Circulă în ultima vreme pe internet sfaturile unui om (nu contează cine) care, deși are zero experiență cu copiii și zero studii de specialitate sau vreo competență în a da sfaturi despre creșterea copiilor, susține că a lovi un copil sub doi ani este în regulă, căci el nu-și va aminti episodul. Tot el mai susține și că este recomandat să lovești un copil care are o criză de furie, citez:
„Palma are exact scopul pe care îl are șocul electric pentru omul căzut în comă. Eu l-aș numi șoc fizic capabil să sustragă atenția și să întrerupă o criză irațională de furie. Un părinte sensibil știe să deosebească un plâns care exprimă o nevoie firească de o criză irațională și o oprește printr-o palmă ușoară – absolut toți copiii reacționează bine la acest gest deoarece face parte din limbajul corpului, singurul dezvoltat la această vârstă. Copilul nu poate fi nici traumat, nici înfricoșat prin această terapie firească pentru că nici măcar nu o ține minte. Un copil echilibrat emoționat va ajunge la vârsta vorbirii să comunice firesc, fără crize iraționale, deoarece sistemul său sphici nu a fost supus unor șocuri inutile și periculoase prin crize de durată la o vârstă când creierul este în formare. Este mai important să păstrăm creierul copilului decât fundul lui”.
Ați citit bine. Acest om recomandă (nu știu pe baza a ce) ca atunci când un copil are o criză de furie, să-l plesnim ușor, pentru a-l salva de trauma provocată de propriul plâns. Palma nu este traumatizantă deloc, spune același om, căci face parte din limbajul corporal. Și strânsul de gât face parte din limbajul corporal, că se face cu corpul. Și mușcatul de cap! Toate acestea nu sunt traumatizante. Plânsul copilului din voia lui îi strică însă creierul, motiv pentru care trebuie să-i tăbăcim fundul ca să ne asigurăm că vom avea un copil stabil emoțional. În plus, acest om știe sigur că toți copiii reacționează bine la o palmă. Știe, pur și simplu. Deși specialiștii și studiile spun invers, că o palmă face rău pe termen scurt, mediu și lung. Copilul va încremeni de panică, uimire, poate și durere. Cel pe care-l iubește cel mai mult, părintele lui, îl lovește când el oricum suferă și nu știe să se ajute.
Tot acest om mai spune și că: „Palma la fund, așa cum o explică științific Masaru Ibuka și cum o practică tradiția noastră populară, nu se dă după vârsta de doi ani, deoarece de la acea vârstă poți explica în cuvinte copilului, ori interesele copilului și educarea aptitudinilor esre ulterioară acestei vârste.”
Puteți verifica aceste citate în printscreenuri, aici.
Acum șase ani, același om publica pe blogul lui un articol despre asprime, din care citez: „Pedepsele corporale sînt inevitabile în procesul de educație copilului dintr-un motiv foarte simplu: la prima vîrstă copilul nu poate percepe decît durerea și plăcerea. Copilului îi sînt străine noțiuni precum rău sau bine, cunoașterea lui limitîndu-se doar la deosebirea a ceea ce este periculos/dureros de ceea ce este folositor/plăcut. Din acest motiv copilul este lovit de părinte atunci cînd încearcă un lucru periculos, cum ar fi să umble la plita de gaz sau la priză pentru ca el să asocieze fapta de a umbla la gaz sau priză cu durerea. Este de prisos să mai spunem că a nu proceda astfel înseamnă a nu-ți iubi copilul.” Întregul text este aici.
Nu știu pe ce se bazează acest om când lansează pe internet astfel de aberații. Eu știu, din tot ce-am citit, din relația mea cu cei doi copii ai mei, din ce văd în alte familii și din ce-mi spun instinctul, mintea și inima că așa ceva este ridicol. Că o lovitură aplicată oricui nu rezolvă nimic, niciodată. Că nici un copil nu ar trebui lovit vreodată, indiferent de vârstă și de motivele pentru care plânge, isteric sau nu. Dar eu nu am studii de specialitate, eu sunt un părinte atașat, implicat, dedicat și informat, care luptă pentru o educație cu blândețe pentru toți copiii. Așa că am întrebat trei specialiști, psihologi și psihoterapeuți care lucrează mult cu copii și cu familii, care este părerea lor ca profesioniști despre declarațiile de mai sus.
Citiți și trageți concluzii. A mea este, încă o dată, a mia oară: nu palme, niciodată palme, aflați mai jos de ce.
Raluca Anton, psiholog și psihoterapeut
Recent a fost publicat unul dintre cele mai ample studii cu privire la bătaia la fund a copiilor. Studiul a fost publicat în Journal of Family Psychology si face o analiză complexă a tuturor cercetărilor publicate în ultimii 50 de ani care studiază acest comportament aplicat asupra a 160.000 de copii. Atenție! Acest studiu ia în calcul numai acest comportament specific și efectele lui neluând în considerare și alte comportamente mai agresive din punct de vedere fizic aplicate copiilor. Rezultatele sunt cât se poate de clare: cu cât unui copil îi este aplicată această formă de “corectie” mai frecvent, cu atât cresc șansele că, pe măsură ce el creste, să își sfideze părintii, să aibă un nivel ridicat de comportamente antisociale, un nivel ridicat de agresivitate, probleme de sănătate mentală și dificultăți cognitive. Pornind încă de la acest aspect, mi se pare că nu ar trebui să mai existe niciun fel de dezbatere cu privire la “utilitatea” pedepselor fizice/corecțiilor fizice/metodelor corective care implică utilizarea agresiunii fizice și/sau emoționale.
Mergând, totuși, mai departe cred că este important de menționat faptul că NU există dovezi științifice conform cărora un copil cu un parcurs tipic ar avea “crize iraționale de furie”/reacții care să nu fie justificate din punct de vedere al dezvoltării lui. Cercetările din neuroștiințe (multe dintre ele explicate pe larg în cărțile atât de cunoscutului Daniel J. Siegel) ne arată faptul că reacțiile emoționale și comportamentale intense pe care un copil le are vin din procesul de dezvoltare cognitive prin care acesta trece. Emisfera dreaptă, cea emoțională, stă la bază deciziilor pe care un copil le ia în diverse situații specifice pe care el nu le înțelege, nu și le poate explica, nu poate exprimă ceea ce simte. Nu ne putem aștepta că un copil mic să ia decizii raționale, pentru că emisferă stangă este într-un amplu process de dezvoltare a funcționalității ei. Astfel, nu există “crize iraționale de furie” ale unui copil mic, ci există un proces natural de dezvoltare și învățare prin care el trece. Mai mult decât atât, perioada între 2 și 3 ani este numită de către specialiști “the terrible twos”, adică anii prin care creierul trece prin multe procese care țin de dezvoltarea lui și astfel apar multe reacții emoționale din categoria furiei, dar și comportamente asociate acestora: strigăt, țipat, ridicat tonul, trântit pe jos, auto-agresiune sau agresiune îndreptată către ceilalți (vă recomand pentru mai multe detalii cartea Creierul copilului tău – Daniel J Siegel & Țină Payne Bryson). Luând în calcul aceste aspecte, tot studiile științifice ne arată că atunci când un copil are un astfel de comportament, părintele trebuie să se apropie de cel mic, să îi ofere înțelegere și apreciere și nu să îl “educe” folosind tot un comportament agresiv. Altfel, dinamica pe care copilul o învață este următoarea: “dacă mama/tata când fac ceva ce lor nu le convine mă lovesc, atunci și eu când cineva face ceva ce mie nu îmi convine trebuie lovesc pentru a-mi atinge obiectivul”.
Aș dori să adaug aici faptul că un copil nu trebuie să vorbească pentru a putea comunică faptul că un comportament agresiv este în detrimentul dezvoltării lui. Deci nici înainte de doi ani, nici după doi ani și niciun într-un alt moment al vieții lui “palma peste fund” nu este o tehnică de disciplinare utilă și nici nu îi “salveaza creierul”. Studiile arată clar că, si daca un copil nu are memorie auto-biografică decât de pe la 3 ani în sus, el își poate însuși foarte bine niște mecanisme de relaționare cu ceilalți mai ales datorită faptului că în primii doi ani de viață este într-un foarte alert proces de dezvoltare cognitivă, acum își însușește o bună parte din principiile de funcționare în raport cu lumea în care trăiește.
Gaspar Gyorgy, psiholog clinician și psihoterapeut relațional, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Multiculturale de Psihologie şi Psihoterapie
Convingerea mea personală și profesională, bazată pe mai bine de un deceniu de practică clinică, este următoarea – atât în relația părinte-copil, cât și în cea de cuplu, toleranța față de negativitate trebuie să fie zero. Nu cred nici în negativitatea mascată în idei frumoase – „critica este constructivă”; „până la doi ani copilul nu are amintiri”; „copilul trebuie să știe de frică” și multe alte povești pe care mintea adultului le construiește pentru a-și justifica comportamentele. Studiile științifice ne arată foarte clar: memoria implicită există din perioada intrauterină și funcționează foarte bine în primi doi ani de viață, după care memoria explicită devină mult mai activă și prezentă. Ceea ce înseamnă că dacă nu ne amintim experiențele din primii doi ani de viață, din cauza amneziei infantile, nu înseamnă că acestea nu ne marchează viața și nu ne influențează alegerile și comportamentele. Legătura conștient-inconștient și conexiunea creier-relații reprezintă un domeniu științific care s-ar putea să fie foarte diferit de psihologia simțului comun, motiv pentru care este nevoie de păreri avizate și nu doar de opinii personale atunci când transmitem anumite idei despre psihologie și parenting.
Sara Miu, psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale
Atunci când copilul face un tantrum, este unul dintre momentele în care are cea mai mare nevoie de părinti. Chiar dacă este necesar că părintele să stabilească niște limite, răspunsul acestuia este important să fie întotdeauna plin de iubire, respect și răbdare.
Există mai multe tipuri de tantrumuri și ele se manifestă diferit, în funcție de zona din creier de unde pornesc, și implicit au nevoie de abordări diferite din partea părintelui. Tantrumurile care își au originea în partea superioară a creirului sunt ușor de controlat de către copil și au un scop bine definit, de cele mai multe ori care implică încălcarea unei regului (spre exemplu: să nu doarmă la prânz, să mai stea afară în parc, să mănânce biscuit în loc de supă). Tantrumurile care își au originea în partea inferioară a creierului sunt de cele mai multe ori imposibil de controlat de către copil, având nevoie de sprijinul părintelui pentru a-și regla emoțiile. În aceste moment copilul nu mai poate luă decizii corecte și nici nu se poate calma, și chiar dacă părintele îi oferă ceea ce solicita, tot nu va fi multumit, deoarece nevoia lui în acest moment este să elibereze toată tensiunea acumulată.
În momentul în care copilul face o criză de furie, părintele este important să diferențieze ce fel de tantrum face. Dacă este vorba de un tantrum controlabil de către copil, atunci este important ca părintele să fie blând dar ferm, să stabilească niște reguli pe care să nu le încalce și să îi valideze sentimentele cu blândețe (“Este în regulă să fii supărat. Vom mai ieși afară după ce te odihnești putin”). Dacă este vorba de un tantrum imposibil de controlat, atunci părintele trebuie să fie cât mai empatic, răbdător și blând, deoarece suferința emoțională a copilului în acel moment este aproape similară cu cea fizică.
Este necesar că părintele să înțeleagă ce se întâmplă în creierul copilului în momentul în care face un tantrum, pentru a-și putea regla mai întâi el emoțiile și a se repoziționa față de comportamentul, dificil de gestionat, al copilului. Încearcă să privești creierul copilului ca pe un întrerupător cu două butoane: RECEPTIV și REACTIV. În momentul în care copilul are o stare de spirit bună, se simte în confort emoțional și este stimulat corespunzător, atunci se află pe butonul de RECEPTIV. Este momentul în care copilul absoarbe multe informații, acumulează achiziții și învățarea se produce spontan. Când se instalează un tantrum, creierul copilului devine hiperstimulat și creierul trece de la a fi receptiv, la a fi REACTIV. Orice încercare de a discuta rațional cu cel mic este sortită eșecului deoarece el numai recepționează mesajul, îl respinge. Rolul părintelui este acela de a ajuta creierul creierul copilului să redevină receptiv. Poate face acest lucru, adresandu-i-se pe un ton blând și folosindu-se de comportamentul nonverbal (expresii faciale care să transmită empatie, mângâiat ușor pe mână, dacă i se permite, sau pe cap). De cele mai multe ori copilul are nevoie să plângă, plânsul având rol cathartic și este bine să fie lăsat să plângă, dar nu trebuie lăsat singur. Dacă părintele ignoră un tantrum, copilul este lăsat singur cu o mulțime de emoții imposibil de gestionat. Dacă părintele recurge la un comportament agresiv, ca reacție la criza de furie a copilului, de cele mai multe ori va accentua tantrumul.
Până la 12 ani, copilul nu învață din critică pentru că nu are structurile cerebrale necesare că să proceseze informația invers. Mult mai efcient este feedback-ul pozitiv, scoțând în evidența ce a reușit să facă bine copilul. Educația copilului presupune, în mod evident, și disciplină. Nevoia de disciplină este în fond, una dintre nevoile emoționale ale copilului extrem de importante, întrucât este cea care îi asigură copilului sentimentul de securitate și stabilitate. Cu toate acestea, de multe ori disciplina este înțeleasă greșit sau pusă în practică disproporționat față de nevoile copilului. Disciplinarea copilului trebuie făcută cu blândețe, empatie și respect. Esențial, în opinia mea, este ca un părinte să se poarte frumos cu copilul lui, să îi vorbească cald și cu iubire, indiferent cât de tare greșește. Astfel, el va învața să se poarte frumos cu el însuși, să își vorbească cald, să se iubească și să se respecte. În practică mea am observat că mulți adulți care vin în terapie întâmpină dificultăți în viața de zi cu zi deoarece au uitat să fie prieteni cu ei înșiși, au uitat că au drepturi pe care este imperios necesar să și le respecte. Dacă îi învățăm de mici pe copii că este foarte important să se poarte frumos cu ei, ei vor face același lucru și cu ceilalți.
Violența fizică în general, dar în special la un copil mai mic de 2 ani, este un act de cruzime, în primul rând pentru că vorbim de o ființă lipsită de apărare, care nu are nici abilitățile verbale și nici cognitive suficient de dezvoltate pentru a gestiona diferit situația. Până în 2 ani, motivul pentru care un copil plânge, poate fi de natură organică și nu emoțională, însă dacă este asimptomatică și copilul nu poate verbaliza ce îl deranjează, este foarte dificil de diferențiat. De multe ori disciplinarea, folosind metode agresive se face ținând cont de obiectivul pe termen scurt (copilul să înceteze comportamentul indezirabil), ignorându-se cu desăvârșire obiectivul pe termen lung (construirea unei relații bazate pe încredere și respect și implicarea copilului în identificarea soluțiilor, astfel ajutându-l să se regleze emoțional). În momentul în care părintele își lovește copilul, îl obligă să își reprime furia, în loc să îl învețe cum să și-o exprime într-o manieră adecvată și acceptată social. În plus, îl învață, prin propriul model, să lovească și să fie agresiv.
Le mulțumesc Ralucăi, Sarei și lui Gaspar că și-au rupt din timp pentru a ne explica cele de mai sus.
Citiți și dați mai departe. Aceasta este informația validă, bazată pe studii și experiența celor care cu asta se ocupă zi de zi, cu psihicul uman, cu felul în care el funcționează. Acești oameni repară zi de zi adulți și copii afectați de metode de educație cu bătaie, umilință, amenințări, lipsă de respect, de înțelegere și de informare. Nu, metodele tradiționale nu sunt cele mai bune doar pentru că sunt vechi. Nu, instinctul nu e bun doar pentru că e natural (lăsând la o parte că dacă vă vine să vă loviți copilul, acela nici măcar nu e instinct, ci un reflex învățat, mulțumesc, Bogdan Ion, psihoterapeut, pentru că ai sumarizat atât de frumos asta). Dacă am crescut cu bătaie, instinctul va fi să ne creștem copiii cu bătaie, iar asta e rău. E rău ce ni s-a făcut, iar noi continuăm să perpetuăm răul. Informați-vă. Citiți. Gândiți-vă. Puneți-vă în locul copilului. E tot om, nu e o legumă căreia îi puteți face orice, că oricum o să uite. Inconștientul lui ține minte!
Citiți. Nu vă loviți copiii, niciodată. Citiți și dați mai departe.
Sursa foto: copil lovit via Shutterstock.com
Mi se par ridicole astfel de recomandari. De cate ori am vazut palme aplicate la fund unui copil, nu am observat niciodata cum acest copil se linisteste brusc, asa cum sustine „expertul”. Dar de fiecare data am vazut cum plangeau si mai mult si mai tare.
Ba se linisteste Natalia, dupa cateva batai se linisteste. Considera ca nu mai are de ce sa protesteze, ca si asa nu-l mai aude nimeni, nici macar cel care pretinde ca il iubeste ca pe lumina ochilor. Si mai e si frica, spaima pe care nu si le poate explica. Vorbesc eu, copil batut ca sa aibe motive de plans, nu asa de pomana…
Bună ziua! Copilul meu are vârstă de 2 ani și 2 luni și se lovește cu palmele în cap, ce pot sa fac cu copilul meu nu are handicap, dar se lovește cu palmele pe cap
Dar pe cei ce rad „sa facă în ciuda ” celor ce îi bat nu i-ai întâlnit?
eu am fost unul dintre ei, insa abia prin pubertate spre adolescenta. inainte eram cu frica intiparita in cap; aceeasi frica o aveam si cand radeam exact ca sa fac in ciuda, doar ca ajunsesem sa imi zic ca oricum e indiferent; tot mi-i iau. valabl si pt violenta emotionala, nu doar pt cea fizica.
Pe mine ma uimește ca trebuie sa aducem sfaturile specialiștilor sa ne convingă ca violenta asupra copiilor( si asupra oricui altcineva de altfel) e un lucru cu impact negativ… Mulțumim Ioana pentru demersuri! Nu criticam ce faci, nici vorba, ma uimește doar câți părinți mai cred ca „bătaia e rupta din rai”.. imi place de francezi ca au interzis prin lege pălmuța data la fundul copiilor…
si in Romania este ilegala palma si orice forma de abuz fizic.
Habar nu am avut.. un început:) in 15 state de peste ocean unde locuiesc e inca ok ca in școala profesorii sa ii pedepsească fizic pe elevi daca asa considera! Cu acordul parinților!!! Ma bucur ca măcar in statul in care stam noi nu e asa dar oricum… tragic
Toata lumea spune „bataia e rupta din rai,” dar au uitat un cuvant esential din zicatoare: „bataia INIMII e rupta din rai” si asta este cu totul altceva. Toate astea fiind spuse exista nenumarate metode prin care poti intervenii chiar si in situatie de criza fara sa abuzezi un copil si nu trebuie sa fi psiholog/psihoterapeut sa ai acces la ele, in plus, cele mai multe sunt lucruri comune, de bun simt (si da, consider palmuta aceea o forma de abuz, chiar daca nu doare, lasa emotionale adanci)
Ai mare dreptate ca daca am crescut intr-un mediu agresiv vom aveam instinctul sa fim si noi agresivi.. dar, la naiba, vremurile in care traim noi ca părinți sunt mai bune decat cele prin care au trecut părinții noștri in epoca de aur. Resursele noastre sunt altele, ne putem informa, educa, putem merge la un terapeut si sa oprim lanțul asta al violentei.
Nicio pisică și nici un câine nu-și lovesc puii vreodată, de ce ar face-o oamenii??
Serios? ba chiar isi lovesc, mai ales cand ii intarca :), sa sa observati, eu chiar am vazut asta anult trecut la cateaua mea.
Cred că nu ați avut prea multe pisici sub tutela. Și nici câini. ☺️ Altfel ați fi știut că uneori își flocaie puii chiar bine.
Inseamna ca nu ai avut de-a face cu animalele. Si closca isi ciocaneste puiul in cap cand acesta iese de sub ea atunci cand e timpul de somn. Si pisicile isi educa pisoii cu laba. 🙂
Acum suntem animale?! :-))
Ne comparam cu animalele doar cand ne convine, nu?
Sa stiti ca exista multe animale care omoara pui din propria specie – propuneti sa facem la fel?
Haha, mi se pare foarte amuzant cum tu, Robo, te compari cu animalele numai atunci cand iti convine. De exemplu, aduci mereu argumentul ca si la animale apare comportamentul homosexual. Acum cand e vorba de ceva la care esti împotriva, nu ne mai comparam cu animalele, ca doar suntem fiinte superioare.
Just saying, vroiam sa pun in evidenta atitudinea asta a ta…asa ca te rog nu interpreta de aici ca sunt pro bătaie sau mai stiu eu ce. Numai bine!
Fair question, dar de ce anonim?
Explicatia e simpla: folosesc homosexualitatea la animale ca sa contrazic pe cei care spun ca homosexualitatea e ne-naturala, impotriva naturii.
Nu este, ca animalul este perfect natural si deci daca el este homo, atunci inseamna ca homosexualitatea este perfect in acord cu natura.
Nu e nici o judecata de tipul „e indicat sa fii homo pt ca si animalele sunt”.
Sa fii homo nu e nici bine nici rau, la fel cum sa fii scund sau inalt nu e nici bine nici rau.
Insa cei care spun ca si animalele isi lovesc puii, folosesc comparatia pentru a justifica dpdv moral bataia, nu pentru a spune ca e naturala. Daca ar spune doar ca e naturala, cred ca as fi de acord, natura in general e destul de violenta iar omul este probabil cea mai violenta specie.
Dar nu cred ca eu am zis pe undeva ca trebuie sa facem si noi tot ce fac animalele, nu?
Sper ca esti multumit/a cu explicatia, fara nici o ironie iti spun ca ma bucur ca unele din vorbele mele raman in mintea oamenilor.
Bun, deci si violenta si homosexualitatea sunt de la natura, zici tu. Dar violenta nu e morala si homosexualitatea e? De ce? Menționez, din nou, nu sunt pro violenta, dar nu înțeleg pe ce criterii alegem ce e moral si ce nu.
Eu personal, nu cred ca un om se naște homosexual, ci mai degrabă experientele prin care trece il îndreaptă spre asta. Poate nici nu ar trebui sa deschidem iar subiectul asta, oricum l-ai tot dezbatut, dar de multe ori ma intreb pe ce motive se formează ideea asta ca e total in regula sa fii homosexual.
Totusi, tot de la natura, homosexualii nu pot face copii. Poate asta sa fie ceva ce ceva ce sa ne dea de gândit…
Despre homo zic ca nu e impotriva naturii, despre violenta nu m-am gandit foarte bine, de-abia cu ocazia comentariului tau mi-am pus problema, dar da, cred ca se poate argumenta despre ea ca e naturala. Desi la om nimic nu cred ca este doar natural sau doar cultural, cred ca cele 2 lucruri nu se pot separa pt ca e imposibil de verificat atat timp cat omul e un animal social – unde-s doi oameni la un loc intotdeauna apare cultura (inteleasa ca un corp de clasificari simbolice despre lume si viata).
Iarasi, nu cred ca am zis ca homosexualitatea e morala, ce am zis e ca e amorala (nici bine, nici rau, la fel cum respiratul, sa zicem, nu e nici bun nici rau dpdv moral).
Violenta in schimb este imorala pentru ca face rau altuia in mod direct si nemijlocit – e foarte simplu. Homosexualitatea nu face rau nimanui (asta nu inseamna ca e morala, ci inseamna doar ca nu e imorala).
Acum, mai trebuie sa spun ca exista situatii in care violenta este si ea amorala – atunci cand de folosirea ei depinde supravietuirea ta ca individ. Adica…. atunci cand violenta e pur naturala, ca animalele de asta sunt violente, ca sa poata supravietui.
Vezi ce frumos se inchide argumentul? Natura in general e amorala, cred ca am si citit pe undeva asta 🙂
Așa, tot de la natură, există şi cupluri „tradiţionale”care nu pot face copii.
Ar trebui să le interzicem?
Ar trebui să nu-i considerăm în regulă?
Ar trebui să ne dea de gândit …..?……
da, am uitat sa zic legat de faptul ca homo nu pot face copii, multumesc.
in afara de faptul ca exista si hetero care nu pot face copii….
si incapacitatea de a face pui e tot o chestie naturala… pentru ca apare in mod spontan in natura, fie sub forma de sterilitate, fie sub forma de homo sau mai stiu eu ce.
natura nu are nevoie ca absolut toti indivizii unei specii sa puiasca, e suficient daca majoritatea o fac, pentru ca natura e „interesata” de supravietuirea speciei, nu a individului.
de altfel asta se vede si din faptul ca tot in mod natural apar nu numai indivizi care nu se pot reproduce, ci chiar indivizi care nu sunt viabili, care mor pur si simplu „din cauze naturale” inainte de a se putea reproduce.
acum sper ca nu zice cineva ca bolile nu sunt o chestie naturala, nu?
Mira, aici nu e vorba deloc de asa ceva, aberezi. Spuneam ca doi bărbați/doua femei nu sunt construite pentru a putea face copii impreuna.
Stii vorba aia…de tăceai filozof ramaneai? Aia ar trebui sa iti dea tie de gandit 🙂
Ai spus că „Totusi, tot de la natură, homosexualii nu pot face copii”. Mi se pare foarte clar. Eu m-am referit la persoanele care, de la natură, nu pot face copii.
„doi bărbați/doua femei nu sunt construite pentru a putea face copii impreuna” este altceva şi are alt sens.
Chiar zilele trecute la mine în sat o mamă si-a omorât fiul născut acasa . Nu mă mai mira nimic?
Foarte bun articolul, felicitari!! Toti parintii si bunicii ar trebui sa citeasca acest articol!
Sunt total impotriva abuzului/ lovirii copiilor, consider ca indifetent de varsta lui, copilul intelege absolut orice daca I se spune cu calm si rabdare. Articolul acesta il consider un atac asupra acelui om( stim fooooarte bine multe din noi la cine te referi ;), nu e asa anonim pe cum pare ), insa ceea ce nu inteleg e faptul ca si tu si acel om va tot aruncari sageti virtual in loc sa va vedeti la o cafea sa va spuneti tot ce aveti pe suflet!!! Asta o consider o imaturitate!
M-am gandit ca o sa primesc si astfel de comentarii, e normal. Nu stiu ce face el la adresa mea si nici nu ma intereseza, eu nu am nimic personal cu el, nu il atac in nici un fel, nu am facut nici un fel de referire la persoana lui, eu combat documentat afirmatiile lui, care mi se par periculoase.
Sa ies la o cafea cu el? Ahahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! :)))))))))))))))) Doamne, asta e gluma anului, jur. :))))))))))))))))))
Atata e deschiderea ta si disponibilitatea de a discuta? Cine nu e de acord cu mine e impotriva mea?
Omul nu zice o clipa sa lovesti copilul cu agresivitate, asa cum reiese din cam tot ce sugerezi tu in articol.
Nu ca as fi de acord cu bataia… la orice intensitate…
Asa cum si tu stii, tonul de asemenea poate fi utilizat cu muuulta agresivitate. Dar pe asta cine il mai poate interzice, controla prin legi?… Ne luptam cu morile de vant.
Pana la urma tot cultivatul iubirii si al rabdarii e cheia, nu? Iar omul despre care vorbesti dedica acestor idei muuult timp si spatiu in carte, din cate inteleg eu.
O alta chestie e ca tu vii cu argumente exclusiv din partea psiho…, stiintei etc. Ignori toate partile bune ale celeilalte baricade… Ma rog, daca asa vezi tu echitabilitatea…
La mai bine!
Atata ma intreb: ai citit cartea toata?
Tot o Ioana
Pai si din partea cui ar trebui sa mai aduca pareri, daca psihologii nu sunt de ajuns? Fa un sondaj in gradinite. Vrei sa iti povestesc eu spaima pe care mi-o amintesc si acum, dupa aproape 30 de ani? Si toate problemele care au venit ulterior, in relatia cu ai mei, pentru ca eu efectiv nu puteam sa trec peste asta si sa uit.
„Omul nu zice o clipa sa lovesti copilul cu agresivitate” – tu stii cum se bate delicat? Daca asociezi umilinta si durerea cu altceva decat agresivitatea, cred ca ai tu o problema. Nu exista dragoste materna corelata cu bataia.
Ioana nu e de acord cu asta. E blogul ei, e o opinie cat se poate de argumentata. Degeaba cultivi iubirea, daca l-ai altoit bine cand era mai fraged si mai nevinovat.
Un principiu al nepartinirii (aici ma leg mai mult de faptul ca articolul este totusi un atac la persoana, chiar daca nenumita) presupune a da dreptul la replica sau de a relata parerile (nuantate!) ale celeilalte parti. Ori aici vad o incarcare a parerilor unei singure baricade.
Dar tu ai dreptate, acesta este un blog, special pentru parerile personale.
Ma asteptam la mai multa eleganta din partea printesei si sunt dezamagita.
Una e sa combati niste idei, si alta e sa arati cu degetul un om, chiar daca nu il numesti direct.
buna, tu nu stii ce este atacul la persoana.
dar nu-i bai, de asta suntem aici, ca sa ajutam.
poftim
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ad_hominem
Atac la persoana: „are zero experiență cu copiii și zero studii de specialitate sau vreo competență în a da sfaturi despre creșterea copiilor”.
Sau discreditarea aceasta a persoanei e altceva ???
Duhovnicii (adica popii cum iti place sa le zici) sunt mai mult decat crezi tu acum. Adica sunt un fel de psiholog, psihanalist, singurii pe care ii aveam inainte de valul vestic de psihologi etc moderni. Si crede-ma unii „popi” sunt in stare sa iti citeasca in inima… si sa te ajute sa te vindeci. Poti sa ai alta parere… suntem oameni liberi.
Oricum, multumesc ca ai incercat sa ma luminezi.
Apropo, eu sunt Ioana, tu cine esti?
pai, Salatie chiar are zero experienta cu copiii si zero studii de specialitate, iar asta e relevant pentru a da context.
iote ce zice wikipedia in linkul ala pe care ti l-am dat
„Pe de altă parte, teoria probelor juridice depinde în mare măsură de evaluarea credibilității martorilor”.
despre credibilitate e vorba aici, nu? nu ti se pare relevant de pe ce pozitie este facuta o anumita afirmatie?
un atac adevarat la persoana se refera la aspecte din viata privata a cuiva, nu la ce pregatire profesionala are sau la ce spune chiar el in mod public.
orice opinie publica este supusa evaluarii publicului, deci poate fi crticata.
Pozitia e aia de duhovnic, dupa cum ziceam. Lucru care pentru mine inseamna mult. Pentru tine o fi asta un zero… esti liber! Dar respecta-mi si mie dreptul, te rog, de a crede altfel.
Iar Romania a avut (poate chiar mai are inca) duhovnici adevarati. Cei care au ajuns la ei stiu.
De asta zic ca e atac la persoana, oricat am intoarce-o pe toate partile.
Hai sa ne uitam la oamenii care scriu cu adevarat in folosul celorlalti. Janet Lansbury de pilda, de unde mie mi se pare ca printesa se inspira la greu (si eu de altfel…, doar ca nu scriu carti). Zau ca nu am vazut genul asta de aratat cu degetul catre cei care „nu fac bine”.
Deci, hai sa discutam ideile. Sa lasam judecatul altora ca nu e de folos numanui. Naste numai discutii sterile.
ce importanta are ca e duhovnic? poate fi un duhovnic extraordinar, dar omul face afirmatii despre cum sa ne comportam cu copiii, deci relevant pentru acest subiect e ce expertiza are in domeniul asta (zero, mai precis).
sau ce vrei sa spui, ca daca esti un duhovnic senzational, asta inseamna ca te pricepi la orice, si la puericultura, si la locomotive, si la zugravit?
eu respect dreptul oricui de a crede si de a spune ce doreste, dar ii rog frumos pe oameni sa inteleaga ca daca ai dreptul sa crezi si sa spui ce doresti asta nu inseamna ca ai si dreptul sa nu-ti spuna altii ce parere au despre ce crezi sau spui tu.
pur si simplu nu exista dreptul asta, de a nu fi contrazis.
nu exista intr-societate democratica, vreau sa spun.
in fascism, in comunism, in toate totalitarismele, intr-adevar unii oameni au dreptul de a nu fi contrazisi.
nu stiu ce va spune voua la Biserica, dar noi pana una alta traim intr-o tara democratica.
cat o mai tine si chestia asta.
Robo, contrazisa ideea da, de acord.
Omul, insa, redus la o idee / fraza …. asta mi se pare problema.
dar de ce ti se pare o problema? nu e redus omul la o fraza, e vorba de altceva aici, si anume de faptul ca actiunile oamenilor sunt aproape intotdeauna judecate separat.
de asta daca eu fur maine o masina, va trebui sa fac puscarie chiar daca sunt un tip foarte ok altfel, ba am si donat la saraci.
sau alt exemplu: daca-ti vorbesc urat acum, in utimul comentariu, tu tot o sa crezi despre mine ca-s un badaran chit ca toata ziua ti-am raspuns acceptabil si chit ca in alte zile am spus chiar si lucruri frumoase altor oameni.
n-a zis nimeni ca toata viata si opera lui Salatie se reduce la aceasta afirmatie, ci doar ca afirmatia e gresita (eu as zice ca e dementa, ca mie mi se pare demență sa lovesti un copil de 1 an, dar na, eu sunt mai radical).
Ai vazut cate mizerii a scris Savatie in ultimele zile pe grup despre Ioana? Scrie cate 2-3 pe zi, o face in toate felurile, de la comunista la fragila psihic (tocmai el, care a fost tratat la Socola pentru tendinte suicidare).
Ai vazut cum minte cu nerusinare ca Ioana a cerut interzicerea cartii lui la Libris?
Hai sa nu mai pomenim despre atacul la persoana aici, bine?
exact. unii. acesta despre care se vorbeste sigur nu e in categoria asta.
Atac la persoana cui??!! Eu nu vad niciun atac, niciun nume (din fericire). Nu stiu cine este acest domn 🙂
chiar nu stiai de acest ”domn” si ce promoveaza el? caci ai scris asta https://www.roxanadulgheru.ro/romanii-antiparentingul/ pe blogul tau, si la comentarii ti se chiar explica cine e acest ”domn” si ce face el,inclusiv ce promoveaza(vezi si alte comentarii) , citez :
”Cristina spune:
21 ianuarie 2017 la 7:40 pm
Eu am luat la cunoștința despre Antipatenting prin intermediul Paruntelui Savatie Baștovoi, este un eseist, poet, romancier, teolog și scriitor ucrainian din Republica Moldova.
El a înființat un grup denumit Anteparenting, i dorita lui de a aduna cât mai multe „idei” si inspirație de la părinți.”
si nu, nu am cautat special sa-ti arat asta, doar mi-am amintit ca am citit articolul atunci cand l-ai postat, cu muuult inainte de postarea Ioanei.
Si la tine pe blog (care e public totusi) e ok sa ataci un om? Si sa il reduci la o fraza?
Inteleg atacarea unei idei, nu ma intelege gresit.
Io fac diferenta intre bataie si o palma data prieteneste pe umar, de exemplu. E adevarat si aia poate sa aiba diferite intensitati :)))
Discutia asta imi aminteste de recomadarile vechi ca gravidele sa avite total consumul de vin, caci efectele… Pentru ca mai apoi alte studii sa vina sa nuanteze pentru ca in final sa se dovedeasca ca un pahar (mic) de vin sa fie ok…
Concluzia mea e ca daca judecam oamenii si ii atacam pentru o chestie care nu corespunde credintelor noastre nu este constructiva.
Iar a doua concluzie este ca realitatea nu e alb si negru. Ci are o sumedenie de nuante. Asa ca live and let live. Ataca ideea, nu persoana!
nu exista lovire fara agresivitate. punct. lovirea e agresiune.
cine vrbeste de lovire cu dragoste e tampit, sincer.
Draga mea, il ataci in prima propozitie. Sau crezi cumva ca daca nu ii zici direct pe nume, atacul se incadreaza in alta categorie?
Tot o Ioana
Mi se pare normal sa combata online cineva pe altcineva care scrie prostii pe internet.
Mai ales ca amandoi au si multi cititori.
ioana macr o face public, astfel incat omul respectiv are drept la replica. el, insa, o face pe grup inchis/secret, unde ioana nu are drept de replica. ceea ce face o mare diferenta.
Si eu mi-am batut copiii, sistematic si cu veselie. La scrabble.
Acum ma bat ei pe mine.
:))))
„Palma are exact scopul pe care îl are șocul electric pentru omul căzut în comă. Eu l-aș numi șoc fizic capabil să sustragă atenția și să întrerupă o criză irațională de furie.”
Nu sunt de acord cu palma, pentru ca rezultatul nu e garantat, am auzit eu de cazuri in care copilul nu numai ca a continuat criza, ci a urlat si mai tare.
Cel mai bine e sa-i dai un pumn, nu foarte tare, dar suficient de tare incat sa-si piarda cunostinta dar fara sa ramana cu leziuni cerebrale permanente. Doar asa e sigur ca va inceta. Poate nu nimeriti taria corect la primul copil, dar la al doilea sigur veti avea experienta si va fi mai bine.
Alternativ, puteti sa ardeti un pic copilul cu tigara, durerea ascutita il va face sa-i vina mintea la cap si sa inceteze cu criza irationala de furie. Oricum o sa uite, deci nu conteaza. Iar cand o sa creasca mai mare si o sa intrebe de ce are arsurile alea pe frunte, puteti sa-i spuneti ca a fost obraznic cand era mic.
O alta solutie sunt chiar socurile electrice, cum zice parintele. Dar va trebuie un transformator, deci nu direct de la priza. 220 volti sunt cam multi, dar 110 volti ar trebui sa fie ok. Sigur, daca nu va permiteti un transformator, ca nu toata lumea isi permite, puteti incerca si la 220. Pentru situatiile in care face crize si nu sunteti acasa, cel mai bine e sa aveti un taser in poseta.
Oricum copilul nu va tine minte, practic puteti sa-i faceti orice, doar aveti grija sa nu-l omorati.
Doamne ajuta!
Mai Robo! Unii ar putea crede ca vorbesti serios! Si finalul este apoteotic ?.
Ce te face sa crezi ca nu vorbesc serios?
Eu nu aplic tehnicile astea, pentru ca nu e nevoie, copiii mei nu fac tantrumuri pentru ca le-am interzis sa faca.
Dar am auzit ca sunt parinti la care nu a functionat interzicerea tantrumurilor – pentru ei am scris.
Geniale comentariile astea! :))
:)))) genial
Amin!
Asta imi aduce aminte de un coleg, un intelectual, cu doctorat.. tipul cu 3 copii.. si vine la un moment dat discuția despre bătaie.. la care zice tipul ca atâta timp cat dai cu palma deschisă e ok, sa nu dai cu pumnul… măcar atât..
???
Uof Ioana, iar ai adus in vizor subiectul acesta care in mine trezeste tot felul de dureri, umilinte. Noi care incercam si DA, reusim sa ne educam cu blandete copiii citim cu drag, ne informam cat putem daca ni se pare ca ceva nu e ok in atitudinea noastra. Ce facem cu restul care nu citesc si se comporta urat cu copiii lor? Ei nu vor veni niciodata pe blog-ul tau, nu-i intereseaza, ei stiu mai bine cum se educa un copil, cu palma sau cine stie cum.
Nu stiu. 🙁
Imi aduc aminte articolul „draga parinte din parc” in care cineva cu initiativa frumoasa l-a printat cu acordul tau si a lipit pe stalpii din parcuri. Nu stiu ce efect o fi avut dar ma gandesc ca si acum ar fi util sa facem un minim de idei si sa lipim pe unde putem.
Poate alaturi de „evitati zaharul, alcoolul si grasimile” de la TV s-ar putea spune si „copiii au nevoie de iubire, bataia este un abuz pedepsit prin lege”.
Eu ma gandesc putin speriata ca fiica-mea va creste impreuna cu copiii abuzati care multi dintre ei vor abuza si ei. Nu numai fizic ci si verbal.
Sa stii ca asta ma pune pe ganduri si pe mine, pana acum ziceam ca nu ma intereseaza ce fac altii cu copiii lor, dar uite ca am ajuns la concluzia ca ba da, ma intereseaza, pentru ca unul dintre copiii batuti sau abuzati verbal, care asta va invata ca e bine sa faca, poate sa fie colegul, seful, vecinul copiilor mei …
Wow, asta e super idee! Cum putem face o campanie în sensul acesta? Ca televiziunile sa pună astfel de anunțuri. Poate Radio Itsy Bitsy sa înceapă. … ar fi extraordinară o campanie de conștientizare, mai ales după ce au fost probleme în Norvegia (?) cu copiii despărțiți de familie ca primeau câte o palmă corectiva și au primit atâta susținere din țară.
Si restul sunt multi, poate chiar o majoritate.
Daca unora li se pare normal sa palmuiesti, bati, agresezi fizic sau verbal un copil atunci si lor ar trebui sa li se aplice acelasi tratament… asa din senin sau cand la altii nu le convine parerea sau orice reactie la ceva despre respectivii, sa vadă daca le place…. nu cred. Si aceeasi chestie si celor care maltrateaza animalele… sa vedem daca le-ar place exact aceeasi pedeapsă pt nimicuri…
Pai te cam dau in judecata ca i-ai agresat. In tara noastra copiii sunt un fel de proprietate cu care poti face ce vrei…
Lasand la o parte faptul ca socurile electrice in coma sunt de ani de zile abandonate de medicina moderna din lipsa de rezultate positive (https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89lectroconvulsivoth%C3%A9rapie#.C3.80_court_terme)… Poate ca domnul acesta atat de informat confunda coma cu stopul cardio-respirator. Dar si in acest caz e vorba de un STOP, ceva ce s-a oprit si trebuie repornit. Pe cand o criza a unui copil e fix opusul unui stop: creierul e suprasaturat, suprasolicitat si trebuie calmat. Calmarea se obtine treptat, prin calm, nu prin adaugarea unui parametru de tip soc. Pfffff…..
Off! Mi se ridica parul pe mine cand vad copii bruscati sau amenintati ca „iti dau una la fund”, daramite sa vad ca sunt loviti. 🙁 Nu inteleg cum poti lovi un om fără aparare, un copil, pe care l-ai facut din iubire?!?!?! Ce ma mira pe mine este ca se pare ca astfel de metode sunt aplicate de parinti indiferent de gradul de educatie. Daca înainte credeam ca doar oamenii mai putin educati fac asta, am inteles mai târziu ca nu neapărat numai ei. Si cat timp ai acces la Facebook cred ca poti cauta si câteva informatii referitor la cresterea copilului, nu e un efort prea mare. Dar ce te faci cand cauti si gasesti astfel de informatii scrise de te miri cine???
Ai mei tot spun ca nu ne-au lovit insa eu tin minte cum ma jucam si dintr-o data fara nici un warning eram trasa de urechi, ca sunt prea zgomotoasa sau ii calc pe nervi etc. Nici nu constientizam ce am facut rau pentru ca eu ma jucam. Sotul meu nu a dat niciodata in copii pentru tine minte cum se simtea cand era batut si la fel nu intelegea cu ce a gresit. Poate se juca altfel decat vroiau parintii, poate nu vroia sa se culce, poate nu face lectiile fix cand vroiau parintii.
Mie cel mai mult imi plac urmatoarele categorii de experti:
1. Expertii in copii care nu au copii.
2. Expertii in condus care nu au permis.
3. Expertii de gen masculin in nasteri naturale vs cezariana sau cei pro sau contra alaptat. Musai masculi. Astia se pricep cel mai bine la nasteri si alaptat, dau cele mai pertinente sfaturi.
4. Calugarii si alte specimene de fete bisericesti care au interzis la casatorie dar sunt experti in relatii intre soti. Si pe-astia merita sa ii asculti daca ai ganduri sinucigase dar mai ai totusi nevoie de un ultim impuls.
Si totusi, Jack Newman nu a alaptat si chiar da cele mai pertinente sfaturi pentru alaptat. Cred ca in fiecare categorie am gasi exceptii.
Am cautat pe google, nu auzisem de Jack Newman… conform a ceea ce am gasit domnul este doctor = specialist cu studii valide in domeniu. Normal ca astfel de persoane se exclud. Nici ginecologul nu a nascut dar ala e cel mai expert. Eu ma refeream la parerologi fara studi fara experienta dar cu multe idei.
Daaa, exact!
Stai să vezi ce experți îmi plac mie:
1. Experții în copii (adică doar părinții, ce mai) care își lasă copiii nemâncați, încuiați în casă și fără nimic de mâncare prin cămară și pleacă la nuntă la țară pentru trei zile, iar când se întorc constată că ușa e spartă și copiii au fost luați de vecini și hrăniți, după ce au urlat cu disperare și au ronțăit bucăți de linoleum de pe podea (caz real, jur că nu inventez)
Am fost vreme îndelungată un ”expert” în copii care nu avea copii (așa e jobul). După ce am avut copii nu mi-am schimbat nici măcar cu un milimetru concepțiile și consider că prima experiență mi-a folosit la a doua, nicidecum că a doua mi-a schimbat radical părerile și ”expertiza”. Nush ce să zic, tre’ să mai învăț …
2. Experții în condus (adică oamenii cu carnet, desigur) care erau să mă spulbere de vreo câteva ori în timp ce treceam regulamentar strada pe la semaforul ce era pe verde și trăgeam după mine căruciorul cu copil (că după prima experiență d-asta nu l-am mai împins în față niciodată în timp ce treceam strada). Ba am primit și claxoane crâncene și foarte experte în timpul ăsta. N-am comentat, că de-aia ăia aveau carnet și io nu.
Între timp am luat și carnetul ăsta de condus, dar nah, cred că eu sunt cumva o excepție, că nu reușesc deloc să mă comport așa expert … Total incompetentă.
3. Experții de gen feminin (ce mishto suna!) care se pricep maxim la tot ce ar trebui să simtă și să facă un bărbat, motiv pentru care le și spun astea zilnic de mai multe ori bărbaților din viața lor. Sau și mai bine, nu le spun bărbaților ce ar trebui să facă, dar așteaptă ca ei totuși să facă și se supără supără cu bot și ignore când asta nu se întâmplă.
Bre, aicea n-am ce face și tre’ să mă laud că sunt și eu mare expert! Wish not, dar asta e …
4. Experții în relații între soți (oamenii căsătoriți, noooormaaal) care se înțeleg de minune în timp ce își sparg zilnic reciproc farfurii și scrumiere în țeastă, urlând temeinic ca niște adevărați profesioniști, de preferat în fața copiilor, vecinilor și a oricărei audiențe dornice de frumos.
Nici în domeniul ăsta (când am fost căsătorită) nu pot să zic că m-am ridicat la înălțimea experților, întrucât nu m-am priceput prea grozav la pus poale-n cap, așa că n-am avut ce face și am cerut excluderea din corpul competenților în așa ceva cu un amărât de divorț amiabil.
O zi frumoasă tuturor!
Mi se pare absurd ca in vremurile astea care se vor a fi civilizate se mai poate discuta pe marginea agresarii unei fiinte umane de parca ar fi o alegere de lifestyle. Nu inteleg cum pot parintii pretinde ca isi iubesc copiii, dar in acelasi timp ii bat, cica pentru binele lor. E ca si cum mi-ar spune sotul ca ma iubeste la nebunie, dar m-ar altoi cu drag si spor in fiecare seara. In plus este si ilegal sa iti agresezi copii, deci orice dezbatere ar trebui sa inceteze, pentru ca din punct de vedere legal nu exista nici o alegere. Eu si fratii mei am fost crescuti cu pedepse si bataie si uneori inca ii mai port pica mamei pentru asta, plus ca avem o relatie mai rece. In ce il priveste pe pr Savatie Bastovoi, i-am citit alte carti, nu si Antiparenting. Din perspectiva unui ortodox practicant mi s-au parut ok. Nu stiam ca recomanda bataia. Din pacate o astfel de dezbatere nu face altceva decat sa mai arunce o pata asupra Bisericii.
Am citit cartea Antiparenting, dar pr Savatie nu spune nimic de bataie :), dansul spune ca el a fost educat cu dragoste iar parintii lui nu l-au lovit niciodata, nu am vazut la dansul cum ca ar recomanda bataia la copilasi ci din contra spune sa avem rabdare, sa ii iubim, sa le oferim afectiune multa , nicidecum bataie :).Sa se citeasca mai bine cartea inainte de a barfi ceva care nu este adevarat :).
Sa discuti despre o carte nu este barfa, trebuie sa-ti actualizezi putin definitiile cuvintelor pe care le folosesti, pentru ca o carte este publica si este scrisa tocmai cu scopul de a fi citita si discutata.
Dar aici nu se vorbeste nicaieri despre carte, nici macar nu apare cuvantul „carte” in textul scris de Ioana (apare doar o singura data, in raspunsul unuia din cei trei)
In acest articol se vorbeste despre afirmatii ale domnului Savatie asa cum apar ele aici.
O face pe grup. Motiv pentru care am decis sa nici nu ii umflu si eu buzunarele cumparand cartea.
Eu am citit cartea si nu scrie nicaieri asa ceva. Nu am citit insa alte carti de acelasi autor. Pe grupul cu acelasi nume s-au purtat tot felul de discutii, insa Parintele nu a sustinut bataia, asa cum vad ca se sustine pe aici.
[…]Parintele nu a sustinut bataia[…]
sunteti prost informata, dar nu e o problema, suntem aici ca sa ajutam.
uitati un link in care este un print screen cu cuvintele „parintelui”.
https://m.caplimpede.ro/pana-cand-se-da-palma-la-fund-dupa-traditia-populara-raspunsul-parintelui-savatie-bastavoi-a-infuriat-o-parte-dintre-mamici/
Asta cu „nu tine minte” e o prosteala, auto-prosteala.
Am amintiri de la un an, flashuri: se certau parintii si eram undeva la o inaltime la care nici acum nu ajung sa vad (probabil in brate). Si o zugraveala in casa pe care nu am apucat-o sa o vad ca doar inainte de 2 ani nu mai tinem minte. Mi-am cunoscut „constient” tatal natural cand eram la scoala, si l-am recunoscut din prima nu din faptul ca seman cu el ci pentru ca e fix cel din acele flashuri, si desi cu mine a vorbit zambitor mereu, in flash-urile mele urla.
O prietena buna are amintiri de pe la cateva luni, cand parintii au zis: haide sa o speriem cu focul sa nu mai puna mana niciodata. Au speriat-o. Si ea i-a speriat cand le-a zis, adolescenta, ca isi aduce aminte momentul si ca are cosmaruri unde secventa aia, flash-ul cu focul care ii se apropie de fata ii revine noapte de noapte, si are probleme cu adormitul dupa, in special in perioada de teze/examene.
Mintea copilului e frageda si incapatoare si nu stim cum reactioneaza. Nici noi nu stim cum e mintea proprie. Dar o experienta trista din copilaria timpurie ramane acolo pentru restul vietii, rumegata si blocanta ca un perpetuum mobile din care mintea de copil nu stie cum sa iasa.
Asa ca mai ganditi-va daca sa tzipati la copil sau la sot. Sa il speriati. Iubirea inseamna si toleranta si acceptare asa cum e el, si vorba calda din suflet.
rocmai, ca ne amintim momente care ne-am marcat profund, care ne-au traumatizat. da chiar si inainte de 3 ani.
Mama se intreaba cum de am flasuri dedinainte de 10 luni, din perioada in care eram la orfelinat.
Da, imi amintesc stateam intro camera plina c patuturi, coloane si randuri de patuturi, aveam legat de patut un biberon cu lapte sau supa si plangeau f multi copii.
imi amintesc cand am revenit in vizita la orfelinat, aveam putin peste un an si doamnele de acolo m-au dus in camera cu jucarii si m-au pus sa imi aleg o jucarie. imi amintesc perfect ca vroiam un camion mare deplastic in care putea sa stau chiar eu, dar nu am avut neoie. imi amintesc tot de atunci, leaganele din parculetul din curte si cum ma dadea tata in leagan.
Aveam sub 2 ani.
Acum toate ca toate dar lovirea si insultarea unui copil reprezinta doar descarcarea furiei adultului depasit si frustrat de situatie. Nimic altceva. Mama ma batea pentru ca se enerva si nu stia sa-si canalizeze altfel furia. Stia bine in subconstientul ei ca pocnindu-ma nu ma va determina sa nu-mi mai scape lucruri din mana, sa invat automat tabla inmultirii, sa nu mai mint, sa nu mai fiu bleaga. Da, ma batea pentru ca se enerva ca eram bleaga si ma miscam incet. Ma batea pentru ca nu mancam atat de repede pe cat i se parea ei ca trebuie sa mananc. Ma batea ca nu aveam papucii in picioare. Etc.
Am inteles in cele din urma de ce ma batea, pentru propria descarcare. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa seman cu ea la crescutul copiilor. Tocmai am aflat ca avem unul mic pe drum si incerc sa fiu cea mai zen gravida din lume si sa fiu cea mai zen mamica. Nu cred in puterea violentei. Cred in schimb foarte mult in puterea dragostei.
Parca ai descris copilaria mea. Mancam bataie pentru te miri ce. La inceput plangeam. Apoi nu mai nici plangeam ca m-am prins ca daca tac si inghit lacrimile primesc mai putine palme. Nu eram snopita in bataie, dar imi era suficient de frica de bataie incat a juns sa-mi fie frica sa fac orice. Nu are sens sa explic ca ma lupt si-n ziua de azi cu efectele palmelor la fund.
Abia ca adult am inteles ca biata mea mama asa fusese crescuta si atat stia, ca nu-si putea controla furia si surpriza… se mosteneste! Cand m-am trezit prima data strigand la fetita mea „iti dau una de nu te vezi” fara sa am de fapt intentia s-o lovesc (asta era formula magica din copilarie) am incremenit pur si simplu si am tremurat ore bune de frica ca ma transform in mama. Asa ca am pus mana si-am citit, am cautat alternative si am intalnit oameni minunati care m-au invatat ca se poate si altfel.
Meseria de parinte capabil sa-si educe copilul cu blandete, cu limite impuse cu blandete (fara urlete, tipete, batai, pedepse, amenintari etc) se invata!
Nu exista scuza pentru nici o palma. Exista doar furie revarsata aiurea. Palma data la fund nu inseamna nimic altceva decat prost control al propriilor emotii.
cred ca nimeni in istoria omenirii, adult sau copil, nu s`a oprit din plans si s`a calmat dupa niste lovituri corect aplicate. :-/
Consider ca un copil, oricat de mic ar fi, intelege mult mai mult decat credem! Si are tinere de minte la fel de multa! Poate nu-si va mai aminti palma, insa in suflet cu siguranta ii va ramane intiparit momentul! Chiar persoana despre care este vorba in articol spunea la un moment dat cum ca are amintiri fff vechi, chiar de dinainte de a implini 2 ani.
De ce sa ne punem mintea la contributie si sa identificam cauza care a generat un comportament si sa gasim o solutie, cand este atat de la indemana sa aplicam o corectie, ca sa se stie cine e seful. Pe principiul: ordinul se executa, nu se discuta.
Si ne mai miram de ce unii copii ajung adulti frustrati, obedienti si plini de probleme, care stiu doar sa puna capul in pamant si sa mearga mai departe fara sa indrazneasca sa-si impuna punctul de vedere sau, la extrema cealalta, sa devina agresiv fizic si/sau verbal doar pt a se face auzit.
Inca nu am reusit sa citesc cartea cu pricina…sincer, inca ma mai gandesc daca sa „investesc” 33 ron in asa ceva…
O zi frumoasa tuturor! Hai sa ne bucuram de vremea frumoasa si sa trimitem doar dragoste catre puii nostri!
Dumnezeule!! Am parasit si eu grupul acela dupa ce am vazut ca se accepta educatia , citez ” cu jordiuta”? mai rau ca pe vremea bunicilor. L am contraargumentat si mi a spus sa mai citesc un pic. Ca nu se coboara la nivelul meu….
Felicitari pt articol
Eu doar cand auzeam de palma la fund tremuram tot ,educatia se face doar cu vorba buna si prin intelegerea nevoilor copilului.
Cred ca nu ne trebuie niciun studiu ca sa STIM ca palmele sunt traumatizante. Sigur ne aducem aminte (cu deloc placere) cate o palma luata de la ai nostri parinti.
Tu stii de ce m-am saturat eu? Dar chiar saturat pana la acru?
De oamenii fara copii care imi spun mie ce gresesc eu in educatia copilului meu: ca sa nu ii mai cumpar atat de multe lucruri ca „senvata” si nu apreciaza. Ca sa nu ii mai permit sa ma „manipuleze” ca „ma calca in picioare” si „ma face presul lui”. Ca sa nu il mai rasfat atata ca o sa scot din el un monstru.
Recent o fosta prietena si cand zic „fosta” zic cu tot regretul ca e „fosta” doar de curand si-a permis in dementa ei sa ia problema in propriile maini. Suparata ca nu o ascult si ca – in conceptia ei – il rasfat peste masura s-a gandit ea sa ii faca niscaiva educatie si profitand ca a ramas cu el a tipat la el si l-a facut rasfatat. Cand m-am intors (ma dusesem in benzinarie sa platesc, ea a ramas cu copilul in masina) cel mic plangea de sarea camesa de pe el iar ea avea o figura de acritura satisfacuta ca i-a aratat ea lui. Ne-am certat, bineinteles si i-am zis sa ma lase dracu’ cu sfaturile sa imi cheltui banii pe cate masinute am chef. Cat despre astia cu antiparenting-ul vostru: nu vreti voi sa ma lasati sa imi razgai eu plodul cat am chef?
Imi pare rau ca te-ai saturat dar nu am de gand sa imi caftesc copilul ca sa ai tu liniste in parc si in magazin.
Eu cred ca fanii acelui tip sunt părinții care sunt agresivi fata de copiii lor si nu își pot depăși condiția… si au nevoie de o justificare ca fac bine ce fac
Haideti nu mai exagerati cu aceste articole, niciodata nu mi-au placut articolele dvs, mi s-au parut ridicole, cum sa fie traumatizant faptul ca ii dai o palma la fund unui copil, poate daca il lovesti pana il invinetesti sau daca il inchizi intr-un beci :), dar nicidecum o palma la fund,sa fim seriosi. Dvs ati fost traumatizata ? eu nu, desi am primit palme la fund si chiar ma amuz de unele faze din copilarie. . . Chiar sunteti exagerati, mai degraba copilul este traumatizat daca este jignit sau marginalizat, sau cand parintele il ignora. Cred ca aveti prea mult timp liber ca sa scrieti atatea articole…
3 specialisti citati in articol spun ce spun, dar dvs stiti mai bine.
daca tot nu aveti incredere in specialisti, va recomand ca data viitoare cand o sa faceti gripa sau alta boala sa il rugati pe Savatie sa va dea tratament.
Haide mai robo, lasa-ma cu specialistii lui peste, au ajuns toti specialisti peste noapte iar voi ii pupati acolo bine. de unde stii tu ca nu este un descreierat acest specialist? de unde stii tu ce sustine?ai citit tot ce a scris? incearca sa nu te mai bazezi pe cineva pe care nu il cunosti.
Pai nu e unul, sunt sute, mii, toti spun acelasi lucru. Nu o sa gasesti nici un singur psiholog care sa spuna ca bataia e buna. Nici macar unul!
In schimb tu il crezi pe Savatie pentru ca… de ce? Macar il cunosti? Daca tot ti se pare ca daca cunosti pe cineva atunci gata, e clar ca tot ce spune e adevarat – MACAR IL CUNOSTI PERSONAL PE SAVATIE? Eu il cunosc personal pe Gaspar Gyorgy.
EDIT: Deci nu-mi vine sa cred ca tocmai am raspuns rezonabil la un asemenea comentariu, tocmai mi-am consumat doza de bunavointa si de calm pe care o alocasem pentru 3 luni de interactiuni cu oastea domnului.
eh sute… au aparut precum ciupercile dupa ploaie, sa fim seriosi…
oricum imi sustin ideea si clar pr Savatie nu spune nimic de violenta, doar ca unii dintre voi ati aberat din cauza rautatii din voi. Am fost si eu pe grup si chiar nu instiga la bataie, am vazut atatea comentarii cu privire la asta si dansul chiar spunea sa ii educam cu rabdare si cu dragoste, insa acest comentariu vad ca a facut furori…tot din cauza unor interpretari aiurea
pai tu poti sa sustii si ca negrul e alb, dar adevarul e ca omul a zis sa dam palme copiilor sub 2 ani.
eu zic sa ne lasi si sa te intorci pe grup la idolul tau care a fost internat la Socola si care e o victima, saracul, el a zis doar sa dam palme copiilor sub 2 ani, ceea ce e perfect ok dar am interpretat noi aiurea pentru ca suntem rai.
@ ROBO: Poate ar trebui sa cititi si alte carti ale pr.Savatie ca sa il cunoasteti mai bine, sa vedeti ce copilarie a avut, ce relatie a avut cu parintii (descrie asta f.bine in primele lui romane), si poate sa cititi si cartea ANTIPARENTING, unde nu se spune nimic despre bataie. ce scrie printesa in articol este luat de pe fb de la comentarii. sunt convinsa ca si de o parte (antiparenting) si de alta (acest articol) sunt de adaugat multe, dar cine stie oare mai bine cum sa te porti cu propriul copil daca nu proprii parinti? ne lasam manipulati de ”specialisti” care ne zic de fapt ca noi nu suntem buni ca parinti si ca de fapt ne zic ei cum tre sa fim. daca un parinte simte ca nu tre sa isi bata copilul, atunci ok, dar daca unul ii mai da cate o palma (in neputinta lui de parinte de a-si controla mania,nervii,supararea,nerabdarea), atunci vaaaai, sa-l omoram ca i-a dat o palma propriului copil, pe care, repet, el si-l creste, nu specialistii. sa tratam cu pace acest subiect, zic, si sa cercetam si ce e in spate. pr.Savatie are un fundament muuult mai vechi si mai profund pe care se bazeaza in carte – Sf.Scriptura, luati-o cum vreti, credeti sau nu in ea, nu e treaba mea, dar cred ca mai bine ne vedem de copiii nostri, cum sa ii crestem mai bine, decat sa ne intereseze cine are dreptate, cine isi bate sau nu copiii, cine scrie carti si cu ce autoritate/experienta scrie, etc
Stefan Bastovoi a zis sa dam palme copiilor sub 2 ani. Pentru mine e suficient, nu vad nici un motiv sa fac o medie cu alte lucruri pe care le-a zis, ca e ca in pilda cu butoiul si vinul:
daca pui o picatura de vin intr-un butoi cu rahat, obtii un butoi de rahat
daca pui o picatura de rahat intr-un butoi cu vin, obtii tot un butoi de rahat
Poa’ sa vina Isus la mine personal, daca-mi spune sa dau palme unui copil sub 2 ani, ii zic ca e dement.
Daca-mi zice ca sub 2 ani nu, ca sunt prea mici, dar in general e ok sa mai dai cate o palma copilului, il bag in aia ma-sii cu iubirea lui cu tot.
apropo de descreierati, ia uite ce zice wikipedia despre ieromonahul Savatie Bastovoi
„Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola […]”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Savatie_Ba%C8%99tovoi
ce este spitalul Socola, intrebi?
iata ce scrie pe pagina acestui spital, ca poate nu stiai ce e spitalul Socola – capitolul „Principalele preocupari”:
„asistenta de specialitate a persoanelor cu tulburari psihice”
http://socola.eu/
Un pic de educație nu ar strica. Nu e o problema ca nu știți, dar ca insistați împotriva evidenței e o problema, in loc sa va informați
O palma scapata odata si care nu s-a repetat poate ca nu. E exagerat sa vorbesti despre trauma aici. Dar adevarata problema e ca asa ceva se intampla rar si, de obicei, parintele caruia i s-a intamplat sa isi piarda controlul in felul asta nu e, in fapt, de acord cu bataia si a corectat singur problema dupa ce a constientizat. Cele mai multe situatii sunt cu palma care se repeta sistematic, in fiecare zi, de mai multe ori pe zi, pentru aproape orice considera parintele ca e „educativ” sa procedeze asa.
Nu palma scapata odata va traumatiza copilul, ci palma folosita ca metoda educativa (de cele mai multe ori foarte constient si asumat si insotita mai mereu de urlat, jignit, amenintat) va avea garantat acest efect.
Claudia, cred ca pe fb va numiti Claudiu Sandulache, asa e? ?
Eu am fost traumatizata! Iar acum, ca sunt si eu mama, realizez si mai bine dimensiunea traumei. Nu o judec (sau macar incerc sa nu o judec) pe mama pentru bataile pe care ni le administra mie si fratelui meu. Asa era atunci iar noi eram printre copiii care erau mai putin batuti decat majoritatea. Era greu si pentru mama si imi dau seama ca asta era modalitatea ei de a se descarca. Ea insa credea ca asa ne va corecta comportamentele. Total gresit! Imi aduc aminte ca m-a batut o data pentru ca o mintisem cu ceva. Sigur, facusem ceva urat. Insa rezultatul bataii a fost ca am incercat sa mint mai bine, ca sa nu ma mai prinda. Asta am inteles eu la vremea aceea: ca nu trebuie sa fiu prinsa, nu ca nu trebuie sa mint. Am fost si eu in grupul Antiparenting, mai mult din curiozitate. Am parasit grupul, ca deja era prea mult pentru mine. Comentarii legate de faptul ca e in regula sa-ti bati copiii sunt multe, mult prea multe pentru secolul in care traim. Afirmatiile parintelui nu au avut drept rezultat decat agitarea spiritelor, intr-o comunitate in care multi (nu toti!!!) incearca sa-si gaseasca scuze pentru faptul ca nu-si pot tine nervii in frau si-si bat copiii. A venit parintele cu „dezlegarea la bataie”, ca doar e rupta din Rai, trebuie sa aiba tot credinciosul acces la ea. Daca ei, adulti, nu-s capabili sa-si infraneze nervii, ca doar nu se duc linistiti si plini de calm sa-si bata copiii, ca atunci ar avea oarece probleme psihice, cum se pot astepta ca niste copii, care inca nu inteleg ce trairi au, sa si-i infraneze? De ce motivele de enervare ale adultului ar fi mai justificate decat cele ale copilului? In ochii celui mic, preocupat de problemele specifice varstei, motivele lui sunt mai mult decat presante. Exact ca si in cazul adultului. Ar fi justificat sa vina si copiii sa ne bata pe noi? Normal ca nu o sa-l lasi pe copil sa faca ceva rau doar pentru ca face o criza. Dar cu calm si rabdare, il ghidezi sa iasa din starea aceea si sa treaca peste moment. Sigur, asta e varianta grea. E mult mai simplu sa-i dai o palma, ca sa se invete minte si sa consideri ca i-ai facut educatie. Dar cine a zis ca a fi parinte e usor? E cea mai grea misiune. Dar si cea mai frumoasa!
Nu va plac articolele Ioanei, dar continuati sa le cititi!! In plus, aveti si timp sa le comentati, asta da determinare. Faceti multe lucruri care nu va plac, in numele Domnului (desigur)?
Mai, doamna, m-a enervat asa de rau comentariul tau, incat mi-am gasit suficient timp sa iti spun: esti o trauma tu insati, dar nu iti dai seama. In general, copiii abuzati, devin abuzatori. Si, ca sa poata supravietui cu ei insisi, se autoconving ca fac ceea ce trebuie. Te rog, du-te la psiholog, psihiatru sau direct la politie, ca sa te predai, daca ti-ai batut copilul. Nu mai citi blogul Ioanei, ca vad ca degeaba o faci. Sunt si cauze pierdute,asta e. Scuzati-mi tonul, dar ma oftic maxim cand vad prostie manifesta. Probabil ca in opinia de mai sus e absolut ok sa iti mai dea si sotul una peste ochi, nu tare, asa, de control, ca sa iti mai scoata istericalele din cap. Ca doar femeia nebatuta, e ca si casa nematurata. La fel si cu palma la fund aplicata copiilor. Cand esti tu insuti o victima si nu iti poti controla furia, cand nu ai argumente sau cand esti epuizat emotional, lovesti. Se poate intampla. Dar cand se intampla, e RAU si ai nevoie de ajutor.
Eu cred că unii părinți nu pot mai mult. Intelectual. Nu ii duce mintea să priceapă iar autolimitarea e boala grava la români.” Lasă mă că și pe noi ne-au bătut și uite că am ajuns bine” . Iar Biserica ortodoxă nu face decât să alimenteze iar și iar acest gen de „educație”.
Articolul e f bun și argumentat doar că nu toti oamenii înțeleg ceva din „studii”, „dovezi clinice” etc. Cred că trebuie să ai un nivel intelectual să poți să citești, să intelegi și să aplici.
Intre „o palma usoara” si „tabacirea fundului” este o mare diferenta. Daca nu o sesizati e grav, iar generalizarile nu folosesc nimanui. Sa faceti un demers astfel incat nici noii nascuti sa nu mai fie loviti la nastere pt ca raman traumatizati si trauma se numeste „viata”…
Grav este sa lovesti un copil. Iar sa lovesti un copil mic de 0-2 ani, asa cum zice Savatie, este dementa pura.
Lovirea nou nascutilor la nastere in primul rand este o procedura medicala care se folosea in caz ca nou nascutul nu respira si in al doilea rand e o procedura medicala care nu se mai foloseste de niste zeci de ani.
Incercati sa va informati un pic inainte de a vorbi.
Inseamna ca dvs acceptati cu placere o palma usoara de la sot, sefi, prieteni si vecini atunci cand acestia considera ca ii enervati cu comportamentul sau parerile dvs.
🙂 Cu amar constat ca d-voastra credeti ca un copil nu este un om.Sau este? Daca da, are aceleasi drepturi ca si parintii lui. Dreptul de a fi respectat. Daca d-voastra v-ar da sotul o palma usoara de cate ori faceti ceva ce nu ii convine, cum v-ati simti? Iubita si protejata? In siguranta langa omul pe care il iubiti? Sa fim seriosi, copilul care primeste palmi usoare ( nu mai intervin asupra subiectivismului cuvantului usor), nu are nici o alegere, nu poate pleca, trebuie sa stea si sa indure umilinta. In plus se invata ca da, parintii il iubesc, dar il si lovesc si ghiciti ce? I se va parea normal, normal ca oamenii care te iubesc sa te altoiasca usor, normal ca oamenii pe care ii iubesti sa ii altoiesti, sesizati finetea lucrurilor?
Intre „o palma usoara” si „tabacirea fundului” este o mare diferenta. Daca nu o sesizati e grav, iar generalizarile nu folosesc nimanui. Sa faceti un demers astfel incat nici noii nascuti sa nu mai fie loviti la nastere pt ca raman traumatizati si trauma se numeste „viata”…In rest fiecare intelege si judeca dupa putinta…
Stai ca acum m-am prins si eu cui ii raspundeai tu. Deci sa recapitulam: un calugar frustrat care isi pune poze de pitzi pe coperta unei carti cu titlu socant, face afirmatii pline de ura si instiga la violenta. Niste excitati la fel de frustrati ii cumpara cartea (intr-adevar iti trebuie IQ-ul unui melc sa cumperi cartea despre copii a unui om care nu are copii si nici nu o sa aiba vreodata copii – sper eu!). Si tu Ioana ce faci? Il bagi in seama. Incerci sa educi niste oameni care -repet – au cumparat cartea despre culori a Orbului Necunoscut.
Zau, uita-te la pozele lui si zi si tu daca pozele alea de gagica pe care si le pune peste tot sunt pozele unui om normal. Pfffffffffff! Da-l ma-n…. cred ca nu l-a bagat in viata lui atata lume in seama!
Multumesc pentru articol. am crescut asa, cu toate cele enumerate de tine la final si vaiiiii, vaiii, cat am mai tras si cat mai trag sa devin un om normal! vai, ce urme uriase lasa palmele si frica si iti ia un sfert din viata sa constientizezi si alt sfert sa te tratezi..si creezi relatii de cuplu care nu fac decat sa te mutileze, pentru ca asa stii ca e normal sa fie, etc…multumesc Ioana, raspunsul dlui psiholog Gaspar m-a atins cel mai tare. dau mai departe, clar!
Să mă ierți, draga mea, dacă îți par obtuză, dar nu aș putea citi în veci sfaturi de parenting de la unul care crede că mamele sunt spurcate după naștere și au nevoie de o slujbă de curățire. Auzi, „curățire”, de parcă am fi covoare. Dar sunt sigură că are sute de adepți, într-o țară în care „bătaia e ruptă din Rai” și cine să știe mai bine cum e Raiul dacă nu un preot?
Știu, articolul tău nu îl are pe el la bază, ci ceea ce propovăduiește el, dar crezi că face cineva diferența în lumea unde ce zic primarul, popa și polițistul e literă de lege?
Eu nu știu cum de nu se implica autoritățile in „activitățile” pe care le desfășoară acest „om” ..e inadmisibil ca intr o tara democrata sa se promoveze bataia unui copil fără ca nimeni sa nu ia măsuri…in alte tari ar fi fost închis demult probabil!!
Mai, sa stii ca exact la asta ma gandeam. Cum se poate sa spui public asa ceva si sa nu se sesizeze nimeni. Nimeni. Se instiga la violenta si nimanui nu i se pare grav :(.
Nici nu vreau sa aflu cine a scris asa aberație. In orice domeniu exista oameni pro si contra dar cand e vorba de cresterea copiilor mi-e greu sa ii inteleg pe cei care bat copiii
Dar uite ca adepții pro-palma la fund nu întârzie sa apara.. si au si argumentări puternice
Ioana, mi se pare minunat cum ai abordat subiectul asta! Asteptam un astfel de articol inca de cand am citit despre cartea lui pe blogul Laurei, ma bucur sa citesc o reactie atat de frumos argumentata, sper sa ajunga la toti parintii care au nevoie de sfaturile acestea!
Eu inca mai sunt pe acel grup numai ca sa vad ce tampenii se scriu pe acolo si e groaznic, crede-ma! Nu inteleg cum cineva care nu a avut in viata lui copii se poate trezi sa scrie carti de parenting.
Greșit! Cărți de Antiparenting ??
Faptul ca ai sau nu copii nu te poate impiedica sa devii specialist in parenting, nastere, etc. Asta e o greseala de gandire. Si una care poate rani.
In acelasi timp, promovati judecati (dar nu e o surpriza) precum „cine a fost la Socola sa nu vorbeasca”. Asta mi se pare grav. Orice persoana poate suferi intr-un moment al vietii de tulburare de anxietate, depresie, sau mai potrivit aici psihoza post partum, a trecut cineva prin asta? Tot la un spital de psihiatrie se trateaza. Iar stigmatizarea acestor oameni nu va face cinste.
Sa nu uitam ca daca avem copii si blog, asta nu ne face specialisti in parenting.
Ca tot e posibil sa apara intrebarea asta, raspund acum. Nu sunt de acord cu niciun fel de pedeapsa corporala aplicata copiilor/adultilor/animalelor de orice varsta.
Astept cu interes comentariile suitei.
asa e, faptul ca nu ai copii nu te poate impiedica sa devii specialist in chestiuni legate de copii, daca faci o facultate de specialitate.
noi insa vorbim aici de un calugar, adica de un om care nu e specialist in absolut nimic.
daca nu ai pregatire de specialitate dar vrei sa vorbesti sistematic si concret despre copii, ar trebui macar sa ai tu copii sau experienta cu copii.
altfel nu poti spune decat lucruri generale, cum ar fi sa nu bati copiii, ca aici nici nu mai e vorba despre copii, ci despre drepturile omului si respectarea legii.
deci un popa nu e specialist in nimic, ok?
asa, in legatura cu Socola, ala este un fapt, o realitate, si am dat aceasta informatie pentru ca cineva a sugerat despre psihologii din articol ca pot fi „descreierati” si deci sa nu luam in seama ce zic ei.
pana una alta, cel care a trecut prin spitale de psihiatrie este chiar cel pe care-l asculta zeci de mii de oameni, nu psihologii citati in articol.
nu a zis nimeni nicaieri ca daca a fost la Socola sa nu vorbeasca.
oricine poate sa vorbeasca, dar nimeni nu trebuie sa se astepte ca ce zice nu poate fi combatut.
Robo pls citeste commul meu
am citit, dar am vazut ca te contrazici singur si nu am tinut neaparat sa scot asta in evidenta
insa daca tii tu neaparat…
citat din articolul pus de tine
„Smacking is not an effective form of punishment and undermines the trusting relationship between a child and their carer.
And it just teaches children to be violent. Young people tell us smacking leaves them feeling upset but often doesn’t deter them from doing what they were smacked for. We want to help parents use other more constructive methods to teach their children the difference between right and wrong.”
adica, wtf?!
Robo. Iti dau mega like la toate raspunsurile. Foarte bine argumentate. Apreziez rabdarea insa cred ca esti constient ca e in zadar. La un anumit nivel oamenii pur si simplu refuza sa gandeasca. Mintea lor nu functioneaza pe logica ci pe bazaconii. Atat pot ei, se simt bine in bula lor si nu-i chip sa iasa de acolo.
multumesc.
da stiu ca nu voi reusi sa conving pe nici unul din interlocutorii cu care ma contrez, dar eu nu scriu pentru ei.
eu scriu pentru nehotarati, pentru oamenii care inca nu au o parere ferma si care citesc pe-aici.
pentru ca stiu ca si eu cand nu am o parere pe un anumit subiect caut sa aflu ce spun si unii si altii, tocmai ca sa imi fac o parere.
traiesc deci cu speranta ca nu e inutil si m-am hotarat mai demult sa fac asta.
nu am nici un beneficiu personal, nu vreau sa ma dau destept ca nu-mi foloseste la nimic, sunt insurat deci gagici nu mai e cazul sa agat :))) etc etc
incerc s-ajut si eu cum pot, daca tot am „darul” asta de a despica firul in paispe :))
de fapt un anume beneficiu personal am – este un foarte bun exercitiu de auto-control, pentru ca de multe ori daca as spune primele lucruri care-mi vin la gura, n-ar mai intra nimeni aici oricat de mult le-ar placea ce/cum scrie Ioana :)))
Legat de memoria pana la 2 ani, pentru cine e interesat:
Fiul nostru (3 ani si jumatate) ne-a spus acum câteva zile: „Când eram eu mic, știi ca D. îmi dădea sa miros spirt?” D. era doamna care ne făcea curat, pe care nu a mai văzut-o de când avea 1 an și 10 luni, el atunci vorbea prea puțin, noi nu vorbim despre dânsa, cu atât mai puțin știam acest lucru. Pot sa îmi imaginez doar ca se mai dezinfecta ea pe mâini și îi dădea sa miroasă…
Nu toți putem aduce informația în conștient, însă nu înseamnă că s-a șters.
Când avea 4 ani, i-am arătat nepoatei mele cum mergea ea cu un an înainte pe stradă cu mâinile la spate.
Peste 2 ore a repetat faza cu „asistenţă” şi toata lumea a fost entuziasmată ca „şi-a adus aminte” de la 3 ani. Nu era adevărat, a repetat ceea ce îi arătasem eu cu puţin timp înainte, numai că nu a avut nimeni de unde să ştie.
In primele randuri autoarea articolului spune ca „cirrculă în ultima vreme pe internet sfaturile unui om (nu contează cine) care, deși are zero experiență cu copiii și zero studii de specialitate” . Nimic mai fals, articolul cu notorietate mai mare este asta din ” The telegraph ” http://www.telegraph.co.uk/news/health/news/10004517/Smacking-does-children-no-harm-if-they-feel-loved-study-claims.html
Care citeaza dintro rubrica a celor de la U.S. National Library of Medicine care e un site foarte respectabil si oficial ce tine de studii de medicina care are o rubrica ce se intituleaza
Parenting: Science and Practice
Deci .. cei care au facut studiul sunt cei de la
” The team from the Albert Einstein College of Medicine in New York”
Intre aia si „printesa urbana ” care citeaza psihologi si alte prostii cred ca americanii sunt mai avizati si ca ce spune autoarea articolului la inceput ca nu conteaza cine e sunt idiotenii
Americanii sunt cei mai avizati??! Asta a incheiat discutia, gata, ma duc sa imi bat copiii 🙂
Sper doar ca este o greseala in comentariu si nu esti chiar atat de convins.
Nu stiu cum nu iti e frica de Dumnezeu cand vorbesti asa Robo.
da’ ce-am zis?
am vrut tocmai sa transmit ideea ca Isus, asa cum il stiu eu, nu ar fi de acord sa fie batuti copiii (da, nici macar „o palmuta”, sunt destul de sigur ca Isus nu ar fi de acord nici macar cu o „palmuta”).
tu crezi ca ar fi de acord?
Nu ar fi de acord, doar singurele Lui porunci sunt de dragoste, nu ? Doar ca nu vad de ce daca un preot zice un cuvant gresit, tot Dumnezeu e de vina, tot asupra Lui vin sagetile si cuvintele ironice.
Isus a dat porunci? Aia cu „iubiti-va aproapele” a fost porunca?
Nu stiam, aveam impresia ca la crestini e totul pe baza de liber arbitru. Dar o fi cum zici tu, nu ma pricep.
Care sunt celelalte porunci pe care le-a dat Isus in afara de aia sa ne iubim?
dumnezeu –> moise –-> porunci
m-am gandit ca o schema ajuta. la nevoie, incerc si un desen. :-)))
faza cu iubirea si aproapele nu e porunca, dar e de la isus citire. si mai e mult pana departe.
Eu nu am copii, am fost crescută fără bătăie şi nu am avut de-a face cu subiectul (din fericire) decât aici, pe blog. Şi la un moment dat am văzut la metrou cum un tată şi-a plesnit fetiţa.
Şi atunci am înţeles cu adevărat de ce „bate monedă” atât Ioana pe tema asta. M-a dat peste cap scena.
Delir, nu alta, pe subiectul asta, mai ales cand intra „credinciosii” in discutie! Eu nu mai rezist, ma duc sa bat pe cineva (la cap) 🙂
Eu am fost un copil batut rar ,si cred ca parintii mei voiau sa asociez unui anumit comportament ceva rau,astfel incat sa nu mai repet ceva gresit.Nu stiu daca e bine sau rau,dar cu siguranta nu sunt traumatizata.Observ insa ceva:Ioana a fost un copil „altoit”,care se lupta sa fie bine cu ea si cu ceilalti.Nu comenteaza in zeflemea, este empatica si politicoasa.Robo,crescut fara pedepse corporale,este mai mereu ironic in comentarii si nu are probleme in a vorbi nepoliticos cu privire la valori care pentru altii conteaza(empatie deloc,chiar uneori zero respect).Asta ma face sa cred ca nu exista o reteta perfecta pentru a educa un adult ,si sa constat ca palmele la fund sau absenta lor nu sunt o garantie pentru nimic.Asa ca cei care se temeau de modul in care copiii batuti vor fi violenti cu cei nebatuti ,sa se calmeze si sa se mai gandeasca…Si apropo, parte din societate in care ne dorim sa traim a este respectul fata de ceilalti,asa ca poate unii copii rasfatati ar trebui educati astfel incat sa nu ii deranjeze pe ceilalti.
Asta am observat si eu. Mai sunt multe variabile in educatia unui copil, dar activistii bat apa-n piua cu bataia si cu copilul traumatizat.
Am imbratisat si eu parentingul, si am observat ca ma transformam intr-o victima, cagandeam din ce in ce ca proprii parintii m-au tratat fara respect si tot citind ma cufundam in ganduri si eram si mai indreptatita ca am suferit. Dar cu cat insistam, suferinta se adancea, nu se inchidea. Am lasat la o parte Parentingul, pentru ca mi se pare ca e centrat pe mofturile copilului in mare parte, rezultatul educatiei nu conteaza de fapt, nu conteaza ca acel copil de 3 ani nu asculta de parinti,xplicatia de fapt e ca e mai rebel, o sa aiba timp sa asculte (?!?). Parentingul e o ideologie de tip neomarxist si are scop anarhist, se inverseaza rolurile, parintele trebuie sa asculte de copil, se imparte lumea in agresori (parinti) si victime (copii) . Cand un copil nu vrea sa urce in masina si tu insarcinata si cu nevoie sa mergi la toaleta stai pe ganduri ce sa faci, e..e …e.. Trauma ma-sii, cum ar zice Frunza. Common sensul e pe duca. Intrebati-i si pe specialisti daca e normal sa stai 2 ore in soare , insarcinata cu nevoie de mers la toaleta.
o singura rugaminte am, nu mai repetati ca papagalii elucubratiile lui Savatie: parentingul nu este o ideologie si nu este nici marxism sau neo-marxism.
nu mai folositi concepte pe care nu le cunoasteti, e ridicol si va faceti de ras.
asta cu anarhia totusi cred ca ai bagat-o de la tine, ca pe Savatie nu l-am auzit decat cu ideologie si neomarxism.
in rest, eu nu am batut pe nimeni niciodata (da, nici macar o „palmuta”, stiu ca e greu de crezut), si nici n-o sa bat, si nici n-o sa indemn pe altii sa bata, cum face guru al vostru.
si nu e din cauza ca unii n-ar merita :))
Si inca ceva. Ioana, sunt foarte casatorita si am si doi copii, deci total nepericuloasa (desi su
nt superba:))), dar pe Robo il iubesc maxim, postarile de mai sus m-au cucerit definitiv.
Nu esti foarte corecta. Acel cineva spune ca palma trebuie sa fie data usor, tu ai „tradus” prin „a-i tabaci fundul”. 🙂
Si cam ce înțelegi prin usor? Care e viteza cu care o palma ar trebui sa zboare prin aer la un copil? Nu de alta, dar cand voi vrea să îmi altoiesc copilul (ca doar eu l-am facut, deci am drepturi depline asupra lui) sa știu exact cum sa procedez. Dar poate ii dam stimabilului domn niste idei sa scrie o carte noua, cu metode de pedepsire, de bătaie etc. Sa facem totul ca la carte. Eventual si cu o rugăciune dupa, sa fie primită bine bătaia.
Noroc cu comentariile ca am aflat si eu cine este acest domn cu sfaturile minune de parenting, ca habar n-aveam! Ziceti ca sunt parinti care il urmaresc? Dear Lord, multi saraci cu duhul! Ii zicea cineva Ioanei sa se vada cu el la cafea…what the fuck for?! Pare creepy omul…
Nici eu nu auzisem de el. Iar ideea ca Ioana să se vadă cu el la o cafea mi se pare …. haioasă. Asta în situaţia în care sunt convinsa că nu se va întâmpla niciodată.
Am citit comentariile de pe FB la postarea asta şi m-am îngrozit de direcţia în care a luat-o discuţia
Ioana, fii tare!
Bine ca nu ai acces pe grupul lui Savatie sa fi citit si-acolo…ce ai vazut pe FB-ul Ioanei e asa, o plimbare in parc prin comparatie.
[…] Contraargumente de la specialiști la palma tradițională găsiți aici. […]
[…] am scris aici. Despre de ce nici măcar o palmă nu ar trebui să fie acceptabilă, am scris aici. Despre alternative la pedepse și palme, am scris […]
[…] despre cărți care încurajează părinții să-și lovească copiii cu scopul de a-i disciplina, metodă demonstrată a avea efecte pe termen lung (lipsa stimei de sine, dificultate de a avea relații funcționale, suferință, depresie, […]
Nu este adevărat că dacă ai fost crescut cu bătaie obligatoriu și tu trebuie să îți crești copii cu bătaie,eu am primit bătaie în copilărie și de aceea am jurat că nu îmi voi atinge copii niciodată nici măcar cu un deget nu cu o palmă indiferent de locul unde este aplicată acea palmă,sunt alte metode de a educa copii niciodată cu violența verbală sau fizică.