Mai pun uneori pe Facebook sau pe-aici pe blog bucățele din conversațiile noastre cu Sofia. Majoritatea sînt caraghioase, unele sînt aiuristice, multe sînt surprinzătoare, pentru că uneori ea spune lucruri foarte serioase şi atunci se găseşte mereu cineva să-mi spună că nu se poate ca Sofia să spună așa ceva, sigur minte autoarea. Că un copil de 2 ani şi ceva nu poate spune că e fericit sau că viața e frumoasă (sigur, mai sînt şi cei care se grăbesc să îi corecteze greşelile de exprimare, ce dacă are doi ani, să vorbească dom’le impecabil dacă e aşa deşteaptă). Ei bine, aceşti oameni se înşeală. Copiii sînt uimitori. Sînt teribil de inteligenți, de sensibili la nuanțe, de introspectivi. Pun mai jos cîteva dintre zicerile Sofiei din ultimul an, iar apoi o să vă spun de ce cred eu că ea la 2 ani ştia să-mi spună că plînsul vindecă şi oamenii sînt făcuți să fie împreună.
Ce zice Sofia?
2 ani și 10 luni
2 ani și 2 luni
Voi ştiți cum scriu eu. Exaltat, exagerat de exaltat pe alocuri, cu multe comparații, descrieri plastice, însuflețit, mult. Trebuie să știți că eu exact aşa şi vorbesc. De cînd s-a născut Sofia, numai asta aude. În fiecare dimineață din ultimele 1000 de zile i-am spus cît sînt de bucuroasă că o văd, cît este de frumoasă ciufulită, cît de mult o iubesc şi cît de fericită mă face, că viața e minunată cînd ai alături oamenii pe care îi iubeşti şi tot aşa. Nu trece zi să nu găsim un prilej de a discuta despre familie, despre ce e important pe lume, şi nu pentru că-mi propun, ci pentru că sînt o moară stricată şi pentru că-mi place să dau pe-afară cu emoțiile astea bune care mă umplu de cînd a apărut ea.
Şi ea e spectatorul meu şi partenerul meu de scenă tot timpul. Nu e de mirare că vorbeşte ca mine, despre Univers şi iubire, că-mi spune că mă iubeşte în toate felurile posibile. A înțeles, a interiorizat, simte şi ea ce îi explic eu că simt (uneori, alteori nu), integrează noțiunile şi le foloseşte singură în contexte care-mi demonstrează că ea chiar a învățat să exprime ce simte, nu repetă ca papagalul ce aude la mine. Şi uite-aşa m-a anunțat ea pe mine la 2 ani și două luni că viața e pumoasă (nu pentru că ar fi conspectat nu ştiu ce compendiu de filosofie, cum foarte fin mă ironiza o doamnă pe-aici). M-a auzit pe mine, m-a urmărit, a înțeles, simte, se poartă şi postulează în consecință. 🙂
Aşa că lăsați copiii să vă uimească. Nu mai ştiu cine şi unde a scris că puiul ei de 10 luni a zis cuvîntul „carte”. Sună incredibil? Dacă mă uit la al meu de 7 luni cum zice numai gugugaga, da. Dacă mă gîndesc ce ființe extraordinare sînt copiii, ştiu că aproape orice e posibil, chiar şi rostirea limpede a unui cuvînt greu la doar 10 luni.
Despre ce cred eu că ajută copiii să vorbească bine am mai scris aici.
ma bucur de fiecare data cand vad ca ai postat ceva ce ea a zis. imi doresc un copil asa 🙂
Ce haioasa e! Abia aștept sa vb si gâgâlicea mea. Conversațiile cu Sofia m-au făcut sa ma culc zâmbind asta seara 🙂
El 1a8l, gagica lui 2a1l. Singuri în dormitorul ei. Se joacă cu fructe din plastic.
Ea: banană
El: mamană
Ea:BANANĂ! (ton ridicat)
El: Mamană!
Ea: BA-NA-NĂ!!! exasperată de-a dreptul
El: MAMANĂĂĂ!
Noi, părinții, ne crăcănam de râs în sufragerie. Apare și ea nervoasă și neînțeleasă. El rămâne cu mamana saracu’ în dormitor…
Am ras pana nu mai puteam respira, si asta in conditiile in care le mai citisem o data pe Fb!!! 🙂
E o scumpa Sofia!
Am zis si eu la un moment dat ca scriu undeva ce spune nepoata mea de 2 ani si 11 luni. Spune uneori niste vorbe de ramai uimit de unde le scoate.Dar si mamica ei vorbeste mult,are de unde invata 🙂
Intra in bucatarie si zice: mmm, ce miroase bine aici?
In preajma Craciunului a vazut niste copii sarmani la TV si s-a dus cu cana de lapte catre ei: sa le dam si lor ca n-au.
A stat cateva zile mai mult pe la bunici,la venirea fratiorului ei acasa si ii spune mamicai: Mami, m-ai indepatat de tine!
Tot inainte de Craciun,eram la masa,in asteptarea mancarii si imi spune: uite,pe scaun aici il pun pe Mos Craciun si ii dau sa manance mult ca e obosit. Si pe reni ii duc la dentist sa ii spele pe dinti. :))
Avem si noi tendinte de a-i „manca” picioarele si mainile delicioase si ea spune: n-o manca pe Andeea, mananca mancae!
Ah si printre ultimele intamplari, in care ea era foarte serioasa,iar eu m-am prapadit de ra,a fost cu o jucarie de asamblat (gen Kinder). Ea: ajuta-te tu de asta! (adica sa o ajut sa o faca). Eu: pai stai,ca nu stie moasa,sa vad cum.Intre timp,rupe ceva din piese si zic: Ce sa ma mai ajut,iubito,ca uite,ai rupt-o.Ea continua cu seriozitate: Hai,ajuta-te tu de asta rupta!
Adorabili copii!
Astazi, Letitia implineste un an si 9 luni si vorbeste…si face tot felul de conexiuni, incat de multe ori cand le povestesc prietenilor pun la indoiala ca se intampla exact asa lucrurile… Weekendul trecut am fost in vizita la bunici si rudele s-au convins ca Letitia chiar vb mult si stie tot despre orice…De ex, hota da afara abulul… Cred cu tarie ca fiecare copil este unic, insa sunt si convinsa de faptul ca atat timp cat comunici mult cu copiii tai si ii explici ce si cum, te va uimi in fiecare zi!
Doamne ce frumos!!! Abia astept perioada asta si eu 🙂 Felicitari oricum pentru cum abordezi lucrurile, sper din suflet sa am atata rabdare si eu!
copiii sunt minunati si uimitori intr-adevar 🙂 buburuza mea (10 luni) a inceput sa faca si ea conexiuni: stie cum face leul („rrrrrr”) si sarpele („sssss”). se bucura nespus cand luam iar cartea cu animale la cercetat 🙂
Si eu cred din tot sufletul ca micutii astia sunt mai inteligenti si mai competenti de cat ne place noua sa credem. Ii consideram nestiutori si ii vedem ca pe niste materiale brute ce trebuie prelucrate si cand colo, cat de departe suntem de adevar…
Noi i-am vorbit baietelului de la inceput, inceputul inceputului, asa cum vorbim intre noi – niciodata n-am folosit „bebeluseasca” (si sa fiu sincera, am oroare si de plural si de a imparti subiectul cu el!) Are cinci ani acum si nu de putine ori ma aud pe mine cand foloseste unele expresii – si multe altele la care mi-as fi dorit sa ma duca pe mine mintea 🙂
Legat de treaba cu competenta copiilor – am mai lasat eu un comentariu candva, iti recomand cu mare drag, o carte minunata, care mie una mi-a devenit lectura de capatai. Jesper Juul – Your competent child. Deschizatoare de ochi, nu alta!
si eu trag speranta ca si fetita mea va vorbi (aproape 2 ani). Desi vorbesc mult cu ea si bona vorbeste mult cu ea, ma tem ca s-a prins ca se face f bine inteleasa prin limbajul non-verbal si cele 20 de cuvinte care le stie, si nu prea pare interesata de a acumula mai mult 🙁
mi-o apărut un coș pe obraz. o întreb pe maică-mea dacă e alb și Miruna de acolo: „ce-ai, mama? ce-ai?” „un coș, Miruna, un coș” „aaaa. un pui di pasăle.” „ce am? ???” „UN PUI DI PASĂLE” după aia îi arăta lu’ bunic-su că ea are un pui di pasăle pe obraz.
tot ce am eu are și ea, se subînțelege.
🙂
Poate nu cred ca Sofia vorbeste atat de bine datorita filmuletului postat cu colinda de Craciun (http://www.printesaurbana.ro/2014/12/eu-cint-voi-cintati.html). Sa fiu sincer, nici eu nu prea inteleg ce zice acolo.
Daniel, mie mi se pare ca repeta acelasi mesaj, tot timpul: „”putem sa dam drumul la CD-ul ala?”. 🙂
De cateva zile bune ma uit la sectiunea ta de Umor si astept sa mai apara noutati. Multumeeeesc pentru discutiile genial de comice :)) Ai o fetita haioasa rau!
„Vrei sa-ti dau doua pumnuri?” intreaba amenintator fiu-miu!
Nu mami, multumesc!
Carte la 10 luni? Alea sunt povesti.
Eu nu inteleg de ce se mira lumea ca un Sofia vorbeste asa de bine (sau alti copii, nu doar ea). Oricine care iti citeste blogul stie ca te ocupi foarte mult de ea, ca vorbesti cu ea si ca ii povestesti cate-n luna si-n stele. E adevarat ca eu cred ca ei repeta mult chestiile pe care le aud fara sa intelegea neaparat ce repeta (cel putin la inceput) sau daca inteleg, inteleg altceva decat noi, adultii (cum ar fi aia cu „viata e frumoasa”). Dar e normal ca daca un copil isi vede parintii fericiti si ii aude spunand ca viata e frumoasa, va spune la randul lui acelasi lucru. Sau „te iubesc” sau alte lucruri frumoase. Da, depinde si de copil, dar cred ca e esential sa ii vorbesti si sa-i povestesti si sa-i raspunzi la intrebari cat mai mult posibil.
Dintre cele de mai sus, preferata mea e cea cu shaorma taximetristului.
Profit de postul asta ca sa iti spun ca mi-a placut la nebunie poza cu Sofia si turnul de carti. Imi creste inima cand vad parinti care le transmit copiilor dragul de carti.
*edit: „ca Sofia” (fara „un”)
Sa iti traiasca minunea! Mereu ma amuz cand postezi conversatiile cu ea.
Piticul meu are 15 luni, doar mama si tata, desi ii vorbim f mult, llucuri normale, domestice, ii citim si ii aratam carti. Pana acum ne aproba zicand in limba lui, dar cu tonalitate…semn ca ceva intelege el si vrea sa comunice.
Imi plac mult discuțiile tale cu Sofia :). Strumfu meu e un vorbăreț de mic la 4l vorbea spaniola: agua :)) Iar la 5l si 8 z a zis prima oară ta-ta. La 6l zicea clar: mama, uite, haide, gata, haide, apa. Deci se poate 🙂
Nu stiu daca am pus la indoiala, posibil undeva intr-un colt de minte, singura chestie este ca nu ma amuza niciodata, ma mir cand citesc ca unii se prapadesc de ras. Am si eu o fetita de 3 ani aproape, mi se pare adorabila, este universul meu si probabil ca am ajuns egoista nu stiu…inainte eram innebunita dupa alti copii, acum doar pe ea o vad.
In schimba ma amuza teribil ce spui tu, Ioana.
Felicitari pentru minunatia ta! E minunata:) m am distrat copios la replicile ei.
Al meu grasan are 6luni jumatate. La 4luni jumatate zicea mama, papa si mamamia.. Chiar intamplator l-am surprins intr-o filmare..a continuat 2 saptamani sa zica MAMA foarte clar.. Dupa care a facut vaccinul de 5luni.. Si de atunci ma ingrijorez pentru ca nu a mai spus MAMA daca cumva din cauza vaccinului nu mai spune .. Poate a fost doar coincidenta poate nu.. Aveti cumva experiente de genul acesta?! Chiar am vrut sa caut pe internet dar stiu ca o sa gasesc tot felul de prosti asa ca ma incred mai mult in persoanele care citesc si ulterior comenteaza pe acest blog.
Off topic: vad o groaza de voturi negative la comentariile pozitive ale articolului. Poate e un silogism (greseala logica de analogie), dar eu le vad de fapt a fi voturi negative la articol. Nu mai cititi, fratilor si surorilor, daca nu rezonati cu autorul si cu fanii acestuia. Nu e obligatoriu sa citim ce nu ne place.
On topic: m-am gandit mult la explicatiile pe care le dadeai in primul articol pe aceasta tema si iti multumesc pentru inspiratie. De cand am nascut, vorbesc intr-una cu copilul meu. Si mereu am senzatia ca, desi pe prea mica sa imi raspunda, intelege ce spun. Iti multumesc ca impartasesti cu noi lucruri care ne pot face mai buni in relatia cu copiii nostri.
ICSTINA, exact asta observasem si eu. Mai mult, cele mai multe voturi negative le strang in general comentariile care le lauda pe Sofia sau pe Ioana.
Buna. Cine nu te crede …inseamna ca nu are copii atat de mici… sunt foc de destepti si iti trantesc niste cuvinte complicate la momentul potrivit de ramai masca….Noi la 2 ani si jumatate :” facem o reverenta….”…si chiar o facem…. :))). Multa sanatate.
Corect este se insala, nu ‘se inseala’. Daca tot e vorba de cum invata copiii sa vorbeasca limba romana corect.
Sa iti traiasca si sa te bucuri de ea! Intotdeauna m-am amuzat ascultand diversele idei ale copiilor ce ma inconjoara! Felicitari pentru postari si continua sa ne impartasesti astfel de momente!
Si a mea de aproape 5 ani (4,8l) m-a vazut cand incercam pe ascuns (credeam eu) sa mananc o patratica de ciocolata…”mami de ce mananci singura? Imparte cu prietenii!”
La care tat’su care si-a revenit mai repede din uimire a zis : pai care prieteni ca sunt doar eu si fratele tau… Da ea : „eu sunt prietena lui mami”!!!
Minunati copiii si varsta asta !
Baiatul cel mare a vorbit foarte bine si repede…la doi ani vorbea in propozitii cat de cat corecte si lungi. Acum vorbeste mai corect decat copii cu jumatate de an mai mari decat el. I-a placut sa stea sa se uite pe carti de la 9-10 luni (ajunsesem la cate 2-3 ore de „citit” pe zi per total din initiativa lui). La aproape 5 ani intelege mult in engleza si vorbeste la fel, in propozitii pentru ca i-am vorbit si citit de la 1 an in acea limba. In schimb nu i-a placut niciodata sa construiasca (cuburi, lego), sa faca puzzle abia acum incepe sa-l atraga cat de cat.
Gemenii? La aproape 2 ani vorbesc fix cateva cuvinte, foarte putine, maxim 10 fetita si vreo 4-5 baiatul. Nu le place sa „citeasca” in schimb au dezvoltarea motrica mult mai avansata decat o avea cel mare la aceeasi varsta, fac puzzle-uri destul de complexe cu forme neregulate, construiesc turnuri etc.
Acelasi mediu, aceeasi parinti/ bunici, aceleasi conditii. O bona in plus dar mereu insotita de un bunic/ o bunica.
Natura.