Blog

Wishlist

Eu am tot ce-mi trebuie şi acasă, şi la muncă, şi pe stradă, şi-n cap. E greu să spun ce-mi (mai) doresc. Am fost norocoasă şi mi se pare urît să mai cer lucruri. Sigur că uneori visez. Şi cînd…

Mai ţii minte Diverta Romană?

22 noiembrie 2008. 15.40. Era târziu. Şi eu nu reuşeam să mă ridic de pe canapeaua mică din sufrageria bătrînească din apartamentul întunecos închiriat la Piaţa Muncii. Îmi tremurau genunchii şi mă durea capul de emoţie. În scris, era Omul…

Noi întîmplări pe frontul gustativ

M-au ajuns blestemele cîrciumarilor nemulţumiţi de cronicile mele prea puţin elogioase, ale comentatorilor geloşi pe numeroasele mele escapade gastronomice, în fine, ale tuturor celor care măcar o dată au gîndit urît despre hora papilelor mele gustative. Mi-am pierdut simţul gustului.…

Mingiuţa

– Ia uite, o MINGIUŢĂ! zice cu voce de peşteră de 8 dimineaţă după încă o noapte nedormită din cauză de abundenţă mucoasă la jumătatea feminină a familiei. Mă uit în jur, nimic de genul ăsta. Mingea de fotbal a…

Prima jumătate de sarcină

Mi-am dat seama că sînt însărcinată din nou în ziua în care am primit invitaţia la bungee jumping în Herăstrău. Ironic, ştiu. Evident, am refuzat. O să merg la anul, poate. O săptămînă am stat îngheţată de frică. Era jumătatea…

Somnul bun al Omului în sala culturală

Omul meu apreciază mult manifestările culturale de tot soiul. Că-s balet, teatru clasic sau experimental, operă, dans contemporan, el se aşează comod în scaun, îşi şterge bine ochelarii cu cîrpiţa lui de microfibră Polaroid, îmi zîmbeşte cu toată dragostea din…

Am nevoie de nişte comedie

De nişte luni bune mă îndeletnicesc cu privitul la imagini colorate pe televizorul pe care, ca principiu general de viaţă, nu-l agreez deloc. Însă cînd eşti ţintuită la pat de cea mai greaţă dintre greţuri ore zile săptămîni în şir,…

Diverse, neclare

Sîntem undeva aproape de miezul ţării. Decorul e de toamnă, aerul e de iarnă. Cînd inspir, mă doare nasul de cît de rece e aerul şi-mi dau lacrimile. Aici se vorbeşte leeeeeeeeeeeent de tot. Îmi place, mă simt de parcă…

Trei ani mai târziu: EA

Acum trei ani pe vremea asta, era sâmbătă seară. Eu stăteam pe covorul roşu din casa mea închiriată, singură, şi mă tânguiam în supa asta virtuală impersonală care ne mănîncă mai tot timpul liber şi frustrările mai mult sau mai…