Cand am nevoie de ajutor,,,

Cand se intampla ceva nasol, ceri ajutorul. Pui mana pe telefon si suni unul, sau poate 2-3 oameni apropiati, in functie de cat e de grav, de secret, de cum crezi ca poti fi ajutat. Spui intr-o rasuflare ce ti s-a intamplat, apoi astepti. Astepti ajutor de la celalalt capat al firului. Invariabil, ajutorul ia forma uneia dintre urmatoarele replici:
1. Lasa, mah, putea fi mai rau. Replica te enerveaza cumplit, pentru ca tie ti se pare ca ce s-a intamplat e destul de rau. Daca nu ti se parea asa, nu puneai mana pe telefon sa ceri ajutorul.
2. Hai ca o sa fie bine. Ma rog, asta stiu si eu, ca doar n-o sa fie ca acum toata viata, numai ca acum e rau.
3. Gandeste-te la altceva, o sa te simti mai bine. Serios? Si cu chestia asta nasoala care mi s-a intamplat ce fac? O ascund sub covor? Cum sa ma gandesc la altceva? Nu functioneaza. Cel putin nu in primele 24 de ore.
4. Vrei sa vin pe la tine? Da, as vrea sa vii pe la mine si sa iei problema asta nasoala si sa o rezolvi, fara ca eu sa stiu ceva despre asta. Ca de-asta te-am si sunat, sa ma ajuti. Nu vreau sa vii pe la mine sa imi spui lucrurile de la punctele 1, 2 si 3. Ele nu functioneaza. Vreau sa vii doar daca poti face ceva concret sa ma ajuti. Si cum probabil nu poti, mai bine stai la tine acasa.
5. Mananca ceva dulce, sa nu ti se faca rau. (asta vine de obicei de la rude) Stiu ca sunt oameni care cred in terapia cu ciocolata, dar eu nu ma numar printre ei.
Hm… cam acesta e ajutorul verbal pe care ti-l ofera cei dragi cand te afli intr-o situatie neplacuta. Pentru ca hai sa fim seriosi, chiar nu prea pot face mai mult de-atat. Si oricat de tare te-ar enerva orice ti-ar spune, intr-un fel, toate lucrurile astea adunate iti fac bine, pentru ca iti arata ca oamenii astia macar incearca.
Uf, da, o sa fie bine, recunosc ca putea sa fie mult mai rau. Si tocmai am mincat o clatita cu ciocolata, deci am si uitat micile incidente neplacute care fac viata colorata.