Viața e pumoasă…
scrie acolo sus în dreapta. Ce mai înseamnă și asta?
La o săptămînă după ce a împlinit 2 ani, Sofia m-a privit în ochi dis de dimineață și mi-a zis:
– Sît buculoasă, mami!
– Cum așa, iubita mea?
– Pento că viața e pumoasă, mami!
Și m-a băloșit pe un obraz. Și am încremenit acolo în clipa aia, încă sînt acolo, umedă pe obraz și-n ochi. Pentru că da, a zis-o ea pentru mine și eu vreau s-o zic mai departe tuturor. Un copil de doi ani și-o săptămînă știe mai bine esențialul despre lucruri.
Scriu pentru că mă ajută, pentru că am nevoie să dau pe-afară tot binele meu (și uneori și răul), pentru că vorbele odată scrise, schimbă lucruri, și eu cred că le schimbă în bine.
Scriu despre copiii mei, despre mine, despre tot ce ne face viața frumoasă. Încerc să ajut cu informații bine documentate, cu simțăminte și experiențele noastre, cu lucruri și stări, ca tot mai mulți copiii din jurul nostru să simtă în fiecare zi, de o sută de ori pe zi, ce-a simțit Sofia mea în dimineața aceea de aprilie.
Politica de comentarii o găsiți aici.
Detalii despre mine găsiți aici. Iar despre politica de colaborări și publicitate pe blog, am scris aici.
In 1993, după un divorț care mi’a rupt sufletul, am hotărât să plec fiindcă mă gândeam că, dacă rămân, o să mor de tristețe!… ?? Am plâns mult, de dor si de frică, dar azi îmi dau seama că am facut bine, chiar foarte bine!…? M’am recăsătorit cu un om care mă iubea tare mult dar care a murit după trei ani!…? Iar am plâns dar azi, când o văd pe Jade cât de fericită este intr’o tara liberă, fără politicieni analfabeți si polițiști fricoși și șpăgari, sunt mândră de mine si de deciziile mele de odinioară!…? Îți doresc tot binele din lume, să ai răbdare si să fii fericită ca ai avut puterea sa destinul familiei tale care’ti va fi mereu recunoscătoare!…?? Te îmbrațișez cu tot sufletul fiind convinsă că, și tu, ai luat decizia justă!…????
Am nevoie de ajutor soacra niciodată nu m a vrut cât a stat cu noi baga numai cearta acum a plecat insa soțul o suna tot timpul și se vaita la ea acum câteva luni după ce k mi a adus un prieten neinvitat la ziua lui fiimea a mai chemat și poliția însă dânșii au venit cu chef de mișto mi au adresat înjuri au spus k și dacă e ziua copilui ce k de ce l am împins și le am povestit k ne a pus în vedere să ieșim din casă sa nu ii mai cântăm la multi ani nu au spus k nu crede k sunt nebuna in schimb soțul și prietenul său iau salutat nu le a zis nimic insa mamei i a zis k nu a muncit în viața ei și k are pensie degeaba și uite menționez k nu am semnat nimic insa m am trezit cu doua înștiințări una pe numele soțului care eu inițial am crezut k e pt el amenda cel puțin soacra așa m a asigurat însă următoare de pe 15 august m a pus pe gânduri era pt amândoi și cănd am verificat pe site ul pt amenzi am descoperit k am 15 milioane amenda și k sunt urmărită penal am întreba to pe soacra ea se face k ploua chiar m a făcut nebuna și k vb aiurea k nu a zis așa ceva soțul zici k suferă de amnezie și nu e prima dat ultima data pt k am avut nesimțirea sa l întreb pe Domnu care mi a dat amenda cum se numește și am fost nevoie să plătesc 8 milioane am renunțat la ultimele 3 sap de terapie nu mai zic k nu m au crezut vroiau să renunțe la noi ,abuzurile emoționale asupra mea sunt de camd i a murit tatăl și bunica scoate sunete îmi spune k sunt urâtă chiar m a jignit fata de un prieten k arat ca o taranca ,k nu mă fardez chiar odată a vrut să bage foarfecele in mine și copil noroc k era un prieten in casă și l a oprit ,am apelat și la protectia copilui sa mă ajute insa m au chemat la terapie împreună cu soțul și el nu a venit iar la sfârșitul terapiei m am trezit k scria în foaie k eu am probleme cu nervi chiar mi a dat recomandare pt psihiatrie am rămas proasta mi a sugerat daca vreau sa merg la un centru la capatul Bucureștiului însă am refuzat mai ales k era fff departe de școala și nu îmi oferea transport ,sincer m am gândit k daca mă trimite la un spital de boli psihice iar eu merg in ideea să fim sade am uitat să menționez k nu a fost de față un psiholog au fost doi consilieri tineri .Îmi este frica sa merg singura la poliție având în vedere că odată am cerut ajutorul și m au dat afara din secție mi au spus k femeile sunt nebune și nu au dreptul să facă reclamat .Ce pot face ? Îmi este teama și de poliție.
Am facut o promisiune cuiva, dar mai presus de toate mie. Port in suflet si gind o poveste pe care as dori sa o pot darui lumii. Am inceput de citeva ori sa o scriu, dar niciodata nu am dus-o la sfirsit. Sa fie neputinta sau poate inca nu i-a venit vremea?