Un an, aceeași lecție
Anul trecut pe vremea asta eram însărcinată în 5 săptămîni. N-a fost cu noroc atunci. Am crezut că s-a terminat lumea așa cum o știu, că și dacă o să am puterea să mă iert, tot n-o să mai am…
Etichetă nocturne
Greu
Ce e mai rău decît să-ți fie rău tot timpul, ba uneori să-ți fie mult mai rău ca de obicei, fără să știi ce exact dinăuntru te doare mai tare? Vă spun eu, că experimentez din plin și sînt atît…
Sîmbătă solitară cu alb și negru
Ninge pentru prima oară iarna asta. E frumos numai dacă te uiți în sus, e așa un haos de puncticele albe care însă la aterizare dau cu nasul de bălți și noroi. Sînt singură în casă, un calorifer îmi șuieră,…
Aici ninge degeaba
Am ajuns cu bine la Piatra. Am fost cumplit de stresată tot drumul, mi se părea că fiecare mașină care trecea pe lîngă noi urma să ne izbească frontal. Am încercat să-mi distrag atenția cu discuții despre blogging și campanii,…
Frica de lume
Acum ceva vreme, m-am implicat într-un caz umanitar. N-are importanţă prea mare acum care. Am scris despre o fetiţă, cerînd ajutorul celor care mă citesc. Ajutor sub formă de bani, idei, popularizare. M-am întîlnit cu oameni cărora le-am cerut ajutorul…
Trei femei, noi
Bunica mea, zîna mea, o ştiţi, a venit la Bucureşti duminică seara. Mi-a adus must proapăt din via ei şi compot de cireşe amare. Dar nu de-asta a venit. A venit să se lase internată la spitalul de rinichi, pentru…
Azi nu s-a născut nimeni
Am citit la Andreea ca ieri a fost ziua internaţională a comemorării bebeluşilor şi copiilor. Zeci de mii de oameni care-ar fi trebuit să fie părinţi aprind lumînări pentru nişte vise pe care le-au avut şi care s-au stins fără…
Mi s-a stricat regatul
Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au adunat atît de multe lucruri în vîrful degetelor că mi…
Final de capitol umanitar
E ultima oară cînd mai scriu despre Ioana. Pentru că e prima oară în patru ani de scris aproape zilnic cînd mi-e frică să deschid panoul de comentarii. Şi Slavă Domnului, au fost înainte de asta zeci de posturi înfipte…
35 de ani
De atît avem nevoie să fim generoşi pînă la capăt. Vă explic. Sînt obosită, dezamăgită şi descurajată. Ferească Dumnezeu să ajungi să depinzi de mila oamenilor. Oamenii sînt miloşi doar din vîrful buzelor şi-al degetelor. Puţini sînt generoşi din tot…