Diverse, neclare
Sîntem undeva aproape de miezul ţării. Decorul e de toamnă, aerul e de iarnă. Cînd inspir, mă doare nasul de cît de rece e aerul şi-mi dau lacrimile. Aici se vorbeşte leeeeeeeeeeeent de tot. Îmi place, mă simt de parcă…
Blog
Trei ani mai târziu: EA
Acum trei ani pe vremea asta, era sâmbătă seară. Eu stăteam pe covorul roşu din casa mea închiriată, singură, şi mă tânguiam în supa asta virtuală impersonală care ne mănîncă mai tot timpul liber şi frustrările mai mult sau mai…
Hoţii de sarmale
Mi se face foame. O foame de-aia de mi se înmoaie genunchii şi unghiile. Şi-mi aduc aminte că am în frigider o casoletă cu 5 dintre cele mai bune 7 sarmale din univers. Că am mîncat doar 2 mai devreme,…
Pe cerul gurii
e duminică după prînz. stau dezbrăcată sub pilota groasă. în dormitor e întuneric aproape ca noaptea, draperiile colorate de la ikea mă fac să mă simt ca într-un desen animat pentru oameni mari. de la televizor se aude încet o…
Frica de lume
Acum ceva vreme, m-am implicat într-un caz umanitar. N-are importanţă prea mare acum care. Am scris despre o fetiţă, cerînd ajutorul celor care mă citesc. Ajutor sub formă de bani, idei, popularizare. M-am întîlnit cu oameni cărora le-am cerut ajutorul…
Sper că e ok masa asta de lîngă ţeava de eşapament. Poftă bună!
Vă propun un joc. O metaforă. Să presupunem că eu aş avea un viciu. Unul mai neobişnuit. Nu ilegal, nici imoral. Respectiv îmi place să ascult muzică foarte tare la telefonul mobil. Nu la căşti. Sigur că aş putea să…
Prietenii mei de om mare
Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…
Veşti bune! (inclusiv pentru dulapul de bucătărie)
Vă mulţumesc pentru coletele numeroase cu gînduri bune pe care le-aţi expediat către spitalul Panduri şi mansarda din Cotroceni. Bunica e bine. Au scos din ea cu laserul pietre suficiente pentru un set de cercei atîrnători cu şirag de mărgele…
Încă un tânăr refuză să moară
Draga Ioana, Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai foarte suparata pe medici si ti-am…
Trei femei, noi
Bunica mea, zîna mea, o ştiţi, a venit la Bucureşti duminică seara. Mi-a adus must proapăt din via ei şi compot de cireşe amare. Dar nu de-asta a venit. A venit să se lase internată la spitalul de rinichi, pentru…