Doamne, ce greu trece iarna asta murdara. Ce dor mi-e sa ma urc in masina la 3 noaptea si sa ajung pe plaja mea pustie din Azur, la fix sa prind rasaritul chiar dupa ce mi-am ancorat cortul in nisip. Sa pic de somn, dar sa alerg in apa si sa topai pe nisipul rece si ud de roua. Sa imi asez prosopul chiar la buza apei si sa adorm la soarele rosiatic cu palaria trasa pe ochi, pana ma perpelesc bine si ma intorc pe partea cealalta. Apoi sa ma trezesc chiauna pe la 10 si sa fug in 2 mai sa mananc la „Marea Neagra” un rechin la gratar cu mujdei bulgaresc. Si sa ma refugiez in vama la stuf, pentru o bere matinala la umbra.
Ce pacat ca anul asta n-am voie la mare…. Da’ tot ma duc, macar asa, sa vad cate-un rasarit rosu si sarat. Ce, mare fara plaja nu se poate?
