Locul meu preferat
Suntem în tren. Afară e deja întuneric, neonul din compartiment e ars. Lumina de pe culoar ne bate pieziș și ne face somn. Omul e pe culoar, nu sunt destule locuri libere în tren. Sofia stă desculță pe scaunul, întinsă…
Etichetă mica sofia
Pop-porn sau poate porc-cock sau cine mai știe…
– Maaaami, vrem poc-porn! zice Sofia, decisă. – Ce vreți? întreb, pentru că-mi place cum se opintește. – Pop-cock! se raliază și Ivan. E tot mai interesant, așa că fac pe niznaiul. – Nu prea știu despre ce vorbiți. Ce…
Miros de mamă
În seara asta, în patul Sofiei, înainte de somn, ne povesteam diverse de peste zi și ne întreceam în ba eu te iubesc mai mult-uri. – Te iubesc cât tot Universul și dealurile și vacile și caii și bursucii din…
Prima oară la cinema: eșec total
Sofia se refăcea acasă după o otită care o chinuise mai bine de o lună. Eram sastisite amândouă, așa c-am zis: Ia s-o duc eu la cinema, ieșim ca fetele, ne bălăcim în popcorn, bem apă cu paiul, ne hăhăim…
Cum afli ce a făcut copilul la grădi în afară de „bine” sau „nimic”?
Am să vă spun în continuare un mic secret de-al nostru. Un joc pe care l-am inventat ca să aflu ce Doamne-iartă-mă face copilul meu la grădi de e așa secret că nu vrea dom’le să zică, oricât de duios…
Somnul de prânz în trei (sute de decibeli)
Ne băgăm cu toții în pat, e vremea pentru somnul de prânz. Sofia în dreapta, la margine, eu la mijloc, Ivan în stânga mea, la perete. Se cuibăresc fiecare pe câte-o mână de-a mea, iar eu încep să le spun…
Fără tehnologie la 4+ ani
Înainte de orice, vreau să vă arăt o poză de aseară. Nu e o poză foarte clară, dar e o poză frumoasă. Vedeți (cu greu) în ea vreo 20 de capete de copii aplecate nu către un ecran, ci către…
Incursiunea unei fetițe în lumea oamenilor mari
De mai bine de un an de când a început grădinița, Sofia a stat mai mult pe-acasă. Programul a fost cam așa: două săptămâni la grădi => muci => otită => șase săptămâni acasă, să se vindece bine. Apoi repetăm…
Dragoste frățească, părințească, nebunească
Merg amândoi serioși, ținându-se de mână în fața mea. Din când în când, întorc pe rând capul să se asigure că sunt acolo, în spatele lor. – Suntem doar noi astăzi, am nevoie să fim o echipă, bine? le spun,…
Cu mami cu maaami cuuu maaaaamiiiii!
Acesta este refrenul vieții mele, încă de când a început primul copil să vorbească, acum vreo trei ani. De la prima oră, de când se trezește cel mai grăbit dintre omuleți (și asta se întâmplă super devreme uneori) până se culcă…