Acum două zile, la sosirea oficială a familiei regale britanice în Canada pentru o vizită oficială de o săptămână, prințul George al Marii Britanii a refuzat să bată palma cu premierul Canadei, în timp ce mama și tatăl puștiului de 3 ani, Ducele și Ducesa de Cambridge, ce să vezi, nici nu i-au bătut obrazul micului „răsfățat”, nici nu l-au obligat să dea mâna, nici nu s-au justificat față de adultul care a rămas cu mâna întinsă, și-au văzut liniștiți de conversația lor, fără ca „incidentul” să îi tulbure vreun milimetru. Deși erau camere care filmau, presă, o grămadă de protocoale de politețe și diplomație, presiune uriașă din toate părțile. Doar că na, omulețul are trei ani. Și adulții din jurul lui știu și respectă asta. Asta e normalitatea, oameni buni. Un copil de trei ani are dreptul să nu fie politicos, chiar dacă e prinț și în fața lui stă cu mâna întinsă unul dintre cei mai iubiți premieri ai lumii. Lui nu-i pasă. Nu vrea să dea mâna cu un străin, nu vede nici un motiv să facă asta, n-o face. Nici o dramă. Premierul (care are și el o droaie de copii mici acasă și e în general un tip super relaxat) îi întinde palma, ăsta micu’ dă din cap că nu e interesant, premierul continuă conversația cu el, puștiul îl analizează rece fără nici o reacție, apoi fiecare își vede de treaba lui.
Aveți mai jos filmul întâmplării, click play.
Eeei, ia să se fi întâmplat treaba asta la noi, la același nivel! Să nu vrea băiețelul președintelui Johannis (da, știu că n-are, facem un exercițiu de imaginație) să bată palma cu premierul Franței, pfoai, păi nu erau crucificați părinții răzgâiatului, că nu știe să fie politicos la trei ani? Nu apăreau pe la televizor toți psihologii să explice cum noua generație de odrasle crescute cu respect se vor transforma în tirani și dictatori? Nu se scriau sute de texte pe tot atâtea bloguri, în care toată lumea și-ar fi dat cu părerea despre cum un țânc nepoliticos distruge relațiile diplomatice dintre state? Despre parentingul modern de doi lei, despre bunele maniere la trei ani?
Păi domnule președinte, nu puteai și dumneata să-l împingi să dea mâna? Să-i dai un ghiont? Să-i iei mâna lui cu a ta și să-i arâți cum se face? Ce fel de model ești pentru copilul ăsta, auzi, să nu dea mâna la trei ani premierului! Clar ești un părinte care nu se ocupă de copil. Iar ăsta micu, un arogant, un nerușinat, un mofturos și un egoist!
Dacă aș avea un leu pentru fiecare mesaj pe care l-am primit de la mame îngrijorate că fetițele lor de 1 an și 8 luni sau chiar 2 ani nu răspund când un străin le salută, ohoooo, păi îmi schimbam și eu gioarsa asta de telefon cu unul ultimul tip.
Nu prididesc să le explic oamenilor că nu e nimic în neregulă cu un copil de un an, doi ani, trei ani, ba chiar și patru ani, care nu socializează la comandă cu persoane pe care nu le cunoaște. Nu-s nici nepoliticoși, nici prost-crescuți, nici timizi, nici sălbatici. Sunt copii. Sinceri, direcți, lipsiți de diplomație, așa cum e normal să fie copiii. Vor învăța și regulile de politețe, dar 2 sau 3 ani nu e vârsta potrivită pentru așa ceva.
Lucrez de ceva vreme la un articol despre copii „timizi”, tot nu e gata, mereu mai găsesc ceva de adăugat. Până atunci însă, vreau musai să scriu asta: dragi părinți, e normal și absolut de înțeles când cei mici nu vor contact fizic cu un străin. Nici noi nu vrem, dar ne obliga normele de politețe. Pentru ei, aceste norme nu există însă și e foarte bine că nu există, vor avea timp mai târziu să le învețe. Niciun adult normal la cap nu se va supăra că un copil de trei ani nu i-a răspuns la salut. Nu vă mai etichetați copiii ca timizi, rușinoși, speriați, sălbatici, nici de față cu ei, nici în lipsa lor, ca să justificați față de alții lipsa lor de politețe. Sunt copii, să le acordăm privilegiul de a fi sinceri. Apoi, cu exemplu corect din partea noastră, vor învăța rapid și regulile atât de necesare un trai frumos în societate.
sursa foto: SMH.com
Auleu, eu si acum ii aud: nu te sterge cand te pupa bunicu’! Doamne, il iubeam tare pe bunicu’, dar atata ma enerva ca nu respecat treaba cu pupatul: mie nu-mi placea si pace.
la fel si la mine. eu ma sterg si acum cand ma pupa sotu’ mai „frantuzeste” asa….:))))
Omuletul nu a apucat sa invete tot protocolul casei regale pana la varsta de 3 ani :)) Ma bucur ca ai scris acest articol, pentru ca de multe ori am observat astfel de griji inutile cand relationez cu un copil. Se agita parintii ca omuletul nu are chef de salutat sau pupat si chiar daca eu sunt foarte linistita in aceasta privinta, nu face mare diferenta.
Tocmai vin de la UPU cu băiețelul de 2,10 ani…cu otita bilaterala…unde medicul care l-a examinat a avut grija să-i dea tratamentul potrivit și să-mi spună că-i prea mare sa stea în brațe la mami…?A,și dacă sunt sigura ce vârstă are,că-i cam înalt.?Noroc ca eram cam nedormită și cu nervii amorțiți…
Mda…tare asta cu daca esti sigura ca are cati ani are…mai stii, poate nu erai acolo cand s-a nascut. Si iatr cu tinutul in brate…parca ii doare pe ei spatele, cata empatie dom’ne.
Ce chestie cretina, fii-miu are aproape 5 ani si este foarte incantat cand il iau in brate…chiar si 1minut…ca atat rezist fizic….si nu suport sa-mi zica cineva cum sa-mi alint puiul.
Eu chiar o învăț pe fii-mea să nu vorbească cu străinii,să nu accepte mâncare de la ei și să nu îi lase să o atingă.
Îți dai seama ce-o fi în capul unor copii? Pe de o parte parinții le spun să dea mâna cu oameni pe care ei, copiii, nu-i cunosc, deci străini, ar zice ei. Pe de alta le zic să nu vorbească cu străinii. Ma gândesc că nu-i usor să fii copil. (nu mă întelege gresit, n-am nimic cu povata asta de a nu vorbi cu strainii, eu le zic doar să nu aibă incredere în ei… ma rog, e complicat)
Fetița noastră are 1 an si 9 luni, rar spune cum o cheamă când e întrebată, ca să nu mai zic că nu stie să spună câti ani are, nu întelege noțiunea timpului, eu habar nu am să o întreb. Încă de mică am intrebat-o, însă, „Vrei?”. Asa că a avut o perioadă lungă, încă are, când nu vrea, să salute pe cineva, sau să „dea mâna la pupat” sau să stea în brațe la vreun bunic sau unchi. Toată familia noastră se uită la mine de parcă as vorbi o limbă extraterestră de câte ori le zic: „N-o mai luați asa în brațe, fără avertisment, întrebati-o dacă vrea. Întinde ea mâinile dacă vrea! Sau cere asta, că vorbește destule!”
În privința micului prinț si a premierului, vorbim aici de culturi total diferite de a noastră!
Ce-mi place articolul si cat adevăr e in el! Observați totuși ca cel mic face cu mana, e un obicei învățat deja deși nu-i cunoaște pe acei oameni dar nici acei oameni nu-i invadează spațiul personal.
mie mi se pare ca printul de 3 ani a fost politicos. Sa tii protocolul celor mari la 3 ani nu e dovada de politete ci de supunere 🙂
Cu pupatul, blonda draga, si eu am cosmaruri cu toate babele alea baloase si pisaloage ce veneau pe la mamaia si voiau sa pupe pe ai mai grasuta si bucalata nepoata = IO !! (eram copil cuminte ca mancam tot ). Vara mea (o slabatura) era mai a dracului: le zicea ca mamaia nu e acasa.
Fiica mea acum la 8 ani tot nu vrea sa vb cu prietenii parintilor (mai ales cu aia pisalogi 😀 ). I-am zis sa le zica: „valea/calc-o ” si ea mi-a raspuns atat de drag: „mami, dar nu e politicos, mai bine plec la ale mele ” .
Aaa… Eu mereu am fost bucalata, de pana si profele ma trageau de falci! Horror!
bucalata si eu :). La gradinita o educatoare ma prindea de falcutze si imi zicea: „2 placintzele!” . Ghici ce porecla am primit? 😀
Foarte corect! Daca stam sa analizam mai in detaliu filmul, vedem ca dupa momentul cu pricina, micutul a ramas totusi marcat de intalnire, l-a cautat din priviri pe PM si i-a facut cu mana! Sa fie oare tocmai din cauza ca i-a fost respectata sfera privata? Cred ca 100%!
Dar ce ne facem cand copilul(fetita de 4 ani) este prea sociabila si intra in vorba cu orice strain de pe strada, desi i-am explicat de o mie de ori ca nu e bine sa vorbim cu strainii si alte lucruri de genul asta?
Doamna Voiculescu Aura , nu cred ca e un lucru rau ce face fetita dumneavoastra . Probabil e o fire deschisa si exploreaza lumea . Refuz sa cred ca toti oamenii straini sunt rai . Majoritatea vor zambi cu blandete la atentia pe care fetita dumneavoastra le-o acorda . Totusi , traim intr-o societate civilizata .
Eu si acum sunt catalogata ca fiind antisociala pt ca rar am chef sa vb cu oameni necunoscuti. Salut, da, ca trebuie, dar cam atat daca persoanele nu-mi inspira nimic. Asa ca si bebe cand va creste va fi lasat sa socializeze daca si cum vrea. Mi-aduc si acum aminte de „ai spus sarumana?” Si mie imi era pur si simplu rusine sa zic, nu stiu de ce, dar evident eram catalogata ca fiind obraznica pt ca nu salut.
Mi-a plăcut observația legată de comportamentul absolut normal al micului prinț și față de reacția părinților lui – tot prinț și prințesă – care este și ea absolut normală și îndreptățită. În toată această dinamică, resonsabilitatea stă în grădina noastră a adulților, iar din păcate, reacțiile noastre – uneori – sunt nepotrivite, nefondate sau exagerate. Astfel, presiunea pe care noi adulții o punem uneori pe copii se datorează propriilor noastre probleme nerezolvate: frici, anxietăți, dificultăți în rezolvarea de probleme, probleme de comunicare, dificultăți în gestionarea emoțiilor, prelucrări disfuncționale/iraționale de informație ca răspuns la stimulii din jur, mecanisme disfunționale de a face față la situație etc… 🙂 Iată câte elemente se pot activa printr-un singur gest al copilului sau al altei persoanei de lângă noi. În același timp există și situații în care noi adulții avem reacții sănătoase și folositoare atunci când copilul face ceva și ar fi interesant să vedem dacă de fapt aceste comportamente potrivite ale noastre se datorează acelui lucru pe care l-a făcut copilul, sau pur și simplu în sfera respectivă noi suntem sănătoși/ vindecați 🙂 Așa că da, cred cu tărie că noi – adulții – avem nevoie să fim ok cu noi înșine într-o măsură cât mai mult posibilă și să încetăm să mai aruncăm – fără să vrem de foarte multe ori – aceste probleme ale noastre în grădina copiilor.
Pe de altă parte, mie mi-a plăcut și reacția foarte naturală a părinților față de mica prințesă care – sfidător și nepoliticos ar putea crede unii :)) – își rodea cu spor propriul degețel și nimeni nu a luat ”măsuri” în acest sens.
Eu sunt de acord cu ce spuneti. Totusi, nu inteleg de ce se face atata caz in presa despre asta. Nu presa noastra, noi suntem doar un copy-paste de articole. Ma refer la cei de afara, la cei „normali” si cu educatie solida (!). De cand a avut loc incidentul stirile se invart in jurul …printul „NU A VRUT SA DEA MANA”. Ori e normal pentru ei si ar trebui ignorat, ori nu e si il aratam cu degetul in presa?
Pentru ca noi, in Romania, ne miram de normalitate. La noi, normalul este exceptia si merita sa il subliniem atunci cand apare sau il vedem la altii.
Dresajul la ei se incepe mai tarziu
Eu cred că puștiul a simțit miros de socialist și s-a gândit că nu e cazul! 😀 Altfel, cel mare al meu are 6 ani și a trecut prin 2 etape. Inițial chestia asta cu dat mâna i s-a părut cool și o făcea pe la 3 ani. Dupa un timp relativ scurt, s-a mai gândit și a renunțat la prostia asta pe care o fac adulții. La început eram stânjenit de situație și-i spuneam „Dă tati mâna cu X. E prietenul nostru, n-ai văzut că și eu am dat mâna?” Apoi am trecut la faza în care le ziceam celor care aveau intentia asta ” Nu încerca să dai noroc cu el ca nu vrea”, Si într-un final am renunțat să-mi mai bat capul nici cu unul nici cu altul. Acum e la faza în care da uneori noroc cu prietenii apropiatți pe care-i vede cel mai des.
Mai sunt cei care insista sa dea mana cu un bebelus, sau macar sa-l mangaie putin pe manuta grasuta… Pentru ei nu conteaza ca bebelusul isi baga apoi mana in gura.
Dar cat de natural isi tine Kate fiica in brate si cum ii vorbeste nu baga nimeni de seama. 🙂 Ca la aproape doi ani e cam mare sa stea in brate. :)))
Mie mi se pare dragut faptul ca PM a ingenunchiat in fata copilului, nu ca forma arhaica de respect pt titlu, ci pt a-l privi si a putea fi privit in fata, pt a fi la inaltimea lui si nu-l domina cu statura.
Lasand la o parte episodul regal, parerea mea e ca ar trebui facuta o diferenta intre „a saluta” si orice altceva (aici intra stransul mainii si tot ce mai presupune atingeri, conversatii, intrebari de sanatate etc.) E elementar sa saluti un om (vecini, cunoscuti sau un strain cu care ai o treaba pe undeva), dar asta nu inseamna si sa vrei sa vorbesti cu el, sa duci momentul mai departe, sa-l intrebi de neamuri, familie si alte subiecte. Asta nu are legatura cu cat de sociabili suntem, ci cu educatia, indiferent de varsta. Sa spui „buna ziua / te rog / multumesc” sta la baza educatiei si a bunului simt si nu e acelasi lucru cu „a vorbi cu strainii”.
O fi timid copilul si e ok, dar cred ca macar i se poate explica de fiecare data importanta salutului in relatiile interumane si faptul ca daca saluta niste oameni care intra in casa parintilor lui sau cu care parintii se intersecteaza pe strada, nu inseamnca ca e obligat sa si socializeze cu ei, sa le spuna cati ani are sau ce-l mai intreaba, dar macar sa dea „buna ziua” in varianta adecvata relatiei. E un proces de invatare la fel ca oricare altul, pana la urma invata, dar nu ar trebui neglijat cu scuza „e timid”. (Din nou, nu ma refer la print, sunt convinsa ca va invata toate regulile etichetei, ci la oamenii obisnuiti)
Copilul, chiar daca e print, e absolut sincer. Dupa 10 ore de zbor, nici eu ca adult, nu mai am chef nici macar sa imi dezlipesc buzele, dar ma supun conventiilor sociale si ma fortez din toate puterile sa dau un salut la plecare stewardesei, de exemplu.
Printul George a avut o conversatie foarte politicoasa, matura si protocolara (chiar ceremonioasa) cu Barack Obama. Pentru ca era la el acasa, intr-un mediu familiar si era odihnit. La 3 ani, poate si mai mult, un copil nu poate minti nici macar in legatura cu dispozitia lui. Dupa 10 ore de zbor, nu avea chef decat sa doarma, probabil, nu sa vorbeasca si sa bata palma cu primul ministru al Canadei.
Are sange albastru micutul, stie din nastere ca nu trebuie sa se atinga de muritori sau poate este doar timid si nu il intelege nimeni! O fi vaccinat?