Învățătoarea urlă? Noi ar trebui să urlăm!

84 comentarii

1. E ingrozitor, ma sperie pe mine femeia asta. Eu am crescut cu tipete acasa, am 27 de ani si nu suport sa tipe cineva la mine. Eu si sotul meu nu tipam niciodata unul la altul. Consider ca daca simti ca trebuie sa tipi nu ai argumentele necesare intr-o discutie.
   Revenind la femeia asta, eu nu mi-as mai lasa copilul la orele ei. Sper sa faca parintii scandal, sa se schimbe ceva.
   Nu asa se formeaza „oameni”. Jumatate de creier e ea.

2. Nu am putut asculta pana la capat…Mi s-a facut piele de gaina!
   Sustin parintii care au facut reclamatia,totusi nu ii inteleg pe cei care o sustin…
   Am auzit de o invatatoare care a batut un copil , pana a lesinat ,din cauza ca agatase faţa de banca…Mama copilului a urlat la invatatoare pana nu a mai putut!E tragic faptul ca femeia aceea continua sa fie in invatamant….Nu cred ca se vor schimba lucrurile prea curand…

3. Profesoara de romana imi cerea „sa vina ma-ta la scoala”. nici azi, dupa 20 de ani, nu stiu ce avea cu mine, cert e ca doamna ma-ta mea nu s-a lasat pana nu a schimbat-o si a facut un bine clasei intregi… Apoi au aparut profesoarele cu frustrari de diverse tipuri pe care si le varsau pe noi fetele si ne reprosau ca venim ca la casa de toleranta, nu la scoala … Ei bine eu una imi admir mamica mea care nu s-a lasat cu una cu doua si le-a cam pus cu botul pe labe pe frustrate, desi atitudinea generala era sa nu suparam!

4. Perfect de acord cu ce spui aici. Ai atins citeva puncte bune: numarul mare de copii la clasa, programa haotica, spatii improprii uneori. As putea sa mai adaug: birocratizarea sistemului, remunerarea cadrelor didactice sub limita asigurarii unui trai decent, lipsa materialelor sau pretul foarte ridicat al acestora (inclusiv manuale).
   Apoi te-ai concentrat pe efectele acestui intreg sistem (manifestarea frustrarilor), pe care vrei sa le elimini prin mica ta revolutie, dar fara sa elimini cauzele.
   Asa ca ridic o intrebare de perspectiva – ii scoti pe cei batrini si sastisiti si cu cine ii inlocuiesti? Eventual cu suplinitori necalificati care se chinuie un an-doi pe salariul de mizerie, si apoi pleaca.

   • unii dascali sunt pentru multi copii, singura sursa de echilibru in viata: „se lipesc” de invatatoare cand acasa „tuna si fulgera”, le pun discret pe catedra o papadie si le opresc pe strada dupa multi ani si le spun „ati fost singura careia i-a pasat”.

     in momentul cand ajungi la catedra NU ai putere, ai IMENSA responsabilitate de a fi om mai intai de toate: pentru ca pe langa faptul ca ai fost pregatit sa formezi si sa dezvolti tot felul de skill-uri si inclinatii (de la scris si citit, la pictat), „atingi” mici sufletele pe care le marchezi in bine sau…pe viata.

     din pacate, dascalii nu sunt platiti corespunzator mai nicaieri (poate exceptia sunt cei danezi)-ma refer strict la cei care sunt in gradi, scoli primare si gimnazii insa asta NU este vina vreunui copil, asa cum NU este vina copilului ca nu sunt destule resurse materiale sau ca dascalul este „stressat”.

     da, oamenii acestia cu comportament isteric si fara nici o scuza, trebuie indepartati din scoli si gradinite si inlocuiti cu oameni disponibili emotional si care intra in invatamant CONSTIENTI ca de abia isi vor plati chiria, indiferent cat de necinstit este si stiu… cat de necinstit este.

     „invatamantul” (ca orice alt domeniu) este o alegere personala si alegerile personale…trebuie asumate, pentru ca sunt ale noastre.

   • Exact. Si fiind o alegere personala, mulți din cei care ar face faţă de la decent in sus, aleg sa plece 🙂

5. https://www.facebook.com/groups/738968416224324/?fref=nf

6. Da, apropo de părinții din bremea comunismului, tata o încuraja pe educatoare să mă lovească ” cînd e necesar ” și o făcea îți dai seama”!!!! cîtă umilință am îndurat ! mă punea să-mi dau și ochelarii jos înainte să nu mi spargă !!! … a, da ! era considerată o foarte bună educatoare, evident, și ea era o alcolistă și jumătate !!! și mă întrebam în anii care au venit de ce nu merg să o vizitez, că doar eram sub aripa ei protectoare ! Doamne, ce dezastru !!!

7. Este absolut infiorator. Nu m-am putut uita la nici un film, am citit transcrierea. In locul parintilor daca as fi, l-as muta pe copil la alta scoala urgent, dna. Monica Chiorean este un Kapo nazist nascut in Romania, si cred ca are mari probleme psihice, insa asta nu ii scuza purtarea de director de penitenciar comunist.

   Ea are „metode” neortodoxe, trezirea, adica scoate copii la tabla, ca sa fie umiliti de restul clasei; evident ca dupa ce esti abuzat verbal la comanda calaului nici macar nu vrei sa povestesti acasa ce lectii ti-a predat dna. invatatoare.

   Problema este ca ne lasam calcati in picioare de acesti rinoceri….

   Eu am fost tuns cu carare, in mod inutil, tin minte perfect, la zero, doar pe centrul capului, de profu’ de sport in clasa a doua sau a treia, in vazul tuturor. Am venit acasa ingrozit, dar tata m-a luat frumos asa „tuns” si a mers cu mine a doua zi la directorul scolii, si i-a explicat citeva chestii. M-a lasat in pace profu’ de sport, in timp s-a schimbat, s-a dat pe brazda. Insa tatal meu un om simplu, fara scoala dar citit, a reactionat si asta in plin comunism.

   Nu trebuie sa tacem, iar parintii copiilor din acel lagar de extarminare psihic sunt primii care trebuie sa reactioneze, sa isi apere pruncii.

8. Si eu am suferit in copilarie din cauza unor „profesoare”, formatoare de suflete si minti.
   Prima, invatatoarea noastra, tipa si era extrem de nervoasa. Mai avea putin pana la pensie si era plictisita de viata. NU e un motiv sa nu iti faci meseria cum trebuie.
   A doua, profesoara de muzica, m-a lovit pentru ca i-am spus ca m-a notat gresit si ca de fapt scrisesem intr-o lucrare o partitura pe care ea n-o vazuse. Dupa ce i-am aratat lucrare, mi-a spus ca mint, m-a lovit (m-a zgariat cu unghiile ei de vrajitoare) si m-a dat afara din clasa. Bineinteles ca m-a umilit, m-a traumatizat. Mama a facut plangere, insa evident, nu s-a rezolvat nimic. Era prin anii ’90, cand copiii nu aveau drepturi, nu se puteau apara, nu puteau sa se planga nimanui…
   Imi pare rau ca am trait acele evenimente in perioada in care nu se puteau inregistra abuzurile, in care nu se puteau sanctiona persoanele cu autoritate absoluta in scoala. E bine ca acum cei vinovati pot fi depistati mai usor, insa nu stiu daca se va schimba ceva in atitudinea generala.
   Poate din acest motiv, noi, cei din generatia 25-35 suntem nevrotici, agitati, uneori isterici, nerabdatori, anxiosi, depresivi. Suferim consecintele comportamentului dascalilor nostri si purtam povara anilor marcati de plictiseala, rutina, informatii acumulate mecanic, totul redus la automatisme. Suntem deja obositi intelectual inainte de a ne fi inceput efectiv viata, suntem victimele unui sistem prost-gandit, robotizat, lasat pe mana unor persoane nepotrivite.

   o eleva din negrii ani post-comunisti

9. Eu ma mir ca in Romania inca nu a intrat nimeni in scoala cu o arma cum se intampla in multe alte tari… 🙁 Foarte trist, mobbing-ul poate avea urmari grave.. „Doamna” ar trebui sa i se aduca aminte ca ea este acolo in serviciul copiilor si nu invers…

10. Finuța mea de doi ani și 10.luni este la creșă. Mi.e și verișoară. E soarele meu. E foarte receptivă, cuminte și prietenoasă. La un moment dat, copilul a devenit temător, plângea din orice și refuza să plece de lângă părinții ei, în condițiile în care stătea câte o noapte la mine sau la părinții mei. Vineri am trecut să o iau de la creșă. Din clasă se auzea vocea educatoarei: „Iar te.ai pișat pe tine, vaca dracului! Păi, fă vaco, nu.s plătită să te spăl la cur!“ Am ciocănit și am intrat imediat. Fină.mea era plânsă în mijlocul copiiilor. La propriu au făcut cerc în jurul ei. Educatoarea s.a albit la față când m.a văzut. Copila mea tremura și avea mucii până în barbă. Am simțit că mă sufoc de nervi și de durere. Ce a urmat…a fost horror. Am invitat.o la directoare în birou. Acolo am făcut un scandal monstru, am sunat.o pe mătuși.mea și recunosc…am amenințat.o pe educatoare. Marți am ajuns la inspectorat. Cică se vor lua măsuri disciplinare. Miercuri am aflat că descreierata aia nu e la prima abatere, dar e nepoata nu știu cui de la inspectorat. Deci o să scape cu o bătaie pe umăr. Jur…cu greu m.am abținut să nu o pocnesc pe idioata aia căreia îi sunt încredințați pruncii. De vineri seară, fata face pipi pe ea. Renunțase la pampers în timpul zilei. Purta doar pe timpul nopții. Cred că.i de la șoc…
    Umilința și bătăile nu se practică doar la nivel de creșă, grădiniță sau școala generală. Eram anul doi de facultate când o colegă a fost făcută albie de porci pentru că avea avea pantaloni de piele.

    • Nu se poate face reclamatie inspectoratului? La noi in tara inspectoratul e autoritatea suprema?
      Poate asa dispare si sustinerea…

    • Se poate face o reclamatie la Minister.

    • Oribil, Cata! Imi pare tare rau ca traiti asta! Va rog, nu va lasati, Cautati un avocat, faceti plangere in instanta daca nu o vedeti suspendata. Daca puteti afla ce alte plangeri au fost, gasiti si alti martori, ati avea un caz puternic. Sau macar amenintati cu asta conducerea cresei, sa o suspende pe scorpie. Sunt foarte importanti primii 3 ani de viata, mai ales din pdv emotional. Si petrecand ore multe cu astfel de adulti, finuta ta …pierde. Mult. La fel si voi si toti ceilalti copilasi din grupa. Putere va doresc, sa luptati cu sistemul si sa gasiti alternative, daca nu reusiti sa o indepartati pe … greu sa gasesc un apelativ pentru ”educatoarea” aceea.

    • Am vorbit cu doamna mea profesoară de română din liceu. Am ținut legătura cu dumneaei în permanență în acești ani și mi.am permis să.i relatez întâmplarea. Luni se va întâlni cu mătușa mea, și împreună vor merge la Inspectorat. Sper să rezolve ceva, având în vedere relațiile doamnei profesoare. E ușor să faci rău. E taaaare greu să faci un bine cuiva. Și educatoarea are familie, și.mi pare rău de copilul ei, dar sincer…copila mea e pe primul loc.
      Mulțumesc din suflet pentru susținere. E uimitor câtă însuflețire îmi pot da cuvintele unui om pe care nu.l cunosc. O colegă de muncă mi.a zis că exagerăm, că suntem prea sensibili și că o să transformăm copilul într.o „mimoză“. Nu mai zic nimic…

    • Cata, nu are deloc dreptate colega, ce s-a intamplat este absolut oribil, ingrozitor si revoltator! Nu pot sa cred ca niste oameni maturi se comporta asa cu un bot de om de 2 ani! Mi-au dat lacrimile citind ce ai scris – am si eu o nepoata de 2 ani si 6 luni si as muri sa aud ca cineva ii vorbeste asa… Cred ca te-ai comportat incredibil de bine si de calm, tinand cont ca ai fost de fata la abuzul asta teribil.

      Sper din suflet sa reusiti sa faceti ceva, si sustin sfatul Ancai, nu va lasati! Pentru fina ta si pentru ceilalti copilasi traumatizati de astfel de specimene (ca fiinte, persoane sau oameni mi-e greu sa le spun)!

    • atitudinea educatoarei nu e ok, dar nici parintii nu sunt mai breji. cum e posibil copilul sa faca pe el? daca inca mai face pe el, trebuie tinut acasa. sau cu pempars si cu insotitor la gradinita. nu inteleg, parintii aia se asteptau la educatoare sa o spele la fund pe fetita?? ca presupun ca stiau problema fetitei si se pare ca nu au luat nici o masura. ceva pute grav in povesea asta, nicaieri nu se spune ce au facut parintii in privinta faptului ca fetita face pe ea.

    • Clar. Daca copilul inca face pe el, trebuie sa il tii intr-o cutie de carton, inchis intr-un dulap, pana nu mai face sau pana moare.
      Nu ai voie sa-l lasi liber pe strada! E iresponsabil sa-l lasi liber!

11. Bun, in prima parte a articolului spui ca nu poti obtine copii cuminți fără să-i lovești putin, iar in a ultima parte spui, cu ce s-a stabilit la Convenția UNICEF ca nu e acceptabil sa bați copilul.
    Pai care e poziția ta până la urmă?
    Sau o fi fost jumătate de articol scris in mod ironic? Care?..

    • serios? e o intrebare adevarata asta?

    • Nu ai inteles nimic din ce a scris!!! 🙁

    • La Diana ma refeream

12. Ar putea fi inlocuiti cu noi,generatiile actuale. Suntem multe cadre didactice care abia am iesit din facultate,care am invatat despre educatia centrata pe elev, despre moduri de predare active,in care copilul este implicat in activitati, in care „sa stea in banca si sa i se predea” nu mai e de actualitate si carora ne este drag sa ne facem meseria. Dar pentru noi nu sunt posturi (vorbesc la mine in judet),sunt absolvente cu note de 9 si 10 care nu au un post titularizabil,care sunt nevoite an de an sa dea examenul de titularizare pentru ca nu sunt posturi pentru noi,sunt ocupate de astfel de doamne…

    • Ei, da. Asa e. Doar ca viata bate filmul, si când chiar vine vorba sa lucrezi in învățământ constati diverse lucruri:
      -ai clase cu foarte multi elevi
      -trebuie sa predai tabla înmulțirii la clasa a doua, sau alte continuturi „adecvate” vârstei
      -trebuie sa faci şcoală cu niște copii de grădiniţă (clasa zero)
      – trebuie sa faci grădiniţă cu copii de creșa (grupa mica, unde sunt înscriși copii intre doi şi trei ani)
      -te chinuie şi pe tine cadrul didactic bătrân şi sastisit de care fug copiii
      – trebuie sa scoți bani din buzunar pentru diverse chestii
      – trebuie sa lucrezi minim 40 de ani si sa dai o grămadă de examene şi inspectii ca să ajungi la un venit cat de cat decent

      Si tot asa pentru opt milioane pe luna. Scuze nu exista pentru un astfel de comportament, desigur. Vroiam doar sa atrag atenția ca revolutiile lasă vid in urma lor si distrug și ce e bun in calea lor 🙂

    • Asa e, meseria de dascal este cea mai grea, pentru ca doar dumnealor au examene si inspectii etc. Orice angajat in privat are anual o evaluare, nu doar sarmanii dascali.La actualul loc de munca, impreuna cu colegii mei, suntem evaluati de 3 ori pe an, evaluarile se fac in functie de fiecare zi lucratoare.Majoritatea colegilor mei din privat, la fel.Esti taxat pentru orice greseala, nu mai spun ca astfel de limbaj este total INTERZIS, zbori din companie in urmatoarea secunda.Nu exista probleme personale, etc, colegii se respecta reciproc.
      Sunt inginer ecomist, si ca orice incepator in campul muncii pleci de la un salariu mic.E adevarat ,nu am lucrat pe 8 milioane, dar nici nu am zi lucratoare doar de 4 ore…lucrez minim 40 de ore pe saptamana, am lucrat in multinationale si o firma mai mica, am lucrat si 12 ore pe zi, productivitate 85%.Locuiesc langa o gradinita de stat, la periferia Bucurestiului.Copiii incep programul la 9 si termina la 11:30.Sunt 2.5 ore lucratoare. Facand un calcul simplu de matematica, educatoarele angajate aici castiga muuuult mai bine decat orice angajat care lucreaza 8 ore pe zi.Si astfel de cazuri sunt numeroase in gradinitele/scolile de stat.
      Dascalii se plang ca nu au banii, dar meseria ti o alegi de placere, si mai ales cea de dascal.Baiatul profesoarei mele de fizica din liceu,preda la Universitatea din Canterbury,avea un salariu de 15 ori mai mic decat sotia lui(ambii licentiati in fizica), sotia lucrand la privat.Insa, baiatul, profesorul era atat de dedicat ca a refuzat un job la fel de bine platit ca si al sotiei.
      Sa nu mai vorbim de micile cadouri de Craciun, 1 Martie, 8 Martie, Pasti.Nasa mea care are copilul in clasa intai, a dat pentru fiecare dintre sarbatorile enumerate cate 50 lei, fiecare copil din cei 30 din clasa a dat.Sunt parinti care castiga mai putin de 800 lei lunar, au cotizat pentru ca au trecut si numele fiecarui copil cotizant pe felicitare, sa stie „Doamna”.
      Stimabili dascali, lasati scuzele, faceti-va treaba, noi toti o facem, mai mult platim impozite ca sa va luati leafa la sfarsitul lunii, noi astia care nu avem inspectii si altele.In plus, fiti oameni, lucrati cu copii, care nu va pot trata cum ii tratati dumneavoastra.Nu v-ar place sa se tipe la dumneavoastra cum o faceti dumneavoasta.

    • Ella, iti respect parerea si, in mare, sunt de acord cu ce spui. Dar nu stiu daca atitudinea asta de „cine-o are mai mare” ajuta la ceva, sincer. Pentru ca foarte usor as putea sa-ti povestesc cum, daca cei dati exemplu de tine (printre care ma numar), ajung acasa la 7 seara dupa mai bine de 10 ore de munca, mama mea, profesoara, la 10 noaptea inca isi pregateste materialele pentru a doua zi, dupa ce 6-8 ore a predat nonstop (incearca sa tii un discurs logic 6 ore), a corectat lucrari si a completat tone de hartii nefolositoare cerute de inspectorat, toate astea in timpul ei „liber”. Sambata eu sunt libera, dar mama merge sa pregateasca niste copii de a 8a pentru testari, fara nici un leu, pentru ca programa e cum e.
      Eu iti inteleg frustrarea, nu sunt de acord cu lipsa performantei dictata de un salariu mizer, mai ales ca stiau ce aleg – profesorii au castigat prost din totdeauna si nu e nicio surpriza pentru nimeni. Dar nu voi sustine vreodata ca oameni astia castiga suficient pentru cat lucreaza si pentru nivelul de stres pe care il au.
      Cum si la tine sunt colegi care pierd vremea cu gratie, pe spinarea angajatorului, asa sunt si profi care o fac pe cea a elevilor. Trist, dezgustator, dar e realitatea.
      Si acum vin si intreb, in loc sa imi spui tu ce grozavi sunteti/suntem si cat munciti/muncim, iar eu sa vin sa iti spun ce profesionista e mama mea si cat e de dedicata, nu mai bine incercam sa facem ceva concret? Nu stiu ce, inca incerc si eu sa aflu, dar sunt convinsa ca nici comparatiile, nici generalizarile, nu pot aduce nimic bun.

    • Am întâlnit de a lungul timpului cat am fost eleva/studenta și am avut onoarea de a fi eleva/studenta unor adevărați dascăli.Sunt convinsa ca e greu, ceea ce vreau sa spun ca orice job este greu, nu înțeleg de ce cautam pretexte de genul banilor, sa spun ca am coleg de facultate care a optat sa lucreze în tara inginer mecanic fiind pe 700 ron numai sa lucreze în programare?Nu aduc argumente de genul banii nu trebuie sa fie singura motivație pentru ca este un adevărat sacrificiu sa trăiești cu 800 lei, dar atunci când alegi aceasta meserie, în România, știi din start ce salariu vei avea.Pe mine ma enervează/șochează ca toți funcționarii publici se vaită ce salarii de mizerie au, dar nici nu fac nimi. Sunt convinsa ca e greu, și noua ne este greu, dar copilul maltratat, poate fi al meu sau al tău, nu merita un astfel de tratament, niciodată pentru nimic în lume.Dascălul este un exemplu, te marchează, îți creionează caracterul, voi respecta și voi încerca să mă port cum se purtau adevărații mei profesori profesori, care m au învățat ca atitudinea este totul totul.Și da, am studiat în Romania, și am avut parte și de umilință dar și de respect.

    • Ai dreptate, Ella, nici eu nu sunt de acord cu vesnicele lamentari. Daca iti asumi ceva, cum e si profesatul in invatamant, iti asumi pana la capat, mai ales cand stii la ce te inhami.
      Ma bucur ca si tu, ca multi altii, ai intalnit si oameni de calitate care te-au format. Sper din suflet ca ceva sa se schimbe, de dragul copiilor si de dragul profesorilor care inca mai au har si devotament.

    • Un alt aspect: Sora mea predă de cca 8 ani, dintre care 6 a predat la stat. (Salariul era de nimic și aproape toate materialele pentru activități le cumpăra din banii ei) Nu o să vorbesc despre orele petrecute în afara programului pentru pregătirea lecțiilor șamd. Vreau însă să ridic probleme lipsei de educație din rândul elevilor. Există școli bune, unde elevii provin din familii cu educație, dar în „România aia din afară, aia adevărată” sunt mulți, foarte mulți copii/adolescenți obraznici și needucați. În nici un caz nu iau apărarea acelei învățătoare. Vreau doar să subliniez că în orice poveste sunt cel puțin două perspective. Nimic nu scuză abuzul, dar părinții se grăbesc adesea să facă reclamații și scandal (cum am mai citit în unele comentarii) neștiind (poate) ce comportament au copii lor la școala. Mă refer la modul general, nu la acest caz particular. Din cele povestite de sora mea, în momentul de față, efectiv nu ai cum să pedepsești un elev obraznic/nesimțit/needucat etc. Nu ai voie să-l scoți din clasa, nu ai voie să-l ameninți cu note mici etc etc. Copii știu asta. Există foarte puțin respect pentru figurile de autoritate. Adaugă la situația asta toate blocajele din sistem (directori dictatori șamd), salariul de nimic, lipsa materialelor pentru a desfășura activități „moderne” (ex. vizionatul unui documentar). Oricât de multă dragoste ai avea pentru această meserie, vor exista momente în care vei claca. (Am citit tot în comentarii – alte articole – despre mame care se străduiesc cu greu să-și păstreze cumpătul cu 2-3 copii ai lor. AI LOR!) Și ce faci atunci? Îți plătești ședințe de terapie din cei 800 de lei? Îți iei o mini-vacanță?
      Concluzia mea este că în cazul de față, da, trebuie luate măsuri punctuale. Dar dacă vreți să vă revoltați, faceți-o să schimbați sistemul. Când profesorii fac grevă pentru mărirea salariilor ieșiți și voi cu ei. Faceți plângeri/petiții la inspectorat să micșoreze numărul de elevi din clase, să existe săli multimedia, să să să… Profesorii și învățătorii aceștia sunt produsul unui sistem de doi bani. Sigur poți să îi îndepărtezi și e de dorit, dar sistemul va continua să producă alții.

      Cu o urmă de amuzament, vă zic și despre experiența unui prieten în învățământul public. Profesor de muzică, i-a fost alocat un post într-o comună de lângă Brașov. Schimba 2 autobuze și un microbuz să ajungă acolo, iar banii care îi rămâneau după ce își plătea abonamentele erau mai puțini decât suma provenită din șomaj. Da, a ales șomajul până și-a găsit alt loc de muncă pentru că toată dragostea pe care o avea pentru predat nu-i ținea nici de cald, nici de foame. Ăsta e adevărul.

    • Ca tot ai adus vorba: cind au iesit ultima oara profesorii sa ceara si altceva in afara de bani? sa ceara alta programa, alt sistem, copii mai putini etc? Sigur, au salarii sinistre, merita mai multi bani, dar asta e singurul lor punct de protest, salariul.
      Sint de acord, trebuie schimbat sistemul si sint gata sa fac ce trebuie, inclusiv sa ies in strada sa strig pentru asta. Mai avem si alte arme?

    • Sa stiti ca si in privat salariile pot fi de 800 de RON. La gradinita fetitei mele primesc cam atat, privata fiind. Si lucreaza fetele la materiale pt grupa in mod foarte serios, umbla dupa toti mititeii si se ocupa de ei, acasa fac fise si activitati pt a doua zi…Da, in gradinita se cheltuie pe materiale didactice, totul arata bine si impresia este alta, insa banii pt personal sunt ca peste tot. Destul de probabil si la gradinitele vizitate de tine. Cand ma gandesc ca multora li se par salarii bune pt numarul de ore… Dar sunt oameni cu studii, nu comparam cu alte categorii profesionale pt care nu este nevoie de facultate si master (pt profesorii de liceu de sistem bologna trebuie). Si multi copii din ziua de azi sunt foarte greu de stapanit, la liceu este crunt sa lucrezi cu clase de 30 de baieti, de ex, profil zidarie. In fine, fiecare sa creada ce doreste, dar copilasii trebuie trimisi la scoala si gradinita cu mici reguli de acasa, educati (cat se poate pt varsta lor) si nu de parca atunci ar iesi in societate prima data… Eu am vazut frecvent la gradinita fetitei mele copii de 4-5 ani care faceau celebrele crize de furie… Greu de gestionat si de parinti, probabil, dar la gradinita atunci, mi s-a facut mila de educatoare…

    • Nu pot să răspund la întrebarea aceasta pentru că nici nu-mi amintesc când a fost ultima grevă. Oricum, degeaba cer doar ei, orice ar cere.

      Alte arme: petiții, cereri, plângeri. Nu cred că ducem lipsă de creativitate la capitolul ăsta.

    • Dar oare copii care nu provin din familii fără educație nu au dreptul la școală, la educație?Nu asta înseamnă școală, nu asta înseamnă profesorul?Dacă acasă nu exista educație/civilizație nu este datoria profesorului sa o formeze?Nu din aceasta cauza exista școală de stat, sa participe toate paturile sociale?

      Da, sunt copii, da copii, care merg 10 km pana la școală prin frig, fără mijloace de transport, arata în fiecare an la pro TV.Și sunt elevi care schimba și ei trei mijloace de transport, plătite de părinți, care fac eforturi financiare pentru viitorul copiilor, pentru un viitor mai bun, lipsit de astfel de dascăli.

    • Doamnă, este responsabilitatea morală a unui dascăl să educe, dar în rest el este acolo să-și predea materia, nu să joace rolul de părinte. Când am zis lipsă de educație m-am referit la copii obraznici și nesimțiți (nu are legătură cu situația financiară a familiei).
      Una e să faci niște eforturi, ca părinte, să-ți trimiți copilul la școală și alta e să încerci să-ți câștigi existența, să-ți faci o familie și să nu ai nici ce mânca.

    • Doamna, și eu m am referit la același tip de copii, needucați, dumneavoastră credeți ca în România zilelor de azi doar săracii sunt needucați,nesimtiti?Mergeți în licee, sa vedeți cine cum se poarta…și noi, părinții trimitem copiii la școală pentru a-i forma, sa creștem oameni încrezător, sa își formeze o familie când o sa vina timpul.

    • Asta am zis. Că nesimțirea și obrăznicia nu țin de statutul social. În rest, nu am ce să mai spun. Vorbim pe unde diferite.

    • nu este doar responsabilitate morala, e parte din job, deci e obligatoriu si nu optional.

      corect, nu tine loc de parinte insa poate poate suplini/complementa atunci cand parintele e total absent in ce priveste cei 7 ani de acasa, de exemplu, si NU, nu iti ia din timpul de predare (decat o secunda) cand ii spui: „te rog, nu il mai trage de par pe colegul din fata pentru ca il doare”…pe un ton bland si empatic, sa priceapa cel care „trage de par” de ce „nu e bine asa” (fara sa il umilesti) si cel care a fost tras de par, ca cineva a „stood up” pentru el. si asta e un exemplu mai mult decat banal.

    • Bravo, Laura! Multa lume comenteaza si scrie despre subiectul asta, dar doar cei care au lucrat in sistem sau care au apropiati care lucreaza in invatamant stiu de fapt care sunt adevaratele probleme. Comentariul tau este pertinent, in comparatie cu alte refulari pe care le-am citit mai sus (habar nu au multi dintre ei ce inseamna lucru cu 30 de copii in acelasi timp, dar isi dau cu parerea despre cum ar trebui sa fie). Le recomand sa lucreze o luna, nu mai mult intr-o scoala din Romania, apoi sa revina aici si sa citeasca ce au comentat, sa vedem daca mai sunt de aceeasi parere

    • legat de „Nu o să vorbesc despre orele petrecute în afara programului pentru pregătirea lecțiilor „; aceste ore NU sunt din afara programului: 4 ore la catedra, 4 ore acasa de pregatit pentru ziua urmatoare! ma refer la invatori/invatatoare si educatori/educatoare (ultimele cu program de 4 ore).

      care alta tara mai are job de „4 ore” full time, pentru cadrele didactice? intrebare sincera si nu ironica…

      si nu, prin acest comentariu NU minimalizez munca si perseverenta UNORA dintre dascali…din pacate, tot mai putini/putine cei care chiar dascalesc.

    • Nu putem compara 4 ore de predat cu 4 ore petrecute la birou. La fel cum nu comparăm 4 ore de condus metroul cu 4 ore petrecute la birou.
      Și vă asigur că nu sunt doar 4 ore pentru pregătirea orelor, corectat lucrări, stat de vorbă cu părinți șamd. Cine face meseria asta cu drag este acolo full-time.
      Cât despre „ „te rog, nu il mai trage de par pe colegul din fata pentru ca il doare”…pe un ton bland si empatic ” nu pot să-ți spun decât atât: Probabil nu ai predat niciodată într-o clasă de 30 de elevi de școală generală. Un scenariu (realist): atacatorul te va sfida cu privirea și va aștepta să te întorci cu spatele să facă una și mai și. Iar victima o să se supere și o să-ți zică că el nu are nevoie să-i ia nimeni apărarea, că se descurcă și singur. Și asta pentru că un ton blând și empatic, nu va trezi aproape nimic într-un adolescent căruia îi lipsesc cei 7 de ani de acasă sau cu care părinții au comunicat doar prin țipete și răstiri.
      Lucrurile nu sunt atât alb și negru cum ne imaginăm.

    • daca te referi la munca de birou unde principala preocupare a secretarei este sa isi faca manichiura (si NU, nu consider ca toate secretarele asta fac insa incerc sa fiu pe aceeasi unda cu tine), atunci nu comparam insa multe din job-urile de „birou” presusupun un efort semnificativ intelectual (nu, nu toate dar multe da). exemplu: cercetarea se face SI la birou si consider cu toata taria ca cercetarea presupune mult mai mult efort intelectual decat predatul in invatamantul preuniversitar…deci ba da, sa comparam!

      pentru pura ta informare, in foarte multe tari, dascalii termina ziua de munca la ora 3 sau 4 dupa-amiaza si NU au timp de spa dupa ora 12:00pm.

      sa nu mai spun ca daca ai ca si responsabilitate sa conduci metroul, pai sa faci bine sa stai concentrat si concentrat ca lumea toata ziua!

      romanu’ tot nu pricepe un fapt: ORICE MESERIE isi are rolul ei si TOTI oamenii care muncesc cinstit ar trebui apreciati: de la domnul care vine si imi ia gunoiul din fata casei si pana la doctora mea care imi vede de sanatate cand e cazul.

      de ce? pentru ca daca domnul care imi ia gunoiul din fata casei nu mi-l ia zile la rand, ala pute si imi creste mormane, pentru ca d-na care imi vinde legumele, daca nu le-ar mai creste in gradina ei, eu ar trebui sa mi le cresc singura, pentru ca brutarul daca nu ar face el painea, ar trebui sa o coc etc. si nu, nu ma pricep si nu as avea timp sa mi le fac singura pe toate, unde mai pui ca nici nu sunt trainuita sa le stiu a le face. eu consider ca TOTI suntem ceea ce suntem pentru ca suntem necesari celor din jur si pentru ca traim intr-o societate la care ideal e sa participam cu totii.

      sa nu ma intelegi gresit, NU minimalizez deloc munca dascalilor (celor care muncesc, normal) ba din contra, ii admir fara masaura insa sa adopti o atitudine de genu’ „noi suntem mai sus ca multi altii”, nu mi se pare sanatos, pricepi?

      dascalii romani (aia care gandesc astfel) ar trebui sa isi revizuiasca atitudinea si sa coboare cu picioarele pe pamant si sa priceapa ca atata timp cat job-ul lor e definit „full time”, pai full time inseamna 8 ore si nu 4. si… din pacate, PUTINI dintre ei „continua job-ul acasa” dupa ora 12:00 pm!

      inca ceva: poate daca ati renunta la a mai ridica tonul chiar si cand va pierdeti rabdarea si mai ales cand aveti adolescenti care v-o incearca si cand ei urla intre ei, poate ati incepe sa schimbati atitudini.

      nu ii mai priviti ca si adversari („atacatorul/victima) pe cei din jurul catedrei voastre ca dascalitul NU e o lupta, e o munca de echipa. copiii si adolescentii care aveti impresia ca va incretesc fiecare nerv, sunt suflete care de cele mai multe ori au probleme ori in familie ori de socializare ori/ si de adaptare.

      daca nu esti in stare sa folosesti un ton bland si empatic si/sau civilizat si neutru si/sau ferm dar in limitele bunului simt care sa nu il umileasca pe cel caruia ii te adresezi inseamna ca degeaba esti la catedra. nu are importanta ca ai 30 de elevi in clasa, ai 30 de oameni, toti cu personalitati si temperamente diferite. este datoria ta ca dascal sa gasesti o cale civilizata de comunicare cu ei chiar si atunci cand ti se pare ca te lovesti de un zid.

      cu atat mai mult, daca parintii (dupa cum ziceam, clar au probleme in familie) urla si tipa la ei, sa replicam si noi acest comportament? sa le cream si noi un mediu nesigur emotional doar pentru ca ne este incercata rabdarea si nu pot sa imi iau din timpul de predat sa incerc sa rezolv o situatie tensionata???

      dascalitul este de multe ori o munca de sisif insa odata inceputa, continui, pentru ca sa stii… ca ceva, ceva se prinde si de cel mai „activ si neincadrat in norme de cumintenie” copil.

      si nu, nu vorbesc „din carti” si nici nu imi imaginez lucruri.

    • Bine

    • continua in a-i eticheta cum ii etichetezi si vei avea parte numai de „succese”.

      respectul se castiga si NU se impune….oricat de greu pare de multe ori.

    • de ceva ani, se plateste naveta dascalilor care comuta (de unde vin eu asa e si vin si eu de la tara)…asta nu inseamna ca salariile pe care le au sunt unele din care se pot intretine decent.

      nu vad nimic amuzant in ce i s-a intamplat prietenului tau.

      vreau sa cred ca nu esti dascal si daca esti, imi pare tare rau ca vezi atat de ingustat si dismisiv situatiile care te incearca. un adevarat dascal cauta solutii civilizate (si exista) si nu manifesta o atitutinde atat de reticenta la cei pe care ii dascaleste. un adevarat dascal nu ii eticheaza pe cei din clasa lui drept „nesimtiti” indiferent de situatie, un adevarat dascal gaseste si deschide canale de comunicare si mai intai de toate „este atent si asculta…”, un adevarat dascal este empatic si corecteaza, si da, ia apararea celui care are nevoie de ea…pentru ca un dascal adevarat EDUCA prin exemplu: este politicos, este rabdator, este „acolo” pentru elevii sai, promoveaza adevaratele valori (spune „NU” violentei de orice fel, printre altele) si mai intai de toate discerne situatiile la rece si intelept cum ii e felul, rezolva problemele corespunzator FARA a umili.

    • Viziunea aceasta este foarte departe de realitate, din pacate. Trist…Nu se plateste naveta in foarte multe locuri, in majoritatea chiar. Cred ca fiecare cunoaste situatia unui adolescent (familie, vecini, prieteni) care nu prea asculta, caruia nu i se poate impune nimic (nu mai vorbim de explicat, negociat, rugat, iar explicat si tot asa) si te sfideaza, in fata caruia nu ai nicio autoritate, ba chiar iti face rau gratuit, pentru ca poate… Care acasa este asa si, in plus, mai este si la scoala tot asa. Pentru ca indisciplina lui a generat rezultate proaste la invatatura, ajunge la un liceu, cam tot asa, evident, in majoritate. Parintii depasiti de situatie, cand au unul sau doi acasa, spera ca cineva care ii vede o ora la doua zile, avand 30, va reusi sa faca ce nu au izbutit sa faca 15 ani. Rareori gasesti un copil altfel la liceele de profil tehnic, fostele scoli profesionale. Tineri care nu se tem de nimeni si de nimic, care considera ca daca ii ceri ceva (o sarcina didactica) il ataci sau il deranjezi, cand el a venit doar pt socializare, il doare undeva de scoala si de tine. Vine pt acasa il chinuie parintii sa vina, dar interesul este zero. Intrebari precum: „Doamne, cum de veniti aici pt atatia bani?” sau „Pentru banii aia stau acasa” sau „De ce sa inveti cand ajungi sa castigi ca tine, un profesor sarac”? arata cum gandesc ei de fapt. O vizita macar la un astfel de liceu (si sunt peste 30% in tara, a se vedea rezultatele la bac, sunt exact pe merit, dupa cultura lor, ba chiar au numai trei discipline, nu cinci ca acum 10 ani) este suficienta pentru cine are ochi sa vada degradarea sumbra la care s-a ajuns.

    • d-na, daca de unde vin eu se plateste si in localitatile din jur la fel, vreti sa spun ca nu?

      randurile mele nu sunt „o viziune”; repet nu „vorbesc din carti” sau imi imaginez lucruri insa cand o elementara urma de oamenie nu se aplica (respectul) chiar si atunci cand tu il oferi primul, universu’ cu mila!

      oricat de nepoliticosi sunt cei cu care lucrati, sunt totusi oameni care INCA invata pe toate planurile: deci pot invata din exemplu personal.

    • Tocmai asta e situatia problematica: cum se poate impune un profesor la un elev cu probleme pe care chiar familia lui l-a scapat de sub control? In mod normal s-ar putea impune prin statut, cunostiinte si lectii de viata, exemplul personal, respect, bun simt, dar elevul respectiv care traieste in societatea de azi vede bine ca nu ai nevoie de ce ti se preda la scoala ca sa reusesti (a se citi „sa ai bani multi”) in viata, deci de mult profesorul nu mai reprezinta un exemplu, un mentor. Mai mult, pare chiar depasit de situatie si de realitate, prin statutul lui social. Mereu sunt scoase in fata personaje de „succes”care afirma public ca nu prea le-a placut scoala.
      Problema cu salarul mic e foarte importanta, nu doar pentru ca profesorul ar putea decide ca nu merita sa se omoare pentru cat castiga, pentru elevi la care nu le pasa sa invete ceva si pentru parinti care nu stiu unde e usa clasei in care e elevul si cine e diriginte, ci si pentru ca profesorul nu mai are prezenta. Da, din salarul respectiv, cum poti avea prezenta in fata elevilor tai? Cu cizmele tocite purtate an de an si poseta ponosita burdusita de lucrari de control. Noroc cu magazinele second hand, care ii ajuta pe profesori sa nu apara la scoala cu hainele lor vechi de zeci de ani. Noroc cu supermarketurile care mai baga promotii la hainele lor. Intr-o societate normala, profesorii ar trebui sa fie mult mai bine imbracati decat isi permit acum. Este un aspect de imagine foarte important pentru cineva care se afla zilnic in fata atator perechi de ochi si trebuie sa fie prezentabil.
      Profesorii nu au fost platiti mult niciodata, dar era o vreme cand erau platiti decent comparat cu media si raportat la studiile universitare facute, cand aveau un statut, erau respectati de elevi si de parinti pentru ca ii ajutau sa invete si sa ia note mari la examene, sa ajunga la licee bune si apoi sa intre la facultatile ravnite. Parintii si elevii le duceau cu drag flori de 8 Martie la invatatoare si profesoare.
      Cat despre cat de greu e sa fii profesor si ce stresant este, chiar numai cine a predat poate stii cu adevarat, restul aleg sa creada sau nu pe cei care le povestesc cum e. Dar a tine ore ( chiar si la cei de gimnaziu) e similar cu a tine sedinte intr-o corporatie, ca si conducator de sedinta, cu diferenta ca cei care vin la sedinta sunt interesati de ce se discuta, sau daca nu prea, macar nu fac galagie si nu perturba sedinta. Mai degraba tac malc si spera ca nu trebuie sa zica nimic. A tine ore la o clasa la care numai o parte sunt interesati de subiect, e ca si un workshop ratat unde lumea nu prea vrea sa isi spuna parerea si sa dea feedback, pentru ca li se rupe de intreaga activitate. A avea 6 ore una dupa alta e ca un audit cu clientul, unde esti macinat marunt si nervii sunt intinsi la maxim, doar ca la clasa profesorul isi pierde vocea de atata vorbit si ridicat tonul ca sa se poata auzi peste cei care nici macar nu au caiet pe care sa scrie, ca au venit la scoala sa se afle in treaba si sa perturbe orele. Empatia, tonul bland, poate merg la gradinita si ca clasele mici, apoi elevul problema va rade in nas profului si se va urca pe pervaz de unde va ameninta ca daca nu iese proful din clasa, sare de pe geam.
      Nu e vina lui ca nu are cu cine vorbi acasa sau ca parintii lui nu au timp de el pentru ca muncesc sa aiba ce ii pune pe masa (eventual in alta tara), ca a scapat de sub control si nu mai are repere, dar nici vina profesorului care nu are timp sa se ocupe permanent de psihicul tuturor elevilor problema din clasa, din ce in ce mai multi. Totusi timpul trece si materia trebuie predata si singura consolare a profesorului sunt cei cativa elevi care chiar vor sa invete, fie ca se pregatesc pentru BAC fie ca vor sa ia note mari. Si pentru aia cati o fi, tot merita sa dea totul, chiar si timpul liber sambata pentru meditatii la scoala.
      Pentru ca profesorii nu pot preda elevilor care au lipsa totala de dorinta de invatat, oricat se straduiesc sa faca lucrurile interesante, sunt materii care au parti pur si simplu mai grele si necesita concentrare si vointa, pe langa explicatii clare si detaliate. In sistemul romanesc se merge pe repede inainte si cine nu tine pasul, ramane in urma.
      Elevii-problema care ii fac pe profesori sa isi piarda cumpatul nu ar trebui sa fie problema exclusiva a profesorilor, ci a intregului sistem. Parintii in primul rand, alaturi de diriginte si psihologul scolii (daca exista?!) ar trebui sa faca efort comun ca sa se ajunga la o solutie.
      Dar in final parintii decid ca profesorii sunt niste lenesi sictiriti care nu isi fac treaba, profesorii decid ca parintii sunt la fel de nesimtiti si nepasatori ca si copiii lor, psihologul are in evidenta n copii de la n scoli asa ca in final, pierd toti, dar cel mai acut, elevul problema, produs al „minunatei” societati. Lipsa de respect reciproc si de intelegere ne distruge pe toti, incet incet.

    • Nu am zis că e amuzant. Cred cu sinceritate că nu știi care e realitatea în multe școli. Nu mai am nimic de zis.

    • eu sincer cred ca tu nu prea stii ce sa faci „cu realitatea” despre care presupui (gratuit) ca numai tu o cunosti si…atunci frustrarile iti cresc.

      mai preda ceva ani (daca predai…sper insa ca nu pentru ca nu se stie cand copilul vreunui cunsocut de-al meu ar putea cade pe „mana ta”) si dupa ce te mai maturizezi emotional, sa ne povestesti daca „a raspunde” cu aceeasi atitudine te-a ajutat cu ceva.

    • Te citez:

      „Cu o urmă de amuzament, vă zic și despre experiența unui prieten în învățământul public. Profesor de muzică, i-a fost alocat un post într-o comună de lângă Brașov. Schimba 2 autobuze și un microbuz să ajungă acolo, iar banii care îi rămâneau după ce își plătea abonamentele erau mai puțini decât suma provenită din șomaj. Da, a ales șomajul până și-a găsit alt loc de muncă pentru că toată dragostea pe care o avea pentru predat nu-i ținea nici de cald, nici de foame. Ăsta e adevărul.”

    • Păi și am zis că e amuzant? Am scris „o urmă de amuzament”, un fel de haz de necaz.

    • Ma amuza optimismul tau. Sunt destule cadre didactice tinere care si predau. De asemenea sunt destule persoane in varsta care pun accent pe elev, folosesc metode moderne si nu abuzeaza copilul nici macar prin ridicarea tonului. Sa vezi ce fain e sa aplici metode interactive la clase cu peste 25 de copiii in care constati ca nu te mai auzi( metodele moderne sunt facute pentru clase cu un nr mai mic de elevi). Sa vezi ce fain e cand ai ore de consiliere cu parintii si nu vine nimeni, in schimb se trezesc sa vina cand ai ore si ii deranjeaza ca le spui sa astepte pana la pauza. Sa vezi ce fain e ca toata lumea se asteapta sa fii omniscient si omniprezent de ex: cand esti de serviciu si elevii fumeaza la baie si toata lumea te intreaba unde ai fost(desparteai doi elevi care se bateau). Sa vezi ce fain e cand toata lumea isi da cu parerea, dar nu au citit in viata lor o carte de filosofie pedagogica (care iti explica clar care-i scopul profesorului)

    • Mai , oamenilor! Ati luat-o deja aiurea pe tarla! Aici este vorba despre un copilas de 7 ani abuzat verbal de o tacanita care se crede dascal. Despre primii ani de scoala , despre primii pasi de elev in invatamantul primar! Nu de adolescentul rebel si nici de profesorul de liceu. Este vorba de invatatorii aia din ciclul primar care ar trebui sa-ti poarte mana cu blandete cand esti mic si inveti sa scrii pentru prima data. Ar trebui sa stie idiotii ca atunci cand lucrezi cu suflete atat de gingase, cu copilasi care abia acum se formeaza {si nu sunt toti la fel, unii asimileaza mai repede , altii mult mai greu , fiecare copil se dezvolta in felul sau} trebuie sa o faci cu multa grija si sa aplici tot ce ai invatat cand ai facut pedagogia aceea si banuiesc ca si psihopedagogia care este necesara cand predai si formezi elevi atat de mici. Invatatoarea fetitei mele care este la clasa pregatitoare le „preda” copiilor doar fise si teme pentru acasa {deja} . Am fost de acord cu temele pentru acasa, am fost de acord sa repet cu copilasul meu, dar sa ajung sa-mi bat capul singura, in locul invatatoarei, sa gasesc diverse metode ca sa-mi invat copilul sa citeasca si sa scrie cu asta nu sunt de acord, cand invatatoarea la scoala nu face altceva decat sa-i puna sa deseneze liber, sa asculte povesti de pe internet , sa vorbeasca{ dumneaei} la telefon cu cosmeticiana, pitzzerul, etc……si sa-i puna uneori sa cante cate un cantecel, restul cate o litera si o cifra pe saptamana, dar cand este vorba sa ii invete sa faca operatii cu acea cifra , sau sa citeasca , cuvinte cu acea litera le da copiilor acasa fise sa ii invete parintii si sa vina luni gata pregatiti. Problema este ca dupa ce nu repeta cu ei nimic in clasa are si pretentii si le mai baga pentru acasa si cuvinte lungi, nefamiliare , greu de retinut pentru nivelul acesta de varsta si texte de vreo cinci propozitii, tot asa scrise aiurea si fara nici o logica. Am avut o perioada de cateva saptamani de cand a inceput sa le dea sa invete sa citeasca, in care mi-am tot intrebat fetita si pe alti colegi din clasa ei daca doamna ii verifica la teme , ii asculta sau repeta cu ei in clasa ce au invatat. Copiii mi-au raspuns toti la fel: ” Nu , numai ne da acasa sa invatam cu parintii.” Intr-o zi m-am hotarat sa o chem pe hol si sa o rog sa repete cu fetita mea cititul , explicandu-i ca eu ma bazez pe tacticile si metodele ei pedagogice, pentru ca eu abia reusisem sa o fac sa lege doua silabe , sau cuvinte usoare din trei sau patru litere.Raspunsul a fost : „Stati linistita, ca daca era ceva cu Emma va sunam. Toti se descurca la fel.” Pai atunci de ce naiba le da texte intregi sa citeasca , cuvinte lungi de care copiii nici n-au auzit , din 6-7 litere , cand ei abia pot lega o silaba , doua? De ce nu repeta cu ei zilnic asa cum ma chinui eu acasa in fiecare zi , neavand studii pedagogice si nici cunostinte fonetice { am cautat pe internet fel de fel de metode de invatare a cititului pentru ca la inceput citea pe litere cuvantul tot dar nu reusea in nici un fel sa-l lege} .Am chinuit-o si pe ea facand-o de multe ori sa planga { cand doamna ne-a promis la toti parintii ca o sa-i invete sa citeasca distrandu-se},repetand sumedenia de cuvinte si de cate trei ori pe zi. Acum au ajuns la litera R , le-a dat acasa de Mos Nicolae sa invete 2 fise pline de cuvinte si texte care contin aceasta litera si pe cele invatate in urma , plus o fisa peo parte si pe cealalta plina cu operatii matematice.La matematica socoteste inca pe degete, dar o face cu usurinta si nu a avut nevoie pana acum de ajutor, dar cand urmeaza citirea , saracuta se schimba la fata . Am rasfoit si eu programa clasei pregatitoare si am inteles ca la comunicarea in limba romana pe langa invatatul literelor de tipar sa li se dea de citit mai intai silabe cu acele litere , apoi cuvinte scurte din 3 sau 4 litere , cuvinte care le sunt familiare si sunt usor de reprodus. Iar la sfarsitul clasei 0 sa poata citi un text scurt alcatuit din propozitii simple si sa poata reda in scris un mesaj scurt si simplu. Atat. Cand ea e abia la sfarsitul primului trimestru si deja doamna i-a bagat in fise cuvinte din 6 -7 litere , iar la finalul fiecarei fise si un text de cate 4 -5 propozitii! Acum , ce sa spun , m-as bucura daca si-ar bate capul ei de asa zis dascal sa-i invete ea toate aceste lucruri, pentru ca este datoria ei, nu a parintilor ! Datoria noastra cand sunt mici si ii inscriem la scoala este sa le dam pe mana niste copii cu cei 6 sau 7 ani de acasa, care au maniere , stiu sa se comporte in limita bunului simt, deschisi sa invete nu sa ne apucam noi acasa sa facem ce trebuia sa faca doamna la scoala. Dar ce pretentii sa ai de la invatatori, cand multi dintre ei nici nu stiu sa se exprime verbal sau in scris corect gramatical, insa isi dau niste aere de superioritate cand incerci sa vorbesti cu ei {asa cum e normal} despre copilul tau? ” Cea mai super gasca!” asta a scris doamna „invatatoare” pe pagina de facebook a unei amice! Eu stiam inca de pe bancile scolii { si nu am studii superioare} ca „super” nu are grad de comparatie.

    • Adevarat vorbesti sunt multe cadre abia iesite de pe bancile facultatii dar foarte multi sunt niste semianalfabeti,care nu sunt in stare sa-si ia titularizarea.Rusine ce se intampla la examenul de titularizare.Prefer sa-mi dau copilul pe mana unei invatatoare/profesoare din epoca comunista decat pe mainile unei tinere semidocte si plina de ifose.Absloventii de 10 sunt exceptiiile,restul sunt regula generala.

13. Fix ASA se comporta invatatoarea Marei din scoala de stat. Am fugit dupa o luna si n-am apucat nici azi sa editez cele 6 ore de inregistrari pe care le am. O sa o fac cand o sa fiu sigura ca sunt in alta tara pentru ca doamna directoare de scoala care locuieste pe scara cu mine are un sotz la SRI care e si profesor in orasul nostru. Ce zici, am curaj sa ma duc la Inspectorat? Nu, nu am. O sa ma duc la televiziuni cu inregistrarea imediat ce-mi voi fi cumparat bilet doar dus catre tara in care urmeaza sa ma mut in iunie 🙂 Va doresc succes, pentru noi asta a fost unul dintre cele mai mari motive de emigrare.

    • Nu inteleg de ce acest comentariu a primit doua voturi negative.
      Eu, una, sunt complet si absolut si iremediabil de accord cu ce scrii, Alexandra: daca nici copilul nu e sufficient motiv pentru a pleca din tara, apai nu stiu care e!
      Eu am auzit la radio ragetele individei aceleia si m-au trecut toti fiorii pamantului. E prima oara in viata mea de copil, adult si parinte cand scriu si simt asta: daca as veni in contact cu asa ceva, nu m-as mai incurca sa fac sesizari, sa imi sustin punctual de vedere, sa astept o ancheta care sa conchida reducerea salariului cu 10-20% pe trei-sase luni. As aranja sa I se exemplifice bestiei, pe propria ei piele, ce simt copiii cand ea ii terorizeaza.
      Auzind inregistrarea aia, chiar m-am intrebat: si pana acum nu si-a gasit nasul?!
      Pentru ca, above all, sunt impotriva violentei de orice culoare, dar stiti ceva? Atare indivizi nu cred ca pricep pana nu simt pe pielea lor ce fac. Si s-ar putea ca nici dupa ce vor fi simtit pe pielea lor sa nu priceapa.
      Mi se pare trist si complet pathologic ce se petrece: oamenii in care au incredere si care ar trebui sa-i protejeze ii lasa-n gura lupului :-(. Am avut cativa profesori din astia, care ne jigneau la gramada, ca suntem handicapati (era la moda termenul atunci), retardati (era si o scoala speciala la o strada mai incolo), nespalati, nesimtiti. Sor-mea a avut o invatatoare care obisnuia sa ii si dea cu capul de pupitru, sau de tabla, cand nu performau. Tocmai pentru acele frustrari, de acum 25 de ani, as reactiona cumplit sa aud asa ceva!

    • E pai lumea nu apreciaza oamenii care pleaca din tara probabil. Doar ca eu in mod sincer dupa aproape un an de clasa 1 sincer va spun si cu mana pe inima ca nu as putea sa suport 12 ani de scoala ai ei in acest moment aici. Pentru ca nici la scoala particulara viata nu e tocmai roz din cauza programei si chiar si invatatoarea tanara de acolo are niste apucaturi care mie nu-mi plac deloc. Scoala e un mare stres si pentru copil si pentru noi. Si n-ar trebui sa fie asa!

    • asta e unul dintre motivele pt care am plecst si noi, in iunie se implineste 1 an, am mai comentat la tine pe blog. desi ma distantez deja, tot mi-a crescut pulsul ieri cand am citit cazul asta, incredibil, bietii copii
      si noi traiam intr-o bula, ne inconjurasem de oameni asemanatori noua, sistem de sanatate privat, cresa privata, gradinita privata. sistemul de sanatate si cresa au meritat fiecare banut, gradinita insa…
      am avut de tras, nu am putut sa-l mut pt ca eram pe picior de plecare si ii faceam mai rau tot schimbandu-i mediul, asa ca am indurat, m-am enervat, am facut scandal, am facut inclusiv o miscare de trimis emailuri in masa la toti parintii cand au refuzat sa anunte un caz de scarlatina, faze nenumarate din filme absurde
      din pacate, eu am abandonat lupta. pentru ca trebuie zeci de parinti care sa puna umarul, zeci de ani ca sa se schimbe ceva. iar timpul meu in lumea asta e limitat, asa ca am ales sa schimb lumea mea, nu lumea
      traumele din ro inca le oblojesc. la aproape un an dupa, tot isi mai aminteste bulinele negre, pusul la colt, tipetele, pedepsele, amenintarile. e mic, aici e acceptat, iubit, apreciat, integrat, o sa-i treaca. dar ma gandesc cu groaza cum era daca nu plecam…

14. Stau si ma uit la copiluta mea de doi ani cum doarme…in toamna incepe colegiul aici in Spania…si ma gandesc asa:ma rog sa ai o profesoara buna si iubitoare,profesori care sa te invete iubirea si respectul de sine si de ceilalti….ca de nimeresti vreun „exemplu pozitiv” il mut cu scoala cu tot unde e e locul…pe luna!!!!…de copilul meu nu se atinge nimeni!…nu exista zone gri….nu faci fata ca si cadru didactic?fa curatenie in case ca mine si scapi de stres.. dar daca ai ales aceasta neserie,lasa-ti frustrarile si nervii acasa,si nu ti descarca pe copilul meu,ca ajung eu apoi si nu vrei sa te pui cu nervii,problemele si stresul meu…eu mi le las la doi kilometrii de copilul meu…tu nici macar atat sa nu te apropii…Cat despre sistemul de invatamant din Romania??? Cu cine..cu ce…din ambele parti din pacate…

    • Sa știi ca suntem și cadre didactice tinere care avem alta mentalitate, folosim metode noi împrumutate din America, uk, etc. Dar într-adevăr, cele bătrâne au rămas pe același sistem. Să știi însă că există și reversul medaliei. Orice metode inovative aplici, răbdare de fier, dar unii copii sunt de-a dreptul obraznici. Totuși, înjurăturile, bătaia și făcutul ca la ușa cortului nu mi se par normale, ci consiliere, găsirea problemei, discuții și cu părinții (până la urma ei sunt singurii care au vreun drept de pedeapsa de orice fel asupra copiilor).

    • Tine mult de educatia din familie care este baza. Insa exista sanctiuni si pentru copiii, numai ca ai nevoie de spijinul directorului, ajutorul celorlalti parintii si trebuie sa urmezi exact ierarhia sanctiunilor. Din ce mi-au povestit consilierii, ajuta mult consilierea la clase mici si eventual gimnaziu, insa la liceu 90% dintre batausi sunt cauze pierdute.

15. Din păcate problema e mult mai grava. Aceste cadre si acesti parinti trebuie reeducati. Cu rusine recunosc ca uneori îmi pierd cumpătul si strig, dar pentru ca ma documentez tot mai mult, o fac tot mai rar si, încet, încet reusesc sa abordez altfel situatiile delicate, cu mai mult calm si răbdare.

16. Jeez… in timpul si dupa ce am ascultat inregistrstea imi veneau in minte d’alea grele doar, cu acte sexuale, decedati si parinti de sex feminin… este trist ceea ce se intampla, extrem de trist. Ceva trebuie obligatoriu sa se miste si la noi. Si stiu sigur ca se va intampla asta, dar vor exista generatii sacrificate pana acolo… pacat!

17. Când eram la liceu, mergeam sa facem practica într-un semestru la grădiniță și altul pe școală. Țin minte ca într-un an m-am dus în practica la grupa uneia dintre educatoarele renumite ca fiind bune. Era bătrână. La timpul de mic dejun, un băiețel nu prea manca. Când s-a dus și i-a aplicat o directiva de lingura de fier în cap, am crezut ca nu vad bine. Am ieșit din sala de grupa și m-am dus la alta grupa. Din păcate, unele stâng frustrări de tot soiul (bani putini, probleme acasă, ne-harul de a preda) și apoi le revarsă pe cei mici și inocenți.

18. Pe prietenul meu l-a intepat profesoara de biologie cu un compas ruginit in maini. S-a infectat plaga, evident. A observat si l-a rugat sa nu spuna nimanui. Oricum nu ar fi avut cui spune, parintii lui il bateau si ei cu drag si spor.

    Ma bucur ca am avut parintii si bunicii pe care i-am avut.

19. http://www.contributors.ro/editorial/trei-gogosi-din-fabrica-de-diplome/?fb_action_ids=650157551756290&fb_action_types=og.shares

    • Am vrut sa postez acelasi link 🙂

20. M-am nascut dupa comunism, dar am prins toate ramasitele lasate in educatie.
    Eram clasa a 8-a, anul 2005. Tocmai ni se schimbase o buna parte din profesori, inclusiv dirigintele care avea la vremea respectiva vreo 50 de ani. La prima sedinta cu parintii dirigintele le-a spus parintilor ca el nu ii menajeaza pe cei care comenteaza si ca ii va plesni sau ii va lovi cu catalogul peste cap, lucru pe care il facea de fiecare data. Evident ca erau fiinte cretine la acea sedinta care spuneau: „Da, dati-le ca altfel nu invata!”. Tin sa mentionez ca toti cei articulati s-au chinuit sa termine scoala, deci clar violenta nu ajuta la procesul de invatare.
    Si la acea sedinta era si mama mea, care a reactionat impotriva tuturor celor care erau pro-violenta. Le-a spus: „Nu asa ii faceti sa invete. Daca sunteti profesor cu siguranta gasiti orice alte metode ca sa ii faceti atenti la ore si sa invete.” Iar reactia dirigintelui a fost absolut „minunata”: „Stati linistita ca in fete nu dam.” Mama mea a ramas masca, nici nu a mai mers la sedinte dupa intamplarea asta.

    • E foarte ciudat cum pe vremea aceea (anii ’90) unii (prea multi) parinti faceau front comun cu dascalii care articulau copii: „Da, sigur, domnule diriginte, dati-le pe spinare ca numai asa se invata….” A…si mai erau mamicile pupincuriste: „Sigur doamna diriginta, va fac eu 15 prajituri pentru nu stiu ce sindrofie aveti, binenteles ca va poate aduce sotul meu cu masina nu stiu ce….” Chestii care n-aveau legatura cu nimic ….

21. Vorbind de umilinte mi-am adus aminte de intamplarea asta: http://www.romaniatv.net/uluitor-eleve-de-generala-controlate-de-directoare-daca-au-chiloti-totul-s-a-petrecut-in-curtea-scolii_143946.html

    O directoare a unei scoli le-a scos pe toate fetele (clasele 5-8) in curtea scolii si le-a pus sa ii ridice elasticul de la chilot. Femeia de serviciu gasise o pereche de chiloti in toaleta fetelor si s-a gandit ca sigur, sigur fetita aia a facut sex.
    De fapt, fetita de clasa a 5-a avusese un accident din cauza ca nu ajunsese la toaleta la timp si a preferat sa isi arunce lenjeria decat sa ramana murdara. Nu e de ajuns ca fata era deja rusinata de ce patite, a mai si umilit-o in fata intregii scoli…
    Ce e si mai revoltator decat ce a facut directoarea este reactia unor parinti care sunt de acord cu ceea ce a facut aceasta. – Nu e specificat in articolul atasat, sunt cateva inregistrari la televiziunile de stiri.

22. dupa ce am ascultat inregistrarea,mi-am adsus aminte de bunicul meu cum ma teroriza cu tabla inmultirii….nu voi uita niciodata cum imi dadea cu palma in cap pt fiecare greseala .m-au crescut bunicii insa eu nu am simtit bucuria de a fi in sanul bunicilor….au fost rai….sufereau de mania persecutiei…credeau ca doar aplicandu-mi corectii puteam ajunge ceva in viata.nici nu vreau sa imi mai amintesc prin ce am trecut.copilul meu nu va trece NICIODATA prin asa ceva!!!

23. Nimic dar absolut nimic nu scuza astfel de comportament al unui dascal, indiferent de nivelul la care preda! Eu nu mai pot tolera scuze de genul: salarii mici, conditii nu stiu de care … Bai oameni buni ….sunt mii de oameni care lucreaza in mediul privat tot pe salarii de cacat si lucreaza cu oameni, si lucreaza 12 ore pe zi si lucreaza in weekend !!! TREBUIE sa voarbeasca frumos, sa fie draguti, amabili, dedicati, loiali, indiferent de natura jobului! Si O FAC !!! De ce? Pentru a altfel si-ar pierde jobul si in vremurile in care traim nu-i prea convenabil sa-ti pierzi jobul, indiferent ca-ti aduce 600, 800 sau 3500 de lei pe luna! Dar din invatamant nu te prea da nimeni afara daca nu-ti faci treaba, ca esti „nepoata” cuiva, sau ca esti ceva fosila cu radacini intovarasita din Paleolitic cu cine trebuie…etc

    Sfatul meu este sa vorbiti cu copiii, idiferent la ce nivel de scoalrizare se afla! Eu sunt convinsa ca sunt clase intregi de copii timorati de astfel de dascali dar care nu spun acasa pentru asta e „normalitatea” lor! Pentru ca de cand au intrat in clasa I de exemplu, dna invatatoare din retardati nu-i scoate si ei asa cred ca trebuie sa fie!! Cata, care a comentat mai sus povestea cu fetita care a facut pipi pe ea la gradinita a fost norocoasa ca a ajuns acolo la momentul potrivit dar cine poate sa stie pana la momentul acela cate episoade de urlete si umilinta au mai suportat bietii copii???

    Baietelul meu este la gradinita si eu in fiecare zi il intreb cum a fost la gradi, ce au facut si intotdeauna printre astea strecor si intrebari de genul: „Cine te cearta daca nu mananci?” „Ce se intampla cu colegii tai care nu aduna jucariile ?” „Va cearta doamna educatoare daca ?” etc! Pana acum nu mi-a dat motive de ingrijorare dar mi-e ATATA de groaza de scoala….

24. Am trait pe pielea mea experiente naspa cu invatatoarele, mai ales cu una. Intamplator tata era politist in comuna si fiul ei se cam specializase in furturi. Ghinion, cand l-au prins, pentru mine.
    Ma umilea fara motiv la ore, m-a facut caine si ma trimitea la coltul de rusine fara sa fac nimic. Odata am avut o problema cu doua rezolvari ca tema de casa. Eu am rezolvat-o intr-un fel, ea mi-a marcat totul cu rosu, dar nu a calculat rezultatul final, care era acelsi, doar ca sa ii arate mamei ca nu invat si cat de mult am gresit. Ea m-a certat, standard, aici nu mai comentez. S-a oprit doar cand printre plansete am calculat rezultatul final, care era acelasi. Intre timp s-a intors si tata, care probabil i-a spus de faza cu fiul invatatoarei. Mi-e mi-au spus dupa cativa ani, cand am discutat intamplator despre invatatore, si eu nu intelegeam de ce ma umilea cu ura.
    As vrea sa o reintalnesc.

25. Schimbarea e grea si anevoioasa. Cu cat se misca mai mult lucrurile si cu cat se misca mai mult cu atat urla si dau din colt in colt unii si altii mai tare. Doamna asta din inregistrare face parte dintre cei care urla si se simt ca leul in cusca pentru ca vede ca se schimba lumea. Din pacate nu toti oamenii inteleg si vor sa treaca la o existenta mai pasnica, la egalitate si respect reciproc intre oameni (da, intre oameni ca si copiii sunt tot oameni, nu sclavi, nu inferiori, nu animale de casa, nu bibelouri si nu datori sa ne faca noua viata cumva). E greu sa iti schimbi punctul de vedere, mai ales intr-unul pasnic. Vad asta si la adultii din jurul meu relationand cu alti adulti. E greu sa vezi ca viata e frumoasa si e greu sa vezi partea buna din fiecare, inclusiv dintr-un copil. Iar pt parintii care mai au astfel de mentalitati, simt o mila enorma. Trebuie sa ne dam seama ca nu au evoluat inca si din pacate unii chiar daca vor sa o faca nu au resursele necesare. Ma gandesc cu ceva tristete la ce ne asteapta dupa ce o sa mearga si fiul meu la gradi/scoala. Eu incerc sa il invat un stil mai budist, cu egalitate intre toate fiintele vii, pace, armonie, etc. O sa dea piept cu lumea la un moment dat si sper sa fiu capabila sa il pregatesc cum se cuvine. In nici un caz nu incerc sa il tin intr-o bula, dar sper sa il invat cat mai bine cum sa reactioneze la violenta si la agresiuni, si mai ales cum sa nu faca la fel.

26. Am 7 ani vechime in invatamant. Am fost pana acum in 3 scoli prin urmare am avut cateva zeci de colegi. Ce concluzie am tras eu? Nici unul dintre colegii mei care foloseau procedee de stapinire ale copiilor precum cele descrise mai sus, da, am avut si cativa colegi, de fapt mai multe colege de genul acesta, nu o faceau din cauza banilor. Nici macar nu se pune prbl in felul acesta. Ci procedau/procedeaza asa pt ca genul acesta de oameni sunt ei. Asa au procedat la randul lor cu copiii lor. Cate sfaturi „bune” am primit cand am nascut. Iar legat de cei care nu sunt violenti dar nici nu-si fac treaba, asa sunt ei si in real life. Putori ordinare. Orice job ar avea tot putori ar fi, doar ca un patron nu i-ar tine la locul de munca. Si cum multor elevi le plac profii de genul, ei nu vor primi niciodata avertismente sau reclamatii.

    • eu as zice mai degraba oameni care nu se respecta pe sine si care nu respecta nimic in jurul lor, prin si/sau faptul ca nu depun un minim efort de a-si face munca pentru care sunt platiti (asa prost cum sunt platiti).

      „putori ordinare” suna atat de murdar insa atat de semi la obiect pentru ca „ordinar” inseamna comun si nu ar trebui sa aiba conotatie negativa din pacate…dar, da, iti impartasec frustrarea pentru ca ei „prin a nu face nimic” cheltuiesc o gramada de resurse aiurea si total nedirectonat unde trebuie.

    • Cândva, prin anii’90, în calitate de elev al unui liceu de cocalari împuţiţi (cocalari din cei care se dau cu AXE în loc de duş), credeam şi eu în ideea reclamaţiilor şi metodelor legale şi mai credeam că se pot folosi faţă de un dobitoc, pitic, diform şi pocit de prof. Care avea toate calităţile pomenite, în sensul propriu, nu figurat. Dobitocul pitic, diform şi pocit căpătase obiceiul să mă ia în bătaie de joc. Asta o făcea fiecărui elev în parte, dar faţă de mine avea o adevărată râvnă pionierească. În schimb, diformul punea note mari. 8 sau mai mult. Autorităţile profesoreşti nu aveau ce altceva să facă decât recorectarea lucrării. Chestie care nu mă ajuta cu nimic, fiindcă era o materie de rahat şi mă durea exact în vârful unui organ insensibil dacă aveam 8 sau mai mult.

      Experienţa cu “ţi-a dat 8, acum putem da spre recorectare lucrarea către alt prof” (când eu nici măcar nu le spusesem vreun cuvânt despre notă) arată că e o oarecare diferenţă între căile legale şi realitate.

27. Astfel de cazuri starnesc valuri de furie, reactii ofensive si dorinta de a face o schimbare, oricat de mica dar semnificativa pentru binele generatiilor viitoare. Anii de scoala au fost intotdeauna parte din formarea caracterului viitorului adult dar nu detin rolul singular in educare. Suntem influentati de modul in care suntem tratati de mici de parinti, cadre didactice, societate. Ideea ca trebuie dragoste, daruire, compasiune in sistemul educational o sustin, dar acestea nu funtioneaza exclusiv. Acasa copilul asculta de mama prin metodele alese de aceasta si care pot da roade mai mult sau mai putin. La scoala dintotdeauna a existat figura autoritara care ne-a disciplinat. Repet, prin metode blande de comunicare sau mai dure. Personal nu am trait nicio experienta asemanatoare, singura care mi-o amintesc e legata de un curs de dans (activitate extrascolara) unde am fost facuta „fraiera”, slaba, ca imi vor „manca cainii din traista”. Din asta am invatat ca ulterior nu razbesti in viata alergand dupa curcubee si fluturi, lumea e rea si trebuie sa ne formam „armura” sa ne protejam, sa reusim sa ne indeplinim visele. Nu sustin violenta de niciun fel, scoala ar trebui sa fie un mediu sigur si ferit de evenimente, dar cate nu se intampla… De la copii maltratati de cadre didactice sau de alti copii. Iar o invatatoare nu poate controla eficient toate cazurile. Mama este invatatoare si e uimita sa vada cu fiecare generatie care vine ca sunt din ce in ce mai multe cazuri de agresiune verbala si fizica din partea copiilor fata de ei insisi. Ati vazut ce desene animate urmaresc multi? Ca au acces la filme de adulti violente si la toata informatia disponibila despre orice? Trebuie sa existe o consecventa in educare, la scoala cat si acasa, sa ne asiguram ca nu cream noi insine, ca parinti, mediul adecvat pentru aparitia evenimentelor neplacute. Si repet, situatia descrisa in articol e oripilanta sub orice forma, sa nu fiu inteleasa gresit.

28. Astfel de situatii apar tot timpul in viata, uneori poti sa le prevezi (discutand prin viu grai cu alti parinti sau pe Internet) alteori pur si simplu nu le poti evita. Conteaza, ca parinte, ce faci dupa un astfel de incident (ignori? te certi cu invatatoarea? mai bati si tu copilul o data? il muti la alta clasa/scoala? discuti si cu un psiholog… preferabil bun?). Eu nu ma duc acum sa o iau de guler pe invatatoarea mea din anii ’80; ma duc insa la parintii mei, fiindca ei m-au inscris la ea, i-au carat sacose (ca toata lumea) si i-au tolerat toate toanele si magariile. Deci Printeso, scrie cu rosu si bold: „Dragi Parinti, daca progenitura e batuta sau umilita de invatatoare, VOI o sa aveti probleme de relationare cu copilul viitor adult, nu invatatoarea, nu directoarea, nu seful de la inspectorat si nici Basescu”. Poate pricepe totusi cineva.

29. „Draga invatatoare S.F.,

    Eu sunt mama fostului tau elev, un baietel vesel, empatic si plin de viata. Iti scriu ca sa iti spun ca mi-ar placea ca tu sa mi-l fi inapoiat, cel putin la fel de bun si frumos cum ti l-am dat eu tie.
    Sa iti explic: copilul meu e un om, chiar daca are putini ani, e un om, trebuia sa-l tratezi ca atare! Tine cont ca omul are propriile nevoi si sentimente si nu le face sa para lipsite de importanta, caci un om adult care nu stie sa isi cunoasca si sa-si respecte nevoile si sentimentele e un om pierdut si trist.
    Copilul meu are o viata de trait. Copilul meu nu are o scoala de trait, ci o viata.
    I-ai anihilat stima de sine, i-ai omorat curajul de a fi el prin vesnicele tale comparatii! Ai pus presiune pe el! Nu i-ai ascultat nevoile, parerile, nu l-ai lasat sa se exprime, ba din contra l-ai etichetat si izolat! Iti multumesc ca ai insistat sa isi traiasca frumos copilaria si iti promit eu ca isi va trai frumos si restul vietii. Copilul meu e curios si curajos sa afle lucruri noi, sa experimenteze, sa creeze iar tu l-ai inhibat folosindu-te de “calitatile” tale didactice.
    Si nu uita, ca parintii lui nu sunt elevii tai!
    Daca ti-ai asumat fapul ca o sa-mi educi copilul , apoi trebuia sa-l educi! Dar, vezi tu, la ora asta tu nu educi pe nimeni. Tu doar stabilesti directii si te bazezezi pe parinti sa iti urmeze directiile si actiunile tale radicale si defaimatoare. Imi pare rau ca nu ti-am spus de la inceput unde imi desfasor activitatea poate asta schimba cursul evenimentelor, sau cel putin nu receptionai tu gresit informatia impartasind-o tuturor conform viziunii tale strategice. Da, recunosc, esti un bun strateg!
    Nu stiu daca tu te-ai gandit vreodata ce fel de adulti iti doresti sa iasa din “mana” ta… Dar eu m-am gandit. Si mi-ar placea ca pustiul meu sa fie asa: curajos, vesel, sa isi asume actiuni, fiind perfect constient de consecinte, sa aiba stima de sine, sa se accepte asa cum e, sa fie autodidact, sa fie vesnic curios si creativ, sa fie independent (si nu obedient), cu putere de decizie fara a necesita vesnice confirmari de la altii. Ia spune-mi, prin practicile si metodele tale de azi, copilul este la fel dupa ce ai terminat tu cu el? Nu, nu vreau sa imi educ copilul ca sa traiasca perfect adaptat la lumea TA trista si rea, vreau sa imi educ copilul in asa fel, incat el sa construiasca o lume mai buna si mai frumoasa”,

30. Nu am avut timp sa citesc comentariile,dar vreau sa las doua nume de cadre didactice ca profesoara descrisa in text,peste care am avut nefericirea de a da in sectorul 3,in Bucuresti:invatatoarea Tinca Boboc de la scoala 70 si mai ales educatoarea fosta-directoare-de-gradinita Adriana Paraianu,de la gradinita nr(parca) 38,de langa P-ta Ramnicu Sarat.Coada era la ele,asta le si „confirma”.

    • Si nu am urmarit filmul,deci daca e cu agresiune fizica,nu se potriveste.Ele se potrivesc perfect textului Ioanei.

    • Buna, RIRI, urmeaza sa ne inscriem copilul la scoala 70. Ma poti ajuta cu mai multe informatii despre experienta voastra cu dna. Boboc? Multumesc!