Prima lună, primele gelozii
Cum stăm? Ivan are o lună, Sofia 2 ani și 4 luni. Ea doarme în continuare în camera ei, adoarme cu tată-su, se trezește cu mine. Ivan doarme cu tată-său, adoarme cu mine. Cum reacționează Sofia? Sofia cea înțeleaptă și…
Cum stăm? Ivan are o lună, Sofia 2 ani și 4 luni. Ea doarme în continuare în camera ei, adoarme cu tată-su, se trezește cu mine. Ivan doarme cu tată-său, adoarme cu mine. Cum reacționează Sofia? Sofia cea înțeleaptă și…
Vineri dimineață, ora 8 fără ceva. Sau poate e sîmbătă. Sau duminică, nici nu mai știu. Eu sînt trează de la 5, Sofia de la 6, Ivan de la 7. Tatăl doarme, a fost de tură noaptea la bebeluș. Hrăniți…
La primul copil, la început e panică, neliniște, nesiguranță, tristețe, dor de viața dinainte, disperare, vinovăție, grabă, așteptări neîmplinite, frustrări, adaptare dificilă. La al doilea e drag, liniște, putere, răbdare, prezență conștientă, acceptare, zero așteptări, adaptare rapidă. Cu Sofia, plîngeam…
Cum reacționează Sofia, mă întrebați? Uite-așa: Stăteam la masa din bucătărie, Iv la sîn. Sofia se juca niște metri mai încolo, cu ochii la noi. La un moment dat spune încet: Vrrreau în bațe la mama. Îi spun: Hai, iubito!…
Îl iau pe bebeluș în brațe, plînge ascuțit din cauza gazelor. Sofia spune: – Vleau și eu în bațe la tine. Îl las pe Ivan jos pe canapea și o iau pe ea în brațe. Începe să se mîțîie. –…
Cît el doarme, fug să mai stau cu ea. Ea, care-acum îmi pare MARE, e ditamai fetița, are cochetării, discutăm, uneori îi spun hai să ne jucăm și ea îmi spune mai bine hai să vobim. Și începe o poveste…
Mi-e foarte dor de ea. Stau mai toată ziua lipită de micul Iv, care are nevoie să mă simtă în permanență, într-o altă cameră, în așteptarea zilei în care ea n-o să mai tușească și n-o să mai aibă tonele…
LE: Post scris în dimineața în care am născut, cînd credeam că mai avem săptămîni bune pînă să fim patru. Sîntem în parc. Sofia decide că decît să se joace, mai bine stă pe bancă lîngă mine. Pune capul pe…
– Mami, acuma eu sînt tu, mi-a spus, și-am avut emoții pentru o clipă, o clipă de-aia lungă care începe acum și se termină cînd ți se termină viața. Ce vrea să facă? Să-mi spună? Să-mi arate? O fi grav?…
În parc acum cîteva zile, Sofia mă poftește să sărim amîndouă de pe un prag. Eu îi dau oribila replică pe care o tot aude biata de niște luni încoace, zilnic, de jdemii de ori pe zi: – Puiule, nu…