Nu am mare lucru pentru voi azi. Am început planificarea vacanței în Grecia și stau cu inima în cuie, în puținul timp pe care îl am ziua, cu amândoi copiii non-stop pe cap, programări la medici, treabă prin casă, lansări,…
Îmi plac tatuajele (cele permanente, desigur, restul sînt doar desene pe piele, în mintea mea). Îmi place să privesc oameni tatuați, desenele de pe pielea lor spun lucruri despre ei, lucruri care poate nu mai sînt actuale, dar care sigur…
După cum probabil știți (iar dacă nu știți, poftiți de vă uimiți), Sofia nu a dat cu nasul de desene animate încă. OMG și WTF, șoc și groază, are aproape patru ani și nu se uită la deseneee? Mna, nu…
– Mami, de ce nu poate Dani să se mai joace afară? – Pentru că începe ora de opțional și trebuie să meargă în sală. Așa e programul, așa e regula. – De ce există reguli, mami? – Pentru că…
N-aș fi vrut să încep anul ăsta, care cică e cu bucurie și roz și puf, cu un text atât de nervos, însă sunt atât de revoltată că trebuie TREBUIE să mă cert aici cu o specie anume de nătărăi.…
Mi-am operat copilul. Am publicat o carte. L-am îngropat pe tata. Ăsta a fost anul meu, pe foarte scurt. În vară mi-am pierdut inima în pasajul Victoriei, a trecut un tramvai peste ea. Am regăsit-o după o vreme, cît p-aci…
E greu să fii bărbatul meu, știu sigur. Eu una n-aș rezista nici măcar o lună. Tu însă reziști cu stoicism de șapte ani. Poate-mi spui și mie secretul, cînd om împlini 50 de ani împreună. Pînă atunci, lasă-mă doar…
Acest articol este scris de soțul patroanei, pentru că el este responsabil cu lucrurile tehnice în familia noastră, deși, din câte înțeleg, oricine poate instala sistemul de automatizare a locuinței pe care îl testăm zilele acestea, pentru că e foarte…
Crăciunul anul ăsta e dureros pentru mine. Am pierdut un om. Familia mea e mai puțină, e drept, cu un om care a fost mai mult absent decît prezent, dar omul ăsta însemna mult pentru mine. Nu mă așteptam, nu…
Cum ar fi să nu văd? Să am nevoie mereu de cineva să-mi povestească lumea? Să nu văd cu ochii mei culorile, fețele copiilor mei, să nu pot citi, scrie, să mă bazez mereu doar pe degete, urechi și nas…