Acum mi-am dat seama că azi, de ziua genunchilor zdreliţi şi a chiotelor de bucurie, ce-am făcut eu în egoismul meu de femeie în cvasi-depresie? Am postat ditamai textul despre frici şi moarte. Să mă iertaţi vă rog, mă revanşez rapid cu o săltare de glicemie. Ca să ştiţi unde să faceţi pe copchiii diseară, sau mîine, sau toată viaţa, for all I care.
Iată mai jos care zic eu, dependenta-şefă de dulciuri, că-s cele mai bune deserturi din Bucureşti, din cîte-am avut ocazia să gust pînă acum, în ordine oarecum aleatorie:
Sabagnonul de la Alioli, desert spaniol din crema de migdale, îngheţată de lămîie şi ciocolată amăruie fierbinte:
Cremşnitul cu zmeură de la Paul:
Sosul cald de vişine cu ciocolată şi coniac, acoperit de îngheţată de vanile de la Tuscany în Centrul Vechi.
Plăcinta fără zahăr dar cu multe mere şi tarta de ciocolată tot fără zahăr de la Diet Center.
Plăcinta cu mere, cereale şi nucă de la Chez Marie:
Şi fondue-ul cu ciocolată tot de la Chez Marie:
Baclavaua proaspătă de la Taverna Maria:
Tiramisu cu fructe de pădure de la Il Saraceno:
Panacota cu fructe de padure de la Vila Rodizio:
Creme brule cu fructe de pădure de la Daimon Club:
Tortul îngheţat de lămăie de la Zexe:
Clătitele cu ricotta de la The Harbour:
Tortul de trufe cu ingheţată de scorţişoară de la Derby:
Bezeaua cu fructe de pădure şi cremp mascarpone la the Library.
Tortul de clătite cu cremă de lămîie de la Jardniere:
Cheese-cake-ul lui Copolovici, la Kopels.
Găluştile indiene din lapte scăzut, prăjite, cu îngheţată, de la Agrapalace.
Prăjiturile cu iaurt şi cele cu cireşe şi cacao de la Agapitos:
Kashta-ul libanez cu lapte scăzut, nucă, felii de banană şi miere de trandafiri de la Chez Toni.
Aşa, că prea des ni se întîmplă să vrem ceva bun şi să nu ştim încotro s-o apucăm, nu?
Şi da, tot ce vedeţi mai sus a alunecat măcat o dată pe gîtul Prinţesei, aşă că vă promit că-i bun.
Aşadar, la mulţi ani, micuţii mei! Să vă bălăciţi în dulciuri cît mai mult şi cît mai fără regrete, că ele singure ne aduc fericirea fără să ne ceară nimic în schimb!
PS: Dacă mai ştiţi deserturi bune în Bucureşti, vă poftesc să mi le indicaţi, că loc de unul şi mai bun se găseşte întotdeauna!
Doamne…..ce mai salivez…si eu tocmai ma gandeam ca as manca ceva dulce si ai venit tu cu postarea asta..si mi-ai facut o pofta….As manca cateva protii de papanasi..dupa care mor si sigur as incerca cremsnitul ala cu zmeura..au au au!!
In Dublin nu e Paul? Las ca iti pastrez eu pentru cind vii acasa!
De ce ma omori, printeso?
Iertaciune, eu am crezut ca fac un bine.
M-ai omorat…
Aide bre ca nu-i asa grava treaba!
delicior,genial,divin, orgasmic chiar Cheese-cake-ul lui Copolovici
E bun, da, da parca e tot mai mic, nu? Acum e jumate din ce era acum un an, cind am facut eu poza…
ultima data am fost acum un .atat era si atunci, ca cel din poza ta eu am cam suspinat ca parca era cam micut dupa aprecierea mea si in perioada aia 🙂
ultima data am fost acum un an si sincer si atunci am avut impresia ca e cam mic 🙂
sa stiti ca daca urmati mot-a-mot reteta lui iese la fel de bun! si e super easy de facut. teribila e asteptarea de noua ore pana se desavarseste in frigider 🙂
Heheee, am facut de vreo 10 ori, ma rog, am adaptat putin ca sa o pot face fara zahar, dar a iesit nemaipomenita! De obicei o scot din cuptor seara, dorm cit ea se inmoaie bine, apoi la micul dejun dam iama!
OMG!!!eu sunt dependenta de dulciuri si cu postul asta m-ai omorat!!de ce?? :(((((
Minunate pozele si cred ca si fiecare desert in parte! :*
La multi ani! 🙂
La multi ani! Te astept p-aici la ce vrei tu dintre ele!
Daca stiam ce o fi in postarea asta, zau ca nu ma uitam. Asa, dupa ce am vazut prima poza, nu m-am putut opri… Am salivat pe tastatura :)).
Foarte bine, a saliva = a trai! 🙂
Domnita, la ce chinuri ne supui! Toate ca toate, dar eu maine trebuie musai sa ma duc sa incerc „Sosul cald de vişine cu ciocolată şi coniac, acoperit de îngheţată de vanile de la Tuscany”, musai, auzi?
Eu aud, abia astept sa aflu daca e la fel de bun ca acum 2 luni. sa imi detaliezi te rog, ca tare-s curioasa!
Vaaai… si ce bine ar fi sa pot gusta din toate fara sa ma ingras :-<
Sunt invidioasa pe oamenii care pot manca oricat si sunt tot slabi.
Te afli printre ei? :))
DeloC, Bia! Slaba sint, dar asta pentru ca desi maninc CE vreau, maninc si CIT trebuie. Adica putin.
Eu nu inteleg. Cum adica putin? Capul meu nu pricepe: cum vine aia un patratel de ciocolata? Pai ce mi-s eu vrabiuta? Totul sau nimic. Cu un patratel doar imi deschid apetitul. La Brasov se mananca intr-n loc tiramisu la pahar. Va invit. Si de mananci doar putin din el, restul il fac eu sa dispara. 😉
Holy smokes, I’m licking my monitor 🙂 Wish you could come to Toronto and show me where to find such treats…
Acum imi vine in minte divina moelleux au chocolat, cu inghetata de vanilie si creme anglaise, de la Bonne Bouche. Si-o luase sotioru’ , dar n-a apucat sarmanu’ decat doua lingurite, dupa ce-mi mancasem ca nerusinata si portia mea de creme brulee..
Ah, da, uite pe asta nu l-am incercat… obligatoriu ma duc!
Papanasii imi fac cu ochiul; insa raman la desertul meu dietetic: capsuni cu seminte si polen.
Inca 9 kg de dat jos.:)
vaaaaaaaaaaai m-ai omorat:|