Mai flămîndă ca în ultimele luni n-am fost în viața mea. Nici la 9 ani nu mi-era aşa de foame, și atunci nu mîncam practic nimic. Aruncam pe geam senvişurile de dimineață, la prînz turnam ciorba în toaletă, iar cina o ascundeam sub pat, de unde o mai scotea mama duminică, gata mucegăită.
Nici la 16 ani, cînd eram obsedată de siluetă, nu mi-a fost aşa foame.
Şi nici la 19 ani, cînd trăiam din bursă şi-mi sacrificam bugetul de mîncare ca să am bani de țigări. Împărțeam trei fete o pizza şi ne ajungea o zi întreagă. Şi aşa foame nu-mi era.
Acum, cînd pun sub nasul copiilor trei mese şi două gustări pe zi, sînt hămesită. De siluetă nu-mi mai pasă de mult, iar bani de mîncare am suficienți. Ce am pierdut însă e timpul şi locul pentru o masă tihnită, plus cheful de a-mi asigura timpul şi locul pentru o masă tihnită. Asta nu înseamnă că n-aş mînca, oooo, dimpotrivă. Aş mînca tot timpul, orice. Mi-e foame zi şi noapte, mă trezesc flămîndă şi mă culc cu burta goală, apoi visez la mîncare şi mă trezesc poftind la absolut tot ce se poate mînca pe lume. Viermi prăjiți. Mațe fripte. Iarbă uscată. Orice e bun, le-aș mînca pe toate.
La 7 îmi pun castronul cu cereale şi semințe, din care apuc să iau 3 linguri la 8 în timp ce mă îmbrac, restul se duc către Sofia şi Ivan, care amîndoi poftesc la mic dejunul meu.
O duc pe Sofia la grădiniță, apoi aleg de nebună prin oraş să rezolv lucruri. Rezerva secretă de batoane și ciocolate din mașină s-a terminat de mult, la naiba, să nu uit s-o refac cu prima ocazie. Îmi aud burta protestînd a gol. Îmi fac planuri de prînz. O să devorez ciorba aia veche şi comand o pizza, o să rup!
O iau pe Sofia la 1, fug cu ea acasă, aş mînca un lup crud fāră garnitură, aşa mi-e de foame.
Ajung acasă, Ivan vrea la mine, normal, i-a fost dor. Şi mie. E obosit. Mă duc să-l culc. Ciorba rămîne caldă şi părăsită pe masă. Stau cu el la somn, nu doarme singur. Se face 3.
Ies la lumină, îmi tremură genunchii de foame. Înghit o vitamină şi îmi fac o salată.
Sofia vrea să o pieptăn şi să o ajut să se îmbrace. Se face 5. Ascunsă în debara, reușesc să înghit o felie de pîine cu Nutella, pe care o îndes întreagă în gură. Ieşim în parc. Pe drum rod un covrig cu miere. Îl simt ca pe pîinea lui Dumnezeu. Plîng de fericire, stomacului meu nu-i vine a crede.
La 7 ne întoarcem din parc. Mi-e aşa foame că bulanele grase ale lui Ivan îmi danseaza prin fața ochilor scăldate în sos cu usturoi. Îl spăl, îi dau lapte, îl culc. E 8. Stau cu el să doarmă şi rod marginea patului de lemn. Nici nu-i mai trebuie sare, e perfectă. Ies să fac duş, e ora 9.30. Mă spăl, mănînc o felie de pîine cu brînză şi ceapă, stomacul meu are impresia că visează un vis frumos. La 11 mă culc. Deja mi-e foame iar, dar mi-e mai mult somn.
În weekend e şi mai frumos, că Sofia mănîncă de prînz acasă şi hrănesc copiii cu două mîini, unul pe stînga, altul pe dreapta, iar eu stau cu farfuria plină sub nas şi nu apuc să duc la gură mai mult de cinci linguri.
Asta în caz că ați văzut de curînd poze cu mine şi vă întrebați cum mă mențin. Ăsta e secretul formei mele fizice bidimensionale de invidiat: sînt, practic, ruptă de foame 24 de ore pe zi.
Sursa foto: femeie flămîndă via shutterstock.com
Prințesă Urbană nu uita de perfuziile cu glucoză! In timp ce devorezi junk food in debara, te mufezi rapid la o porție de glucoză lichidă.
Extraordinar, parca m-ai descris pe mine!! Nici mie nu mi-a fost atat de foame in viata mea…nici cand eram mica si aruncam/ascundeam mancarea, nici cand am „crescut ” mare si a trebuit sa tin cura de slabire. De sase luni il alaptez pe porcusorul meu pufos si uneori imi vine sa inghit si pietre. La trei ore trebuie sa mancam amandoi 🙂 Partea buna e ca n-am mai fost asa de slaba din liceu…
Esti norocoasa ca macar rezultatul (silueta) e bun :-).
Nici eu nu prea apuc sa mananc cum trebuie, dar pentru ca tot incerc sa ma pacalesc cu sandwici-uri si dulciuri, plus mai termin ce ramane in urma copilului ( a mea e mai mofturoasa, nu prea termina portiile), bat recorduri dupa recorduri privind greutatea :-(.
Nici eu nu mai mananc cum o faceam odata dar nici nu sar peste asta. Oricum a-i face nu uita de mancare pentru ca poti face o gramada de boli din lipsa de hrana. Chiar nu-i de joaca. Mai bine amani alt lucru si mai iei doua imbucaturi si tot conteaza 🙁
Concluziile mele legate de aceasta postare :
1. Ai cumpărat Nutella! ( ziceai zilele trecute ca nu ai, pe FB, cu pasca aceea delicioasa );
2. Dimineața ar trebui sa pregătești mai mult iaurt cu semințe ( cam porția de acum x 3 );
3. Sofia ar trebui să pape si singura la prânz in weekend, eventual tati să îi dea lui Ivan si uite asa poți mânca si tu porția ta.
Pe de altă parte, îmi pare sincer rău pentru stomacul tău! Încearcă să prioritizezi si aceasta activitate de a lua masa si sigur îţi vei face timp.
Vai de mine și de mine, ai Nutella ! 🙂
Cel mai enervant este ca are Nutella in debara 😯 ! Ma scoate din minti chestia asta 😡
si io-s hamesita. mai simt si mirosuri de gratare de pe la terase….
daaaar mor dupa comentariile astea! ai nutela, ai ciocolata nepisicoasa? vaaaii, dar cum ai putut?! tradare, ipocrizie, razboi, renegare!
:))
o sa le numar pana la final, asa, pentru placinta procentuala 🙂
ALINA,
E gata placinta? Mi-e foameeee de procente, sunt delicioase, miam miam…
Incearca varianta: una lui Ivan, una Sofiei si una tie, dar neaparat in acesta ordine, fara sa sari peste randul tau! 🙂
Eu încă visez ( deși știu că nu o să fie prea curând) la o masă la restaurant fără să dau din mâini ca nebuna căutând animație pentru al meu copchil . Și fără să îmi torn farfuria în gură din primele 30 de secunde din momentul în care mi-a fost așezată în față. În rest ritualul se cam aseamănă cu al tău prințeso. În primele luni am băgat în mine la dulciuri fără să îmi pese că poate nu o să mai ajung ever la kg de dinainte. Băgam dulce ca să îmi omor foamea . Copilul nu stătea ioc fără măsa și când dormea cădeam lată lângă el . Acum după aproape 15 luni am ajuns și la mama kilogramelor de dinainte chiar mai repede decât speram cu vagoanele de dulciuri băgate. Și în loc să îmi revin parcă mai rău galopez. Sar mese peste mese numai ca să stau întinsă sau pur și simplu degeaba când doarme copilul . Să mâncăm împreună rar se întâmplă că al meu stomac nu mai știe când îi este foame și când nu . Sunt certată mereu de ce nu fac 2 porții în plus când îi pregătesc lui mesele. E uite că nu știu cum să dau mai repede din lingură și cuțit ca să scap dar să stau să mai dublez și cantitățile. Eu mai prost am stat la capitolul sete decât foame . Cred că eram în stare să bat pe cineva dacă nu primeam apă când ceream . Nu de multe ori m-am trezit zbierând la soț că vreau apă imediat în timp ce alăptam. În rest îmi mai omor serile după ce adoarme prințul când am chef să aștept cu câte o livrare : ba o pizza , ba sushi . Bine cel mai des câștigă dulcele.
Ps :sotu’ nu apare prin ecuații că muncește aproape non-stop . Intră după ora 23 în casă cu o pauza de o oră hai 2 la prânz.
„Sar mese peste mese numai ca să stau întinsă”
Ai facut gimnastica de performanta cind erai mica 😆 ?
Balet se pune ? :)):)):D
Balet?!
Se contabilizeaza dublu! uite asa: I + I = 2
Again, ai noroc se pare de un organism bun! dar iti recomand (ca si dupa postul cu spatele) sa nu intinzi coarda. La fel ‘mancam’ si eu cand stateam cu fetita acasa (deci doar un copil dar chiar nu gaseam timp sa mananc) si dupa 8 luni de ‘dieta de maternitate’ am ajuns la spital cu gastrita, impus regim si acum practic sunt obligata sa mananc imediat ce mi se face foame pt ca altfel ajung cu gaura la stomac. Asa ca acu mereu am in poseta un baton de cereale satios, si fac cumva sa mananc.
Te-am descoperit intamplator de cateva zile, iar de dimineata si pana acum iti tot citesc blogul, de la inceput. Ma incearca un amalgam de emotii si stari, uneori simt chiar si o piatra pe inima.
Inca nu am ajuns la marea aventura a vietii tale, familia, unde sigur voi simti toata fericirea ta, a voastra, dar pana acum am citit postarile cu tristete. Dar, asa cum e si universul, plin de echilibru, probabil ca a devenit si viata ta.
Când eram în situația ta,venea mama și decreta :”gata,trebuie să mănânci și tu!” Îl lua pe cel mic și stăteam la masă și mâncam mâncare caldă(ok,rapid şi cu urechile ciulite).Dacă este prin preajmă bona Sofiei cred că se descurcă zece minute cu amândoi copiii ca să mănânci și tu.Seara poate reușiți să stați toți patru la masă,se formează și obiceiul meselor împreună.
Nutella în debara? Aveam ciocolată în noptieră,am adormit odată cu una pe piept…
O da! Tu chiar vezi la mine in casa!
Saptamana trecuta am cedat nervos: „eu m-am saturat sa fiu mereu asa flamanda! Barbate, vreau mancare!” Credeam ca e de la alaptat, cand colo ai dreptate, nu apuc sa manac.
Mai putin timp petrecut pe facebook si vei avea vreme si sa mananci. Dimineata tripleaza portia.
Vorbesc din proprie experienta.
Mi-am adus aminte de un post de al omului tau in care zicea:
“Astazi a fost atat de greu cu copiii incat nu am avut timp nici macar sa mananc.”
Mami, stiu ca poate fi groaznic de greu cu copii, dar hai sa fim realisti: nu exista “n-am avut timp sa mananc”. Pur si simplu nu ti-a fost suficient de foame 🙂 Nici un copil nu moare daca e lasat din brate 10-15 minute cat dureaza sa mananci ceva la repezeala
Atunci cand l-am citit, i-am dat dreptate. ma aflam intr-o perioada similara celei prin care treci tu acum cu foamea. Datorita lui am inceput sa mamanc, nu de alta, dar bebe are nevoie de o mama sanatoasa.
Legat de foame, va recomand un roman mai mult decat bun al lui Knut Hamsun, Foamea.
Iar eu va recomand una din capodoperele unui adevarat scriitor de talie mondiala: Gateste in 30 de minute cu Jamie, de Jamie Oliver.
P.S.
Knut Hamsun… daca tin eu bine minte tipul a fost un notoriu simpatizant nazist in Norvegia, doar premiul Nobel pentru Literatura si varsta sa inaintata l-au scapat de proces.
Io nu pricep un singur lucru…de ce in we nu esti tratata ca o adevarata printesa!!! de ce sotul, care mai si citeste blogul asta si care traieste cu tine in casa si vede cum te usuci nu are grija ca in we sa mananci cum trebuie…asta mi se pare frustrant si zau ca nu inteleg!
A explicat in postarea cu Mercedesul, daca mai pune un milimetru de slanina pe fund, adios! Nu mai incape pe bancheta din spate la masina, intre cele doua scaune de plastic, si atunci nu o mai primeste sotul sa calatoreasca cu copiii.
E la limita saraca, d-aia nu maninca mai nimic, desi e lesinata de foame incontinuu, asa cum a marturisit in aceast articol.
cel mai aprig comentator de pe blog=Cristian!
esti tare haios!
Mulțumesc!
suna comic tonul din articol dar pe termen lung e posibil sa te alegi cu probleme la stomac 🙁
Daaaa, mai ales ca maninca cu regularitate mate fripte, pai astea dauneaza maxim!
Eu ma plang ca ma ingras din te miri ce….pentru ca nu mananca ea tot nu imi vine sa las in farfurie restul ei si il mananc eu si tot asa. In weekend-uri mancam toti la masa, am obisnuit-o de mica sa stea in scaunul ei si de cand merge la gradi mananca singura (iar cand e obosita si nu are chef, cu o mana ii dau ei si cu una mananc eu); pana termina de mancat mai avem timp si de spalat vase. Intr-adevar, Ivan e mic si trebuie hranit dar doi parinti cu doi copii cred ca isi pot imparti sarcinile astfel incat sa nu ajungi sa visezi numai mancare :). Dimineata mi-as pune o portie tripla de cereale ca sa ajunga la toate gurile. Sa aveti timp, ca de pofta nu duceti lipsa!
Nu cred sa existe job mai solicitant pe lumea asta decat sa fii mama. Oh, wait, but there is, sa ai doua joburi, adica sa fii mama a doi copii 🙂 Aici nu lucrezi 8 ore, la program, nu primesti concediu, iar weekendurile si sarbatorile nu inseamna zi libera, ci de doua ori mai multa munca. Doamnelor, jos palaria!
noi in weekend ne impartim cu hranitul copiilor, unu la unul si asa scap numai cu un copil de hranit..in timpul sapt sunt la gardi si am scapat 😀
-articolul de fata l-ai incadrat la umor dar nu mi-a venit sa rad deloc, nici macar sa zambesc, poate doar amar. Ai 2 copii dintre care unul la gradinita juma de zi, unul de vreo 9-10 luni cu bona si un sot care pp ca vine acasa seara si tu nu reusesti sa mananci mai nimic toata ziua?! Nu stiu cum este in realitate la tine dar din articol reiese doar ca nu vrei sa mananci nu ca nu ai timp. De fapt ai si zis ca ai pierdut cheful de ati asigura o masa tihnita. Nu e nimic amuzant, e trist, ai grija sa nu iti afecteze sanatatea fizica si psihica.
Eu mi-am incalcat principiile si am ales intre 2 rele. Dimineata jumate de ora, copilul la desene, mama papa linistita in bucatarie. Isi face si ceai chiar. 😀
Poate reușești să îl îndrepți către altă activitate, în special dimineața, nu să-i prăjești neuronii de cum începe ziua.
Există riscul să rămână cu acest tabiet, marcat pe viață de dependența de a privi la TV de cum s-a trezit.
E șocant cite aprobări ai cules.
DEEA,
Eu nu am scris pentru tine comentariul de mai sus, stiu ca esti medic, si cunosc si opinia ta legata de TV & pici, ci pentru putinele doamne care ar fi tentate sa ia in serios postarea ta, peste zile, luni sau ani.
Nici mie nu mi s-a parut nimic funny in articolul asta din mai multe motive:
1. Ai scris acum ceva vreme un articol despre respectul reciproc parinte – copil, doar ca in relatia ta cu mancarea si cu ei acesta pare ca nu exista. Adica ei de ce nu pot sa-ti respecte dreptul de a manca normal asa cum mananca si ei? Daca tot stati la masa toti trei, de ce nu poti sa mananci si tu: o gura unul, o gura altul, o gura tu. Daca nu-i destul de rapid pentru ei, poate invata sa manance si singuri.
2. Cred ca stii si tu ca nu e deloc sanatos sa-ti inlocuiesti mesele cu dulciuri doar pt un boost temporar de energie. Mancatul sanatos nu e doar despre ingrediente si mod de preparare, ci si despre numarul si momentul meselor dintr-o zi.
3. Exemplul personal pe care il transmiti copiilor (parerea mea, cel putin) e ca mama e o persoana care n-are nicio nevoie sau daca cumva are, poate sa si-o anuleze sau sa o amane la nesfarsit ca nu conteaza. Nu cred ca ti-ai dori sa vezi comportamentul asta perpetuat in famiile lor cand vor fi adulti. Sau … ?
4. Daca te imbolnavesti si cazi de pe picioare si ajungi in spital, nu va fi bine pentru nimeni.
5. Bona (in timpul saptamanii) si sotul (in weekend) unde sunt in tot peisajul asta?
Sper sa nu te superi, dar nu e de gluma cu sanatatea.
Sunt cuioasa sincer: oare tu iti dai seama cat poti sa te plangi, asa, in general? Realizezi cat de des te plangi ca nu ai timp de nimic? In conditiile in care nu ai un serviciu care sa iti ia 9 ore pe zi plus 2 ore drumul dus-intors, un copil e la gradinita jum de zi, iar celalalt e cu bona, care mai face si mancare si curatenie. Jobul de acasa ai zis tu singura ca iti ia 2 ore/zi plus/minus. Cum sa nu ai timp sa mananci?
Si inca o curiozitate: nu afirmai tu ca voi, ca familie, nu consumati deloc zahar? De unde stash-ul de ciocolata din masina, Nutella din debara (vezi ca e oferta la Lidl, 1 kg de Nutella la 24 lei)?
Intrebari retorice, cine are urechi de auzit, aude…
Doamne, ce ne mai place sa ne luam in serios, of of…
Printesa nu a ascuns niciodata faptul ca mananca dulciuri, dar nu o face in prezenta copiilor. Acesta este un text pe blog… Nu il mai luati asa… literal.
Articolul mi-a adus în cap finalul de la Moartea căprioarei, „…Mănânc şi plâng. Mănânc!” 😀
Cum spunea cineva mai sus,si eu cre ca de fapt NU VREI sa mananci pt ca in subconstient ti-a ramas teama de a nu te ingrasa din adolescenta.chiar daca ti-e greu sa crezi asta.
Culmea e ca de niste luni chiar vreau sa ma ingras!
hai, ma printesa, nu intelegi ca ai o teama din adolescenta cu mancarea!
si de ce nu educi tu pruncul de nici un an sa iti respectele orele de masa?!
– Ghe, lasa-o pe mama sa pregateasca masa, sa pape in liniste, sa spele vasele. Tu, baiat mare de un an, sezi cumintel langa perete cu manutele la spate. Sub acoperisul meu se poarta respectul, pruncusor!
Eu reusesc sa mananc cand mananca si copilul. L-as lasa sa-si puna si mancarea in cap (nu cred, dar zic si eu asa – in realitate copilul mananca ‘linistit’) ca sa pot termina de mancat – altfel sunt foarte nervoasa si ma doare si stomacul daca sar peste cateva mese. Am ‘sacrificat’ conversatia la masa, desi pentru mine nu e chiar asa sacrificiu pentru ca imi place sa mananc in liniste; dar, in fine, tatal copilul se mai plange ca il ignor la masa, dar ce sa-i faci, ma doare stomacul daca nu mananc si daca ma doare e mai rau pentru toata lumea dupa aceea.
E chiar neplacut si dificil de gestionat un stomac sensibil, so do take care of you ca sa nu iti ingreunezi zilele si cu o durere; in plus esti si exemplu pentru copii 🙂
Si asa se sădește o sâmânța pentru o campanie de promovare Nutella. Smooth si elegant!
Daca e asa, felicitări! Daca nu e asa… Imi cer scuze pentru cinism. 🙂
Wow, de ce gindire strategica ma banuiesti… mi-ar placea sa fie cazul. 🙂
Sau poate e un teaser ascuns la o campanie la suplimente de ingrasat. Sau o campanie la batoane cu cereale. Sau la ciorbă de saptamina trecuta.
sau poate e doar un text. 🙂
Cam absent bărbatul tău din peisaj. Înțeleg că articolul a fost gândit să fie amuzant, dar nu mi se pare deloc amuzant. M-am mirat și la postarea cu pregătirea de plecare (cel cu mercedesul) în care tu alergi prin casă câteva ore să pregătești tot și la sfârșit îi spui soțului să se îmbrace. Păi el ce păzește? Dacă nici în weekend nu te poate ajuta atunci când? Că doar nu muncește în mină. Dacă tot are timp să citească toate comentariile și să ia peste picior pe unul și pe altul, înseamnă că nu e chiar depășit de volumul de muncă.
Treaba voastră ce faceți până la urmă.
Pentru ca in timpul saptaminii e aproape.toata ziua la job, in weekend omul rezolva chestiuni administrative, se duce la cumparaturi, monteaza chestii, duce masina la revizie sau itp, sint lucruri pe care nu are cine sa le faca in locul lui si in timpul saptaminii vine la 7, o culca pe Sofia, se face ora 9, dus, cina, somn. Si de la capat. Stiu ca e greu de crezut, dar uite-asa ne trec zilele, alergind sa le rezolvam pe toate.
Ioana, nu m-aș băga să comentez așa ceva, e treaba voastră cum vă împărțiți, dar nu poți invoca itp-ul sau revizia, că nu le faci on a regular basis. Astea-s periodice, și chiar și-atunci – duci mașina, lași mașina, vii și iei mașina. Ok, că uneori durează ceva mai mult și poți sta o juma’ de oră / o oră să aștepți acolo, de acord… dar în măsura în care nu-s chestii pe care să le faci zilnic, nici măcar săptămânal sau lunar, putem trăi cu asta.
Nu e greu de crezut, dar e trist: unde ești TU în povestea asta? Nici nu mai întreb de chestii de suflet gen hobby-uri, care inclusiv ele te pot ajuta să n-o iei razna de stres… dar dacă n-ai grijă de nevoile tale primare, cum ar fi să mănânci, ce mai rămâne? A avea copii n-ar trebui să însemne anularea oricăror nevoi ale mamei… și-mi amintesc de niște articole ale tale în care inclusiv despre asta era vorba: mama trebuie să ceară ajutor când simte că nu mai poate. Iar tu (nu mai poți să) mănânci. Ai grijă de tine, Ioana, că organismul e tricky… s-o susține el din resursele pe care le mai are, dar asta nu ține o veșnicie. Și dă uneori shut down fără avertisment, și cine o să aibă grijă de Sofia și Ivan când tu ai să fii la spital?
oameni buni voi nu realizati ca printesa este o self-sufficient mom.
cand are avea nevoie de ajutor, sunt sigura ca il si cere.
acest articol este amuzant pt cele care sunt in situatia asta, restul cititi degeaba ca nu puteti intelege.
some women are built this way!
No bine că-nțelegi tu, Elena… ce ne făceam dacă nu înțelegeai?
Nu există ”built this way”. Niciun organism uman nu e ”built” să funcționeze optim a la longue fără necesarul de hrană. Și Ioana în mod evident nu mănâncă atât cât ar fi necesar, altfel n-ar fi ”ruptă de foame”.
Este doar o faza. Stai linistita ca nu ne moare printesa de foame :)))
Eu pot sa inteleg treaba asta cu sotul, si al meu lucreaza mult si eu la fel ! Acasa, daca ii cer ma ajuta insa de cele mai multe ori fac eu ce este de facut pentru ca asa ne este rutina…cred! De exemplu, imbrac eu copilul pentru ca stiu ca daca il imbraca el se mai joaca amandoi juma de ora si poate ne grabim…:) ! Participarea sotilor in treburile casei nu cred ca ar trebui judecata, fiecare functioneaza dupa propriile caracteristici!
Nu comentez rutina nimănui. Cu toate că am observat (la mine și alte persoane apropiate) că femeile tind să fie control freaks, în sensul că nu cred în capacitatea/abilitatea soțului de a spăla vase/da mâncare la copil/dat cu aspirator. Desigur, mulți dintre ei sunt stângaci la treburile casei din cauza lipsei de exercițiu, dar asta nu înseamnă că nu sunt în stare să le facă la fel de bine ca soția la un moment dat.
De acord că fiecare funcționează după propriile caracteristici/reguli, dar în momentul în care nu ai timp să mânânci (după cum reiese din articol) nu cred că mai putem vorbi de funcționare.
Stiu ca va vine greu sa credeti dar in unele familii nu exista norocul ca barbatul/tatal sa fie partener cu responsabilitati egale cu ale femeii/mamei. E ceva de genu: take it or leave it!
Fie acepti situatia si continui viata in acest parteneriat inechitabil.ori renunti la „contract” iti iei menajeria si pleci, .. Ceea ce nu inseamna ca viata ta s-a imbunatatit brusc la capitolul ajutor.
this situation sucks at so many levels and yet you can be very well stuck in it and choose to survive it as much as you can.
So do not judge!
E si cazul nostru.
Ca sa va dati seama cat e de rau pt printesa, spun doar atat: asta de fapt e blogul meu!
Dar il scrie ea pentru ca mie mi-e lene si am zis ca ori il scrie ea ori ramane nescris, ca eu nu fac asa ceva!
Astea sunt singurele opțiuni? Take it or leave it? Doamne, cât de trist. Ok, ai greșit când l-ai ales, ai fost orbită de dragoste, dar dacă ți se pare că ești neîndreptățită deschizi o discuție, aduci argumente, ajungi la un compromis. Cum să te resemnezi la asta?
Survive it? Brrrrr. E nasol de tot dacă chiar asta simți despre „parteneriatul tău”.
Cam asa e si la mine. Dar uite, ca acum, las netul si ma duc sa mananc. Sa am pofta 🙂
http://metaphor.ro/magazin/?orderby=date
Si mie mi-e foame tot timpul! As manca orice, dar cand deschid frigiderul nu vreau nimic de acolo. E foarte ciudat.
Dimineata mananc pe la 10-11, pranzul (daca exista) se situeaza pe la 3, iar cina e undeva pe la 8.30, dupa ce adoarme toddler-ita. Regim de vis, asta de mama, il recomad cu incredere celor care vor sa slabeasca si fizic, si psihic.
Noroc ca avem recompense in zambete, pupici, brate pe dupa gat 🙂
De fapt, Printeso, sper ca e doar un text. Altfel m-as intreba cum naiba a crescut mama copiii, cu brevete de inventie, si bunica inca si mai multi, fara bona, cu serviciu la spital si cu barbatul pe front. Este incredibil cum sta Nutella la tine in debara, si ciocolatelele in masina, fara sa se topeasca, si fara sa se stie de ele la grupa mica. Deci, e un text, dragut, nimic de zis. Ca talent ai! Ai incercat dramaturgia? Eu zic ca ti s-ar potrivi, stilul este ca in romanele alea de genul „m-am hotarat sa devin prost”, „bridget jones diaries” etc. Dar mi-ar placea sa nu fie nevoie sa stiu la fiecare trei postari cum ai fost tu saraca in facultate si ai facut foamea in trecut, ca nu aveai bani. Daca ai acuma, si e clar ca ai, mai uita! Si Marina Preda a fost sarac, si Nichita, si Ileana Vulpescu, si Gabriela Adamesteanu, si Ana Blandiana, si nu transpare obsesia saraciei si a parvenirii in fiecare text nascut din ei, lung sau scurt. Toti scriitorii romani au fost saraci, unii saraci lipiti, dar nu am intalnit la nici unul atat de multa centrare pe momentul saraciei si referire constanta la ea. Daca vrei sa fii bloggerita, si atat, e OK sa ne spui tot despre starea ta financiara, a omului, a neamului, si sa insisti pe momentul capatuirii, cand in sfarsit ai ajuns sa ai bona/bucatareasa si sa traiesti din economii (desi, sincer, ori ai fost saraca si ai facut foamea, ori ai castigat considerabil si pe o lunga perioada de timp, astfel incat economiile sa fie si ele considerabile si sa te tina pana cresc copiii. Tu ai fi singura persoana din modernitate care contrazice butada economica „the only way to have money is to make money”). Repet, daca esti bloggerita, si atat. Dar daca Dumnezeu ti-a dat talent, sa poti sa scrii si sub dus, cu placere si demnitate pentru aceasta munca nobila, nu e nevoie sa ne amintesti atat de des, cum ai fost si nu mai esti. Exista demnitate si in scris, si exista si provincialism. Mie cand ii tot dai cu saracia, mi se pare ca esti cam de la tara, ca numai aia se bucura cand se ajung, si simt ca trebuie sa frece asta constant in ochii celorlalti. E de ajuns, Printeso, stim.
foarte frumos spus Corina…prea multe lamentari…si parca ne repetam mereu si mereu pt ca nu mai e sursa de inspiratie?
apropo se poate face piata (cumparaturi/hrana) dupa ce lasi copilul la gradinita, mie imi ia 20 min.
ma uluieste si ma sperie cata rautate e in jurul nostru. daca va obosesc lamentarile femeii asteia, ce mama naibii cautati aici? samanta de scandal? pe cineva de urat? o capra a vecinului pe care s-o omorati?
Tu comentezi de parcă Prințesa Urbană este angajata ta sau ai plătit bilet ca să te distrezi și ceri banii înapoi deoarece comédia nu îți place.
Nu știu ce este mai îngrozitor, beția de cuvinte din care picură venin, trufie, aroganță și lipsă de maniere sau cele 89 de aprobări…
Nu, nu te inteleg ! TREBUIE sa iti faci timp sa mananci, mai ales ca alaptezi. Din ce faci laptic daca nu mananci ? Si eu sunt pe fuga toata ziua, am un copil ce i drept, dar imi fac un sandvici,iau un colt de paine, din ce sa fac lapte pt bebe daca eu nu mananc ? Treburile pot astepta 5 minute cat mananc eu…
mamaaaa, cata invidie pe aici.
dintr-un post distractiv a ajuns sa se dezbata ce mananca ioana, de ce mananca ioana asa, reduceri la nutella (ironic, da, f fina ironia), de ce nu se topesc batoanele in masina, ce face sotu’ toata ziua…
mie mi se pare doar o postare in care se face haz de necaz.
Eu nu invidiez pe nimeni, sincer, referindu-ne strict la postul ăsta, ce-ar fi de invidiat? Că n-are timp să îmbuce normal nici măcar o dată pe zi? Mie mi se pare că multă lume își face griji pentru ea, chiar dacă mulți n-o cunoaștem personal, de aici sfaturile, ”scuturatul” gen ”pune mâna și mănâncă, femeie, că n-or sta copiii în apă 10 minute cât dumici tu ceva” sau referirile la soț.
Poate-ar fi de dorit să mai revezi un pic sensul termenului ”invidie”…?
Ha, iar m-ai prins. is lesinata azi total, am – kg dupa o noapte de raceala si febra(a mea) si nici nu pot manca nimic din cauza racelii dar ma gandesc ca ajung acasa si beblina o sa vrea alaptata la greu.eu reusesc sa mananc alaturi de copii, cel mare mananca singur, cea mica in schimb nu are stare sa manance in scaunul de masa, asa ca sta in brate la mine si intre imbucaturile ei reusesc si eu sa-mi termin din farfurie.de multe ori sta si la tati in brate si ii dau eu. norocul meu e ca noi mancam toti 4 macar o masa pe zi, in week-end chiar 2 si asta ma ajuta. dar is mereu pe fuga cu mancatul, de asta nu pun nimic pe mine. eu am descoperit un nou super aliment – apa min – ma revigoreaza teribil.si painea cu unt si cu dulceata.dar sincer nu mi-a fost nicicand mai bine. singura problema e ca ma intreb uneori de unde mai suge copilul(are 14lunite).
off topic- se pare ca nnu toata lumea te citeste, te si intelege. dar na, e normal si asta
„are 14 lunite” suna foarte haios. Dar cu efect si mai puternic decat diminutivutele este folosirea lui „noi” cand ne referim la copil. De ex: „noi am facut in pampers pana la 1 an jumate” sau „noi am supt pana la un anisor”.
Ei, stai sa vezi cind vine vorba de ,, fundic” , de ,,gîtic” si altele asemenea…
Dar cine sunteți sa ii criticati bărbatul? Agitati-va ca printesa are nevoie de trafic. Nu cred ca asterne în text chiar toata viata ei. Ar fi chiar neindicat. Savurati textele asa cum sunt. Atâtea pretentii. Femeia scrie ce vrea. Apropo de mâncare. Bărbat-miu e flămând nonnstop si nu alapteaza. Vine cu texte ca eu sunt femeie si trebuie sa am grija sa ii dau sa crape. Ii dau dar nu cat ar vrea el. Ar trebui sa stau minim trei ore in bucătărie si fara copil langa mine. Ai vostri cum sunt?
Hahaha eu sunt ca sotul tau! i need food :))) si dragul meu sot ma ajuta cu de toate, la toate, imi si pune de mancare, dar ma iau cu una alta si cam ciugulesc, uit de farfurie. mai nou, stam toti 3 la masa, el o tine pe bebe si eu mai mananc, o mai giugiulesc pe bebe, sau mi-amintesc ca mai am ceva de facut/strans/spalat/ba am uitat ce faceam etc. Ca de cand cu bebe parca nu mai am stare, mereu gasesc ceva de facut.
Nu e vorba de invidie sau critica,insa sunt neconcordante intre unele texte.de ex.toti cititorii(mai vechi)stiu ca in fam.ioanei nu se consuma paine si nici dulciuri,pt ca ea tine sa aminteasca asta de fiecare data.si acum vine si spune contrariul.ca atunci cand spune ca n-are pieptan in casa si nu-i pasa cum se imbraca,dar in poze e super aranjata si super imbracata.mna..
super aranjata in poze? 🙂 ioi asta chiar nu e adevarat. nu ies cu haine rupte si murdare pe mine, dar altfel… trag o fusta si o bluza si-mi dau drumul la par din vesnica mea coada de cal si tu spui ca-s super aranjata. pai daca as merge la coafor hai nu saptaminal, macar lunar, atunci cum as mai fi? saptamina trecuta m-am dus sa ma tund. nu mai calcasem in coafor de 11 luni.
doamne, cum mai judeca lumea… doamne, ce am ajuns sa ma mai apar. 🙁
doamne dar cine sta sa inregistreze tot ce faci tu sau familia ta?! am uitat sa ne amuzam, sa facem haz de necaz, zau… Si uneori camera de la telefon face minuni cu pozele :))) eu arat cu mult mai slaba (multumescu-ti camera minune), dar ma plang ca am 10 kg in plus (inca).
e probabil te-o fi vazut cu unghiile facute si la maini si la picioare…si na la par….da, de cele mai multe ori iti sta zuper … banuiesc (imi dau si eu cu parerea) ca ai firul mai gros si oricum l-ai aranja cu degetele sau cu piaptanul iti sta si nu trebuie sa iti pun o mie de produse pe el ( ca mine de altfel)….si na pentru unele femei faptul ca mai mereu apari in poze in fusta, rochie si bluza…inseamna ca esti aranjata…si daca iti mai pui si tocuri..:))))) .ca unele femei nu se mai despart de vesnicul tricou larg si pantalonii de trening.
Tre sa recunosc ca arati bine.
dar n-am mai purtat o rochie de 2 ani, cred. cel mai adesea port pantaloni (jeansi sau scurti) si un tricou, uneori fuste.
unghiile de la picioare mi le fac o data pe luna, alea de la miini o data la 2 saptamini (cind am vreun eveniment) sau deloc. de pieptanat nu ma pieptan, nu am pieptene (am unul mic, il folosesc doar pentru copii). nu ma coafez cu peria, nu am timp si nici nu ar avea rost, cel mai adesea tin parul prins. foarte foarte rar ma dau cu parfum.
si cu toate astea iaca, cica apar mereu super aranjata. wow, pur si simplu wow. ma duc sa ma gindesc serios daca merita sa ma las judecata asa aiurea de toti care-au avut o zi mai proasta.
Sau pur si simplu oamenii ti-au facut un compliment sincer, nu trebuie sa te justifici, nici sa te simti judecata, ia-l ca atare. Si mie mi se pare ca arati super bine in poze, ce sa zic, poate chiar esti foarte fotogenica (poza de pe profilul personal e chiar mai faina decat cele de „toata ziua” de pe pagina blogului).
E adevarat ca nici eu nu inteleg cum iti sta parul asa de bine fara sa il piepteni (=descalcesti), mie mi s-ar face noduri tot mai mari in fiecare zi daca nu mi l-as descalci dupa spalare, numai cu foarfeca le-as mai scoate.
Si da, ma gandesc si cum de ai timp sa iti faci unghiile si sa stai sa se usuce si n-ai timp sa mananci, dar e treaba ta, nu trebuie sa te justifici.
Atata ca oamenii care citesc aici constant tin minte ce scrii de la un post la altul si le iau de bune, de povesti de viata de zi cu zi si se intreaba „Dar totusi, cum …? ” De aici probabil si dubiul multora dintre cititorii tai „Cat e adevar si cat e exagerare literara pentru a face textul mai atractiv”
De ce nu te piepteni?! M-ai facut curioasa… nu ti se incalceste? Si cu parfumul ce-ai? Bine, stiu ca nu e prea sanatos ptr bebelusi sa inspire asa ceva, dar eu una n-as putea fara.
Ioana, esti foarte frumoasa si asta se vede in poze. De aia pare ca esti super aranjata – pur si simplu pentru ca orice faci sau nu faci (i.e. pieptanat), esti frumoasa natural. Ai noroc si de o silueta de admirat, si de trasaturi delicate si atragatoare. Nu ai nevoie de rochii ca sa pui asta in valoare 🙂 Si nu e nevoie sa intentionezi sa o faci, frumusetea se vede si daca tu nu faci ceva in mod direct pentru asta. Si de un talent minunat de a scrie si de a da oamenilor ceva la care sa zambeasca zilnic. Multumesc!
Hai mai Printeso te transformi in Cenusareasa….Nu te mai lauda ca nu te ingrijesti ca nu e un motiv de mandrie.Tu, ca mama/femeie trebuie sa fii ingrijita sa oferi un exemplu frumos fiicei, fiului…Deja mi te imaginez cum te-ai descris mai sus si nu imi place deloc ce a iesit.
O zi buna.
Ma ingrijesc, ca nu umblu rupta si nespalata, doar nu ma aranjez, parfumez etc pentru ca nu e stilul meu.
Ia-o ca pe un compliment:)
cred ca spunea ca nu le da copiilor.
Un text sau o bucata de realitate? Oricum ar fi, numai amuzant nu e. Daca e realitate, eu zic ca e ok sa nu te sacrifici, e ok sa ti pese si de tine, e ok sa ti iei o pauza de 5 min sa bei o supa si sa ti faci un sanvis pe care sa l manaci la volan! Dureaza 2 min sa rontai niste migdale sau nuci si sa bei un smothie cu de toate in el. E ok sa ceri ajutor, e ok sa ceri respectul pe care il acorzi celor din jur.
Sigur, exista si componenta psihologica aici, sacrificiul, mamicenia dusa la extrem, dorinta de perfectiune. Perfida e mintea si dureroasa nevoia de validare mai ales cand lasa urme pe corp, urme, pozate pe blog -figura intreaga, corpul slabit al unei mame care i pune pe primul loc pe ceilalti.hmmm…
Ca text, nu stiu, e ceva aici ce ar trebui sa fie literatura?
Cu prietenie, ai grija si de tine. In primul rand de tine…
Văzând nişte comentarii cu „nu trebuie să scrii despre aia ci despre ailaltă, că aia e rasuflată care când cealaltă nu e, şi mie nu îmi place asta acum că doar mâine ai voie să scrii ceea ce ştiu eu sigur că trebuia scris de ieri, unde te crezi, hă? De ce nu faci ce îţi spunem?! Mai şi lucrezi de acasă pe timpul nostru!”, mi-e foarte clar că ar trebui să-ţi începi articolele cu “Vă rog din suflet să mă scuzaţi dar iar mi-a venit să scriu”, sau “Începeţi cu criticile acum, că eu o să scriu după aia”, sau “În acest articol voi folosi cuvintele X, Y si Z, fugiiiiţi, salvaţi-vă cât mai e tiiiimp!”, sau „Scuzaţi-mă de pe acum pentru toate articolele şi cuvintele care o să vă tulbure iremediabil zenul”, sau mult mai bine ar fi „Cei cu chef de ceartă grupaţi-vă între voi, protestatarii anonimi, că sunt sătulă de indicaţiile unor necunoscuţi”.
Mie mi-a plăcut ca de obicei, aşa cum îmi plac articolele scrise mai spumos în care se face un sănătos haz de necaz (cum bine a spus o comentatoare mai înaite). Doamnelor, relax, inspiraţi adănc, nu uitaţi să expiraţi după aia, şi mai râdeţi olecuţă, serios că face bine 🙂
Soțul meu e incredibil mănâncă o data în zi, seara. Nu știu Cum rezistă, eu alăptez și chiar dacă nu as face-o mi se pare uneori ca mănânc mai mult ca el. Dar bineînțeles ca și când mănâncă nu glumește. Dar mie îmi este foame mereu, pe el nu-l aud odată sa spună mi-e foame. Dar oricât as mânca uneori am senzația ca as face crimă pentru o ciocolată, as dormi cu ea sub pernă sau mai bine zis as dormi pe o pernă de ciocolată , sa mușc din ea în somn. Eu din câte am citit prințesa are un articol închinat ciocolatei care m-a impresionat deci am dedus ca îi place foarte mult dar se ferește de copii,ok nu? Eu m-am îngrășat în perioada alăptatului, fetița are 6 luni și băiatul meu e mare,12 ani,fetița foarte cuminte, așa ca nu am fost prea agitată. Încerc sa nu mă prea răsfăț chiar dacă îmi plac așa mult dulciurile dar dacă as fi așa slabă ca tine prințeso mi-as face toate poftele, așa ca e păcat sa rabzi când silueta Îți permite. Eu cred ca tu ca și conformație ești slabă, genul care mănâncă și nu pune așa ușor. Ce-i drept mi-ar place un articol despre Cum mănâncă ai tăi copii, Cum i-ai obișnuit, poate Sofia se răsfață datorită lui Ivan, cel mai mult îmi place atunci când scrii despre ei(te-am descoperit atunci când am scris diversificare pe Google). Sunt curioasa Cum e la grădiniță, îi faci pachețel Sofiei? Aștept cu interes!
Mai fetelor, relaxati-va! E doar un text, si unul chiar funny!
Sigur ca are timp sa si manance, dar sunt momente in care foamea se simte atat de coplesitor incat , sa nu devina deprimanta, printesa face haz de necaz, ca o romanca autentica.Si ce daca isi mai plange omul din cand in cand de mila, voua nu vi se intampla? Nu o puteti suspecta de ingratitudine, Ioana tot timpul spune ca e fericita cu viata pe care o are si ii multumeste Celui de Sus pentru asta.
Iar asta cu cenzura,..”nu mai scrie aia ca ne-ai mai spus, ba scrie aia, ba cealalta, …nu e ok, printesa scrie ce ii vine, ea ceeaza, e o forma de arta, iar arta nu se cenzureaza. Cui nu ii place, sa nu citeasca! Te pup printeso!
Ceea ce nu inteleg cititorii acestui blog e ca Ioana exagereaza..la fel ca orice alt scriitor, vor sa faca povestea sa para mai captivanta, poate i s-a intamplat intr-o zi sa moara de foame si s-a inspirat sa scrie postul asta dar sunt convinsa ca nu e vorba de fiecare zi. Ce nu inteleg eu e de ce femeile tind sa cocoloseze atat de mult pe barbat?? tin minte ca eram la o prietena la masa si un tip isi cheama sotia sa ii puna in farfurie niste sarmale..tin sa mentionez ca sarmalele erau langa el iar sotia statea pe canapea la o oarecare distanta :)) am ramas socata..eu am o relatie de cativa ani dar daca prietenul meu mi-ar fi facut asa ceva ii dadeam o lingura peste cap de nu se vedea :)))
Probabil ar trebui adaugat cateodata „acest text este un pamflet”, ca sa fie lumea fericitasi sa nu se mai agite atat. Eu iti zic doar: pofta buna! Ce n-as da sa fiu asa slabaaaaaaaaaa!!!!!!
Adică…. lăsând la o parte criticile neavenite (gen ”arăți suspect de bine”), ce-ar trebui să însemne asta? Pardon că unora le pasă?
Ei uite că eu am râs când Ioana spunea că a început să roadă colţul patul, ba chiar o felicit pentru aşa dentiţie, na 😀
Apropo, când vorbesc cu amicii despre mine zic chiar asa, io sunt un gazeloi (şi ocazional balerian), dacă mă apucă lălăiala sunt un ciocârloi (sau sopran, după caz), dacă vreau să mănânc zic că am să ciugulesc ca o vrăbiuţă ce mă aflu, dacă mă învârt prin bucătărie zic că gătesc cu măiestrie, pasiune, rafinament şi stil (vezi bucătarul de la Muppets), când eu de fapt sunt oleacă mistreţ, am o voce de bidon de tablă, aş fi în stare să mănânc cu două linguri deodată, iar la bucătărie probabil îmi iese o zamă de pui ciudată, că am scăpat nişte zahăr în oală, din greşeală. Amicii mai râd, şi nici eu nici ei nu luăm asta în serios, chiar dacă după teoria ta ăsta ar fi un semn că nu le pasă. Dar nu e aşa 🙂
Dupa ce am citit comentariile, am recitit articolul sa vad ce a starnit asemenea reactii 🙂 Cert e ca cititorii care te citesc tin minte ce povestesti tu… De ex., eu si acum ma gandesc la tine cand pun sare in mancare, cum puteti manca nesarat deloc, ca asa ai zis in articolul cu autodiversificarea lui Ivan 🙂
Apoi, nu stiu cum poti sta flamanda fara sa mananci. Si eu mananc putin din lipsa de timp, si cand am timp parca n-am chef sa incalzesc mancare sa mananc, dar totusi, nu stau flamanda… In primul rand n-as putea adormi sa simt stomacul gol…Si ai grija, cum ti-au spus mai toti pe aici in comentarii, te imbolnavesti daca nu ai grija de tine!
Eu pur si simplu iubesc felul in care te poti dedica acestei vieti si mai faci si haz de necaz (nu ca ar fi necaz sa ai doi copii dar pariez ca este extrem de obositor) 🙂
Si, in afara de asta, felul in care arati e foarte misto, chiar daca ti-e fomita. Lasa ca vei avea timp sa mananci in anii ce urmeaza, bucura-te de ceea ce ai acum, incepand cu silueta ta, care-i sincer, de invidiat.
Doamne, femei…voi chiar nu aveti altceva mai bun de facut decat analiza pe text? Eventual cu cautat in arhiva si gasit contradictii? Chiar nu puteti lua un text ca atare, asa cum este el…sa va distrati sau nu, si apoi sa treceti mai departe? Sunt curioasa cum v-ati simti daca cineva v-ar analiza si ultima virgula dintr-un text sau ultimul fir de par din cap si v-ar judeca apoi pe baza acestora…oh, wait! e funny doar cand altcineva e targetul.
Sincer, o admir incredibil pe Ioana pentru ca inca mai scrie aici, pentru ca are puterea sa treaca peste toate aceste comentarii, si sa se mai si justifice de ce ii sta parul bine in poze.
Dumnezeule! sunt femeie, dar nu am vazut oameni mai rai decat reprezentantele „sexului frumos”
Mai reuşit decât experimentul cu portocala.
Pe mine m-a amuzat textul tau (desi, sper ca ai exagerat putin de dragul umorului), dar m-au amarat teribil comentariile…Sper doar sa nu pui totul la suflet si sa ai in continuare curajul de a scrie sincer! O imbratisare!
Cred ca multe mamici care te citesc admira multe lucruri pe care le faci si pentru ele devii un fel de guru de la care au ceva de invatat. Iar uneori o postare de asta le face sa te priveasca diferit fata de cum stiau pana atunci ca esti. Dar toata lumea trebuie sa inteleaga ca ai o viata cu bune si cu rele si mai ai si tu zile cand iti incalci propriile principii. Si eu am scris ca mananc sanatos si am nuttela in dulap si faptul ca iau o lingura la ceva timp nu inseamna ca am mintit pe blog. Doar ca oamenii asa interpreteaza. Oricat ai scrie, noi nu o sa stim niciodata exact cum arata familia voastra in realitate ci o sa ne inchipuim fiecare in sinea lui cum crede ca e. Si cand stai de vb cu o prietena tot nu stii ce e la ea in casa. Cred ca nu au rost atatea comentarii rautacioase si nici tu nu trebuie sa te justifici.
Mama, mama, ce de comenatrii dragute pe aici.
Sa stii ca eu sunt de acord sa mananci Notela, dar branza si ceapa, zau, cum sa te ajute barbatu’ ala daca te duci duhnind a ceapa langa el in pat, seara??!!??? :)))
In alta ordine de idei..am trait acest sentiment de ….
………foamepermanentadinmotivdealegsadorminlocsamanancatuncicandamtimppecareoricumnu-lam………..
de aceea mereu spun ca reintoarcerea mea in campul muncii a adus un maaaare beneficiu: masa de pranz in tihna!!!!! JUR! A fost marele castig si chiar nu glumesc. 🙂 Sigur, pretul platit pt o masa tihnita e cam mare..8-9 ore departe de kid,dar, nah, stomacelul meu se declara fericit. Si, uneori, dragostea chiar trece prin stomac!:P
pana cand a invatat copilul sa manance singur ( pe la 1 an juma) am slabit mai ceva ca inainte de sarcina – pt ca …ma puneam la masa si nu apucam decat sa iau 2 linguri si 3 lingurite linse, si fugea foamea.
Apoi a invatat sa manance singura, eu mai veneam cel mult cu 3-4 linguri in plus si spalatul dupa :))) – asa ca mancam cot la cot cu copilul, deci recuperat…gabaritul si inca in plus :))
Am ras cu lacrimi la articolul asta … Poate pentru ca m-am vazut exact pe mine in tot ce ai scris. De mult timp te citesc si ma regasesc in multe din postarile tale. Eu am 3 copii de varste mici (3.5, 6 si 8 ani) si vreau sa iti dau si un sfat din propria experienta: nu te neglija, pentru ca eu asta am facut si acum 2 saptamani din pacate am ajuns la spital cu perfuzia de glucoza si fier in brat, cu o hemoglobina de 6.6 (jumatate din minimul pe care ar trebui sa-l aiba o femeie tanara) si cu o valoare a fierului aproape de 0. Sincer ma mir ca nu am lesinat pe strada, tot alergand si eu de la scoala la gradinita, de la cumparaturi la ore de dans. Cred ca tot ce m-a tinut a fost constitutia puternica formata in copilaria la bunici, ca de silueta nu trebuie sa-mi fac griji – pe langa ca nu am vreme nici eu sa mananc, am un metabolism de invidiat, care arde toate caloriile si nu am probleme cu tiroida, ca am banuit si asta intr-un timp. Oricine ma intalneste fara copii ma intreaba la ce facultate sunt studenta si nimeni nu ma crede ca am nascut 3 copii.
Oricum, am primit un dus rece acum cu analizele de sange care mi-au indicat o anemie severa si am inceput (desi nu prea stiu cum) sa am grija si de mine. Daca ar trebui sa dau un tratament diferentiat fiecarui copil in parte, plus inca unul sotului, le-as da cu precizie de ceas elvetian, dar cand e vorba sa ma tratez pe mine, foarte usor uit. Si foarte usor uit sa mananc …, dar incep sa invat si stiu ca trebuie sa mai spun: „Stop, copii! Acum mananca si mama!” Ai mei sunt mai marisori si inteleg, mai ales ca s-au speriat si ei ca mama nu se simte bine. Eu insa nu stiam cum sa-i fac pana acum sa inteleaga, din prea mult devotament si dragoste pentru ei. Dar mai bine o mama putin mai severa si organizata, decat o mama prin spitale …
Asa ca incearca si tu sa-ti faci timp sa te asezi la masa si sa-ti tihneasca mancarea, desi stiu ca e aproape imposibil!
Maaamaa ce commenturi,frate!chiar mai tare ca la experimentu cu portocalabai,daa e tare naspa sa vrei sa mananci si sa nu reusesti sau mai aiurea,cel.putin pt mn toti sa manance si tu sa alergi dupa copil si sa te asezi la masa cand toti au terminat,se mai gaseste unu hai treci si tu de mananca,sau faci schimbul cu sotul,sa stea el cat mananci tu.eu mai am faze de genul stai sa mananc si eu il las la joaca,desene,naa asta e altfel urla si nu sta,asa ii mai distrag atentia cat mananc.dar ma gandesc ca va creste,oricum astea trec repede si uiti.toate ca toate dar asa comm,e totusi un amarat de text…da cum ai timp de unghii si n ai timp de mancat??asta e taresincer Ioana,ai nervi de otel fata,cred ca eu imi bagam piciorul de multdeci pe bune chiar asa femeia tre sa se apere de ce arata bn in poze??si ce daca mai baga si ea un dulce pe sub mustati cand e copilul la gradi ..ete ce lumee nebuna,clar.am zis!!
Mi s-a facut si mie foame citind articolul.
Ma duc sa mananc o slanina (la noi in comuna Plescuta din judetul Arad i se spune clisa) cu ceapa si cu rosii, chiar daca este ora 2 noaptea.
Mi-ati facut foame.
M-am regasit in acest text! Tnx!
Ceau! Tu , prințesa mea, dacă tu ești urbană, prin complementaritate, eu mă simt rurală. Tu ești o sfârlează tânără, eu mai …pufoasă și cu dorința mărturisită de a ajunge bunică. Ei, referitor la neputința ta de a mânca ceva , în liniște, am descoperit că eu, dom’le, toată ziua mi se lipesc de mână … un cârnaț, un măr, cioco, culmea, nici nu realizez când au apărut și le mănânc. Oare mi-o fi fost foame de le-am mâncat? După ora 7 seara, declar armistițiu și reiau ostilitățile dimineața…