Stau pe terasă singură. E frig, sub 10 grade. Miroase a brad, pămînt ud, piatră de munte, lemn ars sub grătar. Ca la munte. Tare dor mi-a fost. Așa miroase la noi la Piatra Neamț seara, tot timpul, și vara și iarna. E aerul tare, îți umple plămînii, te face să vrei să oftezi ca să intre mai mult în plămîni. Și tragi aer pînă simți că-ți pocnește geaca și te gîndești că ești binecuvîntat. Nu contează că ți-e puțin frig, că ești puțin obosit și poate flămînd. Aerul ăsta ține de cald de somn și de foame. Măcar o vreme.
Stau singură pe terasă, oftez, beau un vin dulce de Porto și mă gîndesc că sînt binecuvîntată. N-aș renunța la nimic din viața mea pentru nimic în lume. Tot ce am e tot ce e mai bun.
Stau pe terasă cu omul și oftăm amîndoi. Acum sînt și puțin beată cred, nu știu dacă de la aerul tare sau de la vin sau de la noi trei împreună aici.
Asa putin beata si cu Porto pe mustati esti simpatica mah…
Noi ieri ne-am intors de la Bran, asa ca stiu exact ce zici 🙂 Si tare bune sunt escapadele astea. Darius a fost atat de incantat, incat primul lucru pe care-l facea cand se trezea era sa se dea jos din pat si sa traga de usa sa iasa in curte. La 7 fara ceva dimineata. Abia reuseam sa il conving sa aiba rabdare sa-l incalt. De schimbat nici nu se punea problema. Sunt convinsa ca si incantarea Sofiei va fi pe masura. Daca ati gasit si o cazare numai buna pentru o formula de 2 + 1, m-as bucura sa-mi dai idei, ca in Sinaia nu stiu mai nimic, iar fericirea lui Darius a fost prea mare ca sa nu-i oferim curand o noua ocazie…
Mare dreptate ai. Asa e si la casuta noastra de vacanta de la munte, miros de rumegus si de ars. Locul care tine de cald si de foame. Sa va tihneasca muntele, Ioana. Si vinul, of course.
Frumoase momentele astea in trei cu aer curat si cu multe, si pentru ca ai talent scriitoricesc eu zic sa scrii o carte frumoasa pentru copii. Hai ca te pricepi…intuiesc:D
dadadadadadadadadadada, sa scrii! dadadadadadada!!!!
Ce dor mi-ai făcut de Piatra acum!
si mie mi s-a facut dor de o seara pe munte cu foc de tabara si toti prietenii aproape
Cel mai bine e acasa, la Piatra Neamt! Mi-e dor, desi abia am fost si niciodata nu e de-ajuns cat stau.
Printesa, foarte sugestiv ai descris scena. Aprape ca puteam si eu sa respir acelasi aer. Esti binecuvantata cu multe, nu le stiu inca, e prima oara cand te citesc. dar cred pana acum ca esti binecuvantata cu talent. Sa-l porti sanatoasa!
Ma intorc. 🙂