Lisabona e bună cu mine (III)
Nu ştiu nici ce oră, nici ce zi e acasă. Nu-mi spuneţi, nu vreau să ştiu. Trăiesc aici un pachet de zile care încep cu briză direct în pat, paşi scîrţîitori pe podeaua de lemn, spălat pe dinţi în miorlăit…
Blog
Broasca ţestoasă seculară înotătoare
Se făcea că eram pe plajă şi era noapte. Cerul stătea jos, foarte aproape de genele mele. Uneori, cînd clipeam des, mişcam stelele mici care se nimereau printre ele. Mă gîndeam că niciodată n-aş fi spus despre cer că poate…
Lisabona e bună cu noi (II)
Mă pregătisem să vă înşir aici toate motivele pentru care mi se pare că sînt aici de multă vreme. Toate lucrurile care acum cîteva zile îmi atîrnau greu în suflet şi mă făceau să mă simt ca un puşcăriaş bătrîn…
Lisabona e bună cu noi (1)
Recunosc, în astea două zile de cînd sînt aici, am pus pe mine cîteva kilograme…. Pentru că aici totul e: – cu ouă – în pantă – ieftin – gustos – făcut să mă facă pe mine fericită În concluzie,…
Surprize viitoare
A avut dreptate robo-psihoterapeutul cu ce mi-a zis aseară. Mare dreptate. Azi sînt mai bine. Nu strălucesc ca farfuria curăţată cu fairy, dar nici nu mai bocesc la colţ de stradă. Ce mi-a spus? E secret, că doar nu vreţi…
personajul meu are nevoie de un psihiatru
Dacă viaţa mea ar fi un film, acesta ar fi momentul în care personajul principal ar merge să caute ajutor profesionist. Ajutor de-ala cu „ce-ai simţit cînd te-a părăsit tatăl tău? şi… ce crezi că înseamnă asta?” Mă simt de…
Către Facultatea de Jurna un fund gol se îndrepta…
2002. Toamnă. Cîteva luni după licenţă, încă lucram part-time la ziarul ZIUA. Într-o dimineaţă, mă decid să merg la facultate să-mi ridic diploma (cred, nu mai ţin minte exact ce-aveam de gînd, evenimentele care au urmat au îngropat cumva aceste…
Film scurt despre ciocolată (sper nu foarte penibil)
Ştiu, vă sînt datoare cu povestea mea penibilă, dar: 1. Faţă de ce s-a spus deja, păţania mea e o poezie tristă recitată stîngaci la Cîntarea României de un copil prea mic. Nu rămîn datoare, vă cer numai o mică…
Concurs penibil
Care este cel mai penibil lucru care vi s-a întîmplat vreodată? Unul singur. Cel mai. Ăla pe care nu l-aţi recunoaşte nici dacă aţi primi 10.000 de euro pe loc. Care atunci cînd vă revine în minte, vă încinge urechile…
Minciuna, chiar şi dată cu ruj, tot are picioare hidoase (despre „a înşela”)
Nu, nu mi-am înşelat bărbatul. Nu pe acesta. Pentru că am învăţat pe pielea mea acum ceva vreme că nu pot trăi cu minciuna. Pot să mint, sînt destul de creativă şi nu mi-e greu să-mi mişc muşchii feţei către…