Titlul acestui articol nu este o metaforă, azi chiar am scris un text întreg pentru a vă convinge să lăsați orice faceți, să luați bărbatul de mînă şi să-l conduceți la trusa de scule, de unde să ia dibluri potrivite şi bormaşina şi să prindă toată mobila înaltă, inclusiv comodele, de pereți. Nu e musai doar dacă aveți copii, e musai mai ales dacă aveți copii. Dacă nu aveți bărbat sau bormaşină, împrumutați şi una şi/sau alta şi purcedeți la fixatul mobilei de pereți. Biblioteci, şifoniere, rafturi, dressinguri, oglinzi, comode, tot. Cu dibluri lungi. Fără milă.
Vineri am murit puțin de inimă şi mă bucur că am scăpat doar cu atît. Vă povestesc.
Majoritatea mobilelor de la noi din casă sînt prinse în pereți, pentru că avem copii mici care se cațără şi trag de ele, pentru că avem mobile mari (biblioteca are 4 m pe 2,20 m), başca ne aşteptăm la cutremure serioase. Comoda cu prosoape şi ciorapi din camera Sofiei nu e prinsă în perete, deşi are sistem de prindere. Probabil Omul s-a gîndit că uşoară fiind şi înaltă de 1,40 m, nu prea are ce să se întîmple. Ei bine, greşit. Dacă nu avea instinctul să sară doi paşi în spate, Sofia ar fi… nici nu pot duce gîndul mai departe de nişte oase rupte.
Eram cu Omul şi cu bebeluşul în living, Sofia se juca la ea în cameră. Cînta, vorbea, îşi alegea hainele. Dintr-odată am auzit o trînteală înfiorătoare, lucruri spărgîndu-se şi împrăştiindu-se, apoi o linişte de cimitir.
Pînă am ajuns în camera ei, 8 paşi, am murit de 5 ori. Mai întîi am văzut comoda răsturnată, sertarele ieşite, strîmbe. Sofia NU era sub ea. Încremenise doi paşi mai în spate. Am izbucnit amîndouă în plîns, omul era paralizat. După ce ne-a trecut plînsul şi tremuratul, am rugat-o să ne povestească. Am crezut că a tras de sertare, că s-a cățărat, dar nu, nimic din toate astea. Priviți video de mai jos.
Ea doar a deschis toate cele trei sertare, iar comoda s-a răsturnat.
Avem lucruri puține şi uşoare în ea, nu vă lăsați păcăliți de asta. Cînd sertarele se deschid, centrul de greutate se mută în afara comodei (pereții sînt subțiri şi uşori, fețele sertarelor sînt grele), în trei secunde va fi toată pe parchet.
Am avut noroc. Dacă era însă un copil mai mic acolo, sau un copil neatent, se întîmpla o nenorocire.
Prindeți toată mobila în perete. Nu puneți obiecte grele sus în bibliotecă sau pe rafturi fără uşi încuiate cu cheia. Dacă aveți copii care se joacă în zonă, la un cutremur minor sau chiar dacă dă un vecin cu bormaşina, obiectele astea grele pot cădea peste copii. Aveți mare grijă! Sînt detalii la care nu te gîndeşti, dar care, ignorate, pot provoca tragedii.
Bormaşina, diblurile, acum!
PS: Pe cît posibil, nu lăsați copiii mici nesupravegheați.
PS2: Învățați-i să nu umble la sertare și uși decît împreună cu voi.
PS3: Alegeți mobilă cu sertare și rafturi care nu ies de tot de la locul lor cînd sînt trase. Oricît ai încerca să nu-i scapi din ochi și să-i înveți să nu tragă de sertare, tot se va întîmpla să ajungă la un moment dat singur cu un sertar și să tragă de el, ideal e să nu și-l toarne în cap cu totul.
PS4: Securizați cu sisteme speciale cît mai multe sertare și uși din casă.
Sursa foto preview: comodă, via Shutterstock.com
Circula într-o vreme pe net relatarea unei mame care n-a fost asa norocosa, fetita ei nu a supraviețuit dupa ce o comoda tot de genul din lemn a picat peste ea…poate gasesc link ul si revin, ce poveste baga in sperieti pe oricine…mă bucur ca sunteți bine.
Uite link-ul: http://www.meghanshope.org/
Să sperăm că îi va inspira şi pe alţi părinţi să se gîndească la siguranţa copiilor şi să evite, astfel, accidente nefericite.
Înțelepte sfaturi ai publicat. Să nu uităm și pregătirea de cutremur, paza buna trece primejdia rea.
Ar mai trebui verificate și rafturile de la bibliotecă, multe nu sunt prinse de nimic, stau pur și simplu pe niște piese ieșite un pic in afară.
M-am gandit si eu la asta, dar cum stau cu chirie si mobila e mai veche, nu se poate. Acum copila e inca mica, dar cand incepe sa umble va fi dificil. Ma bucur ca n-a patit copila ta nimic
Exact asta am patit si noi cu o comoda cu 3 sertare de la Ikea. Am deschis toate 3 sertarele si s-a inclinat sa cada. Noroc ca am fost pe faza si am prins-o. Bebe era in zona aia. Mi-a stat inima. Nu e foarte inalta, are 1m aproximativ, dar de atunci am prins-o si noi in perete. Nu e de joaca, parca nu ne-a dus mintea ca daca are chestii de prins trebuia s-o si prindem.
Cînd sertarele se deschid, centrul de greutate se mută în afara comodei (pereții sînt subțiri şi uşori, fețele sertarelor sînt grele), în trei secunde va fi toată pe parchet.
Defect de proiectare, specific mobilelor „all show and no go” (făcute să fie aspectuoase, dar uşor de cărat, cântăresc de 2-3 ori mai puţin faţă de mobilele româneşti din anii 1965-1995). Au panourile frontale groase, ornamentate, şi celelalte, care nu se văd, foarte fragile, precum cartonul. Sau chiar din carton presat şi lăcuit să pară PFL, dacă fabricantul a fost mai hoţ.
Mobilele construite înainte de 1995 (sufragerie de prin 1980, birou făcut cândva prin 1991-1992, biblioteca şi şifonierul făcute prin 1964-1965, cu schelet din lemn masiv şi panourile de PFL) au acel design bătrânesc, de „apartament de moş comunist”: picioare scurte şi groase, spaţiate să distribuie greutatea pe o arie cât mai largă, uşi grele de lemn sau MDF la bază şi geamuri sau rafturi uşoare la partea superioară, cutii / sertare de depozitare cât mai aproape de podea, ca să îl stimuleze pe proprietar să depoziteze obiectele mai grele acolo şi nu pe rafturi.
Oamenii moderni cam fug de acest design conservator, din mai multe motive: mobilele grele sunt greu de manevrat, lasă urme pe parchet sau pardoseală din pricina masei lor şi a faptului că nu pot fi deplasate decât prin târâre, au nevoie de întreţinere periodică (şterse cu Pronto sau alte substanţe), sunt mai scumpe. Însă de fiecare dată mobila mai grea e mai sigură.
nu ai ce sa-i reprosezi producatorului, ca el a zis clar in instructiuni ca mobila trebuie fixata in perete, a furnizat de altfel in pachet si cele necesare prinderii.
sigur, poate ar fi mers o atentionare mare cu „Nu fi idiot, fixeaza mobila in perete!” – sa sara cumva din pachet cand il deschizi – dar altfel nu ai ce sa-i reprosezi.
Eu am o noptiera la care patesc asa desi e mica, 70 cm inaltime sau ceva de genul asta si ma gandesc ca imi poate veni peste picioare. Nici nu vreau sa imi inchipui un dulap mare si un copil mic. Chiar nu vreau!
Nasol e ca noi stam in chirie. Dulap de haine 3×3, biblioteci inainte si pline ochi.. hai ca m-ai speriat – ii dau cu postare-n mail Domnului Sot :-S
Ai mare dreptate.. am auzit horror stories cu biblioteci si cutremurul din 77, am avut flashbacks la vazul celor scrise de tine..
Nu inteleg ce legatura are chiria cu siguranta. Daca esti in chirie, prin urmare bunurile alea le folosesti pana la terminarea contractului de inchiriere, nu ai voie sa faci modificari mobile in conditii normale, atata timp cat nu distrugi mobila? Mai ales daca ai copii care sunt la varsta curiozitatii si vor sa se catere, sa zboare de sus, etc.
Sora-mea cand era mai mica s-a taiat la mana aproape de vena. Eram in ultima camera si eram eu, sora-mea si o prietena/vecina de a ei. Mai mult ma uitam la ele cum se prosteau (desi erau mai mari decat mine), n-am incercat si eu: sora-mea sara de pe pat pe marginea de la vitrina. Fiind mica si slaba se intorcea usor si plonja inapoi in pat. Repeta faza de vreo 5 ori si la un moment dat cand se intoarce da cu cotul in vitrina cu paharele de „ocazie”. I-a sarit ditamai ciobul pe mana. S-a taiat si a inceput sa curga sange. Bineinteles ca m-am speriat si m-am dus dupa mama in bucatarie (era mai departe de camera si nu auzise cum se sparse toata vitrina). I-a trecut la milimetri de artera brahiala.
Noi de exemplu avem tapet pe pereți 🙁 Asa fac unii nemti, pt ca e mai ieftin decat sa gletuiasca. Cand am închiriat apartamentul nu ne-am gandit ca vom avea un copil foarte curand, nu eram siguri nici cat vom rămâne in zonă, asa ca am preferat un apartament mobilat si utilat. In contract scrie clar ca nu putem modifica nimic, nu putem da gauri in pereți, iar mobila va fi păstrată in aceasi stare. Pustiul are 9 luni, a început explorările si stau cu inima cat un purice non stop. Ne vom muta, dar mai devreme de sf. verii nu cred ca vom reuși.
De multe ori nu ai voie sa dai dibluri in pereti sau gauri in mobila. Pentru ca nu-i a ta. Pentru ca acea casa nu-i a ta sa faci ce vrei cu ea. Nu poti obliga proprietarul sa accepte asta. Poti discuta acest aspect iar daca este de acord atunci e ok.
Nu dau des share articolelor de pe blog, dar asta chiar cred ca ar trebui sa ajunga la cat mai multi oameni.
Cand va incepe bebelusul sa se deplaseze prin casa ne vom face casa baby proof de la A la Z. Avem si noi o comoda care se rastoarna exact asa. Incepem cu ea.
Daca citeam asta acum 3 ani, ne scapa de o vizita la urgenta, o sperietura maxima si un cucui intre ochi care il are si acum la 4 ani.se putea mai rau, noroc ca s-a oprit in perete….
au, fix asa am si eu, dar cu 2 sertare! Ce-i drept scrie in instructiuni sa nu se deschida toate sertarele simultan… Mda, cred ca o voi prinde… Culmea, la celelalte a insistat sotul meu sa le prinda in perete, asta a ramas. O, Doamne!
si la noi noptiera cu doua sertare cade la fel…
La ultimul cutremur bebelusul meu de 2 luni dormea in cos langa biblioteca. M-am speriat atat de tare ca ar putea cadea ceva pe el, incat nu am mai lasat cosul langa biblioteca de atunci. Pana am ajuns de la canapea pana la el (adica 2 pasi) am facut cate un mini infarct la fiecare secunda. Biblioteca este prinsa in perete, dar pe rafturi am tot felul de vaze, rame foto si alte obiecte care pot deveni periculoase. Deci atentie si la bibelouri sau alte cadouri de la nunta.
bine ca sunteti bine.
am patit-o si eu, mare fiind, cu o comoda ikea. doua sertare, vreo 60 cm h, vreo 45-50 latime. eram grabita, cautam ceva, am deschis sertarul de jos, n-am gasit, am tras de cel de sus si m-am trezit cu ea rasturnandu-se catre mine. era grea. cu chiu cu vai am reusit sa o echilibrez cumva pana a venit sotul. noroc ca se blocasera sertarele deshise si ajutau la sustinerea ei. macar nu mi-a rupt picioarele.
mare grija.
mare grija si cu vasele din bucatarie, castroane, farfurii, lasate in rafturi/sertare de jos. cel mic al meu are o pasiune din a zdranani in farfurii. nu-i e greu sa le traga pe gresie si sa se sparga. s-ar umple de cioburi…
Doamne, ce chestie….ati avut noroc acum, asta conteaza. de acum, trebuie verificat fiecare corp de mobila si vazut care e stabila si care nu.
Fi-miu e mare fan usi si sertare, asa ca am fixat toate mobilele de mult…mai putin o comoda care nu-l interesa…vazusem si noi videoul cu sertarele si chiar am probat si asa este…cand le deschizi, se schimba centrul de greutate si se rastoarna…blocasem cele 2 sertare de jos…Mihu a inceput sa fie fascinat de deschisul si inchisul celor doua de sus si dupa ce deschidea sertarul, tragea de el cu putere…asa ca intr-o seara cand noi eram strategic la plimbare, tati a fixat in dibluri comoda…problem solved…
Ingerul pazitor a fost langa mica delfina. Pacat ca trebuie sa trecem prin situatii neplacute ca sa ne dam seama ca puteam sa le evitam sau sa le minimizam efectele.:(
Acum cativa ani pe hol averam o oglinda lunga lipita de usa unui dulap -soldat. Asa ne o adus-o cel care ne-a confectionat mobila, garantand ca nu se va deslipi. Intre timp am nascut iar cand fetita a inceput sa mearga si a realizat ca in oglinda se vede , a inceput distractia cu manutele. Intr-o seara cand ne pregateam de culcare aud un buf cu zgomot , ca de sticla sparta cu putere. Oglinda se desprinsese de usa. Bine ca nimeni nu a fost prin preajma.
Iti multumesc din suflet pentru acest post. Nu m-am gandit deloc ca poate sa cada doar pentru ca sunt sertarele deschise. Exact la fel se intampla si la mine. Copilul inca nu se joaca cu ele din fericire. In seara asta, cu toata consideratia pentru vecini, bormasina are de dat gauri.
Vai, si noi am patit-o. Cu o mpbila inalta ramasa de la fostul proprietar. Intr-o zi a cazut. Peste patutul de bebe!!! Eram in camera, dar n-am prins exact ce anume a facut-o sa cada. Copilul era langa noi, din fericire. Patutul s-a indoit sub greutatea corpului de mobila, diverse obiecte au cazut pe langa… Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla. Articolul scris mai sus e de luat aminte pentru toti.
Buna.
Eu am fost in papucii Sofiei cand eram mica, am tras ceva de pe un cuier si acesta mi-a cazut in cap, sa zic asa. norocul meu e ca s-a oprit in marginea patului si eu am ramas dedesupt. nu m-am lovit, doar ca, minunea de cuier era dupa usa…..care era inchisa…cuierul jos, eu sub el plangand si parintii mei disperati dupa usa ca nu pricepeau ce s-a intamplat si de ce nu pot intra in camera.
bun sfat. prindeti mobila in perete!!!!
Oofff, bine ca nu a patit fetita nimic. Luam si noi mobila la verificat.
Mie mi s-a parut exagerata ideea sotului de a prinde-n perete toate corpurile de mobila din camera copilului. Pana la primul incident, cand l-am gasit cocotat pe biblioteca, sa ia ceva de sus…
Eu am alte obsesii, cu cheile din usile din casa. Toate usile din casa au cheia lor. Nu mi-a trecut prin minte sa scap de ele pana nu s-a inchis in baie. Numa’ eu stiu cum au trecut minutele pana am reusit sa-l scot de acolo…
da, asta cu copii care s-au inchis in camere folosind cheile de la usile interioare am mai auzit-o si eu, deci e o chestie care se intampla si este foarte periculos, ca nu prea ai ce face.
povestea o colega ca al ei copil a inchis-o din greseala pe ea in dormitor; nu avea telefonul la ea, bineinteles, copilul era mic si nu stia nici macar sa scoata cheia din usa, iar in bucatarie avea mancare pe foc, deci va inchipuiti ce placut a fost pana a reusit sa explice copilului sa scoata cheia si sa i-o dea pe sub usa.
am mai auzit de asemenea de oameni inchisi de catre copii mici pe balcon, iar acolo chiar e serioasa treaba, ca sunt sanse mult mai mici sa poate deschide copilul usa cu termopanele astea pe care le are multa lume.
si in plus, copiii se mai pot inchide si in baie, deci verificati ca puteti descuia usile de la baie pe dinafara, pentru ca de obicei la bai nu se monteaza chei.
dupa cum se vede, sunt foarte destept la dat sfaturi, mai putin cand vine vorba sa-mi fixez comoda in perete :))
Frate-meu a inchis-o pe bunica afara din apartament, de-a dreptul 🙂 A iesit un pic pe holul blocul, a venit in urma ei si a blocat usa. Copil de 2-3 ani, singur in apartament, la et. 7. S-a cam agitat saraca pana a venit un vecin sa sparga usa.
Eu am inchis-o pe mama pe balcon. Pe la inceputul anilor ’80. Deci nici in viselele cele mai fanteziste nu erau telefoane mobile. N-aveam nici fix pe vremea aia. Noiembrie, ea imbracata subtire, iesise sa intinda rufe. Eu n-am mai stiut/putut sa deschid. Noroc ca balconul era spre strada, a trecut cineva cunoscut, l-a strigat si fie era usa apartamentului descuiata fie am reusit cumva s-o descui. Mama era aproape inghetata, „infasurata” intr-un presulet de picioare. Eu eram ok, reusise cumva sa nu ma lase sa ma sperii. Aveam vreo 2-3 ani. Nu-mi aduc aminte.
Of, mi-a stat putin inima cand am inceput sa citesc…bine ca nu a fost mai grav.
Noi am patit-o exact la fel, nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar putea intampla asa ceva pentru ca pitica mea nu se joaca cu sertare, nu se catara pe mobila etc…insa intr-o conjunctura nefericita a tras de 2 sertare, eu eram fix atunci intoarsa cu spatele, comoda s-a inclinat, sertarul de sus a iesit de la locul lui, a trecut peste ea fara sa o loveasca printr-o minune insa i-a sectionat o bucata din degetul mic de la mana stanga, cu unghie cu tot….si asa am ajuns la urgente, cu o sperietura zdravana. Ca sa nu mai spun cat de vinovata m-am simtit 🙁
Acum ma gandesc ca e bine ca nu s-a intamplat mai rau…asa ca, mare grija! Chiar daca nu aveti copii mai nazdravani.
Stiu ca exista dulapuri si comode unde nu poti deschide un sertar daca inca unul e deja deschis. Doamne ajuta ca nu a cazut pe fata.
Da, si noi am patit-o. O comoda cu 3 sertare, din aceea mare, lata, grea, incat si goala o puteam muta doar daca ii scoteam sertarele, facea parte din setul de mobilier de dormitor masiv. Ce ne-a venit noua, fiind asa lata si rezistenta, sa punem televizorul pe ea, ca incapea la fix, un LG, maricel si el. Pt. ca leutul meu nu adormea decat cu TV aprins pe muzica populara. Seara si la somnicul de dupa amiaza. Nu dura mult adormitul, insa….. asa cum unii copilasi adorm cu uscatorul de par parnit, cu aspiratorul sau cu alte sunete de aparate, al meu adormea numai daca porneam TV-ul si ii puneam muzica populara. Nu privea imaginile, dimpotriva se lipea de pieptul meu incat ma intrebam cum mai are aer acolo, si asa adormea. Si nu, nu mergea sa -i punem CD, am incercat.
Intr-una din zile, ziua X, avea 2 ani si 3 luni, era un ghemulet de copil, pufos si inocent. Ne pregateam de somnul de dupa amiaza, el isi alegea pijamalele din sertarul de jos, deschis DE MINE, pt ca stia ca numai impreuna umblam la sertare (el imi cerea sa i-l deschid, eu i-l deschideam, el isi scotea pijamalele aflate in sertarul de jos). M-am intors cu spatele o fractiune de secunda sa iau un scutec din pachetul de scutece sa i-l pun inainte de a-i da pijamaua. Am auzit un pocnet pe parchet de a stat timpul in loc parca. Se urcase brusc in sertar, nu stiu ce-i venise, comoda s-a inclinat si LG-ul a cazut cu ecranul in jos pe parchet, la cativa mm de puiul meu. Nu il atinsese deloc. El era inca in sertar, comoda inclinata, mi-am pierdut cumpatul, l-am ridicat in brate tremurand si izbucnind in lacrimi, el s-a speriat mai mult de mine cred. Il strangeam la piept si ma gandeam doar ca … intr-o fractiune de secunda, cu mine in camera la mai putin de 1 m de mine, viata copilasului meu a fost intr-un pericol de neimaginat. Copiii mici, chiar si cei cu care poti comunica foarte bine, cu care poti negocia usor, sunt imprevizibili, nu au capacitatea de a observa toate pericolele la care se expun. De aceea trebuie sa avem si ochi la spate uneori. De atunci, am deprins obiceiul lunile urmatoare si anul urmator chiar sa ii vorbesc in continuu despre tot ce misca in casa. Sa ma indepartez de el cu fata la el, vorbindu-i mereu. Sa ii arat ce se poate petrece cu unele lucruri daca nu sunt manuite atent. Poate am exagerat, nu stiu, dar experienta aceea a fost traumatizanta. Cu atat mai mult cu cat eram si gravida in luna a 9-a cu fetita.
Multumesc pentru articol. Chiar mi-a prins bine, intr-un moment in care fac schimbari si din comoditate mai mult ma gandeam sa nu mai prind mobila (tot de la Ikea) de perete.
Multa sanatate la copilasi.
Si televizoarele ar fi bine sa fie prinse in perete. Nu sunt atat de grele ca un corp de mobila, dar tot pot provoca rani + ca se strica si aparatul. Mai ales LCDurile astea sunt usoare si se destabilizeaza repede. Iar daca ai TVul pus pe o comoda care se rastoarna daca deschizi 2 din cele 3 rafturi…
am copil nazdravan. Cand m-am mutat am renuntat sa iau multe mobile. Da, e mai sigur dar si mai sanatos pt copil fara comoda, cu un minim de haine, fara tv, corpul de biblioteca bine stabil, greutatile jos si nu la inaltime. Evident ca si asa si-a spart capul de 2 ori.
E bine de stiut, am sa zic si eu mai departe!
Am citit acum un articol si mi-am amintit de postarea ta: http://m.essentialbaby.com.au/seasonal/ikea-begins-massive-safety-campaign-after-two-toddler-deaths-20150723-giinz9.html?&utm_source=facebook&utm_medium=cpc&utm_campaign=social&eid=socialn%3Afac-14omn0583-optim-nnn%3Apaid-25%2F06%2F2014-social_traffic-all-postprom-nnn-ebaby-o&campaign_code=nocode&promote_channel=social_facebook
Bine ca ai scris…
Tocmai am vazut un filmulet si mi-am amintit de postul scris de tine cu mobila. Nu e usor sa vezi filmuletul si sa nu te gandesti cum ar fi sa fie un copil acolo. In video se ofera solutii inclusiv pentru cei care stau in chirie si nu pot da gauri in pereti. http://4acum.com/acest-clip-are-potentialul-de-a-salva-vietile-multor-copii-toata-lumea-ar-trebui-sa-l-vada/