 😀
Valeleu, da' v-ati incins aici, nu gluma… Fara mine, ca eu am avut niste chestiuni de gestionat si uite c-am ramas in urma… Ia sa vedem unde e nevoie de inputul meu:
Ambasadoarea mea, da' nimic nu-ti place? Nimic?
Dana, e asa: 1 ou, 2 cani faina integrala (de soia, gluten, secara), 1/2 cana ulei, 4 linguri de cacao, esenta de rom, nuca, o cana de apa calta si 5 linguri de fructoza, 2 plicuri de amoniu pt prajituri. Amesteci tot, dai la cuptor o ora. Pt glazura am folosit o ciocolata neagra 80%, apa si 2 linguri de simintina slaba pentru gatit, plus citeva picaturi de rom. Glazura se toarna dupa ce o tai, inainte sa se raceasca prajitura de tot. 😀 Sa-mi zici cum a iesit.
Prajitura cu bulion… da, era o bunica la noi in bloc care facea… nice…
Ana, da' stiu ca te-ai pornit binisor, o lista mare din care o sa incep direct cu piersicile!
Andrada, da! Asta e! Cum facem sa comandam?
Ionouka, matusa a zis ca-mi trimite mail cu reteta, tot astept ca mi-e si mie dor de asa deliciu culinar 🙂
Si eu sunt innebunita dupa dulciuri, as manca non-stop prajituri cu crema, snickers, frisca naturala goala cu lingurita (este foarte buna frisca facuta din smantana adevarata, fara alte E-uri sau minuni, eu mai fac acasa la robot din smantana speciala pentru frisca sau din cea cu 30% grasime), inghetata, crema de zahar ars, sarlote si cate si mai cate.
De unde sa iau si eu salamul de biscuiti de la Fru Fru? E o cofetarie asta sau numele firmei, ca nu stiu 🙂
Hmm, greu de ales …
1) tort de mere
2)spuma de capsuni si tarte cu fructe , imi plac dulciurile cu fructe ;
3)prajitura cu branza facuta de mama;
4)placinta cu dovleac 🙂
Pai cum sa nu ne incingem cand vorbesti despre subiectul preferat al femeilor :))
Am observat ca ce nu iti place tie….eu ador !!!
I love: tarta cu fructe, papanasi cu smantana si dulceata, clatitele facute de mine, checul, cozonacul cu branza facut de mama, snickers, inghetata cu vanilie, gogosile cu magiun de prune si budinca de gris facute de bunica din Ardeal, crema de zahar ars, bomboanele Raffaello, bomboanele de ciocolata si piscoturile de la cofetaria Ana, bezelele cu ciocolata si nuci (chiar dimineata am mancat doua), placinta de dovleac
I hate: halva, amandine, tiramisu (pentru ca am facut de doua ori si nu mi-a iesit, m-am decis sa renunt la aceasta placere), inghetata cu ciocolata (exceptie snickers), salam de biscuiti, eugenii.
Rar cumpar si mananc, desi nu sunt neaparat innebunita: cheese cake, cremsnit, lapte de pasare, ecler cu frisca, savarina, cataif…
Dressaddict, uite aici: http://www.frufru.ro/, daca nu ai drum, cred ca poti sa si comanzi… au si prin sediile CMU frigidere, daca ai in drumul tau…
Rox, pfiu, deloc nu-mi place placinta cu dovleac. Nici sa gust nu vreau!
Pixxie, nici mie nu-mi place halvaua, da' deloc, nici cataiful, de fapt nu-mi plac mai deloc dulciurile arabesti…
Mie imi place halvaua, dar nu aia originala, ci chestiunea uleioasa autohtona. Bine, nu in exces si nici foarte des. Nu-mi place nici baclavaua. Si nici eu nu ma omor dupa frisca. Deloc.
Placinta cu dovleac – bleah.
da, vorba aia, de cand cautam afacerea perfecta :))))
Eh, ba da, ce, io nu-s om?:))
Mie-mi plac clatitele, briosele, fursecurile, negresele, eclerele (de preferat fara pojghita de deasupra), foietajele, corabioarele si-n general astea fara tone de crema si foarte dulci. Dar cel mai mult si mai mult, mie-mi place friptura de curcan facuta incet-incet la cuptor cu stafide si morcovi 😀
Lol, poci pentru ca sa-ti spui ca io-s nevrotica dulciurilor. Mai nou, imi place sa si fac. Cand fac, mananc mai putin :D. Cand eram pe la liceu, puteam sa halesc un borcan cu dulceata de visine (din ala de 400 de g) dintr-o data. N-am murit de glicemie, nici prb cu glicemia nu am.
Eu mananc sa ma satur, nu sa-mi fac pofta. When it comes to dulciuri, la mine pofta creste mancand :D.
Ieri am descoperit Cartea regala de bucate, a Principesei Margareta: nu ma las pana nu incerc cateva retete de acolo. Printre altele, ce mi-a suras RAU, o praji cu blat de bezea cu nuca si crema de iaurt! Duminica am facut lapte de pasare. Mama face un tort pe care noi il numim Joffre (dar care nu e chiar un Joffre) de as manca pana pe lumea ailalta. Matusa sotului meu face o placinta cu mere cu foaie sfaramicioasa de se topeste in gura (cred si eu, la cata grasime are-n foaie!)
Haha, iar la eticheta postului ai putea adauga "Retete de vis" :-))
@Merat: da, eu sunt…
Daaa, se pare ca am uitat de clatite. Cand eram in clasa a XII-a, mama incepuse sa-mi faca in fiecare duminica dimineata. Cu o multime de umpluturi. Si logic ca eu nu aveam rabdare si tot furam cate una din fiecare pe masura ce le facea. Doar ca eu voiam si sa ma uit la desene animate. Si logic ca procedeul era in felul urmator: fugeam repede in bucatarie, apucam o clatita, fugeam repede cu ea in sufragerie… lasand in urma o dara din umplutura aia 😀 ca doar mie asa imi placeau – cu muuulta umplutura. Bineinteles ca la tura urmatoare aveam niste sosete lipicioase :))
Ah da glazura de la ecler este THE Yuck!
Nuschu, tort, da, oricind, oricum!
Ana, vezi, te-au bunghit! Clatite caldute…. Mniam.
Doamne, doamne dumnezeule ce ai scris aici!
Si eu sunt o totala dependenta de dulce insa spre deosebire de tine, pe langa faptul ca sunt pofticioasa, atunci cand prind, mananc cat mai e!!!!! ca dupaia nu mai e si sunt trista. din aceste lucruri reiese ca ma ingras repede din cauza lor deci nu prea pot sa mananc atat cat imi doresc. daca scot dulciurile, cred ca as fi foarte slaba.
Mie imi plac cel mai mult clatitele cu ciocolata si apoi tot ce contine ciocolata sub toate formele ei. Imi plac si altele, insa ma pot abtine. De la CIOCOLATA insa, NU!!!!!!!
A da, uite, am citit prin comentariile anterioare si mi-am amintit. Nu ma dau in vant dupa frisca, de exemplu nu as manca diplomat niciodata,nu-mi place. Frisca e buna pt mine doar in frappe si peste fructe de padure!
Reteta promisa, e cu fulgi de orez 🙂
1 cana de zahar se caramelizeaza usor impreuna cu 3-4 linguri de miere de albine. Se adauga 2 ciocolate (totul la foc mic) si cind devin ca o crema se adauga 1-2 pumni de nuci prajite si zdrobite in prealabil, plus 1/2
pachet de unt. Se ia de pe foc vasul si se pun fulgii de orez (din ochi) se
amesteca repede, nu mai mult de 1 minut, apoi se varsa totul pe un celofan
umezit si se lasa la racit. E important sa nu lasi temperatura prea mare si nu
mai mult de un minut fulgii, pt ca prajitura trebuie sa ramina crocanta.
Maine fac si eu, de-abia astept!
hmm… ai uitat de baclavalele de la tataia? (sau mama)… ce sa inteleg… ca tre sa iti aduc mai des?!?
Danube D, de la ciocolata ma abtin cel mai usor, nush cum fac…
Dress, ah, super, multam, o sa incerc in weekend! Te tin la curent, cu poze!
Cetin, nu, sa stii ca baclavalele familiei tale sint singurele dulciuri arabesti care-mi plac. Da' singurele! Deci, cind mai vii pe la noi? 😀
ntz ntz ntz… cum sa iti explic..
(imi vine in minte celebra replica "tu esti Turc? nu intelegi?!") reteta familiei este una tatareasca.. dupa cum stii se face dintr-o singura foaie… bla bla.. e cu nuci si nu cu fistic.. se foloseste mai multa lamie in sirop… etc.
Asa ca tre sa iti fac o vizita cat mai curand sa iti reimprospatez ideea.. sau macar sa ti le trimit in colet 🙂
Ce nu iti place tie eu ador: eclerele,checul,orezul cu lapte… as da orice acum pe o amandina sau o cioco cu rom.De unde sa le iau?!
Andreea, daca-mi dai pe mail adresa ta, iti fac un platouas cu lucruri care rezista citeva zile in posta si-ti trimit, ce zici? ionouka@gmail.com
In ceea ce ma priveste, cred ca as putea trai fara mancare.. doar cu dulciuri. Doar ciocolata amaruie nu imi place, desi este cea adevarata. Cand eram mica si clar nu aveam dulciuri, mancam laptele praf pentru prajituri al mamei ..cu lingurita si, la fel, mancam vitamina C un flacon intreg :)) ..spre disperarea ei. Si acum as mai manca lapte praf, am ramas asa, cu gustul copilariei in minte!
Haha, eu sugeam pastilele cu vitamine ca sa le iau pojghita aia dulce de deasupra, apoi le scuipam inapoi in flacon… Si eu mincam lapte praf cu tonele!
Trebuia sa fi inceput altfel, ca la AA: „Buna, Ioana!” :))
Eu aveam aroganta de a le manca pana la capat si ma simteam mai bine de doua ori :)) doamne, copii..
Sa stii ca trebuie sa fie fulgi de orez sau alta varianta mai tare decat cei de porumb, ca aia de porumb se inmoaie ca la balamuc si nu-ti iese buna 😉
Nooo, pe vremea aia nu se gaseau decit de astia de porumb, sigur cu de-astia facea mama si nu se inmuiau deloc! Acum, desigur, exista variante mai bune…
Orice fara frisca si fara arahide, fara inghetata de vanilie.
De cand am inceput dieta, sunt maestru cofetar in prajituri dietetice, insa spre deosebire de tine, eu nu folosesc fructoza, ci numai indulcitori pudra (da, stiu ca nu sunt sanatosi, insa nici nu vreau sa mor de batranete), si in loc de faina, folosesc numai tarate de ovaz si grau.
de ce nu fructoza?
Eu tin o dieta proteica, in care fructele sunt interzise pana la o anumita etapa,insa in urma unor studii, s-a constatat ca persoanele care au consumat fructoza s-au ingrasat mai mult decat persoanele care au consumat zahar normal. In plus, sucurile de fructe consumate pot duce la aparitia diabetului, chiar daca fructul propriu-zis, consumat natural, il previne. Plus ca eu am un istoric in familie cam dubios, asa ca in urma unor cautari mai amanuntite, am gasit niste articole care asociaza fructoza cu aparitia cancerului, dementa si probleme renale. Ma rog, eu sunt predispusa genetic la ele, deci ma feresc si eu cum pot…
Cautand o reteta de-a ta am gasit articolul asta si citindu-l imi dau seama ca nu numai mama ta e vinovata pt dantura si implanturile care au survenit (asa cum ziceai in articolul Negresa si gradinitele), ci si tu ai avut o apetenta crescuta pentru dulciuri 🙂 . Si mie imi plac dulciurile, dar nu pentru ca mi le-a dat mama, ci pentru ca asa sunt eu construita. Cum nu cred ca lucrurile de care povestesti din copilarie (gradi, lipsa atentiei suficiente a parintilor de care ziceai in alte articole) te-au facut un adult cu zero stima de sine, fragil si pentru care ai avut nevoie de terapie. Poate constructia ta este mai fragila, mai sensibila. Si eu am fost crescuta in linii mari cam la fel ca tine (cresa, gradi, invatatoare care ne batea la palma cu linia, parinti ffff ocupati), dar increderea in sine nu mi-a lipsit niciodata…Suntem f diferiti noi, oamenii si nu stiu daca e bine/corect sa credem ca sursa problemei noastre e de la gradi/mama/tata/bunica. Poate gresesc, este doar o parere…
mno, pai si nu vezi nici o legatura intre apetenta noastra pt dulciuri si alimentatia dezechilibrata din copilarie?
Ce imi mai place sa citesc despre mancare si dulciuri :)))adica ma amuza sa aflu parerea diferitilor oameni, pentru ca iubesc oamenii si de fel sunt si curioasa despre ceea ce gandesc ei. Din tot ce am citit pe blogul tau, am impresia ca asa in linii mari cam toti am fost crescuti la fel cei din generatia 70 80 si inceput de 90. Eu am avut liber la orice…orice fel de mancare, dulciuri, aluat crud (pfoa il adoram si inca il ador…dar nu mai am de unde sa pap ca nu coc nik). Am bagat la ciocolata in mine in copilarie la greu, prajituri asa la sfarsit de saptamana ca doar atunci avea timp mama si gemuri, compoturi….dulceata si marmelada la noi nu se facea.
In vacantele de vara la bunica se tripla portia de ciocolata. Mi se atragea atentia si eram mereu certata ca mancam prea multe dulciuri, asa ca mancam pe ascuns si aruncam ambalajul ori in soba in foc ori dupa dulap orin in toaleta :)))))) . Si am ramas slaba si fara carii si ma spalam atat de rar pe dinti .
Fratele meu se spala pe dinti dupa fiecare masa si nu manca dulciuri si era tot o plomba.
Cred ca conteaza si partea asta genetica….eu semanam cu mama care si acuma la peste 70 de ani are doar cateva plombe.
Dupa revolutia a inceput a mea mama sa citeasca despre sanatate, naturiste, bio, eco si curentul asta sanatos….. ma bombarda si pe mine cu informatii, si-a schimbat stilul de gatit, modul de a gandi….si cum eu seman cu ea…s-a lipit si de mine.
Eu nu sunt dependenta de dulciuri…am renuntat la ele asa din senin, prin facultate sa zic….ca deh eram preocupata de silueta si aveam impresia ca o bucatica de cioco ca sa imi faca in ciuda se va duce direct pe solduri….de fapt grasimii nu i-a placut niciodata de mine.
Am mai scris eu pe aici ca mananc doar miere si rar de tot servesc o ”negresa”…nu ma abtin dar efectiv nu stiu de ce (poate si din cauza ca in copilarie/adolescenta am abuzat) nu mai imi trebuie nimic…nu pot manca nici o felie de cozonac imi sta in gat, servesc doar o felie de salam de biscuiti, gemuri…sa nu le vad le detest, ma simt lesinata daca mananc o prajitura….altii se simt energici…mie imi vine sa ma culc dupa dulciuri.
Nu stiu ce mi s-a intamplat….ce fizic in corp s-a petrecut sau la nivel psihologic mi-am indus eu ca dulciurile nu imi aduc nici un beneficiu….va ramane cred un mister.