De revelion, petrec în şosete
Şi, ce faci anul ăsta de Revelion? Dai 1.000 de euro să te calci în picioare romantic, sub turnul Eiffel? Sau poate dai 200 să bei un vin prea cald şi să mănînci un somon oxidat într-un restaurant coclit din…
Şi, ce faci anul ăsta de Revelion? Dai 1.000 de euro să te calci în picioare romantic, sub turnul Eiffel? Sau poate dai 200 să bei un vin prea cald şi să mănînci un somon oxidat într-un restaurant coclit din…
De cîte ori trec pe lîngă o oglindă şi-mi văd burta intrînd în cadru cu ceva vreme înaintea mea, mi se face aşa drag de mine că-mi vine să mă iau în braţe. Nu-mi vine-a crede că eu sînt asta…
Să presupunem că sîmbăta viitoare (adecătelea pe 3 decembrie) v-aş pofti la un ceai într-o ceainărie. Pe voi, ochii care citiţi şi degetele care tastaţi aici zi de zi sau numai ocazional sau poate niciodată. Să ne cunoaştem şi la…
Eu am tot ce-mi trebuie şi acasă, şi la muncă, şi pe stradă, şi-n cap. E greu să spun ce-mi (mai) doresc. Am fost norocoasă şi mi se pare urît să mai cer lucruri. Sigur că uneori visez. Şi cînd…
– Ia uite, o MINGIUŢĂ! zice cu voce de peşteră de 8 dimineaţă după încă o noapte nedormită din cauză de abundenţă mucoasă la jumătatea feminină a familiei. Mă uit în jur, nimic de genul ăsta. Mingea de fotbal a…
Omul meu apreciază mult manifestările culturale de tot soiul. Că-s balet, teatru clasic sau experimental, operă, dans contemporan, el se aşează comod în scaun, îşi şterge bine ochelarii cu cîrpiţa lui de microfibră Polaroid, îmi zîmbeşte cu toată dragostea din…
Acum trei ani pe vremea asta, era sâmbătă seară. Eu stăteam pe covorul roşu din casa mea închiriată, singură, şi mă tânguiam în supa asta virtuală impersonală care ne mănîncă mai tot timpul liber şi frustrările mai mult sau mai…
e duminică după prînz. stau dezbrăcată sub pilota groasă. în dormitor e întuneric aproape ca noaptea, draperiile colorate de la ikea mă fac să mă simt ca într-un desen animat pentru oameni mari. de la televizor se aude încet o…
Pentru că sînteţi atît de pricepuţi în a mă lua cu binişorul şi pentru că am reuşit să termin de una singură castronul cel galben (despre care mama crede că e de fapt lighean) plin cu cartofi prăjiţi amestecaţi cu…
Acum 10 ani veneam epuizată de la prima mea zi de muncă la ZIUA şi mă uitam şocată la televizor cum cad turnurile gemene. Cu o lună înainte fusesem şi eu acolo, printre ele, în ele, mă pozasem cu ele,…