Azi vreau să vă povestesc despre relaţia mea specială cu hainele. Pe scurt, e cam aşa: ţin la cîrpeturile din dulap cam la fel de mult cît ţin şi ele la mine. Păi ele-s bumbac, mătase şi polyester, veţi spune, cum să aibă ele sentimente? Exact. Ele n-au, iar eu am la fel de multe faţă de ele. Nu-mi pasă de nici măcar un ţol. Poftiţi de luaţi orice vreţi, poa să fie şosete cu vaci, mănuşi fără degete, geaca de piele movă, fuste tutu roz, rochii şi fuste de prinţesă, să vedeţi de-mi dau seama că-mi lipseşte ceva.
Nu dau bani mulţi pe nimic din ce are doar rolul de a nu mă face de rîs în public cu fundu-mi gol sau pielea-mi prea albă. De exemplu, orice bluză care costă mai mult de 80 de lei nu există. Pe jeanşi sînt dispusă să dau chiar şi 150 de lei, dar numai pentru că mă aştept să-mi vină impecabil cel puţin un cincinal. Port doar două poşete, una maro şi una gri, iar de încălţat, 6 zile din 7 port converşi, iar în a şaptea nişte bărcuţe de 7 euro de la H&M. Iarna, Uggşi labă de urs. Pe care da, am dat 200 de dolari, nush ce-a fost în capul meu… probabil că m-am gîndit că or să mă ţină pînă la pensie.
Aşa sînt de cînd mă ştiu. La început, n-aveam cu ce să-mi cumpăr haine. Pînă să plec la facultate, mama îmi răspundea cu „N-avem bani” indiferent ce-i ceream. Pentru că n-aveam. Apoi am venit la Bucureşti şi-am început să n-am şi mai rău. Bursa-mi ajungea pentru cămin şi ţigări. Îmi cumpăram haine o dată pe semestru. Atunci am observat că dacă ştiu să combin lucruşoare vechi, oamenii au impresia că investesc puternic în garderobă. Pentru că de fapt, nimănui nu-i pasă decît de propria toaletă.
Aşa, iar cînd puneam mîna pe vreun bănuţ grămadă, mă duceam fie în vreun Second Hand despre care ştiam eu lucruri bune, fie la Hippie Shake, în Piaţa Lahovari, de unde mereu plecam cu vreun tricou uşchit, fie la Tina R, unde mă lipeam fie de vreo cămăşuţă, fie de vreo rochie din colecţia trecută. Între timp, m-am făcut mai mare, am început să cîştig bănuţi, dar dragostea de cîrpet a întîrziat să apară. Acum e deja prea tîrziu. E clar că nu mai vine. Şi zău că nu-mi pare rău. Mai degrabă dau bani pe mîncare sau pe-o vacanţă sau pe-un concert. Sigur că ocazional mai dezvolt mici obsesii, cum a fost cea cu H&M, de ani la rîndul îmi programam vacanţele numa cît să vizitez cîte-un magazin de prin vreo capitală nouă. Dar astea nu-s despre a avea haine cît despre a le vedea, proba etc etc. Deschiderea în România m-a liniştit complet. Ţoale ieftine, materiale proaste, modele comune. Gata, mi-a trecut şi asta.
O surpriză recentă şi foarte plăcută mi-a făcut vechea mea prietenă, Tina R. Ptii, ce m-am mai pupat eu cu George în puloverul ala pe care l-am cumpărat în 1999 de la Tina. Şi-acum îl mai am… Puloverul, că pe George l-am lăsat să zboare liber. Ei, de ceva ani nu mi-a mai plăcut la Tina R. Culori frumoase se vedeau din vitrine, dar materialele nu erau grozave, iar hăinuţele nu erau deloc pe conformaţia mea băieţoasă.
Numa că ce să vezi, mai nou Tina R zîmbeşte cu dinţi de tricot colorat! Un tricot moale, prietenos, fire moi, linii frumoase, m-au atras bluziţele molcome mai ceva ca un castron de plăcintă de măr cu îngheţată.
Şi-am pipăit, am mirosit, am tras pe mine lucruri pînă cînd am uitat că mie de fapt nu-mi plac hainele. Aşa că am plecat de-acolo cu trei bluze, o cămaşă, o poşetă verde închis şi un fulărel cu care m-aş logodi dacă n-aş fi deja măritată.
Păi da, mi-am luat multe, că-s bune şi la preţ. Adică, genţile (şi unele-s uriaşe şi tare frumuşele) costă între 149 şi 199 de lei, puloverele fine sînt 70-80 de lei, trenciurile nu depăşesc 249 de lei, iar jeanşii nu sar de 149 de lei.
În caz că vă întrebaţi ce-mi veni de fac poezie despre magazin, vă lămuresc că m-a tras de mînecă o fată dragă care mi-a povestit că Tina R s-a dat de trei ori peste cap şi s-a făcut zînă. Ceea ce vă doresc şi vouă, dragelor. Ia să daţi o fugă pînă la oricare dintre magazinele lor. Au unul nou la Romană. Şi în weekend, dacă spuneţi la casă cuvîntul zîmbet, primiţi discount 20% la colecţia nouă. Da’ mai întîi tre să daţi Like la pagina lor. Nu că-i fain?
Ce nu ştie fata cea faină e că după ce mi-a arătat ea comorile din magazin, cînd am ieşit din parcare, am trecut cu maşina pe lîngă ea. Care ea mergea aşa încet nepăsătoare şi se uita în sus cu aşa o bucurie încît mi-am zis că tre să fie un brand mişto ăsta dacă ea, care e o tipă tare faină, e atît de fericită să lucreze pentru ei. Paula, mi-a plăcut tare de tine, să ştii!
Dar nu uitaţi, aşa, ca regulă, că hainele nu-s importante. Nici bijuteriile, nici accesoriile. Şi nici pantofii. Oamenii sînt, bine?
PS. Ce cuvînt urît, pulover ăsta, e păcat de obiectul frumos pe care-l descrie, zău…
Mi-am dorit luni in sir o geanta scumpa.Simpla,neagra,cu un sarm aparte.In cele din urma,mult iubita mea geanta a devenit parte din garderoba mea cotidiana.Imi place si acum cu aceeasi intensitate ca in prima zi.Dar atunci cand ma simt singura si de neconsolat,in mod sigur nu geanta ma ia in brate promitandu-mi convingator ca vor veni si zile mai bune…
Adevarat, inteleg perfect ce spui, la fel cum eu ma bucur la o felie de tort cu nuca, la fel de draga ti-e tie geanta cu pricina. Perfect legitim! 🙂
🙂 Stii, relansarea brandului astuia romanesc ma face sa zambesc pentru ca, dupa atatia ani printre haine, mi-am dat seama ca ele despre asta sunt, cel mai des: despre un pic de terapie cand mai nimic nu mai functioneaza, despre zambete. De aici si mesajul nostru. Si munca pentru produse tot mai faine!
Tare de acord cu tine, in final: sunt lucruri si sunt oameni, cum bine mi-a zis mie bunicu’!
Asta imi aduce aminte de alta vorba, pe lume sint pietre, lucruri pe care le maninci si lucruri pe care le iubesti. Hm sau nu era asa… Tre sa ma ajute consortul putin. Oricum, ceva frumos. 🙂
😀 😀
„For animals, the entire universe has been neatly divided into things to (a) mate with, (b) eat, (c) run away from, and (d) rocks.”
– (Terry Pratchett, Equal Rites)
Omul e un umorist realist, ce mai …
Da! Pratchett, asta e! 🙂
Și nici măcar nu sînt consortul de care vorbeai … 😀 😀 😀 ca să nu înțeleagă greșit lumea p-aci … 😉
O joy! Reclama la brand romanesc:D Bravo Printeso! TinaR chiar merita:)
D, si eu zic, de-aia am si facut o exceptie. 🙂 Am incredere in Paula, daca ea zice ca e treaba buna, si mie mi se pare ca e treaba buna, atunci sa ramina scris ca e treaba buna!
Haina nu-l face pe om…decat fericit! Imi place ce spui pe-aici. Parca ai exprima ce simt eu dar mi-e lene sa spun 🙂 Cred ca toate femeile se indragostesc la un moment dat de o hainuta, o posetuta…cum sa le lasi sa stea singure si triste pe raft sau umeras??? Mai bine le incalzesc pe mine. O data mi-am cumparat o hainuta de la „Galeriile de arta, in aer liber” (o piatza second hand, adica :)) si …m-am ingrasat de dragul ei, pentru ca imi era putin mare. E, ce nu face omul pentru un strop de fericire??? O mai am si acum…o port si acum, uneori imi vine sa dorm cu ea 🙂 Desigur, as renunta la ea de dragul Sufletului meu, pereche!
Te-ai ingrasat ca sa-ti vina o hainuta? Asta sa stii ca n-am mai auzit. 🙂 Tre sa fie o hainuta foarte speciala! 🙂
Acum daca stau sa ma gindesc, lucrurile pe care le port de cea-mai-indelungata-vreme sint mai toate luate din SH.
Are un croi care nu permite modificarea, asa ca am mancat sanatos :))) Si e intr-adevar speciala…poate o pozez si o arunc pe Facebook 🙂
Si daca tot eram la genti,am si una Tina R.Una zdravana,in care pot cara si cursurile de la facultate si pepenele galben luat din piata „pt ca mirosea mult prea apetisant”.Sper ca veti aduce noile haine si in magazinul din Brasov,unde de multe ori cam bate vantul a pustiu.O seara frumoasa!
🙂 Avem o surpriza cu aer de… bulevard la Brasov, Ruxandra! Cu atat mai frumoasa cu cat eu insami sunt de acolo, deci am grija sa fie 😉
Abia astept,inseamna ca stii si ca in afara de cateva magazine putine la numar,nu prea ai de unde sa te imbraci in Brasov.Cat de curand voi face o vizita magazinului vostru!
imbraca-te de la magazinul Mathilde din Brasov, nu o sa iti para rau
Calitatea gentilor TinaR este impresionanta. Sunt atat de rezistente pentru pretul la care sunt comercializate! Si au un design foarte frumos (plin de stil).
Eu aș avea ceva de comentat la capitolul ăsta… de fapt stai, că am și comentat, mai jos 😀
Sunt construita exact la fel ca tine. Am crezut ca e defect de fabricatie, de nu reusesc sa ma extaziez pentru haine, accesorii, incaltaminte si bijuterii. Poate am si gusturi prea ciufute, ca rar imi ramane privirea agatata in vreo vitrina cu imbracaminte. In schimb am o problema cu parfumurile. Si-n trening daca umblu prin casa, tot trebuie sa (ma) miros a ceva frumos si de calitate. Nu fac colectie, am doua si bune, dar nu stiu cum fac ca ce-mi place mie cum miroase, se gaseste numai printre alea care costa de la 100 de euro in sus. 🙁
Ce parfumuri ai? Ale mele s-au terminat si sint complet dezorientata. Nu ca n-as putea trai fara, dar uneori ajuta la mood-ul de dimineata sa-ti placa sa-ti adulmeci esarfa. 😀
De acord!!! 🙂 incearca Burberry London, eu il ador. pupici
Favoritul de cursa lunga e Miracle de la Lacome – eau de parfum. Dar Miracle simplu, nu Intense sau So Magic, sau mai stiu eu ce.
Si mai am acum I love Dior – de la Dior, care nu e un parfum elegant, ci mai degraba casual-sport.
De curand am descoperit o „antichitate” – Easy Krizia de la Krizia. A fost lansat acum peste 20 de ani si parerea mea e ca parfumuri ca asta nu se mai fac in ziua de azi.
Pentru cele interesate /cei interesati de parfumuri, recomand site-ul fragrantica.com. Aflati tot ce vreti sa stiti despre jdemii de parfumuri, de la compozitie pana la recomandari ale userilor. Trebuie facut cont, dar e absolut gratis si foarte interesant.
Miracle de la LANCOME, bineinteles. Fi-mi-ar tastatura a naibii sa-mi fie!
Offf….as putea sa zic ca nici eu nu ma dau in vant dupa haine..As putea…dar nu ar fi adevarat 🙂
Caci cand intru intrun magazin si ma indrept cu tel sigur numai spre cele mai scumpe, zici ca imi este inascut talentul asta. Si zau de nu incerc sa iau si eu mai ieftine 🙂
Cel putin, daca mai apuc candva, in curand, sa ajung in Bucurestiul ala, stiu ca numai prin secondhanduri o sa stau 🙂
P.S.: acuma sunt in 2009, si le povestesc colegilor ce se intampla cu una bucata hol naked si 4 maini stangi care incearca sa il imbrace cu parchet…Suna bine pe nemteste. Se prapadesc de ras… 🙂
Hahhaaa, ce ne-am mai belit dejtele in parchetul ala nenorocit… Pe care l-am lasat cadoul proprietarului cel nemernic…
Abia aici e pufosenie! La propriu, ca-s puloverele pufoase 😛
Nici eu nu ma atasez de haine sau accesorii. Cand am plecat din tara, puteam doar sa umplu un geamantan cu lucrusoare. Si dupa mai bine de doua luni, nu duc dorul a nimic din ce-am lasat in Romania (ma refer doar la lucruri).
Daca se intampla sa se uite cineva pe strada mai lung dupa mine, ma duc repede acasa si ma schimb :)) Asa tare urasc sa atrag atentia! De aia „culoarea” mea preferata e gri.
🙂 Deci nu-ti place sa iesi in evidenta. E bine c-ai plecat de-aici, unde e suficient sa nu te dai cu ruj ca sa te intrebe lumea daca nu cumva esti bolnava.
Nu m-am dat niciodata cu ruj 🙂
Cand eram studenta si nu aveam bani decat uneori din bursa, mi cumparam haine mai ieftine si dragute si care sa ma reprezinta de la TinaR ( la Reduceri, in special) si Miniprix.
Acum de fiecare data cand sunt in Bucuresti, imi place sa ma uit in vitrinele TinaR(si uneori sa cumpar)-….La Madrid nu exista brand-ul, insa au alte locale bune…
Miniprix, da, locul meu preferat cind am chef de lucrusoare noi. In spania sint ieftine hainele, nu? In Barcelona am vazut preturi asa mici la Zara si la Pull&Bear ca m-am si speriat, am zis sa nu fie cu defecte sau cine stie… 🙂
In Spania sunt intr-adevar ieftine tare hainele 🙂 un lucru bun! motivul pentru care sunt ieftine, este ca sunt la ele acasa 🙂 toate marcile astea, detinute de o singura companie, spaniola.
Exact! La reduceri e nebunie mare, mari reduceri nu ca la noi… mi-am cumparat chestii misto de la Blanco, Mango si Zara de 2 euro.. nimic nu este stricat, numai ca acolo sunt obisnuiti cu astfel de reduceri de preturi si dau toti navala, cum faceau in filmele americane..hahahah!
Hei,
Hop si eu.:) Ioana, vroiam sa-ti spun ca am avut acelasi gand cand am vazut preturile din Spania la magazinele Zara, Pull and Bear, Stradivarius. Dar din ce am inteles, aceste magazine fiind de origine spaniola, au preturile mult mai mici la ei, si preturi speciale de export. Am facut un mic calcul si cam cu 30-40% sunt mai ieftine la ei. Si aici pe verificate, am gasit aceleasi preturi si in Romania si in Italia.
Cat despre haine…mie imi plac:D Nu in exces…ci fac o pasiune din cand in cand pe cate un obiect vestimentar, pe care il port cu toate celelalte vechi alaturate, si-l fac „rege”. Asta pana cand il detronez ca am gasit unul nou.:D Numai ca sursa mea ..sunt second handurile. Sau mai nou spus outleturile. Nu stiu in Bucuresti cum sunt, dar aici la mine, sunt preponderent haine nou noute, cu eticheta, la niste preturi de vis.
Deci eu sunt singura care s-a ingrozit de preturile mari din Barcelona la Zara & co.? Am fost anul trecut la sfarsitul lui august si, socotind in banii nostri, erau chiar mai scumpe decat in Romania… Am nimerit cum nu se poate mai prost 🙁 Dar am spalat tristeatea… vestimentara cu muuuulte plimbari de colo colo 🙂
Eu am o relatie speciala cu cateva haine. De exemplu, la Bac am mers la fiecare examen cu un maiou vechi si vai de el, spalat de o mie de ori in o mie de ape diferite, pe care il imbracam tot timpul pe dos. 🙂 Pentru ca, surpriza! credeam cu toata fiinta mea ca imi poarta noroc. Si mi-a purtat! (Mai putin Istoria Romanilor, cand am incurcat numele a catorva sultani, dar asta e…) Cu greu m-am despartit de maiou, sa stiti. Dar nu regret. M-a ajutat sa inchei un capitol important si frumos din viata mea – liceul.
Si mai sunt cateva haine-minune pe care le pastrez cu sfintenie, dar nu trebuie sa stiti chiar tot, ca poate isi pierd din proprietatile magice.
Dar in general, ma lasa rece orice magazin de toale sau mall. Asa ca investesc teribil de putin in haine (ceea ce nu-i neaparat un lucru bun, avand in vedere ca la 7 ani de la terminarea liceului inca mai port haine din generala).
🙂 E bine ca inca-ti mai vin…
si eu mergem la interviuri cu aceeasi camasa alba cu dungute rosii, pentru ca eram convinsa ca din moment ce primul interviu mi-a iesit super, celelalte vor fi la fel…Oarecum asa a fost…inca mai pastrez camasa, insa nu o prea mai port (mi se pare demodata acum).
:p
uof, uof, uof, eu ador carpeturile. si le iubesc la fel cum ma iubesc si ele pe mine :D, adica mult de tot. si totusi, uite-asa, nu dau multi bani pe ele. cam ca tine, nu de alta, dar le iubesc atat de mult incat ador sa le schimb des (prietena mea Ana F. ma iubeste mult pentru asta :D). sa nu radeti, dar in RO, am descoperit langa blocul unde sta mama mea un magazin d-ala cu 13 lei bucata care vinde rochii bershka din colectia trecuta, sau bluze h&m, tot asa ;). taman ieri am pus gheara pe o camasa verde frumoasaaa! iar cu Tina… hmmm, am avut eu un feeling cand am trecut pe langa unul din magazinele lor mai zilele trecute… ia sa bag eu un ochi iscoditor de luni incolo 😀
Ah, unde zici ca e blocul mamei tale? Share the love, pls.
Vreau să știu adresa acestei mame! 😀
ps: mie mi-a ramas gandul la geanta ta mov, sa stii 😆
Ah, aia pe care o urasc eu din tot sufletu!
Si eu am avut o situatie materiala cam rea acasa dar , de cand muncesc, aici, in Spania,(4 ani) si imi pot permite ce vreau parca e mai dulce sentimentul de a munci pentru ca muncesti pentru tine, pentru dorintele si idealurile tale, nu?
Spune’mi daca iti plac noile mele incaltari de toamna 😀 http://roscata.ro/2011/10/povestea-unor-incaltari/
Tre simpa botinele tale. Eu nu pot sa merg deloc pe platforme, dar imi place sa le vad purtate elegant de alte domnite!
Cam tristuta relatia ta speciala cu hainele…Daca n-as crede ca pana la urma hainele fac parte din identitatea noastra , ca spun ceva despre noi , ca povestesc despre cum ne mai merge in general si in personal , ti-as da dreptate…Carpele si carpitele , cum si eu le alint , sunt si ele pana la urma , o stare de lucruri. E de inteles , cand traversezi o perioada neagra , ca aceea cand banala si ravnita esarfa ti-e inaccesibila , sa-ti construiesti o armura din enunturi de genul : ‘ nu haina-l face pe om ” , ‘eu sunt mai valoroasa decat hainele de pe mine si cine ma place , ma place si-asa’, ‘ bani aruncati , timp pierdut ‘ etc, etc.. Am descoperit , in timp , ca a te imbraca nu e doar un moft prin care , in prag de pestera , ne acoperim goliciunea, e un mod de a comunica , de a le spune altora ( de care, desigur , putin imi pasa !) ce cred despre mine si ce cred despre ei ..Dar cum lor nu le pasa ( ca reciproca e valabila ) ramane ca nici despre mine nu cred mare lucru, daca n-am fost in stare sa arunc peste suncile/oasele mele decat o pufosenie de camuflaj. Ar urma o intreaga teorie cu accente psiho-filozofice pe care nu o dezvolt acum . Intre extremele urii si adoratiei de haine suntem o multime de Eve invesmantate in carpe , parfumuri si muzici , pierdute si regasite prin magazine . ( bag seama ca te contrazici putin , iar TinaR nu este un brand nici mai smecher nici mai altfel decat altele de pe piata , nici macar nu are nisa ).
Stii intrebarea aia de o mie de puncte : ce carti ai lua cu tine pe o insula pustie daca n-ar putea sa fie decat doua ? Crezi ca se aplica la haine ,la vreo geanta , la vreo posetuta ?
Si mai cred ca masura inteligentei noastre si a belsugului de simtire nu sta chiar si numai in dezgustul fata de haine/pantofi/accesorii …
salut, ingrid,
sa stii ca nu mi-a trecut prin cap ca dezgustul fata de haine ar putea fi vreo masura a caracterului sau inteligentei unei persoane. nu cred ca pentru ca nu-mi plac hainele sint mai buna in vreun fel decit cineva caruia ii plac.
si dac-ar fi sa iau cu mine doua haine/accesorii pe o insula pustie, cu siguranta n-ar fi nici o posetuta pe lista. mi-as lua ceva calduros si ceva de in, ca sa nu-mi fie nici frig, nici insolatie, nah.
spor la cumparaturi!
Eu mi-as lua o undita ca sa pescuiesc !! Si nu cred ca nu-ti plac hainele ( ceea ce e una ) cred doar ca nu faci din ele alfa si omega, arcul de trimf si centrul universului – ceea ce e foarte sanatos ! eu fac cumparaturi cand trebuie nu cand ma plictisesc ..Dar nu pot sa neg extazul ce ma cuprinde in fata cate unui articol , chit ca nu-l cumpar ( ca-i prea scump sau ca nu-mi vine bine sau ca n-are numarul meu sau ca ..mai-stiu-eu-ce ..). Dezgustul de haine nu e nicidecum vreo masura a ceva , poate doar un simptom de depresie uneori..
desi e un post pozitionat pro-femei (posibile cliente), ma bag si eu, ca detinator de haine de sex masculin.
sunt practic la fel cu hainele, nu ma simt bine daca dau mai mult de 15 euro pe ceva, mi se pare prea mult cu adevarat pentru o haina. conversii mei sunt fakeconversi, nu cei de 60 de euro pe care ii poarta ca uniforma toata lumea, ci unii de 6 euro, care ma tin la fel de mult.
blugii mei costa maximum 15, tricourile maximum 10, bluzele maximum 15.
camasile maximum 12-15.
nu cred ca dau mai mult de 150-180 euro pe an pe haine/pantofi.
si ma simt mandru.
na, ca s-a destainuit si un barbat p-aci, scuzati de bagat capul intr-o arie pur feminina :).
M-ar interesa de unde cumperi camasi cu 12-15 euro si conversi cu 6.
🙂
nu din RO :p
Să știi că eu chiar am ceva lucruri de la Tina R. O geantă verde și una roz murdar imensă (li s-a desprins cam repede căptușeala, rușinicăăă), un poncho portocaliu, un pulover lung cu cordon gri, pantaloni evazati cu dunga… imi place că atunci când au reduceri chiar sunt prețuri mici. Mici-mici.
Cât despre dragostea de haine – la mine se manifestă zgomotos. Nici eu nu-s dispusă să dau oricât pe orice (vezi Gap, Polo Garage, Levis, Esprit, Desigual sau – și mai rău – branduri cu nume sforăitoare de designeri și multe zerouri pe etichete) , dar mi se întâmplă să dau iama în lucruri de la Debenhams, Zara, Promod sau Mango (mai ales dacă-s la reduceri). De la Mango am o geantă super tare pe care am dat foarte puțin, cred că mai puțin decât pe cele de la Tina R, de la Zara am niște tricouri luate la reducere, pe care n-am dat mult mai mult decât aș fi dat la MiniPrix și pe care le am de niște ani. A, da, am un tricou cu maneci 3 sferturi de la Mango, kaki, pe care mi l-am luat de la reduceri în ultimul an de facultate (deci are venerabila vârstă de … 7 ani). E decolorat, purtat de sute și sute de ori, dar e înca purtabil și are un material divin.
Nu zic pas nici MiniPrix-ului, sunt genul ăla de șobolănel de rafturi care poate scotoci și 3 ore până când găsește articolul perfect în viermuiala aia din Romană sau Militari.
Cât despre genți, deși am o colecție aproape uriașă, în ultimii doi ani mi-am schimbat comportamentul și mă axez pe 2-3 genți. În prezent am una maro de la Parfois pe care o tot port de la Craciun și una mare neagră de la HM pe care o iau câ e încăpătoare, intră chiar și echipamentul de Zumba în ea, ce să mai vorbim de partiturile de cor :D.
Revenind la TINA R – votez pentru, a fost într-o perioadă magazinul meu preferat și chiar și atunci când nu mai era chiar magazinul meu preferat reușeam să găsesc câte ceva frumos la preț de chilipir acolo.
Așadar, ne vedem sâmbătă la Polivalentă? 😀
Adaug pe lista cu inimioară în față și pe Pullnbear – CUM AM PUTUT SĂ UIT ??? 😀
Astea de la Pull sint prea scumpe mah… in Romania. De la roma de la pull mi-am luat jeansi cu 10 euro (neredusi), iar de la Barcelona mi/am luat 3 tricouri cu 10 euro. Aici sint peste 250 de lei jeansii, da-i incolo…
Dap, ne vedem simbata!
nu-mi iau jeansi de la ei… dar am niste bluze si hanorace foarte dragute :D. Eu cu blugii am ramas fidela turcului. Adica Little Big, bre, frumosi, cinstiti, medii la pret.
Cred ca sunetm din aceeasi specie, decat sa dau banii pe haine mai bine ceva bun de papa, o excursie sau bilete la teatru. Dar cu Tina R, (tintar cum ii spuneam eu pe vremea cand imi mai cumparam cate-o pereche de pantaloni de la ei, de speram sa ma tina o viata), chiar m-ai facut curioasa, azi o sa le fac o vizita. Am mai fost anul trecut pe la ei prin magazin si nu m-a atras nimic dar, cred printesa pe cuvant, ca numai minunatii ai recomandat pana acum (datorita tie l-am descoperit pe Alioli si …miam miammmm, ce de bunatati)
Si, bine-ai revenit, sper ca esti mai voioasa si mai linistita.
Hm, nu stiu cit sint de voioasa, mai motivata sint sigur! 🙂 spor la cumparaturi!
Of, hainele….eu am o relatie deosebita cu ele :-). Toate hainele mele sunt speciale, nu in sensul ca sunt scumpe, ci ca fiecare are o poveste. Exista esarfa gabena cu masini din anii ’60 mostenita de la bunica mea, rochita mov cu verde luata de la Venetia impreuna cu o persoana draga, intr-un moment unic, salul verde primit cadou de la prietena mea, pantofii argintii pentru care am implorat o vanzatoare sa deschida magazinul special pentru mine :-D, sandalele turcoaz cumparate cu prietenele mele de la un magazin de pe plaja din Bulgaria, toate, toate in momentul cand le imbrac imi creeaza o anumita stare, care imi aminteste de momentul cand le-am achizionat, cum un parfum iti aminteste de o persoana sau mirosul unei placinte iti aminteste de copilarie. Si da, nici eu nu arunc cu banii pe ele, sunt chiar foarte satisfacuta cand imi achizionez un articol vestimentar pentru care sunt admirata si declar ca am platit pentru el sume infime. Oricum e si foarte trendy sa combini un articol de firma cu unul no nome. Nici in genti nu investesc, pentru ca ma plictisesc repede de ele, important e sa arate original si sa nu aiba aspect plasticos. Geanta mea preferata e micuta, din catifea verde cu margelute brodate si a costat echivalentul a 15 lei :-D. Deci nu trebuie sa arunci cu banii daca iubesti hainele…
P.S. Arunca blugii si tenisii/adidasii, sunt urrrrrati cu spume si total nefeminini :-))))
Aaa ba nu, nu-s de acord ca nu-s feminini, daca-s purtati de o FEMEIE, arata grozav. Pentru mine, important e sa ma simt comod. Merg mult pe jos, stau cu picioarele cocotate in scaunul meu mare de la redactie…. chiar mi-ar fi aiurea sa-mi crap fustele pe-acolo…:D
Inca stau si ma gandesc cand vad cate o tipa cu Hermes. De ce ar da cineva atatia bani pe o geanta?
Probabil pentru ca un accesoriu scump este un statement despre bogatia posesorului. Unii oamenii cred ca banii ii fac superiori.
Mi-ai amintit de drumurile mele in pseudosezonul de reduceri de prin 2001-2003 la TinaR din Unirii. Aveau un cos de nuiele plin cu lucruri reduse, cu f mici defecte. cred ca nu dadeam mai mult de 5-10-15 lei pe ele. Am si acum o bluza, elastan cei drept, dar bun, roz murdar, de 8 ani vechime, care venea/vine asa bine incat am purtat-o pe sub taioare, la fuste de vara, la atatea chestii la care trebuia sa scutur garderoba. Si mai era KArrotte cu reduceri si ceva cu N/next??…dar zau daca imi amintesc. Si eternul, fascinantul MiniPrix. Culmea e ca tot la Romana gasesc cate ceva, nicidecum in balamucul din Otopeni. Cu incaltamintea insa am probleme; miniprix rar aduce ceva confortabil piciorului. In schimb revin in locul meu de promenada de weekend, Outlet-ul din Militari si vanez orice reducere de la Otter, Ecco (unde am batut recordul de a nu da mai mult de 150 lei sandale si 200 ron cizme la superrreduceri). Otter e si sursa de genti, ca am o placere nu demult castigata sa miroasa a piele si sa fie clasice. AAa..si magazinul de genti ieftine din piele din Sinaia.
Si eu am limita, tot asa, nu mai mult de 70 pe o bluza care macar sa fie de matase, rochie cred ca n-am dat nici in euro mai mult de 150-200 ron.
Stiu ca mi-am luat niste rochii pt nunti, botezuri..de la Lafayette Paris si nici acolo nu am depasit 40 de euro. Si am un preferat care m-a scos din necazuri cu 30 euro – Manoukian. Si nu ratez nici SH, desi era sportul meu preferat din facultate, acum ori s-au prostit ori s-au scumpit ori nu le stiu eu.
Si Mango tot din Outlet.
Zara e scumpa pt ceea ce ofera, si fff scumpa pt ce are fain si de calitate.
H&M a fost ca si pt tine muzeul meu preferat.
Si mai era o tanti care aducea la serviciu minunatii ieftine….
Ah, am fost si eu de citeva ori in outletul de care spui, dar nu am gasit niciodata nimic, nici un pantof masura mea, nici o haina sa-mi placa… tot miniprix e baza!
dada, si la noi mai vin baieti cu marfa de firma… iar eu nici nu ies din birou, ma oboseste toata viermuiala de fete care rascolesc in genti.. 🙂
Eu sunt cu toane: am perioade in care n-am nici un chef sa cumpar haine, dar am si perioade in care cumpar ca apucata, fara noima:). Oricum, daca ar trebui sa plec acum undeva, la vreo ocazie mai speciala, m-as da de cesul mortii, ca n-am cu ce ma imbraca, desi dulapul mi-e plin 🙂
te susţin în ideea h&m. şi eu am vânat multă vreme tot soiul de colanţi (multicolori), şosete/pijamale/compleuri cu hello kitty şi alte asemenea obsesii nesănătoase, precum şi ocazionalii pantaloni scurţi cumpăraţi în urmă cu, waiiit, 3-4 ani din copenhaga. la fel ca tine, am fost puternic dezamagită de preţurile din românia, după ce ani de zile m-am autovrăjit cu promisiunea că vor veni şi la cluj. au venit, am văzut, am plecat 😀
Si eu am tot asa de multi ani o bluza de la TinaR. Si nu m-as desparti de ea pentru nimic 🙂 Dar din pacare nu mai e magazinul in Timisoara. Paula, crezi ca e vreo sansa sa revina?
Paula STIE! 🙂 Online e cuvantul cheie pentru toamna-iarna asta! Si ne gandim, sigur, la posibilitati, tot felul, de expansiune, relocare, concentrare, in 2012, in tara 😉 Dar si in strainatate.
Uaaa, pot sa vin eu sa fur un tutu roz fara sa observi mai apoi ca lipseste :D? Nici eu nu dau bani multi pe haine dar oh, pe un tutu roz, chiar daca nu as avea niciodata unde sa il port, as da ceva mai mult decat de obicei.
Eu am unul alb, cadou de suflet, pe ala nu-l las furat. Dar ofer orice altceva din dulapul cel mare!
Suratele mele intr-ale cumparaturilor,
Daca in urma cu multi ani singura varianta de a gasi haine interesante, haioase, colorate, mai hippie asa erau magazinele sh, in anii din urma au aparut fel si fel de branduri mari reprezentante de vaza ale mainstream-ului. Cu toate acestea, printre ele s-au strecurat si mici magazine cochete online sau offline, bouticuri cu arome retro, boho, hippy, orientale, gypsy, reggae, indie, vintage, etc. Este meritul unor oameni care s-au incapatanat sa reprezinte alternativa intr-o lume inundata de noile uniforme corporatiste.
Deunazi am dat intamplator peste un astfel de bastion al decentei, fair trade-ului si bunului gust si daca initial am fost impresionata de designul si coloritul site-ului, ulterior am avut una dintre cele mai placute experiente de shopping de pana acum.:)
Am gasit hainute incantatoare in stil hippie cu accente etnice indiene, nepaleze, thailandeze…basca…multe dintre ele aveau reduceri si preturi promotionale foarte atragatoare.
Mi-am luat 2 perechi absolut adorabile de salvari din bumbac, o ie cu broderii florale, un model de tunica in colturi asa cum caut de mult si o rochie gen sarafan.
Sunt super incantata, oamenii draguti dupa ce toate produsele pe care le-am cumparat aveau deja reduceri destul de mari, au insistat sa ma cadoriseasca si cu o gentuta cadou plus transport gratuit…yupppi!!:)
Este vorba de Magazinul online HaineHippie.ro
Poate voi ati auzit de el…eu recunosc ca pana acum nu am auzit, dar ii recomand cu mare drag si din toata inima.:)