Dorada? N-am auzit.
Prînz târziu, restaurant Derby, plasme date pe meci cu sonor la mic, piano bar în boxe. Miros de usturoi. La masa din spatele nostru, o damă bine proaspăt despănuşată de haina ei de blană naturală, d-aia cu guler înalt de…
Prînz târziu, restaurant Derby, plasme date pe meci cu sonor la mic, piano bar în boxe. Miros de usturoi. La masa din spatele nostru, o damă bine proaspăt despănuşată de haina ei de blană naturală, d-aia cu guler înalt de…
Efectele secundare ale acestui eveniment: … sunt de ordinul sutelor. Printre acestea, frica. De oameni mari, dar mai ales de copii, care copii merg la grădiniță, unde dansează drăcește virusuri și bacterii, varicela, rubeola, scarlatina, gripa, mucii. Motiv pentru care…
Gata, m-am trezit perfect decisă: schimb tematica blogului. E clar că treaba asta cu jurnalul personal devine periculoasă, că întotdeauna se vor găsi oameni să mă certe fie că scriu personal, fie că nu scriu îndeajuns de personal, că prea…
Acum cîteva luni, o blogăriţă Miss Sunshine (LE: între timp am aflat că se numeşte Cristina Cioba sau Christina Cioba, mulţumesc A. pentru ajutor) îmi comenta la diverse posturi după cum puteţi vedea în acest print-screen. Ultimul comentariu e cel…
Anul ăsta mi-a început pe șoptite. O șoaptă cuminte, dintre cele pe care le torni în urechea unui copil cu imaginație bogată. Nu dintre cele pe care le șuieri printre dinți în timp ce două mîini îți transpiră pe pielea…
În 2011 am văzut cele mai multe filme (majoritatea proaste), am mîncat cele mai multe ciorbe și sarmale, am vizitat patru țări, am învățat să înot, am mers pe bicicletă, am cunoscut oameni noi cu care iată, acum petrec Revelionul…
Nu-l iubesc pentru că: – spală vasele – duce gunoiul – mă iubește – e frumos – mă face să rîd – e un blogger de succes – verifică ușa de șapte ori înainte să ne băgăm în pat –…
Îmi propusesem să scriu azi despre ce grozav și cumplit a fost anul ăsta pentru mine, dar nu mă simt deloc în stare de-un text optimist, așa că o să vă povestesc despre sarcină în loc. Mi-am propus să scriu…
În 2007 am pornit blogul, pe care n-am scris decît o singură postare în anul ăla, pentru că după acel prim text plictisitor, au venit peste mine atîtea nenorociri că n-am fost sigură că scap cu viață și cu mințile…
Am ajuns cu bine la Piatra. Am fost cumplit de stresată tot drumul, mi se părea că fiecare mașină care trecea pe lîngă noi urma să ne izbească frontal. Am încercat să-mi distrag atenția cu discuții despre blogging și campanii,…