Update la aventura "imi caut casa cu chirie"

Pentru ca nu pot trece la ziua de maine inainte de a povesti ce mi-a fost dat sa vad azi, si ca sa ii raspund Inei, sa facem un mic rezumat al premiselor. Asadar, sunt obligata sa parasesc casa in care stau acum (din motive pe care prefer sa le pastrez pentru mine din dorinta de a nu ma face de ras complet). Mai am cateva zile si ar trebui sa-mi fac cutiile si sacii cu lucruri, numai ca… nu prea am unde ma duce. Acum, ce caut. As vrea o garsoniera (de cand sunt in Bucuresti, de 10 ani, n-am stat niciodata singura, ba camin, ba garsoniera cu iubitul, ba apartament cu cea mai buna prietena, ba apartament cu amicul meu gay, ba din nou cu iubitul). Gata, am crescut, nu-mi mai e frica sa dorm singura, vreau sa stau eu cu mine. Sa fie curata (am vazut destui gandaci la camin), utilata (n-am chef sa cumpar aragaz si frigider in casele altora si apoi sa ma car cu ele dintr-un cartier in altul) si sa fie intr-o zona in care sa nu-mi fie frica sa ies din bloc la 9 seara. Am masina, asa ca distantele sunt relative, nu depind de metrou, nici de RATB (ce bine, doamne). Bugetul? A pornit de la 300, acum am urcat la 350, ca la 300 nu gaseam nimic mai sus de Rahova.
Booon, acum sa va povestesc despre cele doua garsoniere pe care le-am vizionat astazi.
Prima, Sala Palatului, 34 mp, 350 de euro, Normal, cum am vazut anuntul, cum am sarit in masina si m-am repezit s-o vad. Camera era intr-adevar foarte mare si curata. Cam prea curata, la modul ca nu avea altceva decat o canapea, ar fi trebuit sa cumpar sifonier, rafturi, mocheta, perdele, cuier etc etc. Dar problema nu era asta. Problema era ca baia si bucataria se aflau la un alt etaj. Sa ma explic. Vreau sa fac un dus. Ma dezbrac, pun halatul pe mine, iau prosoapele la subrat, iau cheile de la baie, ies pe usa garsonierei, incui usa garsonierei, salut respectuoasa pe vecinii care sigur ma privesc pe vizor, traversez casa scarii, urc un etaj, descui usa de la baie, fac dusul, ma infasor la loc in halat si reiau incursiunea prin scara blocului pentru a ajunge inapoi in casa. Aceeasi poveste cu farfuria de ciorba sau cu paharul de suc pentru musafiri. Vrei un senvis? Lipsesc 5 minute, ma duc pina la bucatarie sa ti-l aduc. GIZAZ, cum ar zice un bun prieten… 350 de euro pentru asta? Sa incui, sa urc un etaj, sa descui, sa incui, sa cobor si sa descui din nou de fiecare data cand vreau sa fac un pipi (pardon, sunt indignata).
Ok, trecem la nr. 2. O garsoniera in Crangasi. Recent renovata, aproape de metrou, 350 de euro. Ma duc rapid, sa nu se dea. De la metrou, merg cam 2 km. Ce-or fi intelegand oamenii astia prin aproape? Nu-i nimic, zic, miscarea face picioare frumoase. Urc, bat la usa cam veche. Imi deschide un domn transpirat. Casa miroase cam urat si e cam frig. Ma uit mai bine, vad ca nu are geamuri. Adica sticla din tocurile geamurilor lipseste. Zic, naiva: Aaa puneti termopane… „Nooo, zice, n-avem geamuri. Da’ le pui matale, ca-s ieftine”. A, ok, zic, le pun, nu-i bai, da’ ce ziceati c-ati renovat? „Pai, am schimbat bateria la baie”. Si peretii astia cu igrasie? Si n-are nici frigider… Bobu asta de orez pe pereti e cam demodat. Iar aici la bucatarie cred ca aveti furnici. Clar, l-am scos din sarite, fiindca mi-a zis rastit „Cucoana, o vrei sau nu, ca mai am si alti clienti la usa, nu-mi mai pierde timpu’ daca vrei numa sa imi gasesti nod in papura!” Nod in papura? Daca as fi fost barbat, i-as fi tras una fix in…. freza.
Si stiti care-i partea mai nasoala? Ca in maxim 2 ore dupa ce am fost eu acolo, cineva a luat garsoniera aia. Asa cum era ea, fara geamuri si cu furnici. Pentru ca de-aia sunt ele asa scumpe, ca suntem noi fraieri si le luam, nasoale, departe si incredibil de expensive.
Pe final, fac un apel disperat celor 10 persoane care ma citesc aici si care n-au incercat deja sa ma ajute… Daca auziti ceva decent… sub 350 de euro, va rog, dati-mi de stire. Dau beri, cafele, pizze la tratoria si-un compot de visine home made de bunica!