Imi scutur viata de scame…

Ieri am facut ce trebuia sa fac de mult, doar ca mi-era frica, lene… Am sters o gramada de oameni din lista de mes. Erau acolo zeci de persoane pe care le pastram in lista asa cum pastrez in sifonier niste tricouri care fie mi-au placut foarte tare, dar nu-mi mai vin ori s-au uzat, fie nu mi-au placut de fapt decat in minutul in care le-am cumparat. Nu le mai port de luni de zile, poate chiar ani. Dar le mut de colo colo cand fac curat in sifonier, le car dupa mine in saci dintr-un apartament in altul. Mi-e greu sa ma despart de ele, desi nu-mi mai plac. Dar ma gandesc ca poate, cine stie, la un moment dat, o sa mi se faca dor de ele si o sa vreau sa le port. Desi stiu sigur ca sansele ca asta sa se intample sunt mici. Zero chiar.
Asa si cu oamenii. Aveam in lista oameni pe care i-am iubit si pe care acum imi doresc sa nu-i fi cunoscut niciodata. Aveam si oameni care au ajuns in lista pentru ca la un moment dat, eu sau ei au avut nevoie de o informatie, de companie virtuala pasagera. Aveam si cativa care m-au invitat in lista lor (si eu am facut acelasi lucru din politete) din gresala, si apoi nu m-au mai sters (si nici eu n-am facut asta) in ideea ca, cine stie, poate la un moment dat ne vine sa mai schimbam doua vorbe. Chiar daca au trecut luni, poate ani, de cand n-am vorbit unii cu altii.
Recunosc ca pe oamenii cu care am impartasit mai mult de o conversatie pasagera, pe oamenii pe care i-am iubit sau am vrut sa-i iubesc, dar n-a mers, si acum ne-am rupt unii de altii, ii tineam acolo ca sa ii verific. Sa vad cand intra si cand ies, sa mai aflu cate ceva dintr-un status. Chiar si daca nu-i vedeam online niciodata, intelegeam din asta ca stau invisible pentru mine, deci ca sunt decisi sa nu mai interactionam niciodata. Iar cand dintrodata, apareau online, interpretam asta ca pe o usa deschisa, un pas spre o posibila impacare. Pas la care eu nu raspundeam niciodata.
Pana la urma, ma gandesc ca e cool sa ai multi oameni in lista de mes. E ca un indicator social, cu cat mai multe contacte, cu atat mai popular esti, sau ceva de genul asta. Plus ca daca ai ceva de vandut, de cumparat, de inchiriat… o lista lunga implica un numar mare de potentiali clienti, nu?
Eh, cu riscul pierderii totale a popularitatii si succesului financiar, ieri am aruncat oameni din lista. Multi. Am aruncat intai oamenii care imi faceau inima sa tresara de cate ori se logau sau se delogau (sa tresara de nervi, de emotie, de asteptare, de dezamagire, de speranta ca poate azi o sa imi spuna buna dimineata, etc.) N-am nevoie de stresul asta, pot trai foarte bine si fara el. Apoi am aruncat oamenii cu care n-am vorbit niciodata in ultimul an. Daca am putut trai un an fara ei, sigur o sa ma descurc si-n continuare. In final am aruncat oamenii cu care mai vorbesc din cand in cand, dar numai pentru ca ma apeleaza ei. Care imi pun intrebari plictisitoare si despre care nici nu mai stiu cum au ajuns ipe monitorul meu.
Am ramas cu mai putin de jumatate din lista. Si jur ca in dimineata asta ma simt mult mai bine ca ieri dimineata. Nu trebuie sa mai dau scroll sa il apelez pe Vali. Nu mai pierd vremea citind statusuri care mai de care mai inteligente si linkuri irelevante. Nu mai stiu cand intra si cand ies decat oamenii cu care mi-e drag sa vorbesc. Pe restul i-am pus intr-un sac mare si i-am lasat langa intrarea in bloc, sa ii ia un om sarman care are mai multa nevoie de ei decat mine.