Fericirea se fabrica

Azi, pret de vreo 2-3 secunde (sigur nu mai mult, pentru ca am fost foarte atenta) am fost fericita. N-a fost datorita telefoanelor si mesajelor de ziua mea (multe si vesele, ca de obicei), nici datorita soarelui de la prinz sau a compliementelor vecinului de strada. Am fost fericita pentru ca am vrut. Mergeam pe strada, cu David Gray in ureche, umezeala in ghete si un rucsac prea greu in spate, si mi-am spus „Uite, fix in momentul asta, ce-ar fi sa fiu fericita?” Am zambit, am inceput sa dau din cap in ritmul muzicii… si gata. Ca un orgasm mic provocat neasteptat de o imagine surpriza.
Trebuie sa repet experienta (macar o data pe zi), poate cu mult exercitiu o sa reusesc sa prelungesc starea la mai mult de cateva secunde.