Soarele meu în viață și la ședința foto

Sîmbătă am mers într-un studio foto să facem niște poze de Crăciun. Zăpadă falsă, brad, fereastră cu zăpadă, știți genul. Mă pregătisem din timp cu rochie specială pentru Sofia, costumaș pentru Ivan, bluză roșie pentru mine, pulover verde din tinerețe pentru om. Cînd să pornim de-acasă, a început circul. Sofia refuză rochia. Vrea alta.

– Puiule, nu avem alta de Crăciun, mai ai doar rochițe de mătase sau cu bretele, nu se potrivesc.
– Da, dar eu vreau altă rochie.
– Bine, atunci o să facem poze doar eu, tati și Ivan.
– Bine.

Și s-a dus la joacă.

WTF! Ne așteaptă oamenii, eu eram machiată, Ivan costumat, Sofia se juca nepăsătoare cu niște plușuri.
– Hai, iubito, să mergem, că se face tîrziu.
– Mergem, dar eu vreau altă rochie.
– Maimuțica mea, nu avem altă rochie.
– Atuncea nu mergem.

Mda. Bun. Deci ce fac? Schimb abordarea și nu mai vorbesc deloc despre rochie.
– Hai, puiule, să te îmbrac, că mergem să facem poze.
– Bine, merg doar eu cu tati.
– Pe mine nu mă iei?
– Ba da, și pe tine.
– Yey, îți mulțumesc. Hai să ne îmbrăcăm cu niște ciorăpei de fetiță.
– Daaa, hai.

I-am pus ciorăpeii și rapid i-am strecurat și rochia pe cap.
– E frumoasă? mă întreabă.
– E destul de drăguță, zic aparent neinteresată, că dacă îmi miroase disperarea, iar se pune de-a curmezișul.
– Bine, o să o port.

Aleluia! Hai cu geaca la toată lumea, căciuli, mașină, ajungem acolo. Ivan adoarme buștean. Îl lăsăm lat pe o canapea cu cojoacele pe el și zicem să tragem niște poze cu ea.

Ntz. Nu vreau să stau acolo, nu ridic ochii din pămînt, oamenii încercau s-o păcălească uite să facem asta sau asta doar că na, la ea merge mai ușor dacă-i spui: Sofia hai să facem niște poze te rog să zîmbești la cameră decît cu Uită-te ce cornițe am eu haha hai rîzi la mine și eu stau lîngă cameră și etc.

Nu prea mergea nimic, ea se juca pe-acolo cu recuzita dar la poze nu prea ridica ochii. Și s-a trezit Ivan. Și a ieșit soarele. A venit ăsta micu sub reflectoare cu niște zîmbete și cu dintele ăla unic al lui și așa drăguț a fost că nu mai știa fotograful ce să tragă mai întîi. Și am făcut rapid și pozele în patru și unele numai cu ei și altele cu el și apoi a vrut și Sofia și uite-așa în 10 minute cu Ivan s-au rezolvat toate. 300 și ceva de poze dintre care măcar 20 de înrămat.

Și mă uitam așa la el cum rîdea el în stînga și-n dreapta și mi-am zis că el chiar e soarele nostru. Omul care ne leagă, cum frumos a zis fotograful. Totul s-a animat de cînd a făcut el ochi, nu doar atunci, la ședința foto, ci în general, așa, cu noi.

V-am mai spus oare cît de bucuroasă sînt că e și el cu noi anul ăsta și în toți anii?

Anyway, Sărbători frumoase vă dorim!