Am pierdut o inimă în pasajul Victoriei
Într-una dintre zilele astea, în pasajul care duce spre un anume spital de copii, mi-a sărit inima din piept. Pur și simplu. Eram în taxi, mă uitam pe geam la stîlpii care treceau cu 80 de km la oră prin…
Într-una dintre zilele astea, în pasajul care duce spre un anume spital de copii, mi-a sărit inima din piept. Pur și simplu. Eram în taxi, mă uitam pe geam la stîlpii care treceau cu 80 de km la oră prin…
Nu înseamnă nu, oameni buni. Copiii noștri trebuie să știe să spună NU și să respecte un NU atunci cînd îl aud. Văd foarte des în parc părinți îndemnîndu-și copiii mici să pupe și să îmbrățișeze alți copii mici, deși…
Stăteam printre niște rafturi cu scutece și șervețele de fund de bebeluș și mă uitam cu ochii împăienjeniți la etichete și prețuri. Se adunaseră multe, n-avusesem timp să mă las să le accept, să încep să caut soluții, vești proaste…
Astăzi avem o premieră pe blog (tocmai cînd mă gîndeam că le-am cam scris/citit pe toate aici, împreună): una dintre cititoarele blogului sărbătorește azi un număr de ani de la căsătorie. Eu nu știu cine e, nu o cunosc, nu…
Iubesc concertele. Am pierdut șirul de concerte la care-am mers în ultimii zece ani, în cluburi, pe stadioane, în cîmp, pe plajă, în alte țări, dac-am putut merge la un concert, m-am dus, chiar dacă nu știam mai mult de…
Ieșisem cu copiii la plimbarea de după-amiază, pălăvrăgeam, ne minunam împreună de frumusețea lumii, totul bun. În capătul străzii noastre e un magazin mic de papetărie. Cînd am ajuns în dreptul lui, mi-a stat inima. Pe trotuar urcase chiar atunci…
A ajuns la mine vestea despre o inițiativă genială (articolul inițial aici): un grup de mame din UK a lansat o campanie online prin care invită companiile producătoare de jucării să pună pe piață şi personaje cu dizabilități. Ca răspuns,…
Doi jurnaliști de la The Atlantic au intervievat zece femei din tot atîtea țări pentru a afla cum se simt ca mame. Ideea de la care au pornit jurnaliștii a fost observația că indiferent de cît de mare sau mic…
Titlul acestui articol nu este o metaforă, azi chiar am scris un text întreg pentru a vă convinge să lăsați orice faceți, să luați bărbatul de mînă şi să-l conduceți la trusa de scule, de unde să ia dibluri potrivite…
Numai mie mi se pare teribil de trist că am ajuns să plătim bilet ca să auzim un cocoş cîntînd, să vedem o găină vie şi să punem mîna pe capul unui vițeluş de lapte? Azi am mers cu maşina…