Diverse, neclare
Sîntem undeva aproape de miezul ţării. Decorul e de toamnă, aerul e de iarnă. Cînd inspir, mă doare nasul de cît de rece e aerul şi-mi dau lacrimile. Aici se vorbeşte leeeeeeeeeeeent de tot. Îmi place, mă simt de parcă…
Categorie Uncategorized
Hoţii de sarmale
Mi se face foame. O foame de-aia de mi se înmoaie genunchii şi unghiile. Şi-mi aduc aminte că am în frigider o casoletă cu 5 dintre cele mai bune 7 sarmale din univers. Că am mîncat doar 2 mai devreme,…
Prietenii mei de om mare
Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…
Veşti bune! (inclusiv pentru dulapul de bucătărie)
Vă mulţumesc pentru coletele numeroase cu gînduri bune pe care le-aţi expediat către spitalul Panduri şi mansarda din Cotroceni. Bunica e bine. Au scos din ea cu laserul pietre suficiente pentru un set de cercei atîrnători cu şirag de mărgele…
Trei femei, noi
Bunica mea, zîna mea, o ştiţi, a venit la Bucureşti duminică seara. Mi-a adus must proapăt din via ei şi compot de cireşe amare. Dar nu de-asta a venit. A venit să se lase internată la spitalul de rinichi, pentru…
Azi nu s-a născut nimeni
Am citit la Andreea ca ieri a fost ziua internaţională a comemorării bebeluşilor şi copiilor. Zeci de mii de oameni care-ar fi trebuit să fie părinţi aprind lumînări pentru nişte vise pe care le-au avut şi care s-au stins fără…
Ciuda frizerului pe părul clientului
Eu cred că stiliştii de păr, cofezii şi frizerii au ciudă pe oamenii cu păr mare. Ceea ce e un pic nepotrivit, pentru că dacă n-ar exista oameni cu părul mare, ei n-ar avea de lucru. Dar altfel nu-mi explic…
Hainele nu contează. Ele doar îmbracă. Unele chiar frumos.
Azi vreau să vă povestesc despre relaţia mea specială cu hainele. Pe scurt, e cam aşa: ţin la cîrpeturile din dulap cam la fel de mult cît ţin şi ele la mine. Păi ele-s bumbac, mătase şi polyester, veţi spune,…
Mi s-a stricat regatul
Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au adunat atît de multe lucruri în vîrful degetelor că mi…
Punguţa pentru căţel
Oricît de distrasă de la lume aş fi zilele astea şi de concentrată pe ce să mai facem pentru micuţa Ioana, n-am putut să nu observ interesul brusc al blogosferei pentru pachetul pentru căţel, aşa numitul doggy bag pe care…