Când aveai câteva luni și plângeai întruna, iar eu nu știam ce fac greșit de îți e atât de greu pe lume și ce să fac să-ți fie mai bine, Când mă dureau toate de oboseală, Când nu mai știam…
Eram cu toții la joacă, copiii se alergau, părinții stăteau pe bancă la câțiva metri, sporovăind despre alegeri. Ai mei erau împrăștiați care încotro, Sofia se ascundea, Ivan fugărea o minge. La un moment dat, văd cum zboară spre el…
De la o vreme ne înnebuneau cu dorințele lor nestăvilite de a primi noi și noi lucruri. Jucării, jocuri, cărți, personaje, plușuri, fuste, tot felul de accesorii. Bine, și acum ne cer tone de chestii, dar reușim să gestionăm mai…
Greu mai e, mi-a spus azi un tată proaspăt. Mă rog, copilul lui are doi ani, dar judecând după cearcănele vineții și umflate de sub ochii lui și după invidia cu care mă privea negociind lejer cu Sofi și cu…
Nu jucam toți de-a aprozarul. Copiii erau, pe rând, când vânzător, când cumpărător. Aveam și coș de cumpărături, și cărucior, multe legume și fructe, portofel cu bani de hârtie, cântar și casă de marcat (toate din seturi de joacă diferite).…
Fragment din cartea pentru tați Partener și tată, scrisă de terapeutul Jesper Juul, în curs de apariție la Editura Univers, colecția Educație cu blândețe: Într-o carte daneză din 1928 despre educația copiilor, scrisă de un bărbat pentru femei, se afirmă…
Pun masa de seară. Sofia scrie ceva în jurnal, Ivan scotocește în lada cu jucării, când îl aud vorbind cu sine: – Am fost un post. Opa! Mă gândesc că îți trebuie ceva prezență și istețime să-ți dai seama c-ai…
Articol tradus și adaptat din limba engleză de Silvana Diana Vulcan, cu acordul autorilor. Articolul original poate fi citit aici. An de an, părinții se întreabă dacă sunt pregătiți oare copiii lor pentru un smartphone. În general după vacanțe, mulți copii…
Le citesc povestea de seară. E primul capitol dintr-o carte nouă, Fetița căreia nu-i plăcea numele său, de Elif Shafak. La un moment dat, fetița zice (și eu citesc) așa: – Să vorbești cu oamenii mari nu e așa grozav.…
Uneori nu știm de ce nu ne simțim bine. Toată lumea ne spune că „avem totul pentru a fi fericiți”. Atunci, pentru că nu avem dreptul de a ne plânge, nu se mai ascultăm pe noi înșine… Înăbușim mica voce…