Am cateva prietene, colege, amice si cunostinte care au relatii cu barbati insurati. Insurati cu altele. Niciuna dintre ele nu e fericita. De cate ori le intreb din curtoazie ce mai fac, nu aud decat “Lasa-ma ca sunt neagra de suparare” sau “Nu pot vorbi acum, tocmai mi-au plesnit iara nervii”. Femeile astea sunt non-stop frustrate, singure, dezamagite, mereu in asteptare, cu asteptari inutile. De Craciun, de revelion, de 1 si 8 martie, ba chiar si de ziua lor, ele renunta de bunavoie la cadouri si la prezenta lui, s-ar multumi cu un sms de amor trimis din toaleta, iar cand nici macar asta nu primesc, se pun din nou pe blestemat, pe amenintat ca gata, e ultima oara, am si eu mandria mea, pot sa am orice barbat vreau si ma incurc cu asta care nici un telefon nu stie sa dea etc etc.
Nu trec doua zile si el suna in sfarsit, ii vinde o poveste cu treaba multa la serviciu si nevasta suspicioasa, o invita la o partida scurta la el la birou (oricum colegii lui stiu de amanta si il acopera pe sotul infidel, ca cine stie cand vor avea si ei nevoie de acoperire similara), ea se face frumoasa si apare la intalnire cu figura ei suparata, cu gand sa-l pedepseasca. Numai ca imediat ce-l vede, i se inmoaie picioarele, isi aduce aminte ce dor i-a fost si-l iarta pe loc, de dragul celor 30 de minute de relatie pe care i le ofera el o data pe saptamana.
N-am sa inteleg niciodata de ce fac femeile asta. De ce se multumesc cu atat de putin. Fiindca iubesc si o femeie care iubeste e in stare de orice sacrificiu? Dar ce sa iubesti la un om care nu-ti ofera mai mult decat sex pasager pe un colt de birou? Un om pe care nu-l poti suna cand ti-e greu fara el, caruia nu ai voie sa-i spui ce speri, fiindca te acuza ca ii ceri ce nu-ti poate oferi, pe care nu-l poti iubi de fapt pentru ca nu ai unde, nu ai cand si nu ai cum. E ca si cum se pedepsesc singure, nici ele nu stiu pentru ce.
Eu n-as putea sa traiesc asa, sunt prea egoista. Si nici nu pot sa le admir pe femeile amante, ce fac ele nu mi se pare deloc un act de curaj, ci mai degraba unul de lasitate. Cred ca n-au curajul sa infrunte o relatie intreaga, ca sufera de lipsa de respect fata de ele insele, ca isi merita singuratatea…
Eu inca mai cred ca pentru fiecare femeie intreaga exista un barbat intreg. Ramane doar sa cascam ochii, sa zambim la lume si sa incercam pana ne nimerim.
A doua femeie
am o cunostinta care a avut 2 relatii cu doi barbati casatoriti. nu era fericita cu nici unul. in schimb a fost ajutata sa avanseze profesional in institutia care lucra. naspa. nu mai stiu nimic de ea acum. avea la un moment dat si 2 relatii paralele. una cu un tip singur si una cu unul din cei doi amintiti mai sus. tot nefericita era si atunci. dar am vazut eu vreodata femeie fericita?????? hmmmmm nu prea.
Asa e. Exact asa cum ai scris tu, Ionouka. N-as fi putut sa ma descriu mai bine nici eu.
Sper sa ai dreptate.
Printre atatea posturi despre sex, nimeresc si unul mai „sanatos”.:) Ai exprimat mult adevar in putine cuvinte.
Din nefericire, nu alegi pe cine sa iubesti. Si eu inclin sa afirm aceleasi lucruri pe care le descrii si tu, insa mai stiu si ca exista situatii mai aparte. In afara de asta, poate si femeia isi doreste exact ce-si doreste si barbatul… cele 30 de min de sex.
Spunem ca asta se numeste a te multumi cu putin. Si, poate, acest putin e mai mult decat au avut vreodata.
Nu stiu daca e vorba de lasitate. Pur si simplu au de ales si, in final, probabil ca realizeaza ca timpul a fost pierdut. Nu putem ridica la rang de lege ceea ce ne dorim.
In timp ce unele femei isi doresc stabilitate si siguranta zilei de maine, altele poate ca sunt dispuse sa traiasca mai putin, dar mai intens.
Cat despre faptul ca-si merita singuratatea, nu stiu cat ramane la latitudinea celor din jur sa hotarasca asta.
Mi se pare deja la ordinea zilei. Aceste femei sunt entuziasmante de faptul ca sunt dominate de respectivii barbati in sensul ca ei le fac programul, iar ele se bucura la extrem in putinul timp in care ii vad si spera ca vor reusi sa-i aiba mai mult si mai des; este o provocare si anume cea a fructului oprit.
Eu am cunoscut multe femei pt care barbatii de varsta lor, singuri si cu ocupatii si preocupari obisnuite (nu directori cu salarii de mii de euroi), NU erau interesanti pt ele cu toate ca ar fi fost disponibili full-time.
Eu zic sa respectam preferintele fiecaruia(ea), ca doar toti ne caram singuri crucea.
Asa e, nu judec si nu condam pe nimeni, zic doar ca nu inteleg si ca nu e pentru mine…
@peculiarme… da, asa e, nu alegi pe cine iubesti, dar procesul de indragostire dureaza si ai multe ocazii sa spui NU inainte de a te lasa sa iubesti.
de parca astea iubesc. hmmm.
daca ar sta cu ei nu i-ar mai iubi.
cred ca iubesc… doar ca atfel. si probabil ca intr-adevar, daca ar sta mai mult cu ei si i-ar cunoaste mai bine, nu i-ar mai iubi.
de cate feluri este iubirea?
Sa fie oare vorba si de partea materiala? Eu zic ca da.
cumva am fost si eu una dintre acele femei… si poate sunt in continuare. nu am fost niciodata combinata cu tipi insurati ci cu tipi care au prietene. Si nu e vorba de bani (erau si de aceeasi varsta cu mine, chiar si studenti) ci e vorba de o atractie ingrozitoare, de o pasiune nestavilita. Asa incepe totul si in functie de idealurile fiecaruia, el o poate parasi si ramane cu tine. el ajunge sa se desparta de „oficiala” si sa vina la tine cu totul insa, exista riscul sa nu-ti mai placa asa cum e el cu totul. De fapt el e o poveste… e povestea ta care nu vrei sa se termine… am avut multe povesti din astea… fix cei combinati ma atrag pe mine… si compatibilitatea este incredibila. nu numai sexual…
Copii, eu nu sunt de acord cu ” nu alegi pe cine iubesti”. Da, nu alegi, dar in momentul cand afli ca nu il poti avea, iti amintesti ca ai si creier pe langa inima si ar fi timpul sa te intrebi de ce il ai. Eu asa fac. Poate fiinte mai slabe, cu mai putin respect de sine si incredere in ele se multumesc cu putin. Dar orisicat, nu stiu care din ele visau de mici sa fie cu un barbat insurat…fiecare viseaza cavalerul pe cal alb, numai al ei. Cineva trebuie sa le trezeasca pe fetele astea din visare, ca se mint singure. La nevestele inselate nu se gandeste nimeni? Ca atunci imbinam si rautatea si nu mai e vorba de inocenta si slabiciune…
yo- ai o problema serioasa. si cred ca daca ar fi sa te intrebe cineva, cred ca ai descoperi ca de fapt nu te placi pe tine deloc, poate si fizic, nu numai moral. tu esti fericita asa? pe deplin? zburzi de fericire si zambesti fericita la lume? nu cred. imi pare rau de fete ca tine.
🙂 Nu cred ca am „o problema serioasa”. Cred doar ca uneori exagerez cu analiza lucrurilor, si mai nou o fac in mod public, fapt ce le da ocazia unora ca tine sa-si verse rautatile p-aici. Mi-am asumat asta de la bun inceput, si crede-ma, am citit si mai rele decat ale tale. Stiu cine sunt, tu stii cateva posturi ale mele. Wanna compare notes?
m-am apucat sa recitesc posturi de-ale tale mai vechi. m-am oprit aici sa comentez, pentru ca ai inteles gresit comentariul anonimului din martie 29, 2008 la 2:08 pm. a fost o replica la comentariul lui „yo”, nu te-a atacat pe tine.