Ce bine e sa fii om mare!

Uite azi, de exemplu. O frumoasa zi de duminica. M-am trezit de buna voie destul de devreme, am mancat linistita si mi-am petrecut mai bine de 20 de minute alegandu-mi hainele. Apoi am mers sa-mi spal masina, am trecut prin piata, am facut o vizita de curtoazie in care-am stat fix cat am vrut, nu cat a trebuit. Apoi am revenit acasa, unde-am mancat ceva bun, mi-am facut o baie lunga cu multi aburi, am baut o ciocolata calda si m-am uitat la TV. La ce-am vrut eu, cat am vrut eu. Apoi mi-am desenat unghiile cu maro inchis. Ehe, daca m-ar vedea acum profesorul meu de fizica… ce mi-ar mai zice el despre fetele cu unghii colorate… In curand o sa petrec cel putin o ora proband haine in oglinda. Ca deh, o sa ies in oras macar un pic, nu? O sa imi ridic parul ca sa mi se vada cerceii cei noi, apoi o sa il las pe umeri ca sa se vada cat e de drept si de lung. O sa imi pun o esarfa rosie, care ma face sa ma simt mai indrazneata, apoi o s-o inlocuiesc cu cea verde, care imi aduce aminte de liceu. O sa ma dau cu parfumul meu cel mai preferat, o sa pup pisica pe crestet si o sa ma strecor usor afara din curte, sa nu trezesc cainele vecinilor. Toate astea pentru ca vreau, nu pentru ca trebuie, ca m-a pus mama sau m-a rugat unchiu’.
E bine sa fii om mare, chiar daca uneori mai ramai fara casa, fara prieteni, fara speranta.
Las’ ca vine ea primavara, si atunci sa vezi cum infloresc ele esarfele si parfumurile!