Presa, această glumă proastă
Partea proastă a concediului prenatal e că am început să mă uit la televizor. Și în fiecare zi mă enervez și mi se face silă și-mi spun că tre să dispar de-aici, dar unde naiba să mă duc cu burta…
Etichetă teoria vieţii
Cîți bani am făcut în cinci ani de blogging zilnic
200 de euro. O fi mult, o fi puțin? Eu nu știu ce fel de blogger sînt, poate mă ajutați voi să mă încadrez în vreo categorie, deși nu mi-e clar dacă e necesar să facem asta cu timpul nostru,…
Ba eu mă bucur că-s femeie
Dac-ar fi să primesc o zambilă pentru fiecare dată cînd am auzit ”of săraca, dacă era bărbat, nu suferea atîta”, acum aș avea zambile să vă ofer tuturor cîte-un buchet gras, ba i-aș trimite și mamei o căruță. Eu cred…
Îmi iubesc părinții. Necondiționat.
E ultimul post pe tema asta, vă promit. Nu pot încheia subiectul despre iubire înainte să afirm și asta: eu îmi iubesc părinții necondiționat. O iubesc pe mama, deși nu m-a alăptat pînă la 3 ani (de fapt, cred că…
… și apoi o să găsești iubirea Aceea. Te prinzi?
(ca să nu tîrăsc după mine tot textul declinarea masculin/feminin, vă rog să-mi permiteți convenția adresării unui cititor de sex feminin, deși el se adresează în aceeași măsură unuia de sex masculin. pentru că totuși majoritatea cititorilor mei sînt femei,…
La 22 de ani
Cineva mă întreba pe e-mail acum cîteva zile dacă eu cred că o femeie de 30 de ani cu doi copii își mai poate găsi sufletul pereche. Și dacă da, unde. Altcineva mă întreba dacă eu cred că e normal…
Mi-a plăcut 2011, bine că e gata!
În 2011 am văzut cele mai multe filme (majoritatea proaste), am mîncat cele mai multe ciorbe și sarmale, am vizitat patru țări, am învățat să înot, am mers pe bicicletă, am cunoscut oameni noi cu care iată, acum petrec Revelionul…
După 5 ani plini, iată unde am ajuns: e Crăciun!
În 2007 am pornit blogul, pe care n-am scris decît o singură postare în anul ăla, pentru că după acel prim text plictisitor, au venit peste mine atîtea nenorociri că n-am fost sigură că scap cu viață și cu mințile…
1 + 1 = 3
Felul în care ne-am cunoscut, eu și Omul meu, n-a fost unul obișnuit. Știți povestea prea bine. N-a fost că mi-a cerut un foc în discotecă. Nici că ne-a făcut cunoștință o prietenă comună. Nu ni s-au intersectat ochii în…
Prietenii mei de om mare
Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…