ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ŞI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Îmi amintesc limpede că primul șoc l-am avut pe când eram în casa unei familii de englezi a căror fetiță de 10 ani a fost descoperită uitându-se cu alte colege la pornografie pe net.
Al doilea, când primul meu copil avea 1 an și 8 luni și am mers la teatrul de păpuși. Nu mai rețin piesa, dar știu că am rămas siderată de glumele cu tentă sexuală pe care le făceau actorii ca parte a poveștii, glume pe care copiii nu le înțelegeau și la care părinții hăhăiau amuzați. Am mai mers de atunci la multe piese cu aceeași atmosferă de replici libidinoase introduse strategic în cadrul unor povești care ar fi putut rămâne acceptabile altfel.
Părinților celorlalți părea să le placă și mie mi se părea absolut penibil. Am mers până la vârsta copilului la care am considerat că încă sunt inofensive și pentru că iarna își dorea tare mult să meargă la teatru duminica. Am făcut, ca o mamă nebună ce-oi fi fost considerată, o sesizare în scris la care nu mi-a răspuns nimeni. E adevărat că nu am mai insistat.
Al treilea mare șoc l-am avut într-o altă dimineață de vară când am mers cu copila în parc și lângă banca pe care mă așezasem era un prezervativ folosit. M-am ridicat urgent și mi-am înghițit scârba cât l-am luat cu o pungă în loc de mănușă ca să-l pun la gunoi.
Al patrulea și ultimul șoc (nimic nu mă mai miră acum din păcate) a fost pe când avea cea mare 5 ani, invitată la ziua unei fetițe de aceeași vârstă la un loc de joacă indoor. Pe lângă faptul că animatoarele au pus o muzică tare și de foarte proastă calitate („sex bomb”?!!) s-au gândit ele să facă un joc. Au chemat toți copiii cu vârste între 4-8 ani și i-au înșirat, fetele pe un rând, băieții pe altul, față în față la o distanță de vreo 15m. Și au început să le dea indicații: fetele să pună o mână în șold, să înceapă să meargă către băieți cu atitudine de catwalk iar băieții să treacă printre ele și să se uite peste umăr după fete. Mă uitam tâmpită cum părinții aplaudau și își încurajau entuziasmați odraslele sexi. Fiică-mea, după ce a ascultat indicațiile prețioase ale animatoarei, a rupt rândul și s-a întors grăbită la joacă. Cu tristețe spun că a fost singurul copil care a făcut asta. Am întrebat-o atunci de ce nu a mers și ea ca ceilalți și mi-a răspuns senin că i s-a părut ciudat, că nu îi place muzica aia și că vrea să se joace.
Acestea sunt motivele pentru care titlul acestui articol nu este inocența pierdută. Nu a pierdut-o nimeni, în schimb toată lumea are grijă să o răpească copiilor. De la epoca Barbie încoace ați mai urmărit ce se întâmplă cu sexualizarea precoce a copiilor, ce jucării sunt în top, ce mesaje ne transmite media și ce se întâmplă la concursurile de frumusețe pentru copii?
În 1998 s-a făcut un studiu despre impactul aspectului fizic asupra gândirii logice.82 de studenți au fost rugați să își schimbe hainele, aleator, unora li s-a dat un pulover la baza gâtului și altora un costum de baie. Li se cerea apoi să evalueze felul în care arătau iar apoi li se dădea un test la matematică. Partea masculină nu a fost influențată de ceea ce purta, pe când fetele s-au descurcat semnificativ mai rău la test dacă purtau costum de baie. Un alt studiu similar făcut în 2004 a dovedit că ambele sexe au fost influențate negativ la test când au purtat un banal costum de baie.
Deși păpușile Barbie și influența imaginii lor asupra fetelor a fost mereu un subiect incendiar, cap de afiș în multe dezbateri, acestea nu mai sunt demult în top. Vânzările lor au scăzut considerabil în ultimii ani din cauza apariției păpușilor Bratz în 2096, „brat” referindu-se în engleză la copiii prost-crescuți. Gândiți-vă bine ce vedeți când vă uitați pe site-ul lor. Toate păpușile machiate intens, purtând dresuri tip fishnet, fuste mini și în general o îmbrăcăminte total nepotrivită pentru copii. Cum vi se pare faptul că există lenjerie intimă pentru fetițe de școală primară pe care apar slogane gen „eye candy”, „wink wink”? Dacă aveți impresia că toate astea sunt exagerări, citiți studiile făcute (găsiți mai jos câteva din cele mai relevante) și veți fi neplăcut surprinși de efectul pe care îl au toate aceste lucruri asupra copiilor.
Te plimbi cu copilul pe stradă și vezi afișe cu pretinse lesbiene dezbrăcate care invită la nu știu ce salon de masaj thailandez. Mergi cu copiii în parc și treci pe lângă cupluri care se pipăie hardcore cu limbile sondându-și gâtul. Trebuie să răspunzi la întrebările copilului, nu? Mergi în magazine și la vârsta de 8 ani nu mai găsești o pereche normală de pantaloni sau jeansi pentru fete, toți sunt skinny. Mergi la un film 3D ca să vezi un desen de doi lei în care un sfert din limbaj și comportament e fix ceea ce nu dorim să transmitem copiilor.
Acum, nu mă trimiteți în junglă. Nu sunt o mamă puritană și educația sexuală contează, dar nu mai e demult suficientă! Când mama unor băieți mi-a spus, „păi le-am dat prezervative, n-au ce păți” am înțeles că suntem încă în evul mediu în România. Se gândește extrem de limitat, cel mult pe termen scurt. Nu s-a ajuns la înțelegerea faptului că viața sexuală nu presupune doar să fii apt fizic, ci mai ales să ai maturitatea emoțională și psihică de a vedea posibilele consecințe pe termen lung.
Nu s-a ajuns nici la înțelegerea faptului că influențele la care sunt supuși copiii, media, reclame, jucării, tendințe, modă, au un aport semnificativ în procesul de educație. La note apare un alt studiu în care se dovedește cât de rapid se schimbă felul în care un adult poate privi un copil. Aceasta a fost una din fotografiile controversate ale modelului Kristina Pimenova, despre care s-a discutat în lung și-n lat făcându-se referire la Lolita.
Vă mai prezint o fetiță de 10 ani în Vogue:
Și una de 8 ani injectată cu botox de minunata ei mamă pentru un concurs de frumusețe.
Consider alarmantă dorința nesăbuită a adulților de a-și vedea copiii mari în sensul acesta profund alterat pentru o copilărie în care ne-am putea dispensa bucuroși de concursuri de frumusețe, de dat din fund lasciv și de învățarea la vârste cât mai fragede că „trebuie” să fim într-un fel ori altul ca să placem sexului opus. Sau aceluiași, ca să nu excludem pe nimeni. Recunoaștem sau nu, toată această sexualizare s-ar diminua serios dacă nu ar mai exista consumatori și părinți care judecă lucrurile cel puțin superficial.
Știți cum a fost redusă prostituția în Suedia, nu? Ei, ce ar fi dacă niciun părinte nu ar mai duce copilul pe podium? Ce ar fi dacă nu s-ar mai face fotografii sexualizate copiilor? Cum ar fi dacă nu s-ar mai cumpăra Monster High (oribilele păpuși vampir adolescente), cum ar fi dacă nu am mai da bani pe animații proaste și haine de pipițe pentru fetițe? Cum ar fi dacă în loc să cădem pe spate în fața frumuseții copiilor (pe care o au tocmai datorită inocenței) și făcându-i cât mai conștienți (dar nu și responsabili) de asta și de hainele purtate, să apreciem energia, bucuria, generozitatea, independența și imaginația lor?
Visez la o lume în care copiii să mai rămână copii, în contact cu natura, cu jocuri frumoase inventate, cu gânduri neobosite de toți demonii și îngerii triști ai adulților. Visez la o lume în care „la modă” înseamnă să alergi în iarbă cu un cățel și nu să dai search după xxx pe Google. Mai visez la o lume în care părinții vor pune punct producătorilor de non valori. Aveți grijă de copiii voștri, ei construiesc pe neștiute viitorul copiilor lor din valorile pe care le transmitem noi, zi după zi.
Note:
Fredrickson BL, Roberts TA, Noll SM, Quinn DM, and Twenge JM. 1998. That swimsuit becomes you: sex differences in self-objectification, restrained eating, and math performance. J Pers Soc Psychol. 75(1):269-84.
Hebl MR, King EB, and Lin J. 2004. The swimsuit becomes us all: ethnicity, gender, and vulnerability to self-objectification. Pers Soc Psychol Bull. 30(10):1322-31.
Paul B and Linz D. 2008. The effects of exposure to virtual child pornography on viewer cognitions and attitudes toward deviant sexual behavior Communication Research 35(1): 3-38.
Sherman AM and Zurbriggen. 2014. “Boys Can Be Anything”: Effect of Barbie Play on Girls’ Career Cognitions. Sex Roles
Wonderlich AL, Ackard DM, and Henderson JB. 2005. Childhood beauty pageant contestants: associations with adult disordered eating and mental health. Eat Disord. 13(3):291-301.
Snow Flow
Mi-a placut foarte mult articolul acesta. Ma bucur Snow Flow ca ai scris despre acest subiect.
Foarte fain articolul. Merita dezvoltat. Eu nu stiu cum a fost redusa prostitutia in Suedia, o sa caut. Stiu insa ca in Statele Unite o fetita care castigase niste concursuri de frumusete – pageants, cum le zic ei – si fusese fotografiata in ipostaze angelice a fost rapita si ucisa, a fost un caz ingrozitor. Brrr.
Cazul respectiv este al fetitei JonBenet Ramsey care cel mai probabil desi nu a fost niciodata dovedit , a fost omorata de mama ei, in general o mama cu mijloace financiare care isi terorizeaza un copil de 4 ani cu machiaje , coafaje si maimutareli pe scena acestor ” concursuri de frumusete” pentru copii ( care sunt echivalentul mai tragic al circului cu animale salbatice, nu poate fi normala ( in sensul in care are grave probleme psihiatrice).
Ne da de gandit…..Un articol excelent!
F bun articolul. Bravo si tie, Ioana, blogul a devenit educativ 🙂
multumim. adica pina la articolul asta nu era educativ?
Ei, era o constatare pentru ultima perioada. Faza e ca eu te citesc de cateva luni si am luat-o de la inceput, asa ca am vazut exact schimbarea.
Blogul Ioanei este un punct de referință pentru subiectele pe teme de parenting în România. Este educativ, are umor, e scris cu mult suflet și timp investit! Eu sunt cea onorată că pot scrie guestpost-uri aici.
Snow Flow, multumesc, imi place articolul, tema interesanta si bine dezbatuta.
Botox la fetita de 8 ani???Sunt inca in stare de soc!!!
Mi se pare ingrozitor ce se spune aici, habar n-aveam ca s-a ajuns asa departe. Adica s-a trecut de la o extrema la alta in 25 de ani. Sa va dau exemplul meu care atunci cand am ajuns la facultate (inainte de revolutie) nu stiam ce e aia homosexual. Dar nu ca nu stiam, nici macar nu auzisem vreodata cuvantul!
Sau cum pe unele nici nu ne lasau parintii sa ne epilam…:)))
Vaaaai, asta cu epilatul mi-o aduc aminte. Ma intreb si acum ce treaba avea taica-meu cu parul meu de pe picioare la 17 ani de nu ma lasa sa-l dau jos! Cred ca ar fi mai bine sa-l intreb chiar pe el… Ce vremuri atunci, ce vremuri acum!
Foarte bun și oportun articol! Nici eu nu știu cum a fost redusă prostituția în Suedia, nu că m-ar afecta, dar ai putea să faci un post și cu asta, ca să nu mai căutăm pe google.
Eu am avut un soc de Halloween , când am participat la o petrecere pentru părinți si copii. Acolo era un cuplu cu doi copii ( 1 an respectiv 3 ani) si toti membrii familiei erau îmbrăcati in diavol. Si părintii erau mandrii de costumele scumpe ale odraslelor si ii îndemnau mereu pe copii ” Hai fii rau esti diavol” si apoi hohote de râs. Pentru mine din păcate a fost horror 🙁
Asta era si scopul, cred…:))
Copiii fac cursuri de teatru de la varste fragede, sunt recomandate avand o multime de beneficii. Evident, intr-o piesa de teatru, nu exista doar personaje pozitive. Copiii isi dezvolta o multitudine de abilitati prin joc de rol, prin teatru. Costumatiile si anumite atitudini fac parte din asa ceva. Nu vad care este legatura intre sex si un rol de diavol.
Total de acord cu excepția unui lucru : de ce ai ceva cu blugii skinny la 8 ani? Eu i-as fi purtat de la 6 luni dacă s-ar fi inventat! Nu vad absolut nimic rău în asta. Desigur, ar fi bine sa ai si variata cealalta la îndemână dacă ai alte păreri si preferințe, dar nu cred ca o pereche de skinny jeans dăunează copilariei…
Blugii skinny nu îi suportă fiică-mea din motive de confort și îmi e foarte greu să găsesc normali. Ultima dată I-am cumpărat de la dep. băieți unii care i s-au părut comozi. De ce să aibă nevoie fetele preadolescente de pantaloni mulați?
Felicitari, Snow, pentru articol! Foarte bine punctat, exprima si ingrijorarea mea referitoare la subiect. Si sa stii ca si eu ii cumpar blugi Simei de la baieti :).
Faptul ca ea nu a vrut înțeleg, de asta am si zis ca ar trebui sa existe alternativa. Dar mie personal mi se par mult mai practici, de exemplu iarna când poți pune cizma peste pantalon si nu ii mai murdaresti in ultimul hal tavalindu- i prin zapada sau noroi.
Uneori nu gsaesti nici la raionul de baieti. Noroc ca juniorului nostru (8 ani) i se potriveste croiala asta. In schimb, ne chinuim cu talia joasa (alta moda fara sens, la copii).
De exemplu, fata mea e genul f inalta si slaba, jeansii de acest gen fiind singurul model de jeansi ce ii vin. Poarta de la 3 ani, acum avand 6. Arata rezonabil pe ea, spre deosebire de alti pantaloni. De asemeni poarta colanti, are zeci de perechi, uneori cu rochitr scurte sau chiar cu tricou. Ar trebui sa imi fac probleme? Este totusi o diferenta intre tanga(am vazut fetite cu tanga de la 2 ani) si jeansi stramti. Asa cum nici la partea cu papusile nu pot fi in totalitate de acord. Am fost oripilata de MH o perioada, pana am hotarat sa le dau o sansa. Desenele animate sunt molipsitoare, iar mesajul principal este „suntem unici, diferiti si asta ne face speciali. Defectele sunt parte din noi si trebuie sa vedem dincolo de ele”. Papusile sunt poate imbracate mai sumar,dar filmele nu aduc in tema sexul, sexualitatea. Pana la urma, fetitele ajung sa exploreze latura asta, usor pitzi, refuza sa iasa din casa neasortate( orice ar insemna asortatul in capul lor), dau iama in fardurile, margelele si tocurile mamei. Cat despre sexualitate, e instinctuala, copiii se masturbeaza de la 2 ani sau chiar mai devreme. La 10 ani uitatul la filme porno e curiozitate fireasca. Problema este cum abajuns copilul sa vada asa ceva. Acum 30 ani, cand eram eu copil, erau cele mai tari discutii, astea despre sex. Nimeni nu juca FICUS? La 10 ani fetele au deja menstruatie si sunt bine puse la punct cu toate cele. Este foarte greu sa gestionezi situatia, mie mi se par scarboase pozele cu fetite in posturi de dive sexi, promovarea pe toate posturile tv a unui sir nesfarsit de silicoane si funduri goale. Copila mea are melodii preferate dar mi-e si frica de videoclipuri, mesajul transmis este scandalos. Sexul insa vinde, si aceste lucruri nu se vor opri prea curand. Educatia in familie dublata de o institutie de invatamant serioasa, cu reguli clare, aici ar fi singura speranta.
Hai sa nu exageram!!!Copii care se masturbeaza de la 2 ani!!!Esti serioasa mai doamna???Baieteii in general daca ajunge manuta acolo si observa ca le place senzatia framanta ce au ei pe acolo, dar e prea de tot sa spui ca se masturbeaza!!!!Da-o-ncolo de treaba!!!Adica pui baietelul de 2 ani pe aceeasi treapta cu ala de 16 ani care se uita la filme XXX si……..!!!!
Da sunt serioasa, si medic pe deasupra. Ma intrebam cand v-a saru cineva oripilat. A fost si indr.House un episod, cu o mama ce credea ca fiica ei de 2 ani are convulsii, ea avand de fapt orgasm. Placerea prin atingea acelor zone sebproduce la varste fragede, nu e o regula ca toti copiii sa o descopere, dar e fiziologic. In cercul meu de prieteni cam toti privim relaxati treaba asta, din pacate stiu mame ce si-au pedepsit copilul serios din acesta cauza. Poate termenul masturbare nu e corect, dar cred ca s-a inteles ideea.
De fapt termenul de masturbare e corect, dar multe persoane se gandesc la cu totul altceva, asa incat ii putem spune obtinerea placerii prin stimularea organelor genitale. Iar baiatul de 16 ani, ce are in neregula? Faptul ca negam sexualitatea copiilor nostri nu ne face cu mult mai buni decat cei ce cauta sa o exacerbeze. Nu e in regula ca o fata sa creasca cu ideea ca trebuie sa fie un obiect sexual, la fel de gresit este sa le anulam orice pornire doar fiindca nu putem gestiona situatia, venind dintr-un timp in care sexul era subiecr tabu iar pe copii ii aducea barza. Apropo de asta, am ramas uimita cand m aflat ca maj exista mame ce comunica cu berze, chiar pe timp de iarna, si le cer copii. Fiica-mea mi-a spus ca asa fac mamele colegilor de gradi. Se intreba si ea daca sunt sanatoase.
Me mi se pare exagerat sa pui in acelasi context un copil de 2 ani si masturbatul!!!Parerea mea!!!!!Am baietel de 5 ani si da stiu ce se intampla, dar hai sa nu-i zicem chiar masturbat!
Si nu am spus ca e ceva neregula cu baiatul de 16 ani…!!!!Acu dumneata in cercul de prieteni daca discuti ca baietelul sau fetita matale s-a atins acolo si ce s-a intamplat…nu are legatura cu ce am scris eu mai sus, dar merci ca m-ai informat cat de degajati sunteti!!!!
Masturbarea are o definitie. Indiferent de ce credeti ca ar insemna un cuvant, sensul sau ramane acelasi. Cat despre prieteni, pe langa faptul ca suntem toti medici sau psihologi, avem si mintea suficient de deschisa incat sa nu ne oripilam la auzul unor cuvinte.
Aha,sunteti toti medici si psihologi! Pai ce sa zic ,ne bucuram sincer!!Poate in urmatorul comentariu ne dati si alte amanunte de astea pompoase! Te ratoiesti si te strofoci atat, fara sa fi inteles la ce ma refeream eu inca din primul comentariu! La inocenta aia din titlu,la sexualizarea precoce..!!!!Daca tu cand baietelul isi framanta inocent partile intime preferi sa discuti subiectul in cercul de prieteni ca fiind masturbare e treaba dumitale! Accepta insa ca exista si alte pareri si alte cuvinte de referinta pentru asta!
Doamna, cum am mai spus, pareri pot exista o mie,dar in unele cazuri exista doar un adevar. Iar baietelul nu isi framanta ” ceva ce are el pe acolo”, isi atinge organele genitale, respectiv penisul si testiculele, si acest lucru ii provoaca placere. Nu e nimic indecent, nimic rusinos, nimic ce ar putea provoca disconfort intr-o discutie. Nu ma asteptam, sincer, sa existe persoane ingrozite de fiziologia omului. Evident, o oarecare jena exista, persoane pudice exista, dar sa ne intrige in asa hal corpul omenesc si reactiile sale e putin cam altfel decat ar trebui sa fie ( ma abtin de la etichetari, judecati).
Parerea dvs nu e deloc avizata. Va sfatuiesc sa mai cititi si sa nu presupuneti ca le stiti pe toate doar pentru ca aveti un fiu de 5 ani.
http://www.drgreene.com/qa-articles/masturbation-young-children/
http://www.babycenter.com/0_masturbation-why-it-happens-and-what-to-do-about-it_63674.bc
http://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/sexuality/masturbation-six-ways-manage-it
Daca te șochează sa auzi de masturbare la vârstă de 2 ani, te înțeleg, dar nu schimba cu nimic adevărul. Nu a asociat si comparat nimeni masturbarea de la vârstă de 2 ani cu cea de la 16, dar tot masturbare se numește si cred ca este trăita un pic mai intens decât ne imaginam noi acum. Apropos, e valabil si la fete…este o chestiune cat se poate de naturala si sănătoasă. Cu articolul sunt de acord in mare parte, chiar daca anumite chestii îmi par un pic exagerate, cum ar fi filmele porno la o vârstă ceva mai frageda, dar depinde si de educația primita,intîntrucât felul in care reacționezi la ele este in strânsăllegătură cu echilibrul părinților, deschiderea lor totala fata de copii si echilibrul din educația primita. Ps: mare atenție la gradul de proiectivitate pe care il acordați. Ce e mult strica si riscați sa le faceți mai mult rău decât bine, le puteți distruge întreaga viață daca nu sunteți atenți. Fiți ca natura. Ea nici nu ascunde, nici nu exagerează.
Sunt sigura ca esti genul care spune copiilor „nu-i voie, e rusine”.
….tanga la 2 ani… mi-e si frica sa mai citesc restul de comentarii………….
Blugii skinny sunt utili pentru fica-mea pentru ca altii nu stau pe ea:) Pentru fetitele slabe sunt chiar utili si nu stau nicidecum sexy.
F bun articolul. Eu nu inteleg de ce atata bataie pe hainele de fetite de la Zara care nu sunt deloc copilaresti ci doar imita colectiile oamenilor mari.
Blugii skinny sunt pentru persoanele foarte slabe, cum este si fetita mea. Este singurul tip de pantaloni care stau pe ea si crede-ma nu ii vin deloc mulati … nu e vorba de senzualitate, intr-o pereche de pantaloni, asa si la fustite sau rochite putem spune ca sunt prea scurte, sa nu exageram totusi. In rest un articol foarte bun.
prin definitie „skinny” inseamna slabanog/slabanoaga. Daca o fetita de 8 ani tre sa fie slabanoaga ca sa intre in forma acelor blugi, cum de ti se pare in regula?
Nu trebuie sa fii slaba ca sa intrii in blugi skinny. Sunt si ei pe marimi, ca orice blugi :)) nu sugereaza faptul ca trebuie sa fie subnutrit copilul…Sunt de acord cu unele puncte de vedere din articol, dar majoritatea comentariilor mi se par exagerari…ce-aveti nene cu blugii skinny? Nu va plac, nu ii cumparati, este atat de simplu. Se gasesc fara probleme blugi normali pt copii daca n-ai pretentii de Zara Kids. Faptul ca un copil se imbraca in diavol de Halloween si ta-su ii spune „fii rau, esti diavol” nu mi se pare o grozavie…e un personaj (rog pocaitii sa se abtina)…Jur ca romanii s-ar plange de orice.
Ia uita-te nitel pe strada, sau stai mai mult intre femei, sa le auzi comentariile cand trece pe langa ele una mai durdulie imbracata in ceva skinny. Chiar daca-i masura ei, chiar daca a intrat in ei lejer 🙂 Problema nu-i marimea lor, problema e ca te incadreaza pe tine in tiparul promovat. Inca n-a dat peste noi androginia, dar nu-i departe.
Ai avut ocazia sa te amesteci printre copii si sa le auzi comentariile? Eu am ocazia zilnic, cand iau copilul de la scoala. Si daca prima data am fost surprinsa auzind comentariile fetelor, acum nu mai sunt: m-am obisnuit. Si sa le vezi cum ranjesc triumfatoare cele „populare”, cum pleaca cu ochii in lacrimi „uratele”. Si sunt copii…
In spatele oricarui copil care face comentarii rautacioase sta un adult cu vederi inguste…
Si nu se spune „pocaitii” ,ci penticostali…. Spui doar dak n-ai respect pt alte religii sau faci discriminare 😉
„Skinny” se referă aici la croiala pantalonului, nu la cel ce îl poartă, altfel nici nu s-ar găsi în mărimi cu mulți X și L la coadă. Și nici măcar nu e o modă atât de nouă, la curtea Regelui Soare toți bărbații purtau leggings 😀
Exact!
Skinny s-au inventat cu mult inainte sa le zica „skinny”, le zicea „stretch”… numai ca erau confectionati din materiale usor elastice. Acu’s confectionati din materiale rigide, daca incapi in ei, bine, iar daca nu, ori ai gresit masura, ori renunti la model.
@ Andreea Ilie – Mi se pare funny motivul: cumperi skinny pentru ca aia-ncap in cizme si nu-i mai terfeleste prin noroi & zapada… Eu m-as fi gandit la cizme cu carambul mai larg… exista alternativa 🙂
Dar poate jeansii sunt slabanogi, nu cele ce ii poarta. Ca am vazut atatea XXL in astfel de jeansi. Iar fetitele, pana la pubertate, cam sunt slabanoage, mai ales daca asta e mostenirea genetica si mai sunt si nonstop in miscare. Pe a mea jeansii stau absolut normal, aia normali stau ca pe gard si am nevoie de curele serioase, mai ales ca ii cumpar marimi mai mari din cauza de inaltime. Evident, prefer leggings sau colanti, sunt mai practici si mai comozi, asa mulati cum sunt. Sunt atat de denaturata incat la mare ii dau costum din doua piese de la 2 ani: mama are, asa a vrut si ea , altfel nu o puteam scoate la plaja. Nu e genul de costum sexi, partea de sus e bustiera iar slipul este lat, dar am inteles ca si asta este o greseala.
A fi slaba nu este un defect. Dar hai mai bine sa ii încurajăm să fie grași, obezi,nu-i asa? Hai sa umflam fetitele de ciocolata, bomboane, sucuri si alte minunații ca sa nu incapa in blugii skinny si apoi sa se simtă frustrate ca alte fetite incap…
A fi slaba nu e un defect, adevarat, daca este natural asta. A fi slaba este un defect atunci cand privezi copilul si cand insisti pe aspectul fizic al problemei („TREBUIE sa fii slaba ca sa – si de aici incep diferentele – nu rada cilalti copii de tine, sa-ti vina cutare haina, sau alte lucruri care personal nu-mi vin in cap). De unde acest „hai sa-i incurajam sa fie grasi, obezi?”. Este de dorit sa-ti feresti copilul de obezitate, vizand strict partea medicala a problemei si sunt, cred, putine mame care isi doresc copiii obezi. Dar de aici pana la expresie…. nu, hai sa punem copiii pana in 10 ani la cura de slabire! Suna bine?
tocmai, ptca pantalonii skinny sunt facuti pt mai mult sex-appel , nu pt a te simti mai comod. iar fetitele nu au nevoie de asa ceva, nu au nevoie sa arate formele lor nimanui. daca e vb de un copil super skinny , ii cumperi de aia sa nu innoate in cei normali 🙂 fiimiu de 4 are blugi de aia pt fete:)))) tocmai din cauza asta
Dumnezeule, blugii skinny nu sunt pentru sex apeal deloc. Nu sunt pentru a-ti arata formele. Eu am aprope 40 de ani si umblu numai cu astfel de blugi pentru ca sunt mica, slaba si pentru ca genul asta ma avantajeaza. Si pentru ca chiar mi se par comozi, nu ma sufoc in ei si nici nu imi opresc circulatia sanguina. Crede-ma, daca vreau sex-apeal imi iau o rochie conica pe mine si sunt mult mai apetisanta. Haideti sa gandim un pic mai departe de atat
da’ chiar. Care e problema cu blugii skinny? Fiica-mea poarta numai din astia si chiar si fiu-miu are o pereche slim fit chiar de la 4 ani? Asta insemna ca am eu o problema ca ii imbrac asa? Fiica-mea desi poarta numai blugi skinny, in rest umbla in tricouri si tenisi. Uraste fustele ca i se vad chilotii, la fel si fustele. Sunt altfel de haine unde se expun mult mai mult decat o pereche de skinny. Problema e in capul mamelor care isi exploateaza copiii pe la concursuri de modele, probleme sunt acolo unde mamele isi lasa fetite de 4-6 sau si mai mari in slipi tanga la mare sau chiar in fundul gol. In fond, se ajunge tot la educatie, sau lipsa ei. Din familie, din anturajul in care se invart parintii si copiii, de aici sunt derapajele. toate, nu doar cele sexuale.
Problema cu blugii skinny e ca daca nu ai o conformatie fara pulpe, fara fund, fara solduri nu-s confortabili (si deci nu te prea poti juca imbracata in ei) si nici nu arati grozav in ei. Si cand asta e tot ce gasesti in rafturi (si trebuie sa faci eforturi speciale sa gasesti alte croieli sau sa mergi la raionul de baieti), e o treaba normativa – trebuie sa fii skinny altfel esti defecta. E un mesaj pe care o femeie matura il poate neglija, dar e un mesaj care poate fi extrem de daunator pentru stima de sine a unei fetite care inca se cauta pe sine. Nu cred ca problema lor e decenta, ci ca prezinta o norma de cum ar trebui sa arate corpul unei fete – si e o norma in care majoritatea nu se potrivesc, in ciuda faptului ca au o greutate normala. Si in plus, e o norma care nu le permite celor mai multe fete sa faca ce ar trebui sa faca la varsta asta: sa se joace (pentru ca nu-s confortabili).
toata viata am fost foarte slaba. undeva pe la final de facultate aveam 47 kg la 1.68. evident ca singurii pantaloni care mi veneau erau cei mulati. acum, dupa doi copii, acesti blugi par un pic penibili pe mine :). asa ca acum ma simt mai confortabil si mai bine in rochii si fuste pana la genunchi si pantaloni mai largi.
oare copiii, indiferent de varsta greutate si conformatie nu au alternative in ziua de astazi? fetita mea are 2.9 ani. momentan nu mi am pus problema discutata aici. dar pe viitor, intentionez sa o educ frumos ..si sa cultiv un simt estetic potrivit unei fetite iar apoi adolescente … femei.
exista probleme grave. cunosc concursurile de miss discutate aici. nu sunt de acord cu ele. cunosc si discutiile aparute in media dupa publicarea pozelor. grav ….
totusi sa nu exageram. pe mine blugii ma salveaza mereu la fetita
Problema e in denumirea de ‘skinny’ sau altele asemenea. Pantalonii skinny exista de multa vreme, parca, aia slim fit la fel, doar denumirea e noua. Ca daca ne-am duce sa cumparam jeansi pentru copii de la o taraba din Obor si nu de la magazinele de firma, n-ar mai fi atat de extraordinar de sexy respectivii pantaloni.
Pai in primul rand nu toti copii se preteaza fizic la skinny. Fi-mea e mai plinuta, desi e departe de a fi grasa si nu ii poate suporta. A reusit ta-su sa ii ia o pereche, tot skinny, dar care sunt o idee mai largi si care ii vin cat-de-cat in limite, si asta luand de la 10 ani desi ea are 8 ani. Problema este ca nu gasesc alte modele. Iar ce am gasit fara sa fie skinny sunt cu TALIE JOASA sau SEMIJOASA. So….
Interesant articol…din pacate, in ziua de azi este f greu si pt parinti si pt copii sa faca fata valului sexualitatii care te inconjoara din toate partile. Si copiii mei ma intreaba chestii legate de persoane aproape dezbracate pe strada ( bluza incepe prea tarziu si fusta se termina prea repede), eu le spun ca ele cred ca doar ele au tate si fund, si incerc sa glumesc nitel pe seama tuturor indecentelor ivite..sigur, nu intotdeauna reusesc…copiulul meu, fiind in clasa a III-a era singurul din clasa care nu stia ce inseamna degetul mijlociu ridicat!! Invatatoarea m-a anuntat acest lucru si ajunsa acasa i-am explicat toate injuraturile stiute de mine!
Daca tot ati zis de papusi, cum de nu ati mentionat cat de daunator este faptul ca ani de zile copiii l-au vazut pe Superman purtand chiloti peste colanti? Ah, asta vi se pare stupid si nu este o problema? Este exact acelasi tip de argument ca si ala cu papusile. Este absolut ridicol sa spui ca un copil ar putea avea probleme pentru ca o papusa, care arata complet nerealist (asta e si ideea!), e machiata si are fuste scurte! Am crescut cu Barbie care, in anii 80, avea tocuri tot timpul, fuste scurte si seturi de lenjerii foarte sexy. Asa si? Parintii au stiut sa ma educe si sa-mi explice totul si nu sunt traumatizata pentru ca am vazut-o pe Barbie cu pojartier. Alte lucruri sunt complet neadecvate si va dau dreptate, dar partea cu papusile este, fara suparare, ridicola.
Articolul ma intristeaza. Cred ca pana acum cand am citit ce se intampla nu am fost pe deplin constienta de aceste pericole. Sunt genul de femeie nu f cocheta, deci toate aceste presiuni m-au lasat mereu rece. Dar in acelasi timp am vazut faimoasa presiune a marimii 0, let’s all be skinny. E greu sa cresti un copil care sa aiba curaj sa iasa din „standarde” si va fi din ce in ce mai greu pentru ca si la noi s-a ajuns la elevi populari sau nepopulari.
Da, parintii ar trebui sa inceapa sa zica nu, dar sunt foarte multi parinti care nu o vor face pentru ca nu constientizeaza pericolele, sau le place starea actuala, sau nu le pasa, sau vor un ban in plus si mai sunt o gramada de firme care fac multi bani pe aceasta tema.
Traim intr-o lume in care banul e la putere, profitul a ramas unicul driver al unei afaceri asa ca speranta mea de mai bine e mica
Tot ce vreau e sa ii dau suficienta incredere copilului meu incat sa zica nu cand trebuie
Foarte interesant articolul. Un subiect dintre cele putin patrunse prin patria muma. Ma mai gandeam in timp ce citeam la mult-auzitul „esti frumoasa”. Am citit un studiu foarte interesant pe aceasta tema candva demult, inainte sa am „frumoasa” mea mica. Este socant cum ceea ce ni se pare numai un cuvant/o joaca, daca devine un pattern, ne poate distruge copiii pentru tot restul existentei lor.
Sa ne mai scrii, Snow! Ne place sa te citim!
foarte bune idei Snow Flow, dar hai sa mergem un pic mai departe cu analiza, ce ai mentionat tu sunt cumva situatii extreme.
uite un exemplu: multe persoane straine care o vad pentru prima data pe fetita noastra, ii spun EI ca este (foarte) frumoasa, uneori la fiecare 2 minute, de parca este meritul ei ca e frumoasa sau de parca e important pentru ea sa stie asta; adica, ar putea sa ne spuna noua, parintilor, ca e frumoasa, asta as intelege, insa sa-i spuna in mod repetat unui copil de nici 3 ani ca e frumos, asta nu mai inteleg.
apoi, niste intrebari:
1. de ce facem gauri de cercei fetitelor in varsta de nici 1 zi, adica presupunem ca vor dori sa poarte cercei? gauri in urechi se pot da si la 20 de ani; sau de ce nu le facem si baietilor?
2. de ce toata lumea din parc se asteapta ca o fetita sa fie imbracata in roz si un baietel in albastru, atat de mult incat nu reusesc sa vada sexul adevarat al copilului daca e imbracat cu alta culoare decat se asteapta ei?
3. de ce lasam fetitele noastre sa-si picteze unghiile, dar nu-i lasam si pe baieti?
4. de ce incurajam fetitele sa se joace cu papusi iar baietii cu masini?
5. de ce imbracam fetitele mici cu rochii, iar pe baietii mici aproape niciodata?
etc
toate cele de mai sus sunt lucruri care nu-i intereseaza pe copii cand sunt mici (< 3 ani), le este perfect egal daca au sau nu cercei in urechi, daca poarta roz sau verde, daca se joaca cu o papusa sau cu o masinuta samd…
mie mi se pare ca noi, parintii si oamenii care intram in contact cu copiii, le imprimam copiiilor o anumita identitate de gen (deci o identitate sexuala) cu MULT timp inainte ca ei sa fie constienti ca au una; intr-un anumit sens, si asta este o rapire a inocentei
dar mie asta mi se pare pe undeva normal, la fel cum mi se pare ok si societatea in care traim (adica nu critic pe tema asta), o societate suprasexualizata (fara discutie), deci nu mi se pare o tragedie ca o parte din supra-sexualitatea asta se rasfrange si asupra copiilor, mai ales ca parintii insisi nu sunt straini de ea.
cu alte cuvinte, nu cred ca exista o conspiratie a oamenilor care nu au copii ca sa fure inocenta copiiilor nostri. Este pur si simplu o reflectare a moravurilor la nivel de societate, moravuri care in ultima suta de ani au devenit din ce in ce mai relaxate (ceea ce nu e rau deloc).
PS observati ca am incercat sa pun opinia sub forma de intrebare, ca am ajuns sa-mi fie teama de cei care aproape orice as spune, se simt atacati sau acuzati :))
deci sunt doar niste subiecte de discutie, bine?
pot si chiar va rog sa fiu contrazis.
Nici fii-mea nu are cercei. Ii va pune (sau nu), cand si daca doreste. La faza cu rozul, exista isteti care, chiar cand fii-mea e in roz, ma intreaba daca e fata sau baiat 😀
Rozul nu e numai pentru fete. Fiu-miu are cateva haine roz pe care refuza sa le poarte Si nu, chiar sunt de baieti. Are camasi de vara cu maneca scurta de exemplu. Foarte faine chiar daca sunt roz. Nu este o culoare interzisa pentru ei, nu-i asa? Si nu le poarte nu pentru ca nu i-ar place, doar pentru ca rad altii de el. Nu e o prejudecata crezi? Uite detaliat aici:
http://metaphor.ro/si-barbatii-poarta-roz-nu-asa/
o completare: nu am inteles foarte bine care e problema cu afisul cu lesbienele si cu oamenii care se saruta in parc.
in ce ma priveste, cred ca este foarte bine ca copiii sa fie expusi la faptul ca exista si dragoste homosexuala, la fel ca si cea heterosexuala, inca de timpuriu.
in felul asta nu vor mai avea o reactie de respingere a homosexualitatii cand vor fi adulti.
pentru ca homosexualitatea este un lucru perfect acceptabil, nu?
afișele acelea doar prezintă ceva incitant fără ca acele femei să fie realmente lesbiene. de ce nu vedem afișe cu homosexuali sau bărbați și femei în diverse ipostaze? singurele afișe apar ori cu „lesbiene” ori cu femei singure. pentru că bărbații sunt marii consumatori iar femeile „objectified” (scuze englezismul dar nu găsesc un cuvânt mai bun acum)
Good point Robo, si eu cred ca respingerea homosexualitatii la maturitate are o legatura directa cu faptul ca este prezentata ca fiind gresita in copilarie (sau e un subiect evitat complet). De unde si vinovatia puternica pe care o traiesc adolescentii sau tinerii homosexuali cand descopera asta despre ei insisi…
Perfect de acord.Dezvoltarea fireasca a copilului este perturbata de parinti. Acum putin timp, chiar aici pe blog, o persoana sustinea ca sexul copilului trebuie aflat inainte de nastere pentru a se pregati. Sexul copilului era esential pentru varuit, cumparat patut, alaptat etc. Eu am o fetita, este destul de „fetita” dar este innebunita si dupa spiderman, fulger, se joaca cu masini si visul ei este sa fie astronaut. Nu am abordat inca subiectul cu orientarea sexuala, dar eu una mi-as dori un poster cu lesbiene, mi-ar inlesni misiunea.
E foarte bine sa stie cred eu, atata vreme cat sunt informati corect si complet. De ex eu am surprins o discutie intre doi adolescenti care se mirau de ce persoanele gay fac sex cu prezervativ. Cred ca in capul lor, ei stiu ca prezervativul se foloseste doar pentru contraceptie. Eu ma gandesc sa preintampin unele dezinformari ducandu-mi copiii la un cabinet de informare in privinta sexualitatii, de genul celor de planning familial din doua motive. Unul, pentru ca sursa de informare trebuie sa fie completa si nu cred ca din cercurile lor pot afla asta si in al doilea rand, pentru ca eu desi sunt deschisa sa le ofer toate informatiile de care eu nevoie, copiii se fastacesc (cel putin ai mei) in discutiile astea si le refuza. Si bineinteles, pentru ca scoala nu le ofera astfel de informatii desi eu cred ca sunt obligatorii.
Teama ca daca vede copilul, ii vin idei. Ca si cand ar fi contagioasa imaginea, iar in situatia asta „acceptabil” inseamna atata vreme cat nu-i vedem, nu se manifesta, un fel de „se spune ca exista”. Iar respingerea homosexualitatii vine tot din explicatiile primite de la adulti „noi suntem normali” cand vine vorba despre orientare, concluzia fireasca fiind ca „ei” nu-s.
Homosexualitatea nu e perfect acceptabila, e o perversiune sexuala, o anomalie care e promovata agresiv ca fiind ”perfect acceptabila”.
as vrea sa fiu primul care sa iti ureze „bine ai venit in secolul 21!”
cand se va intampla asta, desigur.
oau.
Exact asta dezbăteam pe un grup. Am scris și un articol despre sexism care acoperă cam ce ai sugerat mai sus, va decide Ioana când și ce publică :).
Când fiică-mii i se spunea nonstop „ce frumoasă ești” interveneam spunând că toți copiii sunt frumoși și subliniam alte calități. Am avut multe discuții despre frumusețea interioară și cea exterioară, despre mândrie (datorată aspectului fizic) și subiecte asemănătoare.
Fetele mele nu au cercei, au multe mașinuțe dar despre asta, cu altă ocazie :).
La toate aceste intrebari as raspunde „cultura”. Etnica, populara, nationala… de care-o fi ea.
1. de ce facem gauri de cercei fetitelor in varsta de nici 1 zi, adica presupunem ca vor dori sa poarte cercei? gauri in urechi se pot da si la 20 de ani; sau de ce nu le facem si baietilor?
– la noi nu s-au vazut baieti cu cercei, dar in alte locuri de pe glob e firesc sa poarte si baietii podoabe d-astea (cercei, bratari, tatuaje, margele), insa in locurile alea podoabele nu au strict rol decorativ, la fel cum in unele situatii nu sunt elemente optionale (vrea, nu vrea, tot ii vara capeteniile tribului un cercel pe undeva) sunt simboluri ale statului social, fortei, potentei, curajului, au rol protector samd.
2. de ce toata lumea din parc se asteapta ca o fetita sa fie imbracata in roz si un baietel in albastru, atat de mult incat nu reusesc sa vada sexul adevarat al copilului daca e imbracat cu alta culoare decat se asteapta ei? – stereotip
3. de ce lasam fetitele noastre sa-si picteze unghiile, dar nu-i lasam si pe baieti?
– idem 1
4. de ce incurajam fetitele sa se joace cu papusi iar baietii cu masini? – stereotip, cliseu, cutare activitate este specifica fetelor, cutare baietilor, cine-a mai pomenit barbati sa creasca copii sau sa spele rufevasepodele, fetele n-au ce sa caute la Poli 😉
5. de ce imbracam fetitele mici cu rochii, iar pe baietii mici aproape niciodata?
– acelasi motiv. desi, daca stau sa ma gandesc, cu o vreme in urma barbatii purtau si ei camesoaie (nu se inventase inca pijamaua cu izmene si camasa), ca si femeile, si erau barbati in toata firea. Diferenta nu era la croiala, doar broderia era diferita (motive „barbatesti” ori „femeiesti”), desi cu o vreme in urma femeile care purtau pantaloni erau mult prea avangardiste…
O sa am o fata in curand. In tara in care locuim e interzis sa-i gaurim urechile in spital sau la bijuterie inainte sa implineasca un an. Probabil a mea o sa si le gaureasca cand o vrea ea. Oricum, restul familiei din Ro a fost deprimata cateva zile cand au auzit.
Cu rozul am si eu o problema. La C&A am gasit separarea pe culori foarte clara, iar cele roz mai erau si pline de volane si dantelute. Asa ca am luat si din cele albastre. :))
Cat despre pictat unghii si jucarele, cunosc destui parinti carora chiar nu le pasa.
Lolita?? Al naibii, că nu găsea alt personaj. Mă gândeam la altă „normalitate”, băieţeii să pozeze ca în mizeria Femei a lu’ Bukowski, că de, suntem rafinaţi (cică aşa se spune acum).
Îmi provoacă repulsie pozele alea, foarte serios, mi-ai adus aminte că o văzusem pe a doua mai demult la cover foto pe fb la un băieţaş de vreo treizeci de ani care se screme cool, se mândrea cât di diştept este el ca a găsit-o. Cât de dezaxat şi ce jigodie poţi să fii ca să promovezi aşa ceva?!
Lasă că nu suferă Nabokov 🙂
Rusoaica aceea nu exact asta evocă?
Ba da, comparaţia e foarte bună, e o fetiţă „ajutată” să-şi grăbească/uite copilăria. Pe mine m-au iritat rău autorii reali şi cei morali ai fotografiei, că nu i-au atribuit un „rol” adecvat vârstei.
Din păcate sunt atâția părinți mândri să își vadă fetele în asemenea ipostaze. Apoi ne mirăm de ce se întâmplă. Pentru că nimic nu mai e decât normalul meu sau al tău. Nu există limite sau responsabilități „morale”. Tot noi suntem înguști.
Aaaa, bine, moralitatea e desueta, nu este cool, nu e în trend şi trebuie să fim open mind and fancy end etc. Şi acum s-o zic pe româneşte, doar un cretin-imbecil-idiot poate sa copieze, impună (sau chiar să ignore) modele de comportament fără să judece impactul ulterior, şi în cazul discutat impactul va fi mare! Apropo, am auzit şi genul de afirmaţie, chipurile eşti culmea inteligenţei dacă observi fără să judeci. A, da? Cine crede asta e prost (părerea mea).
Despre limite de normalitate… s-ar scrie biblioteci întregi şi tot nu s-ar ajunge la un consens, pe blogul Ioanei cred că s-ar ajunge la măcel, dacă s-au aprins spiritele chiar şi la blugii skinny 😀
În fine, dacă asta e îngustime atunci prefer de departe sa fiu un îngust decât un jeg.
Foarte bun articolul dar vezi ca stati cam prost cu numaratoarea 🙂
Mie personal mi se pare ca se exagereaza tare mult. In cercul meu de prieteni/ cunostinte nu exista astfel de comportamente, tocmai de aceea consider ca sunt exceptii. Maia mea are aproape 8 ani si la nici o petrecere cu copii (a ei sau cele la care a fost invitata) animatoarele nu si-au permis sa faca astfel de joculete. Pe cuvant ca si ea si prietenele ei sunt de o inocenta adecvata varstei. Poate ca exemplele negative, socand prin puterea lor, ies in evidenta, dar nu cred ca sunt majoritare.
Oh, dar sunt numeroase exemplele acestea, vorbesc in calitate de profesor si intalnesc anual sute de copii… Asemenea dumneavoastra si eu aleg sa elimin astfel de atitudini din jurul familiei mele, insa nu inseamna ca nu le vad (prea) des ca sa cred ca sunt exceptii.
Bun articol. Știu ca în mare pentru astfel de copii este vina părinților pentru ca le permit și uneori chiar îi încurajează în aceasta direcție. O sa dau câteva exemple din cariera mea didactica care m-au lăsat…. Perplexa. Adică eu înțeleg ca, tu ca și părinte, ești nonconformist dar sa terorizezi și copilul în sensul asta…
O sa vorbesc de exemple de copii din grădiniță. Eram în clasa a 11-a la practica într-o grădiniță de stat și zilnic venea un băiețel care avea o freza „cool”, un cercel în ureche și smartphone (sunt tânără, erau de atunci dar eu nu aveam :)) ) atârnat de gât.
Am început sa muncesc într-o grădiniță privata. Copiii se schimbau din hainele de strada în altele comozi și practice. Dar dacă le vedeați hainele de strada la cei 3 ani: colanți cu sclipici, blugi skinny și la băieți (da, da și ei au). Faza funny e ca în al doilea an, când am avut pregătitoare, era o fetita mai plinuta la cei 6 ani, dar mama ei o îmbracă în fiecare zi în blugi skinny care o strângeau pentru a o încuraja sa slăbească.
Sper sa îmi dau seama când greșesc la micul meu prinț și sa îl cresc corespunzător.
Pai ai putea incepe prin a nu ii mai spune micul print, asat in cazul in care nu faceti parte dintr o familie regala.
Blugii skinny nu sunt recomandati nici persoanelor adulte pentru ca pot crea o serie de probleme:pot afecta circulatia sangvina,pot sa preseze pe zona abdominala si sa creeze dureri.Ceea ce constat eu e ca in magazinele noastre este ca nu gasesc blugi pentru fiica mea de 5 ani care sa ii acopere corespunzator fundul.Daca se asaza pe jos sa se joace e,inevitabil,cu jumatate de fund pe afara.Si am cautat.Nu e grasa,nu e nici slaba.E mai inalta pentru varsta ei,de aceea ii iau pantaloni de 7-8 ani.Dar si acestia sunt cu talie foarte joasa.Ei nu ii plac blugii tocmai pentru ca nu sunt confortabili.Ii place sa fie aranjata,sa poarte rochite,dar asta pentru ca oricui ii place sa fie imbracat frumos.Nu ostentativ,ci de o maniera ludica.Cat mai colorat.Cat despre Monster High,am ajuns sa detinem cam 3 pentru ca s-a nimerit.A cerut sa aiba una pentru ca era albastra si o fascina asta,ea le considera un fel de personaje de basm,nu le ia drept etalon pentru machiaj sau lungimea fustei.Pentru ea e muuult mai eleganta o rochie lunga decat una scurta.
De cand asteptam subiectul asta si nu m-a dezamagit abordarea ta! Ca mama de fata, am incercat inca de la inceput sa ii insuflu naturalete si placere de a-si trai copilaria. Mi-e groaza cand o vad pe nepoata mea obligata de mamica ei, inca de la o varsta frageda, sa zambeasca cu dinti si sa isi ia o anumita postura atunci cand i se fac poze, mor cand vad copii de 8-10-13 ani cu conturi de FB pe care posteaza poze din pat, cu duck face si tinute neadecvate. Vad fetite de 12-13 ani machiate si imbracate ca o femeie de 25 cel putin… De ce? Daca nu ar fi fost incurajate de parinti sau ar fi fost educate altfel, poate nu ajungeau aici… Din pacate, influentele din jurul nostru nu se pot controla in totalitate si va trebui sa fim pregatite cu explicatii si sfaturi pentru copiii nostri, si pentru acest subiect. Imi doresc sa avem bafta!
zau dc inteleg asta cu duck face…nici la adulti nu o inteleg. Oi fi eu o baba de 31 de ani, dar ce s-a intamplat cu un old fashioned smile cand faci o poza?
Foarte interesant articolul, merita reflectat asupra problemei.
Snow Flow, mi-ar placea sa te mai citesc 🙂
Foarte interesant articolul. Multumesc autoarei si multumiri Ioanei pentru publicare.
Faptul ca traim intr-o societate suprasexualizata este o realitate.
Intrebare: ce faci atunci cand fetita ta de 8-9 ani, pe care incerci sa o cresti „liber” si neingradita de stereotipuri, iti spune ca se simte un „social outcast” la scoala, pentru ca celelalte fetite o indeparteaza, pentru ca sunt mai slabe, mai cochete, imbracate cu „sclipici” si interesate „doar” de baietii mai mari, pe cand ei ii place sportul si sa se joace? Ok, ii explic ca este libera sa faca ce vrea, ca nu este atat de important sa urmeze „turma”, dar o vad trista din cauza izolarii…
Ii poti explica faptul ca este mai important sa fie sincera cu ea insasi, sa se poarte cum isi doreste si in conformitate cu valorile personale si sa sa caute prieteni care ii impartasesc valorile. 🙂
Pe mine ma plictiseste teribil ideea ca un copil de gradinita/ scoala primara are „gagic/a”. Copiii, la varstele astea, au parteneri de joaca, nimic mai mult, dar sunt parinti carora le place sa dea o conotatie inexistenta relatiilor copiilor lor.
Dupa mine, inainte de a dezvolta o relatie sentimentala, e mai important sa dezvolti o relatie de prietenie cu o persoana, iar cand spun „inainte” nu ma refer neaparat la precedent cronologica, ci la cea a semnificatiei.
Ma enerveaza mamele de fete care vor sa se „incuscreasca” cu mine, la fel cum m-ar enerva si cele de baieti care ar peti-o pe Ioana. Chiar si in gluma. Copiii sunt copii, nu flacai si fete de maritat.
De ce trebuie sa le bagam neaparat in cap ca, inainte de a fi oameni, sunt fetite si baietei? Cum ma enerveaza parintii care rad prosteste, cu subinteles, cand copiii se pupa; se pupa, pentru ca au vazut ca asa isi manifesta adultii dragul. Se pupa si ei de drag, dar nu cu conotatia groasa pe care o percep unii adulti (enervanti).
Nici mie nu-mi plac exprimarile de genul asta, si modul in care se amuza parintii pe seama copiilor. Punct valid ca este important sa-i invatam sa fie oameni, sa-i incurajam sa fie empatici si prietenosi cu ceilalti copii, indiferent daca sunt fetite sau baieti.
As adauga totusi ca, in relatiile de prietenie dintre copii, pot aparea si sentimente de iubire. Pe care unii adulti au tendinta sa le bagatelizeze sau sa le blameze. Desi e diferita de iubirea la maturitate, sunt sentimente pe care copiii le traiesc cu intensitate (si puritate). Este o etapa fireasca de crestere (in sfarsit, am inteles asta), conteaza mult sa poti comunica cu propriu copil.
daaa, asta e universala. eu sunt intrebata cel putin o data/ saptamana de catre cineva daca pitica mea are prieten la scoala. de obicei le raspund ironic ca poate au uitat, fi-mea e pitica de nici 8 ani.
Da, si pe mine ma enerveaza foarte tare cand picii de gradinita sunt intrebati de catre diversi adulti daca au prietena/prieten, nu mai spun de iubit/iubita. Adica adultii, la 3-5 ani ii intreaba lucruri din astea iar la 15-17 ani au pretentia sa se „calugareasca” si sa asculte 100% de parinti in privinta alegerii partenerilor/iubitilor.
dati search google „walt disney, mesaje subliminale” si-o sa vedeti ca toate desenele animate care ne-au incantat copilaria sunt pline de mesaje sexuale!
Pe langa multele exemple din articol, pe mine una ma ingrozeste si faptul ca se vand costume de baie de doua piese pentru fetite mici (si da, ca sunt locuri in America unde fetitele nu au voie fara sutien, desi arata fix ca baietii la varsta aia). Mi se pare din aceeasi categorie de sexualizare a copiilor mici.
Unde nu-s de acord cu articolul e la faptul ca adultii isi permit sa se pupe in parc. Nu vad neaparat problema. La fel nu vad problema afiselor cu tenta sexuala, atata vreme cat ele prezinta adulti si nu copii. Adultii au anumite preocupari, copiii altele – faptul ca adulti sunt si fiinte sexuale nu cred ca le fura copiilor inocenta. Dar a super-sexualiza un copil mi se pare o mare problema.
Si legat de faptul ca fetele sunt in general complimentate pentru felul in care arata, las un link la un articol relevant cred eu (si cred ca e o idee de conversatie excelenta si cu baietii, in loc de discutii despre ultima masinuta): http://www.huffingtonpost.com/lisa-bloom/how-to-talk-to-little-gir_b_882510.html
In general incerc ca sa nu dau vina pe societate. Azi vorbim de o societate globală si nu prea ai cum sa o cataloghezi. E prea complexa. Sa dai vina pe societate e ca si cum ai da vina pe univers. Primii vinovati în acest caz ( sexualitatea precoce) sunt parintii. Si aici vorbim de nuante. Unii decid să isi creasca copii cu o libertate sexuală mai mare decat ceilalti. Care e limita admisa? Nici la intrebarea asta nu cred că e usor de raspuns. In cazul meu voi incerca sa ii explic cum sta treaba cu homosexualitatea. Eu nu am aflat de la parinti si am fost socata. Am dedus ca e ceva grav daca ei nu mi-au zis. Drept urmare, aveam repulsie fata de gay. Cu greu m-am despuiat la minte.
Well…. Am citit articolul si mare parte din comentarii, concluzia mea este ca 99% dintre parerile mamelor sunt pe principiul ” toate o fac, nici una nu recunoaste „! E mai simplu sa „citez” din carti, decat sa recunosc ca e greu sa aplici ce scrie acolo…..Sunt mama unei fetite de 5 ani si 7 luni care isi descopera ” feminitatea” deja, prin felul de a se imbraca, comporta si a copia din videoclipuri fete dragute! Ideea e ca mami e langa, studiaza si corecteaza in permanenta, pana ce fata va avea drumul corespunzator in viata- unul demn, dar plin de feminitatea care pe vremea mea era cam suprimata… 😉 !!! Si noua ne plac blugii skinny, si ne vin si bine 😉
Trist dar adevarat!
Un alt exemplu pe care l-am auzit: o mama unui baietel de 7 ani ii pregatise iubitei lui (tot 7 ani) un cadou pe care sa i-l ofere de Valentine’s Day…
Sau ca la 8 ani copiii vorbesc despre subiectul „sex” la scoala… si vin acasa cu tot felul de intrebari referitoare la asta. Ce le-ati spune in acl moment: adevarul (ca la un moment dat vor creste si vor afla oricum)?… sau le ziceti ca sunt prea mici pentru a discuta despre asta? (Doar sa nu fie prea tarziu in cazul fetelor…)
Adevarul. Daca incepe sa auda si sa te intrebe e clar interesat. Nu e mai bine sa stie de la tine cum sta treaba decat sa isi faca o imagine gresita?
Eram prin clasa a 5-a, nu aveam inca menstruatie dar o colega avea. Colega facea atletism de performanta. A dus-o maica-sa la dr si dr i-a recomandat OB-uri (SOC!!!) mici pt a se putea antrena sau participa la concursuri cand era in aceea perioada. Vorbeam la scoala despre menstruatie (da, copiii vorbesc) si ea spune ca foloseste tampoane interne. In momentul ala toate fetele au inceput sa rada de ea spunandu-i ca nu mai e virgina daca foloseste + alte apelative destul de urate. Fata nu stia cum sa le explice si le-am explicat eu cum sta treaba cu himenul si pe unde curge, ca este o mica gaura acolo ca de aia foloseste OB-uri mici. Au ramas cu gura cascata. Ele in viata lor nu auzisera asa ceva. Din fericire au inteles.
Am stiut cum sta treaba pt ca am fost curioasa si am intrebat. Si sotia tatalui meu a fost destul de deschisa la minte sa imi explice.
Daca va referiti la faptul ca li se vorbeste copiilor despre sex la scoala, de catre un cadru didactic de cele mai multe ori, as spune sa nu va ingrijorati pentru ca e normal si chiar benefic. A li se vorbi copiilor despre sex nu este egal cu a-i indemna sa faca asta.
Din punctul meu de vedere primele persoane de la care copilul trebuie sa afle despre sex/sexualitate sunt parintii.Ar fi de preferat ca ambii sa ia parte la discutie ,undeva in jurul varstei de 6-7 ani.Mai tarziu va aduce si scoala o contributie.
Logica imi spune ca persoanele in care copilul are cea mai mare incredere sunt parintii si atunci informatia primita de la acestia ,corecta,obiectiva ,in maniera/termenii pe care acestia o aleg pentru copilul lor isi va atinge scopul. Acela de a informa copilului asupra unui alt aspect al vietii (pana la urma sexul exista,este normal,este benefic,este modul prin care el a venit pe lume ) si de a nu-l lua prin surprindere schimbarile prorpriului corp sau imaginile mai mult sau mai putin denaturate din filme porno,sau povestile care circula printre smecherii scolii..etc.Din experienta, un copil de 6,7 ani cu preocupari normale:jucat,citit etc. asculta,retine informatia si se intoarce la’ale lui’ .De multe ori sunt usori jenati. Tentatia de a cauta singur sau a fi interesat sa vada scade…pentru ca e ceva normal,nu e ascuns,nu e rusinos.Stie ca se va intampla atunci cand corpul sau e matur din punct de vedere sexual,ca partenerul trebuie sa accepte sa ia parte la actul sexual,ca prezinta si riscuri..etc. Mai bine afla copilul de la mama si de la tata atat latura biologica a ‘intamplarii’ cat si faptul ca e ceva ce amandurora la produce placere decat sa vada un film cu o doamna gemand in timp ce e calarita si trasa de par de un tip.
Daca insa va referiti ca sexul este un subiect discutat de copii prin pauze atunci ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru dumneavostra, sa incepeti sa-i vorbiti copilului despre asta inainte ca informatii eronate sa-i altereze perceptia despre sex si sa-i diminueze increderea in dumneavoastra ca i-ati ascuns asta.
Copiii isi dau cadouri de Valentine’s Day si la gradinita. Anul trecut baietelul meu avea 3 ani si ceva, a vazut prin oras toate tarabele cu inimioare si m-a intrebat pentru ce sunt. I-am explicat in cateva cuvinte, a vrut sa ii duca o pietricica prietenei de la gradinita. Eu nu sunt mare fan al zilei asteia, dar nici nu l-am impiedicat. Cat despre 8 ani…cu siguranta ii spun adevarul la ce ma intreaba. Cu cuvinte adecvate varstei, fireste.
Foarte fain articolul si adevarat, din pacate.
Eu, pe langa aceasta sexualizare precoce, am o mare problema cu stereotipurile de gen. Haine, jucarii, comportament… Si cred ca e o chestie mult mai accentuata la baieti. Am auzit nu demult o discutie intr-un magazin intre un el si o ea care alegeau un cadou pentru un baietel sub un an, cred. El a respins ferm propunerea de a cumpara un turnulet din ala, cu inele, pe motiv ca e de fete. Nu vezi ce culori are? (Era cu mai mult rosu, nici macar roz!!!!) Am ramas masca.
Eu am un baiat caruia ii place rozul si printesele. Hmmm, nu e bine, ce fel de baiat e asta? Asa si? Daca unei fete ii place albastrul si se joaca cu masinutele nu e nicio problema, nu? E bine, e baietoasa!
E un pic off-topic comentariul, dar cred ca este vorba tot de o incercare de a le atribui copiilor mult prea devreme roluri de adulti, roluri marcate de stereotipuri adanc inradacinate in mentalitatea noastra.
Am dat din greseala un Like la comentariul lui Robo, care incheia cu intrebarea „homosexualitatea e un lucru acceptabil, nu-i asa?”. Eu consider ca nu. Nu e acceptabil, nu e normal si nici intr-un caz nu e promovabil fata de copii.
Sunt de acord cu cele scrise in acest articol si cu exemplele oferite de autoare. Fiecare „mica” exceptie- blugii skinny, papusile MH, afisele cu persoane homosexuale, concursurile de frumusete, pozele de Lolita etc…poate ca luate izolat nu inseamna mare lucru. Cand se combina si isi unesc „micile” influente, devin importante. Devin normale si definesc realitatea in care traiesc copiii nostri. Si eu am pregatire in psihologie si consider ca impulsurile fizice de a cauta placerea de la o varsta mica nu trebuie incurajate, oricare ar fi denumirea pe care o preferam.
Masturbarea, pornografia, sexualizarea precoce sunt tot atatea ocazii de a strica sansele copiilor nostri la o viata de familie normala.
oau.
Subscriu… lucruri normale vazute ca aberante. Adevarat, am ajuns chiar rau.
http://www.theonion.com/articles/if-god-had-wanted-me-to-be-accepting-of-gays-he-wo,11500/
„Compassion, tolerance, understanding, basic decency, the ability to put myself in another person’s position: God could have endowed me with any of those traits and yet—here is the crucial part—He didn’t. Why? Because the Creator of the Universe wants me to demonize homosexuals in an effort to strip them of their fundamental human rights.”
Imi permit sa imi dau si eu cu parerea ca o ,,neavizata”. Ai pregatire in psihologie si nu esti de acord cu sexualitatea? Da-mi voie sa ma insel in privinta ta. Stii ca minim 30% din gemeni risca sa devina homosexuali la maturitate? Nici eu nu sunt de acord cu homosexualitatea cauzata de diferiti factori si numai pentru a atrage atentia. Da e ingrijorator sa auzi de fete care la 16 ani devin lesbiene pentru ca au suferit deceptii in dragoste. Acolo chiar e nevoie de ajutor psihologic, chiar si psihiatric. Dar cand un copil se naste homosexual pentru ca asa este el genetic setat, ce faci? Da, se intampla: asa cum marea majoritate a oamenilor sunt normali, asa si ei se cred normali. Am o cunostinta a carei fata s-a nascut lesbiana. A dus-o la zeci de medici, insa fara rezultat. Homosexualitatea din nastere nu e o boala, nici macar accident genetic nu o putem numi. Exista in tot regnul animal, chiar daca multi oameni nu stiu asta. Eu zic sa fim mai intelegatori pentru ca niciodata nu stim la ce ne putem astepta. Si cel mai bine: sa ne informam mai mult, din toate sursele credibile si nu de pe bloguri obscure care traduc articole de pe alte bloguri obscure sau din studii realizate pe 5 persoane. Repet, nici eu nu sunt de acord cu homosexualitatea ca forma de a iesi in evidenta, ca o alegere in spatele careia se afla o trauma care se poate rezolva, insa sunt cat se poate de intelegatoare cu homosexualitatea din nastere. Din ce m-am informat, homosexualii care nu au ales asta nu au comportamentul ,,tipic” al homosexualilor care au ales aceasta viata. Sunt persoane obisnuite, ca si noi, nu se poarta ciudat. Acum aruncati cu rosii!
Bineinteles ca se nasc asa, iar tot ce traiesc ei la prepubertate, pubertate si adolescenta este o drama infioratoare. Atunci cand vezi ca exista psihologi ce practica intoleranta, tocmai in meseria in care trebuie sa ai empatie cat pentru 10, e tragic. Uneori iti vin la consiliere persoane ale caror actiuni iti provoaca un real dezgust, pentru care nu gasesti nici o justificare, si totusi te scotocesti adanc in buzunarul empatiei si tolerantei si incerci sa ajuti un om, iar prin asta poate ajuti chiar societatea. Ma gandesc cum poti macar sa practici psihologia cand consideri masturbarea si homosexualitatea ca fiind anormale. La tine pe usa vor intra copii, de multe ori „zvarliti” de cate un parinte socat si nervos ca a descoperit ca fiul se masturbeaza sau are inclinatii homosexuale, iar tu, ca psiholog, ce faci? E intrebare retorica.
Eu as avea o alta intrebare: ce inseamna, in acest tex, sexualizare? Concret vorbind, sexualizarea semnifica aparitia caracterelor sexuale. Sexualizare precoce inseamna, medical vorbind , intrarea la pubertate mai devreme decat varsta medie acceptata. In text nu e vorba de sexualizarea fizica, ce nu depinde de individ. Totusi, ar fi mai corect sa se faca o delimitare clara, fiindca este o diferenta intre curiozitate fireasca unei varste( fetele de 10 ani se uita la filme porno fiindca au o curiozitate, iar aici este vina celor ce nu le-au satisfacut acea curiozitate in mod corect, lasandu-le in acelasi timp acces la orice alte surse dubioase de informare), sexualizare precoce fizica ( hormonala) si pe cealalalta parte sexualizarea asta psihologica.
Doamna doctor, prin comentariile scrise ma faceti sa ma indoiesc de calitatea dumneavoastra de doctor. Sa o luam pe rand:
– homosexualitatra NU este innascuta. NU exista o gena „gay”. S-au facut studii pe numerosi gemeni homosexuali si aceasta gena nu a fost descoperita. DECI homosexualitatea este o alegere. Da, este adevarat ca in organism pot exista dereglari hormonale care sa duca la un comportament efeminat la baieti si masculin la fete insa acest dezechilibru se rezolva la un doctor endocrinolog.
– masturbarea nu este normala nici la un adult, deci la copil este exclusa din start incurajarea ei. Exista o tendinta fireasca a celor mici de a-si explora corpul dar aceasta nu trebuie nici inhibata nici incurajata ci luata ca atare. In momentul in care cel mic are acces la pornografie, va simti nevoia din ce in ce mai pregnant nevoia de a obtine placere, asa cum i se arata in imaginile pronografice. Asta il poate conduce cu timpul la: autoizolare, stima de sine scazuta, boli de inima, anxietate.
– daca ati fi cu adevarat medic, ati fi studiat la disciplina Psihiatrie, in timpul facultatii, ca homosexualitatea este o tulburare psihica. Se vindeca prin terapie.
In concluzie, parinti, incercati sa va feriti copiii de tot ce inseamna pornografie si comportament sexual anormal. Pentru ca niciun parinte nu isi doreste sa isi vada copiii suferind. Iar sexualizarea precoce aici duce! Va doresc sanatate, ca-i mai buna decat toate!
Realitatea in care traiesc copiii nostri este ca oamenii sunt liberi sa se iubeasca si sa faca sex indiferent de ce sex sunt. Eu i-am explicat copilului de mic ca o familie poate avea doua mame, doi tati, o mama si un tata, doar o mama sau doar un tata. Si e perfect normala oricare dintre variante.
Buna, spui ca ai studii de psihologie, inseamna ca probabil ai studiat si genetica. Din ce in ce mai multe studii ajung sa accepte ideea ca este posibil ca homosexualitatea sa fie determinata genetic, cum ar fi de exemplu: http://www.independent.co.uk/news/science/largest-ever-study-into-the-gay-gene-erodes-the-notion-that-sexual-orientation-is-a-choice-9875855.html
Ca psiholog cred ca deontologia profesiei ne obliga cumva sa fim foarte deschisi, lasand la o parte opinii si simpatii/antipatii pe care fiecare dintre noi le are, desigur.
Daca in combinatia noastra genetica unica ar fi ceva care ne determina fara putinta de alegere sa fim intr-un fel… de ce ar trebui sa nu acceptam aceasta diversitate, chiar daca nu ne place?
Ioana… blogul tau e mai mult decat educativ si mai mult decat…orice! este sublim! si daca tot am intrat in aria aceasta a comentariilor, imi sustin cele spuse prin faptul ca ieri, de la ora 18.30 pana la ora 23.45 te-am citit in continuu, as vrea sa spun din scoarta in scoarta dar din pacate nu am reusit sa termin! azi continui. insa mi-ai oferit niste sentimente minunate si pe langa toata caldura si iubirea pe care mi le-ai transmis, acum ma bucur enorm ca am toate informatiile posibile intr-un singur loc, foarte sigur si testat. Toate sfaturile, toate demonstratiile si povestile, sunt aproape absolut tot ce are nevoie o proaspata sotie, viitoare mama, femeie insarcinata etc.
Te voi citi for ever si te voi reciti atunci cand voi simti nevoia!
Sincere felicitari!
Felicitări pentru articol! Din păcate în zilele noastre pornografia este peste tot :(. Nu sunt de acord cu părinții care își încurajează prin diverse fapte copiii făcându-le rău.
Snow Flow, la job am vazut atatea cazuri incat daca as putea tine copiii intr-un bol de sticla sa ii protejez asa face-o. E asa de trist si de actual articolul tau…si astia sunt parintii care apoi nu inteleg de ce copiii lor ajung victime ale pedofililor. 🙁
E un subiect greu, felicitari, Snow Flow! M-am gandit toata ziua la el. Cand am aflat ca vom avea un baiat, m-am bucurat, pentru ca scap de alesul hainelor fitoase, de influentele sexuale din media, de complimentele tampite… Oricum nu m-as fi conformat trendului, dar e greu la varste mici sa explici de ce ii refuzi o papusa „smechera”, un tricou cu inscriptie dubioasa sau un pantalon mulat. Ma gandesc cand va trebui sa ii explic ca nu e in regula sa pupe pe cineva daca i se cere asta, sa nu se lase mangaiat, sa tipe cat poate daca se intampla asta…ma rog, nu trebuie sa ajunga in asemenea situatii…
Si mai trebuie sa ii explic ca nu i se permite totul doar pentru ca e baiat si nu exista pericolul sarcinii, si ca nu este in regula sa experimenteze si sa zburde din floare in floare…
Traim intr-o lume ciudata si momentan, cred ca tot ce putem face e sa ii protejam cat mai mult. Mi se zice ca vreau sa il cresc intr-un glob de cristal. As vrea sa fac asta, desi e imposibil…Dar e clar ca nu vreau sa il arunc in mocirla, in ideea ca il se invata cu greul si se va adapta! Incerc sa gasesc un echilibru.
Sunt socata de superficialitatea comentariilor la un articol care abordeaza un subiect de o actualitate infioratoare. Blugii skinny au monopolizat practic dezbaterea..
Si eu ma gândeam la același lucru, e incredibil. Și ne mai mirăm de „societatea” în care trăim.
Citind printre comentarii nu pot sa nu observ cat de inclestati sunt încă oamenii in trecut. Din păcate dacă nu reușim să ne adaptam, copii noștrii ne vor considera invechiti si nu ne vor mai lua in seamă. Părerea mea e ca nu trebuie sa Incurajam sexualitatea la copii, dar nici sa o Negam si sa ne prefacem ca nu exista. Asta e societatea,astea sunt vremurile, acum si aici trăim, oameni buni! Mi se pare puţin deplasat sa blamam papusile Barbie sau blugii skinny doar pentru ca arata bine. Eu m-am jucat cu Barbie de la 5 ani, i-am croit haine pana la 12 ani si niciodată nu am văzut pic de sexualitate in ea. Cat despre blugii skinny, pe lângă faptul că eu una ii găsesc practici, nu vad ce e asa rău să urmezi un trend in moda. Pentru ca, desigur doamnelor, nici voi când erați mici nu doreati sa fiți in pas cu moda si nici nu incaltati pantofii cu toc al mamelor voastre, asa-i ?!?
Felicitari, Snow, pentru ca ai generat o dezbatere atat de intensa! Dar as vrea sa nu ne indepartam prea mult de subiect. Nu cred ca dezbaterea este despre blugii skinny sau mai stiu eu ce masuri 0 si standarde de frumusete. Cred ca ar trebui sa ne preocupe mai mult modalitatile prin care sa le pastram copiilor nostri cat mai intacte si cat mai mult timp posibil, inocenta si viziunea asta simpla si naturala asupra lumii. Sa-i lasam sa-si traiasca varsta si sa-i corectam pe cei care vor sa le grabeasca maturizarea si sa-i „manjeasca” cu toate preocuparile noastre de oameni mari. Sa-i ajutam sa fie copii. Cat mai pot. zic si eu…
Foarte bine punctat subiectul. Din pacate din ce in ce mai multi parinti uita ca pruncii lor trebuie sa aiba inainte de toate o copilarie, dupa care urmeaza o perioada de adolescenta unde se intalnesc inevitabil si cu sexualitatea. Acest lucru este incurajat si de anumiti parinti din pacate. Pana la urma cred ca trebuie sa existe o balanta intre varsta, sexualitate si fiecare copil in parte. Si mai important de atat este comonicarea parintelui cu copilul sau despre aceste subiecte, fara ascunzisuri !
Un articol excelent care reflecta trista realitate 🙁 si suficient de multe comentarii ale unor parinti care ma ajuta sa inteleg cum s-a ajuns aici. Am ramas cu un gust amar..
bietele fetite. mi se par infioratoare exemplele (extreme) din articol…
pe de alta parte, chestia asta cu sexualitatea, exceptand extremele, mie mi se pare cumva ca frumusetea, e in ochii privitorului
ma uit la fatucile olandeze de la scoala unde merge baiatul meu, mi-e un drag de ele de nu mai pot, cum sunt ele slabute si blondute si cu ochi albastri, poarta si blugi skinny, si colanti, cu tutu-uri, fuste, rochii, tot felul de suprapuneri, sclipiceli, combinatii de culori si haine, mai mare dragul, pana sa citesc articolul asta nu mi-ar fi trecut prin cap vreo tenta sexuala :)))
eu chiar ma inspir de la ele, mi se par asa, niste tinute pline de imaginatie si trendy 🙂
si mai vad aici o gramada de parinti care-si pupa copiii pe gura 🙂 de la aia de 4 ani pana la cei de 12 🙂 eu pe-al meu nu-l pup, de exemplu, dar nu mi se pare ceva sexual. daca s-ar pupa frantuzeste, da, bleah, dar asa, ce treaba am eu :))
Oameni buni,
M-am bucurat de impactul subiectului, de discuțiile pe care le-a generat, de semnalele de alarmă pe care le-a tras.
Celor care n-au înțeles, acesta nu a fost subiect despre blugii skinny, nici despre homosexualitate, nici despre educația sexuală necesară.
Este despre realitatea exacerbarii unor tendințe nefirești pentru vârsta copiilor în raport cu dezvoltarea lor psihologica și emoțională. Da, faptul că unor fetițe le vine ciclul la 10 ani și că la 12 au sâni ca de 18 NU înseamnă că sunt pregătite pentru altceva decât copilărie.
Pentru asta ar trebui noi părinții să luptăm, copiii să se bucure de copilărie și atât cât se poate să limităm influența tendințelor distructive din media asupra dezvoltării lor pe termen lung.
Putem avea copii bine informați, destepți şi care să poată sta împotriva curentului.
Nu uitați că cel mai ușor de manipulat sunt oamenii fără opinii, fără valori și cei care se uită toată ziua la tv 🙂
Cineva mai sus spune ca sexualizarea este in ochii privitorului si exact la asta ma gandesc si eu, de la inceput. Problema ma intereseaza in mod deosebit, fiind mama de fata. Dupa cum am mai scris , fata mea poarta haine mulate, fustite scurte si costum de baie din doua piese. Se machiaza singura de pe la 3 ani, isi face machiaje „elaborate” in fata oglinzii, uneori isi picteaza tot corpul. Eu nu sunt cea mai eleganta mama, machiajul este foarte light la mine, oja exceptional. Ea imi reproseaza, uneori uitandu-se la cate o mama mai eleganta si aranjata, toate aceste lucruri. E fascinata de putinele dati cand ma imbrac pentru o ocazie. Nu e copilul care sta in fata televizorului la orice emisiune, de fapt televizorul il deschidem rar. Se uita la anumite desene animate, da, printre ele Barbie ( rar), MonsterHigh ( astea m-au prins pe mine fiindca personajele imi par adorabile si nu imi vine sa cred ca am putut considera hidoase acele papusi, tipic pentru cineva pentru care doar frumusetea conteaza, dar desenele astea sunt un fel de antiBarbie) , desene Disney. Ea are o parte artistica, creativa, iar intuitia mea combinata cu intense studii si framantari, plus sfaturi specializate, m-au facut sa o incurajez in asta. O las sa se picteze, sa se aranjeze, sa joace roluri, avem o intreaga recuzita pentru asta. Aceeasi creativitate o aplica si in bucatarie, si in decoratul camerei.
Revenind la sexualizarea uneori discutabila, eu am un exemplu: balerinele sunt considerate unele din cele mai sexi aparitii. Multe fetite fac balet la varste fragede, se imbraca in colanti si tutu, isi prind parul absolut minunat, la unele spectacole sunt chiar usor machiate. La fel si gimnastele, alte femei ce se afla in topul fanteziilor barbatilor: imbracate sumar, cu flexibilitate ce te duce cu gandul prin alte parti. Nu stiu daca ati avut ocazia sa urmariti cursuri de dans pentru copii. Fetite de cativa anisori, unduindu-se ca la carte pe ritmuri latino, imbracate in rochite scurte si mulate, cu sandalute speciale de dans. Eu am auzit, nu de putine ori, ca o fetita ce face asta e prea sexi, dar sincer eu cred ca privitorul are o problema. Copiii aceia fac un sport, isi dezvolta abilitati ce ii vor ajuta mai tarziu in viata, chiar daca nu fac o meserie din acel sport. Problema este cand accentul se pune doar pe aspectul fizic, cu precadere pe latura sexuala. Nu sunt normale concursurile de frumusete fiindca nu le invata nimic bun pe fete. Chiar daca s-ar prezenta la acel concurs imbracate intr-un sac, accentul pus doar pe aspect fizic nu este in regula. Mai ales pe anumite parti din fizic. Nu mi se pare in regula mesajul „fata aceea si-a pus o fusta scurta si datorita ei a devenit faimoasa si bogata”. Nu am nimic cu o femeie inteligenta ce se imbraca bine. Nu vad de ce nu ar fi in regula ca o femeie de afaceri de succes nu s-ar putea imbraca sexi. Nu vad de ce o fata nu s-ar putea imbraca in blugi mulati, atat timp cat ii trage pe ea pentru a pleca la biblioteca. Nu doar sexualizarea e problema, ci exacerbarea ei concomitent cu diminuarea pana la disparitie a altor modele. Mie de asta imi este teama, ca nu mai avem pe cine sa aratam si sa spunem ” uite, bravo ei, a ajuns departe fiindca a muncit intens”. Daca a muncit in colanti sau blugi cu trei numere mai mari, astea imi par detalii. Aspectul fizic placut ajuta, dar nu este o calitate, este un atribut. Nu mi se pare normal sa fii felicitat pentru frumusete, sa faci bani doar din asta, iar lumea noastra spre asta tinde.
Uite Simona Halep ar fi un bun exemplu.
Recunosc, nu aș putea pune niciodată egal între munca unui dansator copil și munca unei gimnaste.
Totusi, dansul este foarte solicitant si copilasii aceia muncesc pe rupte. O spun fiindca stiu, cunosc. Sacrificii facute de ei, de parinti- costumele costa o mica avere, papucii sunt speciali si sunt peste 100 RON perechea, facuti pe comanda.Este acelasi lucru ca in orice sport. Iar rochitele tenismenelor sunt al naibii de sexi.
Mai demult o persoană cunoscută a zis de genul (nu reţin exact cuvintele) “cred că singura pretenţie pe care o s-o am de la copilul meu e să citească, de aici or să plece multe”. Deci, atâta vreme cât pasiunile multor părinţi sunt realitişourile şi alte şouri, cu un mare impuls ‘telectual către tabloide net şi filmuleţe youtube, plus ceva bârfă zilnică, un copil are cele mai apropiate modele, părinţii lui, spun asta având şi un exemplu personal.
P.S. – M-a distrat un comentariu de mai jos, cică nu trebuie să te documentezi înainte de a scrie 😀
Articol adevarat! semneaza un Tata
Da, articolul – sau mai bine spus – o parte din articol – e ok, dar doar acolo unde se trag diverse semnale de alarma catre parintii responsabili sa vegheze la valorile pe care transmit copiilor. Faptul ca discutiile s-au intins catre blugii skinny si homosexualitate vine din exemplele absolut trase de par pe care le-a folosit autoarea (c’mon, chiar s-a gandit ea ca traditia beauty pageant-urilor din nu stiu ce stat sudic in SUA e un exemplu bun de prezentat unei audiente din Romania? Ah, da! E pentru ca s-a oprit la primul articol dupa ce a dat search pe google „sexualization of girls”. Exemplele sunt luate si traduse de aici: http://www.parentingscience.com/sexualization-of-girls.html. Mi-a luat fix 5 secunde sa le gasesc).
Mediul inconjurator e plin de chestii mai mult sau mai putin daunatoare pentru dezvoltarea copiiilor, exista peer-pressure (si inca de la varste destul de fragede), sunt multe trenduri (dar cand n-au fost, de-a lungul timpului?), insa nu vom avea niciodata succes ca parinti punandu-le copiilor mana la ochi si desprinzandu-i complet de ceea ce se intampla in jurul lor.
Vom avea cu adevarat succes daca ii invatam sa fie unici, sa aiba incredere in ei si sa respinga ceea ce nu ii reprezinta.
Având în vedere că în Romania nu se fac astfel de studii și că US are o tradiție a concursurilor de frumusețe pentru copii (care nu reprezintă un caz izolat după cum ai sugerat), era normal să iau exemple de acolo. Am citit foarte mult pe această temă și am precizat sursele studiilor, deci nu văd nicio problemă.
Iarăși, nu am spus nicăieri că trebuie să ținem copiii în glob dr sticlă in afara tentațiilor dar poate vrei doar să fii gica contra. Cred că deja s-a înțeles mesajul articolului de către cei care pot citi fără să se lege de un detaliu (blugii skinny) care nu schimbă cu nimic esența.
nu, n-ai precizat nicio sursa. ai luat pasaje din articolul al carui link l-am pus mai sus si le-ai tradus mot-a-mot. ai trantit referintele alea pe care le-ai copiat de la sfarsitul articolului, de parca ai fi umblat tu in materialele alea sa te documentezi. sunt gica-contra pentru ca asta nu e un articol original si raspandeste prejudecati, asa cum s-a vazut pe alocuri. dar hai sa-i invatam pe altii despre cum sa fim exemple pentru copiii nostri. bleah …
Singurul lucru pe care l-am redat este o parte din experimentul cu matematica. Am avut răbdare să citesc toate experimentele notate deci da, m-am documentat și am venit cu multe exemple proprii. Întreaga exprimare îmi aparține.
Prejudecăți avem toți, posibil să te fi deranjat alte lucruri și de aici reacția.
p.s.Te provoc să scrii un articol despre peer-pressure fără să citești nimic pe net :)). I can find it too, indiferent dacă apare în prima sau a douăzecea pagină la căutări, dacă asta ar fi ideea.
eu zic ca sfaturile de parenting (sau mai bine experientele de parenting, ca am vazut ca multi devin sensibili cand simt ca ideile sunt impartasite cu prea multa superioritate – si pe buna dreptate) sunt mult mai bine intelese si apropriate daca vin din intamplari personale (situatii traite in calitate de educator, psiholog, sociolog, medic, parinte lipsit de prejudecati, etc.), nu de pe „net” :)))))))) si nu, nu accept provocarea; daca aveam talent de scriitoare si as fi avut pretentia sa ma publice Printesa aici, cu siguranta m-as fi prezentat cu un articol original.
Oa…. eu am aceeasi pronlema cu blugii. Urasc blugii/pantalonii skinny. Arata rau pe mine (scunda si slaba)…. dar nu se mai gasesc haine normale in magazine. Noroc cu magazinele SH si croitoresele.
E o dramatizare inutila. Intr-adevar, e o problema, dar in niciun caz nu trebuie dusa la extrem asa cum sugereaza articolul. Sa fim seriosi, cel putin la exemplul cu prezervativul din parc, o abordare cu mult mai buna ar fi fost discutarea cu copilul, evident, invaluind adevarul in ceva „minciunele”, si anume: ca prezervativele ar fi „baloane” si ca nu e bine sa le iei de pe jos si sa te joci cu ele fiindca [blablablabla]. N-o sa fiti mereu langa copil cand el gaseste un prezervativ pe jos, asa ca fiti cu picioarele pe pamant si nu cautati sa le creeati mica lor lume perfecta din care le va fi foarte greu sa iasa mai tarziu.
foarte bine punctat!!! Ar trebui ca toti parintii sa gabdeasca asa si sa incerce sa schimbe ceva!!!! Copilaria nu trebuie eliminata!!!!
Perfect de acord cu articolul. Lucruri de bun simţ foarte bine exprimate!
Cred ca sta in puterea fiecarui parinte sa pastreze copilaria propriului copil. Da, lumea in care traim ii expune prematur la tot felul de lucruri nepotrivite, sexualitatea exacerbata e doar unul dintre ele dar, de asta suntem noi langa ei nu? Un parinte inteligent, un parinte care este apropiat de copilul sau, care discuta cu copilul si este implicat in viata copilului il poate feri de pericole. In ceea ce priveste pornografia si sexualitatea explicita din media si online exista telecomanda, exista programe de control parental. Hainele si jucariile de pe piata sunt pentru toate gusturile, nu te obliga nimeni sa cumperi ce nu-ti place. Daca un copil ia contact accidental cu ceva nepotrivit stai de vorba cu el si ii explici, pe intelesul lui, nu ascunzi si nu minti, asta e f important. Cred ca noi, adultii facem greseala sa exageram uneori pt ca privim totul din perspectiva noastra si nu a copilului. Ei s-au nascut in lumea asta si, de multe ori iau lucrurile ca atare, nu ii socheaza si, daca discuti cu ei si le explici inteleg surprinzator de bine si de repede.
Toata copilaria am purtat rochite si fustite scurte, dar asta nu a parut nimanui nepotrivit. Toate fetitele purtau asa. Nimanui nu ii parea nepotrivit ca parintii mei sa ma pupe, inclusiv pe gura, sa stau in poala bunicilor si unchilor, nimeni nu se gandea la nimic gresit si nimeni nu m-a abuzat. Avea papusi gen Barbie (se numeau Nicoleta) si ne rujam si purtam pantofii mamelor noastre.
Nu vad nimic gresit in a ajuta un copil sa-si descopere identitatea de gen, in a da gauri in urechi fetitelor sau a imbraca pe cei mici in haine albastre/roz. Pana la urma natura ne-a facut femei si barbati si trebuie sa acceptam asta. Ceea ce nu e e acceptat este exagerarea, schemele de gandire gen: fetitele tb sa fie printese iar baietii puternici, femeile poarta rochii si sunt sotii si mame iar barbatii poarta pantaloni, conduc masina si merg la serviciu
Am o fetita de 5 ani si jumatate. Am imbracat-o in toate culorile, eu chiar prefer culorile neutre gen galben, mov, verde. Sincer, mi-as fi dorit sa fie o mica printesa, sa-i iau rochite si sa-i fac codite. Fata mea insa, inca de pe la 2 ani a spus nu rochitelor, prefera culoarea albastru si blugii, se joaca doar cu baietii si ii plac masinile si pistoalele. Stie insa ca ea este fata si care e diferenta biologica intre o fetita si un baiat. Nu incerc sa ” vanez ” pericolele nu o tin intr-un clopot de sticla si nu ma gandesc de acum ce va fi cand va creste. Le iau pe rand, asa cum vin si sunt convinsa ca, fiind un parinte deschis la minte pot creste un copil puternic, cu incredere in sine, la fel de dechis la minte care se va adapta realitatilor si nu va fi o victima